630 matches
-
cancelarie, în prezența colegilor, sau în clasă, în prezența școlarilor. Iar practica clasică a bilețelelor era riscantă. Căci, la vârsta lui, nefiind „becher”, nu dorea să lase, eventual, dovada păcatului său tainic. Într-o zi crezu că are o inspirație socratică și pregăti un plan „beton”: un mesaj discret, direct și ...la purtător, ca să nu rămână urme. „Niciun risc!”, se încurajă el. Și, cum intră dăscălița în clasă - mărul cel oprit, rumen și frumos rotunjit, numai bun de cules -, hop și
O SCRISOARE...GĂSITĂ (SCHIŢĂ „DIDACTICĂ”) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 by http://confluente.ro/O_scrisoaregasita_schita_dida_gheorghe_parlea_1342177219.html [Corola-blog/BlogPost/347918_a_349247]
-
cu instrucțiuni de utilizare expirate trec pe roșul morții sinceră în suprema mea altruistă nuditate spre stații de maxim o noapte/minim un gând doar eșecul își șteaptă secunda de glorie la un rând cu iubiri calcinate îmi beau limonada socratic citesc microcipul implantat în ureche ta stângă crestată ca soarta edulcorată tangențial cine așteaptă pe roșu nu își dorește să ningă bate vântul dinspre iubiri imposibile demențial pictorii dorm pe șevalet/păsări colibri colorate diafan/ port pantofii de dans ambalați
MOZAIC de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 by http://confluente.ro/angi_cristea_1424446886.html [Corola-blog/BlogPost/377085_a_378414]
-
analitico-sintetice a zilelor noastre”, George Călinescu este mai circumspect în aprecieri. După ce „ghicește...arta...pedagogică (a lui Creangă, n.n.)” din „...cărțile lui și din amintirile normaliștilor”, găsește că „întrebările, în duhul «Povățuitoriului», pe care le punea ca să ajungă pe calea socratică la definirea noțiunilor erau hazlii, ba chiar puțin cam năstrușnice” ... întrebări care „...trebuie să fi stârnit în clasă un chicot necurmat”, dând naștere unui dialog „cam bufon”, iar mai departe, predând alfabetul „ca să boteze fiecare literă cu o poreclă”. Citând
ÎNVĂŢĂTORUL CREANGĂ de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 by http://confluente.ro/nicolae_dina_1488629155.html [Corola-blog/BlogPost/369449_a_370778]
-
cel mai bun, ceilalți sunt niște viermi. Odată am chemat la mine la birou o persoană care făcu-se o greșeală și am întrebat-o: “Cine ești dumneata să faci aprecieri asupra altei persoane?” Din tăcere se născu un răspuns Socratic: “Eu sunt un nimic”. Pentru moment m-am blocat deoarece eram obișnuit cu răspunsuri pertinente de genul: “Eu nu am greșit cu nimic, eu sunt mai bun decât toți ceilalți”. De aceea, Maica Domnului își revarsă chipul luminos către lume
MAICA DOMNULUI – O ALTFEL DE ABORDARE A LIBERTĂŢII RELIGIOASE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/stefan_popa_1416557165.html [Corola-blog/BlogPost/384603_a_385932]
-
ridice din neant, ca în prima zi a creațiunii. El recurge la un tropism biblic, țesând în jurul unor obiecte sau imagini umile parabole ale condiției umane. Umbra este noaptea, complement al zilei, moartea, dublul optic al trupului ca și dublu socratic, demonic, sau angelic, este haosul originar, absența, moartea, lipsa de sens sau existența în afara valorilor spirituale, dar și simbolul transcendenței la care spiritul are acces evadând din hazard și caducitate. Concentrarea fiecărui poem pe o temă și folosirea unui limbaj
IONUŢ CARAGEA: „UMBRA LUCIDĂ” de MARIA ANA TUPAN în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 by http://confluente.ro/maria_ana_tupan_1459855956.html [Corola-blog/BlogPost/368200_a_369529]
-
moderne, o singură mare personalitate a avut o influență asemănătoare asupra contemporanilor săi mai tineri. A fost Mihai Eminescu. În timp ce, însă, Eminescu a creat un curent de simțire și gândire eminesciană prin opera sa scrisă, Nae Ionescu exercita o influență socratică, de la om la om, de la suflet la suflet". (Mircea Eliade) Mai mult decât simplul elogiu al unui discipol către maestrul său, aceasta afirmație exprimă un adevăr care a fost multă vreme contestat. Profesor și publicist, Nae Ionescu a avut un
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU ?' ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1493189307.html [Corola-blog/BlogPost/384836_a_386165]
-
de idei primite de-a gata; contrazicea tonul și tempo-ul epocii. Într-o prefață din anul 1951, Mircea Eliade și Gheorghe Racoveanu declară că: "Nae Ionescu ne-a învățat să gândim. Geniul lui era, în primul rând, de structură socratică; ne ajuta să căutăm și să scoatem singuri la iveală adevărul. Nu ni-l oferea de-a gata, nu ni-l impunea. Ne obliga să judecăm, noi, cu mijloacele noastre, să tragem singuri concluzia propriilor noastre eforturi. Ne învăța cum
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU ?' ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1493189307.html [Corola-blog/BlogPost/384836_a_386165]
-
regizate" și că ele constituiau un "spectacol". Poate. Numai că recitite, reduse la stadiul de text, rupte de fascinanta personalitate a vorbitorului, ele își păstrează vioiciunea spirituală. Este adevărat că ceea ce îl definește pe Nae Ionescu cu adevărat este stilul socratic, ca ipoteză a oralității, fiind precedat de Titu Maiorescu și continuat de Constantin Noica și Petre Țuțea. Concepând filosofia ca filosofare, spre a dobândi un echilibru spiritual cu lumea și cu sine, acest "Socrate al românilor" a refuzat să-si
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU ?' ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1493189307.html [Corola-blog/BlogPost/384836_a_386165]
-
Where Art Thou? „A light here requires a shadow there“, spune Virginia Woolf. „And a fool here requires a greater fool there, to make the former feel smarter “, spune Je. Dacă a ști că nu știi nimic e, în sens socratic, primul pas spre autocunoaștere, să admiți că ești prost e primul pas spre inteligență. Nu-i o rușine să recunoști că ești prost, însă e stupid să negi doar pentru că există alții mult mai proști. Și care, să fim sinceri
Prostul știe orice, mai puțin ce să facă cu propria-i viață by https://republica.ro/prostul-stie-orice-mai-putin-ce-sa-faca-cu-propria-i-viata [Corola-blog/BlogPost/339120_a_340449]
-
În Dialogurile sale, Platon îl pune pe Socrate să “moșească” ideile din mintea și din sufletul celor cu care discută. El nu argumentează împotriva, ci împreună cu ei, într-o încercare comună de a descoperi adevărul. Această metodă de cercetare, dialogul socratic, este cea mai importantă moștenire pe care Platon a lăsat-o civilizației noastre. La prima vedere nu e mai mult decât o vechitura inutilă, dar scoasă din lada, desprăfuita și folosită cum se cuvine, este unul dintre cele mai puternice
Farmecul pierdut al dialogului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82485_a_83810]
-
decât o vechitura inutilă, dar scoasă din lada, desprăfuita și folosită cum se cuvine, este unul dintre cele mai puternice instrumente care ne pot ajuta să deosebim binele și răul. Știi unde mai poate fi găsit în zilele noastre dialogul socratic? În conversațiile cu prietenii. Dacă nu mă înșel, ultima dată când cineva apropiat ți-a cerut sfatul într-o problemă importantă, nu te-ai certat cu el, nici nu i-ai pus etichete, nici nu i-ai vorbit de sus
Farmecul pierdut al dialogului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82485_a_83810]
-
liderii din politică și din afaceri se adună timp de o săptămână pentru a discuta, departe de presă, cu pasiune, dar fără ură, fără răutate, fără atacuri sub centură și fără invective, adică în cea mai bună tradiție a dialogului socratic, textele fundamentale ale civilizației noastre. Ti se pare o idee nebunească? Află că, numai în ultimii ani, atât Madeleine Albright, cât și Condoleezza Rice, ca să-ți dau doar două exemple, s-au supus acestui exercițiu. Institutul Aspen există de mai
Farmecul pierdut al dialogului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82485_a_83810]
-
ceea ce spunea în "The Examined Life" este că nu se mai consideră un libertarian radical. Invariances: The Structure of the Objective World (2001/2003); În această carte, Nozick abordează problema adevărului și a obiectivității dintr-un punct de vedere evoluționist. Socratic Puzzles (1997); Această carte este o colecție de eseuri, articole, recenzii și proză scurtă științifico-fantastică. The Nature of Rationality (1993/1995); În această carte, Nozick cercetează care sunt funcțiile principiilor de care ne servim în viața cotidiană și se întreabă
Robert Nozick () [Corola-website/Science/306925_a_308254]
-
fi și cel mai înzestrat spiritual, pare de asemenea preluat din tehnica basmului. Dostoievski a creat opere de o imensă putere hipnotică, însuflețite de scene dramatizate (conclavuri) în care personajele, într-o atmosferă înfierbântată sau scandaloasă, se antrenează în dialoguri socratice "à la russe" despre existența lui Dumnezeu, problema răului și suferințele celor inocenți. Tipologia personajelor sale este relativ simplă: creștini umili (prințul Mîșkin, Sonia Marmeladova, Alioșa Karamazov), nihiliști autodistructivi (Svidrigailov, Smerdiakov, Stavroghin, omul din "subterană"), depravați cinici (Feodor Karamazov), intelectuali
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
idei, în care puncte de vedere conflictuale, întrupate de personaje inedite, se dezvoltă în contrapunct într-un crescendo insuportabil. Conform lui Bahtin, diversitatea eroilor lui Dostoievski amintește de o « viziune carnavalescă asupra lumii » și resuscitează forme literare antice precum dialogul socratic și satira menipee. Grație libertății maxime a personajelor sale de a alege binele sau răul, necondiționate de istorie, ereditate sau condiție socială, Dostoievski este considerat un gânditor existențialist, la fel ca Søren Kierkegaard, Friedrich Nietzsche sau Jean-Paul Sartre. În eseul
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
„Apărarea lui Socrate” (în ) este un dialog socratic scris de filosoful grec Platon, discipol al lui Socrate. Apologia este versiunea scrisă de Platon a discursului lui Socrate de apărare împotriva acuzațiilor de a fi fost un om „care a corupt tineretul, nu a crezut în zeii atenieni și
Apărarea lui Socrate (Platon) () [Corola-website/Science/304464_a_305793]
-
Apologia începe cu declarația lui Socrate despre faptul că el nu știe dacă poporul Atenei (care constituie curtea) nu a fost deja convins de către reclamanții săi. Această declarație este de o importanță capitală pentru întregul discurs. Platon adesea începe dialogurile socratice cu cuvinte care indică ideea centrală a textului. În cazul apologiei sunt cuvintele „Eu nu știu...”, care susțin sugestia lui Socrate că filosofia începe cu admiterea sinceră a ignoranței, și înțelepciunea, pe care o are, provine de la cunoștința sa că
Apărarea lui Socrate (Platon) () [Corola-website/Science/304464_a_305793]
-
memoria colectivă prin conduită bizară, fapte haioase, „întâmplări de pomină” și/sau replici memorabile. Toți au purtat porecle sugestive: Țăpuș, Oțăt, Codiță, Făsuianca, Pârciu etc. Cel mai ilustru pare a fi fost zeflemistul Oțăt care practica un fel de "eironeia" socratică (așa-zisa „bășcălie a lui Oțăt”) care nu ierta nici o prostie. (A îndrăznit să o folosească în toate împrejurările și pe seama oricui, inclusiv pe seama securiștilor care îl arestaseră pentru că refuza să se înscrie colectiva agricolă: și-a gonit cu mare
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
Bătrîn", întemeietorul statului per-san (secolul VI î.e.n.), unde ne întâmpină nu puține accente de admirație față de opera istorică a aceluia; "Statul spartan", în care dă expresie lacedemonismului, simpatiei sale față de Sparta și de rânduielile ei politice și morale. Pe lângă scrierile socratice, Diogenes Laertios vorbește de patruzeci de cărți — tratatele: "Despre venituri", "Despre echitație". "Despre vânătoare". În toate cele patru scrieri traduse acum în românește, personajul principal este înțeleptul atenian Socrate, una din figurile cele mai luminoase din istoria universală, expresie, deopotrivă
Xenofon () [Corola-website/Science/305757_a_307086]
-
persoane care a participat la discuțiile ce le conțin, apreciind, tot-odată, caracterul inovator al lucrării lui Xenofon care „inaugurează o specie literară căreia doar "Comentariile" lui Iulius Cezar le mai pot sta alături." Este un fapt indubitabil însă că scrierile socratice denotă în mare parte atașamentul total al autorului lor față de doctrina maestrului, la programul acestuia de a instaura la Atena, în întreaga Grecie, dornnia „înțelepciunii". Discutând apoi problema capitală a veracității, a istoricității imaginii lui Socrate transmisă de Xenofon, exegeți
Xenofon () [Corola-website/Science/305757_a_307086]
-
bănuit că Xenofon redă o idee care nu-i a lui Socrate, cea referitoare la locurile întărite ocupate de misieni și pisidieni, de unde aceștia le provocau pagube perșilor (Conv. mem III; 5) Cu toate disputele iscate între învățați privind scrierile „socratice" ale lui Xenofon, ele au rămas în conștiința posterității ca o imagine vie a înțeleptului atenian, prezentată cu căldura celui ce i-a sorbit nemijlocit cuvintele. Neșansa lui Xenofon a fost și este de s fi mereu comparat cu marele
Xenofon () [Corola-website/Science/305757_a_307086]
-
Succesorul lui Socrate, Platon, fiind exilat, se întoarce la Atena, unde fondează în 390 prima școală de filosofie în grădinile eroului Akademos-Academia. Platon a compus Dialogurile, imaginând discuții dintre Socrate și apropiații săi și redând o relație precisă cu teoriile socratice; dialogurile consacrate sofiștilor Protagoras și Hippias, Banchetul-atmosfera discuțiilor din cercurile aristocratice ateniene; Republica și Legile, în care Platon își expune ideile despre formă ideală de guvernare. Dintre elevii lui Platon, se distinge Aristotel, care n-a reușit să-l succeadă
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
„Republica” (în ) este o lucrare (dialog socratic) scrisă de Platon aproximativ în anul 360 î.Hr. Este o lucrare influentă de filozofie și de teorie politică, probabil și cea mai cunoscută lucrare a lui. Scena dialogurilor este casa lui Cephalus în Piraeus, un oraș-port conectat de Atena de
Republica (Platon) () [Corola-website/Science/303364_a_304693]
-
IAR PALO?UL ÎN STĂPÂNIRE”. ...Da, EUGEN EVU dezvoltă, astfel, Mistica Femeii. Prin Femeie ne-a venit Moartea, tot prin Femeie (FEMEIA COSMICO-MARIANICĂ!) ne vine ÎNVIE REA/”verticala punere-n cruce”! Tot “scenariul” erotic, preamărirea FEMEII este “jertfă plăcută DAIMONULUI” socratic, Logos-ului Întrupat (dacă folosim limbajul creștin). ... De la volum la volum, așteptăm, de la EUGEN EVU, noi revelații existențiale și, mai cu seamă, revelații resacralizante. Continuu în viziune, mereu și mereu (“interminabil”!), el nu ne dezamăgește, nici măcar o dată, nici măcar o clipă
Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
informale se întâlnesc în cafenele filosofice într-un ritm stabilit de comun acord, de obicei lunar și tratează o varietate de subiecte de inters general, precum: fericirea, dragostea, bunăstarea, generozitatea, succesul ș.a.m.d. Grupurile formale formează grupuri de dialoguri socratice. Acestea se desfășoară mai eficient când sunt între cinci și zece participanți, pentru ca astfel este asigurat un climat optim al discuțiilor și rămâne timp suficient pentru intervenția fiecărui participant. Dacă se strâng mai mulți, există riscul ca unii să rămână
Consiliere filosofică () [Corola-website/Science/329431_a_330760]