95 matches
-
literar va cunoaște o anume deschidere, vizibilă mai degrabă sub raportul teritoriilor literare explorate decât în planul comprehensiunii critice. Astfel, monografia N. Beldiceanu (1961) reprezintă o evocare empatică a figurii neglijatului poet, în pagini uneori colorate, dar tributare fără excepție sociologismului vremii. Cea mai ambițioasă cercetare a lui U., Memorialistica în opera cronicarilor, interesează doar prin punerea problemei, pe care nici măcar nu încearcă să o rezolve. Căci delimitând memoria de istorie, el nu urmărește mai departe dialectica celor două categorii, ci
URSU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290388_a_291717]
-
are o activitate critică prodigioasă, ce cuprinde literatura română de la începutul secolului al XIX-lea până în anii ’90 ai secolului al XX-lea. Încă din Masca geniului (1967), care se resimte, ca mai toate cărțile epocii, de pe urma dogmatismului și a sociologismului, el își afirmă aplicația pentru studiul de sinteză (Începuturile romanului românesc, Nuvela românească), pentru abordarea micromonografică a operei unui scriitor (Duiliu Zamfirescu, I. Al. Brătescu-Voinești) și, de asemenea, preocuparea specială pentru viața literară din Transilvania (Caragiale și Transilvania, „Convorbiri literare
ZACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
mod abstract aceiași, de ce nu am considera că ar fi necesar să determinăm un model de organizare socială care să fie cel mai bun, adică în acord cu propria lor natură umană? Au fost filosofi care au acuzat marxismul de sociologism, adică de topire a omului în formele sale sociale de viață, de acordare a uneiindependențe absolute formelor sociale de organizare. Oamenii ar apărea ca simple instrumente ale istoriei, ale formelor sociale. Se poate împăca istorismul, considerarea societății ca un proces
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
formelor sociale de organizare. Oamenii ar apărea ca simple instrumente ale istoriei, ale formelor sociale. Se poate împăca istorismul, considerarea societății ca un proces natural, având propriile sale legi, cu considerarea simultană a omului ca autor al istoriei? În fapt, sociologismul nu a reprezentat nici un moment caracteristica gândirii lui Marx, a lui Engels sau Lenin. El a apărut mai degrabă la unii autori mai noi, de orientare structurală, ca de pildă Althusser. În teoria marxistă se subliniază ca una dintre tezele
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a orientat cercetarea spre aspecte concrete ale realității sociale, fondând direcțiile metodologiei, ale metodelor și tehnicilor de cercetare, care se vor dezvolta ulterior În strânsă legătură cu exigențele de ansamblu ale evoluției spațiului social global. Cu Durkheim Începe modernitatea sociologiei. Sociologismul dezvoltat În „Școala franceză” durkheimistă stă la baza situaționalismului actual În diversele sale variante. Reacția față de dezvoltare, preponderent teoretică, la limita riscului de a se distanța semnificativ de ritmurile și proporțiile reale ale evoluției sistemului social, s-a concretizat În
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
limita riscului de a se distanța semnificativ de ritmurile și proporțiile reale ale evoluției sistemului social, s-a concretizat În orientarea empiristă care, prin proliferarea tehnicilor de culegere a datelor, a antrenat același risc pe care l-a generat și sociologismul: dezvoltarea individului În social. Dacă În orientările sociologiste subiectivitatea a fost În mod programatic exclusă din orizontul generalizărilor teoretice, rezervându-i-se o poziție subalternă față de acestea, empirismul a condus la obturarea adevăratului rol al individului În creația socială prin
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
France. However, in contrast to Romania, where it functioned in a centripetal way bringing together and synthesizing different disciplines into Gusti’s Sociologia Militans, in France, sociological thought spontaneously infiltrated the main social sciences, leading to a widespread and characteristic sociologisme. Bouglé (1938) chose to stress in his bilan the encounters between sociology and psychology, ethnology, history, as well as social morphology (based on the convergence of demography, statistics and géographie humaine with a sociological approach), juridical sociology (sociologie juridique) and
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
of criminality, and the ferocity of the law) are discussed at length. b) To prove the relevance of Durkheim’s ideas, Bouglé illustrated their fertility when taken into account by socio-psychologists, socio-ethnologists a.s.o. Thus, for example, Durkheim’s sociologisme had an action fécondante on the team of psychologists that published in the 1930s, under the direction of G. Dumas, the Traité de Psychologie (in particular on Gustave Belot, M. Paulhan, Ch. Blondel), on Maurice Halbwachs’ Les Cadres sociaux de la
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
to the four young sociologists whose reactions we have examined were appreciated as well as professionally problematized in the context of a relaxed francophilia that combined at times with the oppositions Eastern/Western or developing/fully developed culture. While French sociologisme, still mostly fed by the ethnology of primitive peoples, could open up new general perspectives, which Cristescu, Bernea and Ionică embraced with varying degrees of interest, Amzăr’s reminder struck a chord that each of them deeply heard. There was
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
teoretizări care au substituit societății sisteme sau structuri sociale supraordonate în care individul uman singular nu era decât un nod într-o rețea a socializării cu o logică strictă a determinărilor și constrângerilor. Analiza sociologică a deviat astfel într-un sociologism fără subiecți sociali și cu o focalizare exclusivă pe principiile constitutive și reproductive ale ordinii sociale. Astfel de abordări și teoretizări au fost contracarate mai ales prin sociologia comprehensivă a acțiunii inițiate de Max Weber. Holismului societal i s-a
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
adevărul realității societății noastre actuale, în care rolul de frunte al partidului în întreaga luptă a poporului chezășuiește dezvoltarea socială.” Cu Moștenirea lui Ibrăileanu (1955) și Cronici (I-II, 1957-1958). B. se apropie de teme și metode mai consistente, deși sociologismul vulgar, schematismul continuă să impieteze judecățile asupra unor personalități și orientări culturale majore. Titu Maiorescu și Junimea sunt sancționați pentru „concepția reacționară”, în timp ce G. Ibrăileanu, C. Dobrogeanu-Gherea, colaboratorii revistei „Contemporanul” sunt valorizați numai ca promotori ai ideilor progresiste: Ibrăileanu, omul
BRATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285870_a_287199]
-
realizat Sadoveanu: în cărțile acestuia sânt fragmente ale acestui tot, epopee mitică și arhetipală". Așadar, și Eminescu este estompat! Terminologia aceasta cu preluarea sarcinilor, ce a "rîvnit" un scriitor și cine a venit pe urmă și a realizat, miroase a sociologism vulgar. Dar poate că mă înșel, poate că nu trebuie stingherită critica să oficieze în templul unei opere, mai ales că mulți dintre critici se apropie de ea fără prejudecățile amintite aici. Și, cine știe? Poate că cititorul nu asistă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Toți acești sociologi preferă să insiste mai degrabă pe interacțiuni decât pe determinări, pe prezent și viitor (intențiile) decât pe trecut. Interacționiștii preferă să insiste pe libertatea creatoare a actorilor, pe "ordinea negociată" a socialului (Strauss), pe inventivitate și schimbări. Sociologism Determinismul lui Bourdieu este, în plus, destul de apropiat de un materialism economic, căci el nu ezită să reducă poziția indivizilor în spațiul social la coordonate economice (capital economic) sau culturale (capital școlar) și să deducă de aici, într-un mod
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
arta de masă și arta de elită, și că trimite sistematic un tip de artă la clasele sociale care-i corespund. Astfel, el definește "arta populară" prin clasele ("populare") care o consumă (Carroll, 1998). Acest reproș se întâlnește cu critica "sociologismului" operată de Boudon (1995), care îl alătură cu această ocazie pe Bourdieu lui Becker, în operația lor de reducere a bunurilor la condițiile sociale ale consumatorilor sau ale producătorilor. Această critică a fost reluată chiar și de Heinich (1998 și
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
alătură cu această ocazie pe Bourdieu lui Becker, în operația lor de reducere a bunurilor la condițiile sociale ale consumatorilor sau ale producătorilor. Această critică a fost reluată chiar și de Heinich (1998 și 2001). Putem nota că reproșul de "sociologism" apare încă de la începuturile sociologiei, când "sorbonarzii" din anii 1910 și 1920, Alain, Lachelier, Brunschwicg și întregul curent anti-durkheimian al sociologiei (la care va adera mai târziu și Aron), îi reproșau lui Durkheim, în cadrul ședințelor de la Societatea Franceză de Filozofie
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
apare încă de la începuturile sociologiei, când "sorbonarzii" din anii 1910 și 1920, Alain, Lachelier, Brunschwicg și întregul curent anti-durkheimian al sociologiei (la care va adera mai târziu și Aron), îi reproșau lui Durkheim, în cadrul ședințelor de la Societatea Franceză de Filozofie, "sociologismul" său prezent în Formele elementare ("Societatea este Dumnezeu"). Oricât de surprinzător ar putea părea, abandonarea referinței la clasele sociale a devenit crezul unei noi sociologii franceze, influențate, între altele, de etnometodologia americană, cu Boltanski, Thévenot sau chiar Latour (primul asistân-du-l
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
atunci când Becker insistă, de exemplu, pe "interesul" actorilor de a coopera sau pe "costurile" necooperării. Teoria jocurilor nu este prea departe (cf. Becker, în Moulin [coord.], 1986), fără să fie luate în considerare condițiile sociale ale participării. Convenționalism, iraționalism și sociologism • Relativism Din cealaltă parte vine reproșul de relativism: în măsura în care reputațiile se fac și se desfac și depind total de lumi, ele sunt convenționale: "Va fi greu de spus dacă o fotografie este mai bună decât alta, mai puțin bună sau
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
cercetează niciodată rațiunile de a acționa, mai ales în ce privește dimensiunile lor cognitive. Contextul este întotdeauna privilegiat, în detrimentul conținutului care stă, fără îndoială, la baza (inter)acțiunilor. • Credințe sau rațiuni? Sub acoperirea interacționismului, sociologia lui Becker ar fi, de fapt, un sociologism, adică un holism: această teorie indică faptul că valorile artistice sunt "iluzii colective generate de forțe sociale anonime [...]. Fie că este vorba de "lumile artei", de clasele sociale, de medii sociale sau de societate, aceste forțe influențează judecățile artistice, care
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
304. Sindicatul artiștilor, 247. Singularitate, 20, 172, 181, 255-256, 278, 284. Sistem cultural, 261. Sociabilitate, 7, 9, 86, 88-98, 92, 102, 122, 124, 132, 134-136, 143, 152. Socializare, 7-8, 29, 155, 193, 238, 247, 254, 281. Sociologie critică, 139, 286. Sociologism, 282, 305-206. Sondaj, 95, 98, 99, 110, 114, 118. Spațiu public, 111, 147, 220, 251. Spectacole vii, 47, 173, 177, 202, 256. Star system, 151, 257. Stat, 13, 68, 79, 94, 153, 199, 201-206, 208-209-214, 217, 219-221, 223-224, 226-230, 232-235
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Ea arată de ce anume logica utilitară sau instrumentală n-ar putea epuiza relația noastră cu universul tehnologic, care-și are rădăcinile într-un demers existențial și „erotic” destinat să surmonteze condiția tragică a omului. În același timp, contrar unui anumit sociologism ce reduce cursa spre consum la niște confruntări și rivalități onorifice, ea a știut să recunoască aici un fel de experiență metafizică, o „explorare a existenței”, implicând chestiunea timpului, a spațiului și a sinelui. Aceste analize care insistă asupra dimensiunilor
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
certitudine alegerea dintre două teorii rivale. Nu există nici un algoritm care să poată înlocui calitățile de judecată și anticipare, ce sunt izvorul succesului științific. 1.4.2.7. Metodologia programelor de cercetare (Lakatos) Lakatos, filosof și istoric al științei, ostil "sociologismului" lui Kuhn, se apropie de pozițiile popperiene și construiește o teorie a evoluțiilor științifice, permițînd o restructurare rațională a căilor și modalităților de dezvoltare a cunoașterii. El consideră că Th. Kuhn a abandonat orice disciplină de evaluare rațională a teoriilor
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
profesiunea de credință, ne aplecăm asupra lucrărilor unui sociolog, și el o referință în domeniu. Critică, la rîndul său, determinismul și spiritul fatalist care guvernează științele umane. Pierre Bourdieu 123 insistă asupra faptului că nu trebuie să confundăm sociologie și sociologism, care înseamnă "să consideri probabilul ca pe un destin". Reamintim, dar vom reveni asupra acestui aspect, că sociologul gîndește evenimentele în termeni de probabilitate. În vederea "cunoașterii științifice a lumii sociale", sociologul Pierre Bourdieu se sprijină pe teoria evoluționistă cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
a permite cu certitudine alegerea dintre două teorii rivale. Nu există nici un algoritm care să poată înlocui calitățile de judecată și anticipare, izvorul succesului științific. 1.2.7. Metodologia programelor de cercetare (Lakatos) Lakatos, filosof și istoric al științei, ostil "sociologismului" lui Kuhn, se apropie de pozițiile popperiene și construiește o teorie a evoluțiilor științifice, permițînd o restructurare rațională a căilor și modalităților de dezvoltare a cunoașterii. El consideră că Th. Kuhn a abandonat orice disciplină de evaluare rațională a teoriilor
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
să fie națională dacă nu chiar etnică, spre deosebire de știință care este cosmopolită, teză cu care criticul face din artă un solid argument identitar. Criticul își pune întrebarea legitimă, în ce constă specificul național în artă și chestionează originalitatea în raport cu condiționările sociologismului tainian. Arta nu este "o chestiune de logică pură", reprezentarea nu este "o mecanică obiectivă, ci o fantezie subiectivă", iar artistul nu reprezintă un aparat fotografic în care se reflectă legile naturii. Bachelin utilizează teoria lui H. Taine din Filosofia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
zeii și spiritele, ci "și o stâncă, un arbore, un izvor, o piatră, o bucată de lemn, o casă sau chiar un cuvânt"21, recunoscând posibilitatea unei cuprinderi foarte largi, de la o religie la alta. De altfel, în ciuda reproșurilor de sociologism 22 și reducționism, îndreptate la adresa teoriilor sale, Durkheim nu restricționează spațiul destinat sacrului doar la domeniul religiosului, ci îl lărgește și spre zona socialului, argumentând această tendință prin existența unor religii, precum budismul sau jainismul, în care sacrul nu se
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]