95 matches
-
Z. Ornea Dacă mă gîndesc bine, e evident că generația mea de istorici literari și cea dinainte și-a făcut pe deplin datoria. S-au publicat ediții încheiate din opera scriitorilor români fundamentali (chiar dacă unele viciate în aparatul critic de sociologism sau, uneori, cu textul ciumpăvit), s-au scris exegeze monografice și studii de sinteză solide, chiar studii de istoria ideilor, încît de vreo zece ani încoace ele servesc ca termen de referință și se tot reeditează texte (ediții) exclusiv din
Integrala Slavici (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15871_a_17196]
-
într-o primă lectură, în volumul Vivianei Mușa, sonoritățile neobișnuite ale limbajului, pronunțiile defectuoase, adaptările verbale neizbutite. Detalii ce țin, îndeobște, de fidelitatea înregistrării audio și care nu asigură decât o anumită empatie jurnalistică. Oprindu-ne la acest nivel al sociologismului vulgar și al anchetei fonetice la fel de vulgare, cartea ar putea fi sancționată cu destulă asprime. Numai că, atrag atenția, dincolo de dizabilitățile care-i singularizează - și însingurează - pe acești copii numiți când Ana, când Ciocârlan, când Religioasa, când Gâjâita, există o
Vara patriarhilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8179_a_9504]
-
și, trebuie să spun, în feluri diferite. În anii ‘60, când ele redeveniseră accesibile, nici măcar nu mi-am dat seama că se află în contradicție. Estetismul de care generația mea de critici s-a slujit ca de un scut împotriva sociologismului vulgar a descoperit în teoria „poeziei pure” argumente dintre cele mai solide. Ideea de „gratuitate” a actului literar venea ca o mănușă noii și mai liberei interpretări a literaturii, după un deceniu și jumătate de instrumentalizare politică. Existența unui univers
Natural și istoric by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5690_a_7015]
-
literatură română: abuzul clișeelor, elogiile hiperbolice, acumularea de abstracții vagi, introducerea dogmatică și prea puțin motivată a unor noțiuni lingvistice ca argumente pentru efectele de stil. De fapt, materialul ilustrează un sincretism interesant, combinând analize din epoci diferite: e drept, sociologismul vulgar și clișeele propagandei din anii '50-'60 au lăsat mai puține urme (�un exponent al poporului�, �revolta împotriva asupririi naționale și sociale�); domină, în schimb, ecouri structuraliste, obsesia lecturii simbolice, estetismul convențional și retorismul solemn (�o atmosferă specifică unei
Referate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16117_a_17442]
-
releva anumite aspecte teoretice, ideologice, filosofice, morale, religioase ale operelor literare. Spiritul critic este opus celui ideologic. Critica este ea însăși literară în sensul că acordă prioritate esteticului. Am scris altădată despre rațiunea estetică exclusivă a criticii, atacată ieri dinspre sociologismul marxist sau dinspre formalismul structuralist, iar astăzi dinspre studiile (multi)culturale. Nu țin să mă repet. În definitiv, scopul criticii, dacă există unul, dincolo de a ne edifica în privința conținuturilor și formelor literaturii, precum și a valorilor de care acestea depind, este
Posibil decalog pentru critica literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13945_a_15270]
-
traducător dotat și devotat, extrem de atent nu numai la limba unui scriitor, ci și la limbajul propriu acestuia, cu modulații fine, imperceptibile pentru alții. Grila formalist-tehnicistă nu l-a satisfăcut decât în etapa și în măsura depășirii, prin ea, a sociologismului vulgar din anii '50. Mircea Martin este convins că "literatura nu poate fi o anexă a ideologiei, că ea poartă o semnificație umană ceva mai greu reductibilă" și că "poezia nu e un simplu joc verbal, după cum critica nu e
Despre obiectivitate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9138_a_10463]
-
sale de propășire indenegabilă, ci nu s-a putut exprima decît în contrasens cu aceasta. Pe linii paralele, trenul său a mers, față de cel al epocii, în direcția opusă. Nu e vorba nici de un "protest antiburghez", propriu-zis, așa cum pretindea sociologismul marxist, întrucît autorul Scînteilor galbene n-a fost un militant de stînga, ci de o fișă de sensibilitate, care căpăta uneori, e drept, conotații pitorești: "Un incident produs pe cînd colabora la revista Versuri (Iași, 1911) i-a provocat lui
O viață a lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16891_a_18216]
-
în totul, cât și opere aparținând unui gen sau altuia. În materie de comparatism, Romul Munteanu a fost la noi un precursor, înaintea lui Adrian Marino și Paul Cornea. A aparținut unei generații care a încercat să se sustragă rigorilor sociologismului vulgar referindu-se la contextul social-politic prin examinarea unui spațiu cultural nelimitat la acela românesc. Criticii cu doar câțiva ani mai tineri vor proceda altfel: își vor astupa urechile la cântecul de sirenă al sociologismului vulgar dedicându-se esteticului. Ca
Profesorul Romul Munteanu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5675_a_7000]
-
încercat să se sustragă rigorilor sociologismului vulgar referindu-se la contextul social-politic prin examinarea unui spațiu cultural nelimitat la acela românesc. Criticii cu doar câțiva ani mai tineri vor proceda altfel: își vor astupa urechile la cântecul de sirenă al sociologismului vulgar dedicându-se esteticului. Ca profesor, Romul Munteanu nu și-a descoperit de la început formula proprie. Detașat, între 1957 și 1961, la Institutul de Romanistică din Leipzig, n-a predat seriei mele nici o singură oră. Deoarece și-a publicat prima
Profesorul Romul Munteanu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5675_a_7000]
-
comuniste. Antologia e utilă, fie și numai din rațiuni de ordin practic: cele mai multe articole sînt intruvabile astăzi. Și, desigur, pentru că ne împrospătează memoria, nouă, celor mai vîrstnici, sau o alimentează cu noi cunoștințe pe a tinerilor, pentru care realismul-socialist, proletcultismul, sociologismul vulgar și celelalte reprezintă deja istorie. Felul în care dl Ungheanu se folosește de aceste documente și imaginea pe care o lasă despre trecut ridică însă mari semne de întrebare. Sînt de acord cu d-sa că putem vorbi de
Măsluiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17326_a_18651]
-
un ton "mobilizator". * Sinteză fără personalitate, comandă politică evidentă, istoria succintă a lui Emil Boldan ne pune în față o oglindă a epocii proletcultiste, în toate reflexele ei ideologice. Punctul de vedere a istoricului literar este unul marxist, în accepția sociologismului vulgar de sorginte gheristă. Literatura este o expresie a luptei de clasă, punând în evidență, de la origini până în prezentul anului 1961, conflictul dintre exploatatori și exploatați. În secolul al XIX-lea acest conflict se concretizează în opoziția dintre burghezie și
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
Mai știe oare cineva ce a fost sociologismul vulgar? A fost acea critică literară pentru care sensul unei ficțiuni este totdeauna social. De exemplu, când un critic vedea în Capra cu trei iezi o poveste cu animale care reflectă în esență un conflict de clasă din lumea satului
Neo-sociologism vulgar () [Corola-journal/Journalistic/2913_a_4238]
-
satului între o țărancă săracă și un chiabur care îi oropsește copiii. Criticul nu e altul decât încă tânărul Ibrăileanu. Ideea îi putea veni de la Gherea, care analiza printr-o prismă asemănătoare poezia lui Eminescu și teatrul lui Caragiale. Triumful, sociologismul vulgar l-a cunoscut în critica literară a anilor 1950. Pe alte meleaguri, el pare să nu fi murit nici la un veac de la „rafinata” analiză a lui Ibrăileanu. În Franța, s-a tipărit de curând, postum, ultimul studiu al
Neo-sociologism vulgar () [Corola-journal/Journalistic/2913_a_4238]
-
literară. După cum bine ne amintim cu toții, la începutul anilor '60 marxismul apăsa asupra acesteia, ca și de altminteri asupra oricărei forme de expresie literară, precum "o lespede de mormînt". Discursul istorico-literar, înfeudat accepției primitive a istoricismului cunoscute sub numele de sociologism vulgar, trebuia să ilustreze neapărat determinismul ideologic, acea concepție dogmatică potrivit căreia istoria ar avea un curs anumit, revelat de "marii dascăli" ai marxism-leninismului. Pretinsa "necesitate" dădea istoriei o turnură finalistă, previzibilă. Mesianismul laic al doctrinei inducea ideea că evenimentele
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
de mai târziu, fără să renunțe, în esență, la apărarea esteticului, în ciuda tuturor concesiilor, de obicei, impuse. Opera lui fundamentală, Istoria literaturii române, revizuită, precum și monografiile Nicolae Filimon și Grigore Alexandrescu, scrise în anii '50, sunt aproape neatinse de morbul sociologismului vulgar. Cartea masivă a Anei Selejan, cuprinzând cele două studii,Trădarea intelectualilor și Reeducare și prigoană " este una de referință și nicio istorie a culturii și mai ales a literaturii române de după 23 aug. 1944 nu o va putea ignora
Literatura română și comunismul (II) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10314_a_11639]
-
în care erau "prelucrate" modalitățile de combatere a manifestărilor proletcultiste. Nu era pentru prima dată când ideologia comunistă punea între paranteze un conținut semantic. În definitiv, maniera de abordare a problemei literare era acum doar în aparență îmbunătățită, salvată de sociologismul vulgar al primilor ani postbelici. Astfel, se va vorbi de necesitatea de a evita schematismul, superficialitatea, dar soluția oferită ca remediu rămânea la fel de proletcultistă: pentru a scrie o poezie bună, poetului i se recomanda să treacă la o "documentare profundă
Instrumente ale „agitației culturale” în perioada 1944-1954 by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7321_a_8646]
-
de socialismul lui Gherea, dar și de diverse lecturi de patologie, psihologie, filosofie, estetică. Antonio Patraș mătură, printr-o acribioasă discuție, mergând la texte și la lecturile din spatele textelor, prejudecata după care critica lui Ibrăileanu se reducea la influența gheristă, sociologism vulgar, neglijarea „autonomiei esteticului“ etc. De fapt, arată tânărul critic ieșean, Ibrăileanu manifesta o înțelegere complexă a faptului estetic, scoțându-l din închisoarea autonomiei și deschizându-l spre bogăția sensibilității morale, psihologice a individului creator. În concepția criticului de la „Viața
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
realizat Sadoveanu: în cărțile acestuia sânt fragmente ale acestui tot, epopee mitică și arhetipală". Așadar, și Eminescu este estompat! Terminologia aceasta cu preluarea sarcinilor, ce a "rîvnit" un scriitor și cine a venit pe urmă și a realizat, miroase a sociologism vulgar. Dar poate că mă înșel, poate că nu trebuie stingherită critica să oficieze în templul unei opere, mai ales că mulți dintre critici se apropie de ea fără prejudecățile amintite aici. Și, cine știe? Poate că cititorul nu asistă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
consta În calitatea excepțională a hîrtiei pe care artistul și-a scris lucrarea de examen). Nu mai are voie decît scenografie și actorie; tot e bine, am zice noi azi, după ce am citit și auzit atîtea grozăvii legate de anii sociologismului vulgar. Mai apucă, În epoca realismului socialist (după 1948), să semneze scenografii, ori să joace, la/În spectacole cu texte importante: Toți fiii mei de A. Miller, Mizantropul, Othello; dar talentul său e obligat să se și irosească pe drame
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
lor imediată. Limbile vechi, cunoscute îndeosebi prin intermediul operelor literare, filozofice sau istorice și astfel supraîncărcate de cultură, sunt abandonate. Studiul limbilor vii se supune acelorași motivații ca și acela al limbii franceze, nedepășind nivelul lingvistic decât pentru a bascula în sociologism. Scopul este de a-l familiariza pe elev cu existența cotidiană a unei țări, privite prin prisma aspectelor sale celor mai superficiale, reflectate prin intermediul vulgarității mijloacelor de comunicare. Platitudinile, stereotipurile scrise în grabă de jurnaliști care n-au nimic de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
reprezentări colective devenite oglindirea fidelă a unei existențe la nivelul solului. Iar această existență care-și reflectă sărăcia în cea a mijloacelor de comunicare, fiind în același timp modelată și pervertită de ele, este existența socială. Atunci când, așadar, motivată de sociologismul politicianist, o modificare a programelor din învățământ dictează înlocuirea studierii marilor scriitori cu cea a mediului social, lectura textelor filozofice cu informația audiovizuală, aceste forme degradate ale vieții vin să se substituie, cu titlu de conținut mental, sau chiar de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sunt suficienți dascălii necalificați, dintre care mai mult de treizeci de procente, potrivit unui raport, nu au studiat niciodată materiile pe care sunt acum însărcinați să le predea. Eliminarea culturii și degradarea mediului universitar își dau mâna când, sub egida sociologismului și sub titlul de "realitate socială" pentru care elevii trebuie să fie pregătiți, banalitatea cotidiană, comportamentele meschine, fantasmele rudimentare, limbajul mass-media sau analfabeții au devenit norma, și pe aceasta este vorba a o inculca elevilor. Natura cunoașterii care trebuie transmisă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ce este acum acolo în superficialitatea sa cea mai extremă superficialitate și punctualitate care provin din capacitatea sa de a fi televizat și de a fi în calitate de televizat pentru intervalul cât va fi, urmând să basculeze apoi în neant. Atunci când sociologismul politicianist propulsează conținutul societății în universitate și o scufundă, în același timp cu acest conținut și deoarece el este din ce în ce mai mult constituit de mass-media, comunicarea mediatică ce invadează tot intră în concurență, în interiorul Universității chiar, cu modul tradițional de transmitere
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ici ?i de colo, ar?ta P. Sorokin. Proced�nd �n acest fel �ns?, ei nu au suficiente argumente care s? le �ndrept??easc? afirmă?iile de genul: �sociologul x a dominat sociologia unei jum?ț??i de veac�, sau �sociologismul a predominat �n a doua jum?țațe a secolului al XIX-lea, dar ?i-a pierdut din influen?? �n secolul XX� dac? nu face lista tuturor autorilor ce ?i-au adus o contribu?ie �n domeniu (sigur c? acest lucru
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
pe care am putea-o lua că pe un simptom sigur al st?rîi sale normale sau patologice. Tez? �ndr?znea?? pentru epoc? ?i care a suscitat numeroase reticen?e chiar printre durkheimi?ți, unii pun�nd �n discu?ie sociologismul s?u �ngust (Bougl�), al?îi contest�nd recurgerea nemoderat? la statistici pu?în fiabile (Simiand). �n Formele elementare�, Durkheim revine asupra ideii de �for??� anonim? ?i difuz? care apăs? asupra cursului vie?îi sociale, pe care el o �mprumut
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]