87 matches
-
adevăr de credință. Dacă saltul dincolo de această lume e propriu fiecărei arte, cea religioasă nu evadează în vagul unei idealități posibile ca arta profană, ci în cerul populat cu formele pure ale existențelor îndumnezeite. Ea are într-adevăr un caracter sofianic de vreme ce, prin chipurile modelate concret, ne actualizează bucuria regăsirii în rădăcinile lor transcendente, în arhetipurile cerești. Scriind tratatele sale despre Cultul sfintelor icoane, Ioan Damaschin a formulat în sensul acesta filosofia sau estetica picturii bisericești. Icoana e chipul artistic al
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
general. Arta în sensul ei înalt nu este o imitație a naturii, fiindcă nu urmărește să ne reamintească natura așa cum este. Scopul ei e revelația în forme sensibile a tainelor de sus. în vraja ei participăm simbolic la lumea transfigurată sofianic în ordinea veșnică. Deosebită de toate lucrurile terestre, arta nu e o creație a naturii, ci a omului de geniu, care urmărește prin ea înfrângerea naturii și evadarea în regiuni superioare acesteia. Iar geniul, prin definiție, nu este un imitator
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și dintr-un calcul mai susținut în vederea efectului final. Atunci cum ne putem explica obținerea acestui stil unic în istoria artelor? Lucian Blaga, obligat să mențină linia consecventă a sistemului său, introduce aici un nou element explicativ și anume: ideea sofianică a „transcendentului care coboară”. Să observăm că fenomenul bizantinului fiind specific ortodox, noul element explicativ, introdus de filosoful nostru, e de asemenea specific ortodox și prin urmare, potrivit să răspundă nevoii noastre de lămurire. Numai că Lucian Blaga, de dragul ipotezei
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
introdus de filosoful nostru, e de asemenea specific ortodox și prin urmare, potrivit să răspundă nevoii noastre de lămurire. Numai că Lucian Blaga, de dragul ipotezei sale, face o distincție forțată și inadmisibilă. El desparte cu totul elementul dogmatic de elementul sofianic; el nu vrea să atribuie nici o înrâurire dogmei în formarea stilului, ci toată înrâurirea o dă generos pe seama sofianismului care, în realitate, e tot un concept dogmatic. Dogma constituie elementul cel mai conștient al Bisericii și introducerea ei în explicația
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cel mai conștient al Bisericii și introducerea ei în explicația stilului ar fi însemnat o impietate asupra inconștientului și o mare spărtură, dacă nu chiar o distrugere, a mătcii stilistice. Filosoful a trebuit deci să recurgă la un artificiu, dacă sofianicul e puterea constitutivă a stilului și dacă stilul nu e altceva decât expresia abisului cosmotic, ce ne împiedică să declarăm sofianicul o categorie abisală a inconștientului? Trebuie să declarăm cu părere de rău că ideea aceasta e nejustificabilă. Lucian Blaga
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
spărtură, dacă nu chiar o distrugere, a mătcii stilistice. Filosoful a trebuit deci să recurgă la un artificiu, dacă sofianicul e puterea constitutivă a stilului și dacă stilul nu e altceva decât expresia abisului cosmotic, ce ne împiedică să declarăm sofianicul o categorie abisală a inconștientului? Trebuie să declarăm cu părere de rău că ideea aceasta e nejustificabilă. Lucian Blaga confundă în mod voit, credem, două procese cu totul diferite: procesul formativ al stilului instituțional, al stilului sacru bizantin, cu procesul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
convingerii individuale; caracterul ei e prin excelență cultic; esența ei deci se insinuează în om pe calea subconștientului, voind să spună, desigur, pe calea sentimentului. Credinciosul e astfel încadrat pe neobservate, în chip firesc, în marele organism al făpturii, străbătut sofianic de transcendentul care coboară. Pe această cale a subconștientului, care solidarizează organic insul cu totul, sofianicul devine parte constitutivă în categoriile abisale și deci, forță creatoare de cultură folclorică ortodoxă. Ridicând observația că ortodoxia nu lucrează prin subconștient, ci prin
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
calea subconștientului, voind să spună, desigur, pe calea sentimentului. Credinciosul e astfel încadrat pe neobservate, în chip firesc, în marele organism al făpturii, străbătut sofianic de transcendentul care coboară. Pe această cale a subconștientului, care solidarizează organic insul cu totul, sofianicul devine parte constitutivă în categoriile abisale și deci, forță creatoare de cultură folclorică ortodoxă. Ridicând observația că ortodoxia nu lucrează prin subconștient, ci prin sentiment, deși nu numai prin el, care face parte din emisfera luminoasă a conștiinței, trebuie să
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
decât al stilului sacru. Stilul vieții și al creației populare se naște ca o răsfrângere a vieții și a stilului bisericesc, dar stilul bisericesc, în speță bizantinul, nu e în nici un caz născut nici prin răsfrângere și nici din inconștient. Sofianicul, care dă într-adevăr nota fundamentală în unitatea stilului bizantin, nu este, după cele spuse până acum, o categorie abisală, ci o parte integrantă a celei mai luminate conștiințe ortodoxe. Sofianicul e element pur dogmatic și nu poate fi decât
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
caz născut nici prin răsfrângere și nici din inconștient. Sofianicul, care dă într-adevăr nota fundamentală în unitatea stilului bizantin, nu este, după cele spuse până acum, o categorie abisală, ci o parte integrantă a celei mai luminate conștiințe ortodoxe. Sofianicul e element pur dogmatic și nu poate fi decât în mod arbitrar despărțit de dogma Bisericii. Sofianismul, am spus când am discutat această idee, reprezintă raportul creatorului față de lume și în cazul acesta el e Sophia sau înțelepciunea divină manifestată
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Părintelui Dumitru Stăniloae. El refuză paradoxul în spațiul teologiei palamite care pornește de la distincția între Ființa lui Dumnezeu și energiile divine. Părintele Stăniloae, deși purcede din Grigorie Palama 13, face un pas mai departe, ieșind în întâmpinarea atât a excesului sofianic blagian și al teologilor ruși moderni, cât și a apofatismului occidental, primii putând confunda natura cu Dumnezeu (la modul panteistic), celălalt amenințând cu desfacerea lui Dumnezeu de ființe, încât teologia dialectică a lui Karl Barth și a școlii sale a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ontologie pură"346. Asta nu înseamnă că Dumnezeu este afectiv, ci că afectivitatea vine prin fenomene contradictorii și dispare prin fenomene noncontradictorii. Aceasta e marea taină creștină a Sfântului Duh. Plus de asta, ortodoxia răsăriteană a dezvoltat o puternică perspectivă sofianică, neglijată, din păcate, de teologia apuseană, perspectivă care contrazice pe ereticii acuzatori că feminitatea a fost ignorată de creștinism. Fiind sufletul lumii, la Dumnezeu nu se ajunge decât pe calea celor trei etici. Și ultima recunoaștere: "Tradiția ajunge la concluzii
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
al petalelor. Sunetul prăbușit din tării este receptat și amortizat În tremur de potirul florilor. Amplei și unanimei senzații sonore, i se opune una vizuală și aproape tactilă. Sunetul se divizează Împărtășindu-se-n surdină fiecărei petale. Este ilustrat astfel sofianicul, „sentiment difuz, dar fundamental al omului ortodox, că transcendentul coboară, revelându-se din proprie inițiativă, și că omul și spațiul acestei lumi vremelnice pot deveni vas al acelei transcendențe.” (Lucian Blaga, Spațiul mioritic) Dacă totuși macii au și ei o
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Întemeiat pe scrieri patristice (Dionisie Areopagitul, în special), nutrit și de idei din teologia rusă (Pavel Florenski, N. Bulgakov), eseul pivotează în jurul aserțiunii că „Dumnezeu e frumusețea perfectă și absolută”, care „se revelează lumii din proprie inițiativă” prin sophia. Revelația sofianică e compensația dăruită omului de către divinitate pentru pierderea prin păcatul originar a fericirii paradisiace. Teologic interpretată, creația artistică exprimă „nostalgia paradisului”. Încercând să determine apariția unui curent ortodoxist în literatură și în toate artele, Nichifor Crainic a reușit doar să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
zeu e mort..."38 (ms. 2287) Ai impresia că M. Eminescu scrie (direct) inscripții funerare, făcând previzibil aforismul lui Cioran. Însă, M. Eminescu nu îndreaptă radicalitatea gândirii lui ("Dumnezeu / E Mort") spre resurecția unui supraom. El dă valoare trecerii omului (sofianicului blagian, de mai apoi): pe fiecare treaptă prin care "pulberea trece" se întâmplă un eveniment (istoric, individual), un "complex al lui Ghilgameș", un cutremur care a străbătut ființa umană: În lut și-n cenușă te prefaci, o oame" (M. Costin
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
cu răbdare, ca un acoperiș de catedrală gotică. Paradigma excelenței nu mai este acum elocvența, ci precizia. Summele medievale vor ca silogismul să epuizeze toate resursele inteligenței. Inteligența însăși devine „gândire calculatoare”. Astfel, tot mai puțin loc rămâne pentru inspirația sofianică a teologiei sau măcar pentru curiozitatea rebelă a poeziei. Dacă este să-l urmăm pe Martin Heidegger, „sistemul” propriu-zis avea să apară totuși abia în modernitate, când filozofia rivalizează cu rigoarea științelor naturii. Descartes și Galilei sunt cele mai importante
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
tradiția Bisericii Răsăritene, era dezirabilă o confruntare a altor modele metafizice născute în interiorul creștinismului decât cele îndatorate scolasticii sau revoluției protestante. Unde se ascunde unicitatea teologică a Răsăritului? Lucian Blaga a surprins tensiunea acestei lumi încă neînțelese vorbind despre „inspirația sofianică” și „transcendentul care se coboară”. Păstrând mireasma tainei revelației, gânditorii ortodocși au refuzat obiectivarea conceptuală a Dumnezeirii și imaginarea divinului sub titlul de Ființare supremă. Un mistic capadocian de mare influență, Sf. Grigorie de Nyssa (†394) - socotit de cel de-
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
determinist, cel pe care revoluțiile științifice ale veacului al XVII-lea l-au promovat, întărind ideologia „religiei naturale” și deismul antiteist. Angelus Silesius propune, pe urmele unui Grigorie de Nazianz sau Maxim Mărturisitorul, o recepție de natură poetică a condescendenței sofianice pe care Pronia divină o vădește în lucrarea sa cosmică: Gott ist mein spiel (s. 84), în timp ce oamenii îndumnezeiți devin „cei mai apropiați prieteni de joacă ai Domnului” (s. 296). Grigorie Teologul afirmase la rândul său: „Se joacă Cuvântul înalt
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
câteva răspunsuri. De ce, dintre atâtea studii cuprinse în cartea nu demult reeditată a lui Cornel Mihai Ionescu, l-am ales - pentru o chirurigie textuală aplicată - tocmai pe acesta? De ce am trecut cu vederea eseurile axate pe dihotomiile cantemirești, pe teiul sofianic eminescian? De ce nu l-am preferat pe Emil Botta, pe Borges sau pe meridionalul Seferis? Din mai multe motive, bineînțeles, dintre care cel mai convenabil mi se pare o anume afinitate imediată. L-am citit și recitit pe Mateiu Caragiale
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
retrage, mocnind interior, într-o viață de tip organic... Boicotul istoriei, atitudinea de totdeauna, ia din cînd în cînd proporții istorice. Noncooperarea încetează pentru scurte intervale de a fi rezistență pasivă, prefăcîndu-se în reacțiune organizată". Evident, toată această concepție, denumită sofianica, este "acel sentiment difuz, dar fundamental al omului ortodox", desi tot specialiștii în ale folclorului, inclusiv Blaga, au relevat în Miorița straturi preromânesti, punice și scitice, adică neortodoxe și păgîne. Blaga a acceptat faptul că trecînd de la etapa de început
PE MARGINEA UNOR MITURI FONDATOARE by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17679_a_19004]
-
dispune de o legitimare istorică. După unirea din 1918, când s-a purces la ănăltarea Catedralei Ortodoxe din Cluj, sugestia ctitorilor a fost aceea de a egală an ănăltime Catedrală Sf. Mihail, a catolicilor, din piață vecină, ăn ciuda tezei sofianice a ortodoxiei, pe care o formulase tot un clujean, Lucian Blaga. Mai aproape de noi an timp, la ridicarea stâlpului patriotic clujean pe care se află cocoțat Avram Iancu, s-a respectat aceeași minuție de riglă arhitecturală disproporționată: ansamblul statuar trebuia
Să ne dumirim by Stefan Borbely () [Corola-journal/Journalistic/17461_a_18786]
-
demonstrează o importantă caracteristică a spiritualității poporului român și anume capacitatea de a-l găsi pe Dumnezeu în toate elementele naturii care ne asigură existența. Filosofii găsesc, însă, o altă explicație acestei spontaneități creatoare și anume contaminarea ei cu componenta „sofianică” a cultului ortodox. Această noțiune a fost definită de Lucian Blaga ca fiind „ o determinantă stilistică a vieții spirituale ortodoxe care se traduce în revelația din proprie inițiativă a transcendentului care coboară...”. Originea numelui acestui concept este legată de estetica
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
în boltă. Credincioșii protestanți se înalță ei înșiși spre transcendentul din boltă. Arhitectura romanică caracterizată prin linii orizontale ce sugerează doar o aspirație către transcendent, credincioșii reușind cel mult să se găsească în pragul transcendentului, acesta dovedindu-se inaccesibil. Componenta sofianică a cultului ortodox se mai poate regăsi și în conceptul gnostic elaborat de Florenski a cărui filosofie introduce ipoteza unei existențe intermediare între Dumnezeu și lume. Conform acestei teorii existența nu ar fi dualistă ci trialistă încadrând o realitate intermediară
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
teorii existența nu ar fi dualistă ci trialistă încadrând o realitate intermediară intre etericul divinității și organicul uman. Integrarea acestui concept în spiritualitatea ortodoxă susține nevoia credinciosului ortodox de a avea o corespondență între divinitate și viața pământeană. Exemplificarea conceptului sofianic în folclorul românesc se regăsește în mitul mioritic, care este în sine o viziune a transfigurării ortodoxe a realității, unde moartea este sinonimă cu nunta, act sacramental de unire cu o stihie cosmică, în prezența naturii care devine biserica în
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
de inspirație el ne spune ceva, acel ceva îl scrie întâiu și după aceea îl cuvântă. Așadar fizionomia, psihologia, gestica și expresia afectivă el și le exteriorizează în proza scrisă de o elevată ținută artistică și de o înaltă profunzime sofianică, restul ce se mai rostuiește în făptura lui fizică nu are sens, e trecător sau amăgitor.” Portretizării Baboiene i-ași mai adăuga o mărturisire personală: am avut șansa vieții de a mă naște și a viețui în tumultul marilor zbateri
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93048]