629 matches
-
paginile, exprimându-și părerile asupra politicii, economiei, oferind sfaturi de cultură și educație în toate domeniile, încât celor trecuți spre masterate străine și masteranzilor în științe li se vedea inutilitatea creierelor afumate în flacăra cunoașterii, își conștientizau micimea și concluzionau socratic: Știu că nu știu nimic. Iubiții noștri concitadini, spoiți din țărani în mârlani de oraș, dominau cu prezența lor în maieu și blugi bufanți, trotuarele din fața blocurilor. Vorbeau tare, pentru că auzul lor era deformat de spațiul zărilor bărăganice, aici educația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Depinde ce volum are, îți răspundeam eu, ca un atotcunoscător, până când veneau profesorii și ne umpleau nimicnicia existenței cu teoreme și postulate, privindu-ne cu acei ochi indiferenți ca la vederea unei gângănii sau a unei zdrențe oarecare. Atunci deveneam socratici: Știam că nu știm nimic. Îți mai aduci aminte teza la fizică? Atunci am fost maeștrii prostiei, dacă nu cumva ai uitat, pentru că de la început te-am suspectat, Gustav, de o încetineală a minții, inexplicabilă, mai ales că locuiai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de ea știute, reflectând brusc asupra propriei condiții umane. Trezirea „conștiinței de sine” o face nefericită, ea comparându-se cu Don Quijote în luptă cu morile de vânt. Trăiește un simțământ de revoltă împotriva propriei vieți „greșite”, invocând introspectiv vechiul îndemn socratic: Cunoaște-te pe tine însuți! Autorul își exersează priceperea în tehnica monologului interior. Eroina este uimită că a pierdut o viață întreagă la infectul ghișeu. „Vreau afară!”, strigă vocea ei interioară. Se zbate în îndoieli și în contradicții, sperând că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
căreia i-ați închinat, la un moment dat, o emoționantă declarație de dragoste (,,Nu-s tânăr, o știu, dar iubirea mi-i tânără încă,/ nebun sunt de dorul de a mai fi împreună o dată,/ prin sătuce din sudul sărac și socratic, / prin burguri cățărate pe coame de deal;/ calabrez m-a crezut femeia fidelă Fidenței, / îmbiindu-ne în măruntu-i negoț să intrăm, să gustăm;/ hirsut, păduros, silvan, transilvan/ sunt, totuși, parte din tine, măcar prin adopție" - Elegie pentru țara oprită)? În
ADRIAN POPESCU: „Editura Bucovina paternă, Transilvania maternă, Umbria spirituală m-au modelat interior” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7019_a_8344]
-
găsește de cuviință să se stabilească o polaritate: " Prima noapte a nunții. Dar prima noapte de doliu?" Apăsat indecent, ca multe din paginile confesive ale autorului, notațiile gravitează mai degrabă în jurul identității proprii (intelectuale, sexuale) decât al temei enunțate. Fals socratic, Barthes își afirmă poziția fixând cadrul raporturilor sale cu celălalt sex: "- Nu ai cunoscut corpul Femeii! - Am cunoscut corpul mamei mele bolnave, apoi muribunde!" Lăsând de-o parte nuanța involuntar morbidă, să constatăm că Barthes percepe travaliul de doliu în
Pe cine a iubit Roland Barthes? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6881_a_8206]
-
Pot foarte bine să-mi fac rău singur". Într-o astfel de patetică viziune, adevărul nu e constructiv precum o formă a evidenței, pe filieră carteziană, ci bulversant, dureros, "un lucru cumplit", "insuportabil", "o povară". Obținut oarecum printr-o maieutică socratică, adevărul e o revelare de sine a ființei, înrudit cu expresia lirică ori pur și simplu consubstanțiat acesteia. Dar ajuns aci, acel homo religiosus ratat care a fost (s-a socotit) Cioran face un viraj înspre teza creștină a cunoașterii
Fețele autenticității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7567_a_8892]
-
străluciți", care "și-a revărsat cu generozitate geniul, fără nici un gînd de răsplată materială", înconjurat prin saloane de "doamne admirative - care îl priveau cu ochi holbați ca la o minune". Voind într-o seară a se lua la întrecere cu socraticul }uțea, capabil a vorbi multe ceasuri fără întrerupere, Mircea Eliade "s-a dat bătut", spunînd că "ar fi onorat să-i fie secretar. Poate și în glumă, dar și în serios". La rîndul său, Mircea Vulcănescu, "fără îndoială capul cel
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
trans!)lume (I) de Emanuela Ilie, Linia (I), Linia (II) Rugăciune (I) și Rugăciune (II), poeme de Laurian Stănchescu, Despre începutul lucrurilor (IV) de Vasile Popa Homiceanu, Seneca - filosofie și teatru (I) de Cristina-Maria Frumos, Ironia - perspectivă fenomenologică asupra discursului socratic (II) de Ramona Bujor, Paștele, o noapte de veghe! (I) de Vladimir Petercă, Istoricul titlurilor nobiliare și al gradelor militare (I) de Mihail Batog-Bujeniță. Există și cazuri când un text este numerotat ca episod dintr-un episod al unei lucrări
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7145_a_8470]
-
din care fac parte: cetățeni obișnuiți sau cu roluri anume: cercetători, activiști, politicieni, responsabili cu politici educaționale, instituții, companii, organizații nonguvernamentale etc.; ● învățarea bazată pe fenomen: elevii învață despre un fenomen sau un proces din perspectivă multidisciplinară, transdisciplinară, interdisciplinară; ● abordare socratică: elevii învață să adreseze întrebările potrivite pentru ca răspunsurile acestora să contribuie la o mai bună relație cu natura. Prin urmare, rezultatele Strategiei Naționale privind educația pentru mediu și schimbări climatice 2023-2030 vizează atât infrastructura, cât și procesul educațional al
STRATEGIA NAȚIONALĂ din 18 ianuarie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/264529]
-
aceeași lungime de undă cu interlocutorul ce-i „alunecă” printre degete. „Simțul comic și umorul rafinat” asupra cărora atrage atenția fac parte dintr-o strategie a camuflajului printr-o autoderiziune împinsă pînă la umilință, exasperantă adesea, dar trădînd o ironie „socratică”. „Sunt puternic pentru că sunt slab”, iată deviza - similibudistă - a lui M.I., a cărui figură tutelară e antifraza. Mereu în contrapunct cu „maximalismul” grav al lui Liiceanu, dar contaminîndu-l de naturalețe și umor pînă la nivelul regiei ansamblului, poetul se consideră
Măștile adevărului poetic by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4766_a_6091]
-
construcție ontologică. Desfășurarea spațială a romanului - din Grecia pâna la Stambul, Viena și Paris - nu e dublată de suficientă fervoare a acțiunii. Romanul misterelor sfârșește prin a obosi. Erotică saturniană, istoria lui Kostas Venetis, este o apologie indirectă a amorului socratic în care intimitatea fizică dublează un exercițiu pedagogic, o paidee. Din păcate, în aceste pasaje autorul se complace în utilizarea repetată a aceluiași segment de limbă românească - exercițiu șocant la început - descrierea acestor scene erotice, ajungând să creeze o anume
Un roman saturnian by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/4491_a_5816]
-
Chaplin, Lenin, Mussolini, Romanul românesc contemporan. Ele aveau loc în amfiteatrul permanent arhiplin al Fundației Carol I. "Asistând la simpozioanele noastre, unde erau prezentate și dezbătute atâtea puncte de vedere, publicul asista de fapt, la un nou tip de dialog socratic. Scopul pe care-l urmăream, nu era numai informația, ci, în primul rând "trezirea" auditorilor, confruntarea lor cu ideile și, în cele din urmă, modificarea modului lor de a fi în lume."10 Un articol al lui Eliade, impregnat de
Mircea Eliade, politica și politicienii by Mircea Handoca () [Corola-journal/Memoirs/8942_a_10267]
-
naște donjuanismul și deficitul afectiv al bărbatului care descoperă, totodată, și amenințarea semnelor de îmbătrânire. Chiar dacă entropia social-politică rezonează cu viața „neașezată“ a protagonistului, ele nu se dezvăluie în raport de cauză-efect. Teacher (profesorul său și al Adei, un maestru socratic cu alură de Nae Ionescu) și Alain (seducătorul cinic cu suflet ascuns de copil), chiar și Roland (românul stabilit în Austria, nostalgic al patriei-mame), adică personajele masculine mai de relief, sunt, la o atentă privire, încarnările radicalizate ale potențialităților psihologice
À travers les femmes by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3560_a_4885]
-
prudență. Scopul, firește, e, cum aminteam, o desfătare. Iar într-un plan mai înalt e vorba și de un proces maieutic. Andrei Pleșu nu răspunde pur și simplu. El dă sfaturi, definește, teoretizează spontan, ține prelegeri pedagogice. Cade în monologuri socratice. Dacă Față despre față era un manual despre trăirea eficace, Din vorbă-n vorbă este o colecție de imprudențe controlate având ca temă ineficacitățile lumii contemporane. Andrei Pleșu inventariază fisurile prezentului, după ce alcătuise din fărâme personale anatomia unui trecut proaspăt
Imprudențe supravegheate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2900_a_4225]
-
de spus, dacă ținem seamă de formula lui Unamuno (citată de scriitorul nostru): „Când doi stau de vorbă, intră în joc mai multe persoane decât s-ar crede”. Andrei Pleșu e un partener ideal pentru că trece elegant dinspre jocul sobrietății socratice în cel al dezmățului stilistic caragialian fără cel mai mic efort. Prin urmare, discreția și autenticitatea se topesc într-un discurs tonic, ce invită mereu la mister și energie contemplativă, niciodată ostentativ. Fermecătoare și tristă în egală măsură, Din vorbă
Imprudențe supravegheate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2900_a_4225]
-
puțin! Optimismul iluminist al omului creator de evenimente e înlocuit, la Adams, cu anxietatea observațiilor: ieftinirea e simptomatică, totul, inclusiv energia, se ieftinește, adică și substanța vieții. Adams deplânge pierderea aristocrației, față de Franklin, care exalta virtutea umilinței, inclusiv a tonului socratic. Smerit, el se întreabă, se îndoiește, renunță la atotștiința tăioasă, empatizează cu interlocutorul. Dacă Franklin avea satisfacția de a fi un filosof și om de lume autoconstruit într-un mod agreabil și de aceea căutat de toți, pentru prezența sa
O carte despre subiectivitatea creatoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3028_a_4353]
-
conținutul esențial și unitatea secretă - nu întotdeauna vizibilă pentru ceilalți și pentru el însuși - a operei teatrale create pînă atunci. De aceea, dialogurile incitante întreținute de George Banu cu cei pe care îi însoțește sunt, în mod evident, de sorginte socratică: de fiecare dată, cel chestionat ajunge să-și conștientizeze adevărurile profunde. Poate că nu e inutil, deoarece în nici un caz nu ține de anecdotic, să amintim aici că Peter Brook al cărui interpret și comentator pentru opera omnia este în
Laudati odomini George Banu by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/11144_a_12469]
-
viață, modelat, pînă la urmă, ca latură a gîndirii hexagonale: ,demonul apocaliptic, în extaz negativ și închegat prin disoluție", împreună cu ,demonul goethean, constructiv, egofil și multiplu creator (Eliade), demonul ludic, jucînd totul în legea eului (Eugen Ionescu) și demonul paidetic, socratic și mefistofelic deopotrivă, care practică sistematic pactul cu ceilalți, din adorație pentru propria-i unicitate (Noica). Patru energii daimonic-năvălitoare, alături de două aripi de îngeri exterminați: Mircea Vulcănescu (metafizica națională) și Mihail Sebastian (luciditatea sentimental-estetică). E, firește, o schemă prin care
Viceversa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11048_a_12373]
-
a inspira cu naturalețe și fără efort, însuși aerul esențelor". Dar, dincolo de datele instrucției, greu de reconstituit, chiar conformația mentală a lui nenea Iancu ar corespunde, potrivit exegetului său, unei tipologii statuate în gîndirea elină: ,Caragiale este o fire profund socratică, lucru dovedit de numeroasele și surprinzătoarele sale afinități cu magistrul lui Platon și Xenofon. în primul rînd, și unul, și celălalt sînt, într-un anume sens, indiferenți la farmecul naturii, atrași fiind, în exclusivitate, doar de problemele spirituale și cerebrale
Caragiale între oglinzi paralele (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10863_a_12188]
-
discuta chestiuni de morală în prăvălii și în piață, convins fiind că studiul naturii nu ne este de folos; el spunea că cercetează "Ce bun și ce rău ți s-a-ntîmplat acasă" (Viețile și doctrinele..., II, 21)". în temeiul temperamentului său ,socratic", Caragiale manifesta voluptatea discuției în contradictoriu, străduindu-se a-și atrage interlocutorii în controversă spre a-i pune în dificultate. Dimitrie Gusti mărturisește că scriitorul poseda ,o mare trebuință de conversație, de schimb viu de idei, practicînd ceea ce autorul primei
Caragiale între oglinzi paralele (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10863_a_12188]
-
cu Jorge Luis Borges- prof. Petre Isachi Apărută la Editura Rovimed, în 2015, cartea profesorului și criticului Petre Isachi este concepută ca un dialog între doi literați erudiți, Jorge (Jorge Luis Borges) și Pedro (Petre Isachi), amintind de celebrele dialoguri socratice, dar spre deosebire, dacă la Platon temele deschise în discuție nu aveau și soluții rămânând ca dezbateri, în cartea de față găsim și răspunsuri veridice. Moto-ul ales din Platon, anticipează tematica dialogurilor: Motto: „Semnul se vede, dar nu se
CONVORBIRI IMAGINARE CU JORGE LUIS BORGES- PROF. PETRE ISACHI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373715_a_375044]
-
multă răbdare în școlirea învățăceilor săi, dar el poate avea și accese de impaciență față cu opacitatea sau suficiența unora din ei. În „Palmierul Talipot”, Mihai Ursachi e scos din sărite de ușurătatea vreunui alumn incapabil să participe la dialogul socratic. Se poate deduce că acesta răspunde afirmativ tocmai acolo unde îndoiala se impune în privința existenței sau inexistenței unui lucru: Văzuta-i vreodată pe țărmul de aur cum înflorește ciudatul palmier Talipot? Este o mare coincidență să nimerești chiar în clipa
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
moderne, o singură mare personalitate a avut o influență asemănătoare asupra contemporanilor săi mai tineri. A fost Mihai Eminescu. În timp ce, însă, Eminescu a creat un curent de simțire și gândire eminesciană prin opera sa scrisă, Nae Ionescu exercita o influență socratică, de la om la om, de la suflet la suflet". (Mircea Eliade) Mai mult decât simplul elogiu al unui discipol către maestrul său, aceasta afirmație exprimă un adevăr care a fost multă vreme contestat. Profesor și publicist, Nae Ionescu a avut un
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU ?' ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384836_a_386165]
-
de idei primite de-a gata; contrazicea tonul și tempo-ul epocii. Într-o prefață din anul 1951, Mircea Eliade și Gheorghe Racoveanu declară că: "Nae Ionescu ne-a învățat să gândim. Geniul lui era, în primul rând, de structură socratică; ne ajuta să căutăm și să scoatem singuri la iveală adevărul. Nu ni-l oferea de-a gata, nu ni-l impunea. Ne obliga să judecăm, noi, cu mijloacele noastre, să tragem singuri concluzia propriilor noastre eforturi. Ne învăța cum
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU ?' ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384836_a_386165]
-
regizate" și că ele constituiau un "spectacol". Poate. Numai că recitite, reduse la stadiul de text, rupte de fascinanta personalitate a vorbitorului, ele își păstrează vioiciunea spirituală. Este adevărat că ceea ce îl definește pe Nae Ionescu cu adevărat este stilul socratic, ca ipoteză a oralității, fiind precedat de Titu Maiorescu și continuat de Constantin Noica și Petre Țuțea. Concepând filosofia ca filosofare, spre a dobândi un echilibru spiritual cu lumea și cu sine, acest "Socrate al românilor" a refuzat să-si
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU ?' ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384836_a_386165]