634 matches
-
dizgrațioși, stînd cu mintea spînzurată de abstracții sterile. În schimb, Nae a avut magnetism: a gîndit în mijlocul vieții și de dragul ei, ba chiar a făcut-o cu har dialectic, și de aici verdictul lui Călinescu cum că avea „sofistica subțire”. Sofistul acesta a adus o boare de duh într-un mausoleu de concepte moarte, scutind filosofia de un deces prematur, provocat de monotonia silogismelor. În fine, iată un detaliu desprins din fișele lui Băncilă: Nae își ținea cursurile stînd pe scaun
Condotierul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4855_a_6180]
-
aflăm pentru prima oară anumite amănunte despre viața particulară nu totdeauna ortodoxă a unor corifei ai filosofiei moderne cărora le cunoaștem doar ideile, nu și omeneștile slăbiciuni. In februarie 1925, Martin Heidegger avea 35 de ani, ținea un seminar despre Sofistul lui Platon la universitatea din Marburg și nu-și publicase încă opera capitală, Ființă și timp. Era căsătorit din 1917 cu Elfriede și aveau doi copii. De fapt, tatăl natural al celui deal doilea băiat, Hermann, era amantul lui Elfriede
Pledoarie pentru Hannah Arendt by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6364_a_7689]
-
amândurora, e admirabil. Hegel stă alături de Cântarea cântărilor, Camus de Pascal, Marin Preda e situat mai aproape de psihologia personajelor sale decât am crede la o primă vedere pentru ca apoi, în urma unei analize a similitudinilor de metodă, să fie identificat ca sofist ce îl parafrazează - cu totul inconștient - pe Socrate. În autobiografia lui Elias Canetti: Limba salvată, Facla din ureche, Jocul privirilor, Marta Petreu identifică nu numai complexul lui Oedip, dar și pe cel al lui Prometeu, cel de-al doilea fiind
Între critică, filosofie și însemnări personale by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4399_a_5724]
-
propriu și cauza lui însuși”. Este de-a dreptul captivant să urmărești felul în care Marta Petreu proiectează filosofic derapajele de limbaj și de logică ale personajelor caragialiene, urcând, pentru a le pune diagnostice, până la Dialogurile lui Platon populate de sofiști. Aici se încadrează discursurile prolixe ale unor Cațavencu sau Farfuridi, „în care orice afirmație este anulată de aserțiunea imediat următoare”, aici convorbirea dintre vizitator și Feciorul din Căldură mare, „o adevărată capodoperă a anamorfozei logice”, prevestind teatrul absurdului ionescian, aici
Înapoi la Caragiale! by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4570_a_5895]
-
de aserțiunea imediat următoare”, aici convorbirea dintre vizitator și Feciorul din Căldură mare, „o adevărată capodoperă a anamorfozei logice”, prevestind teatrul absurdului ionescian, aici văicăreala confuză de la tribunal a Leancăi văduva căreia domnul Tomiță i-a spart clondirul („dintre toți sofiștii lui Caragiale, Leanca, exemplarul cel mai nătâng, pare a întrupa o primordială stare alogică”) și atâtea altele din universul caragialian minuțios reconstituit. O carte doctă plină de farmec.
Înapoi la Caragiale! by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4570_a_5895]
-
din secolul al XIX-lea, influența acestor idei a fost atît de adîncă încît nu e o exagerare a vedea în Pitagora adevărata eminență cenușie a filosofiei eline, cu mult mai obscur decît Heraclit și cu mult mai profund decît sofiștii. Dacă e să-i dăm crezare lui Aristotel, Platon nu e decît un imitator abil al lui Pitagora, un compilator al cărui talent literar a fost suficient de mare pentru a ascunde, sub avalanșa unui lexic grațios, sursa propriu-zisă a
Arheul numeric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3761_a_5086]
-
a corobora cele spuse de Platon despre Socrate cu alte mărturii din epocă, istoricul francez Paul Ismard ajunge, în studiul lui intitulat Evenimentul Socrate, la concluzii cel puțin ciudate. Mărturiile cu pricina sunt datorate lui Xenofon, discipol al lui Socrate, sofistului Polycrates și oratorului Lysias. Din capul locului, Ismard își declară partipris- ul: „Numai rezistând sirenelor platoniciene, putem înțelege de ce atenienii l-au condamnat pe Socrate”. El ne atrage atenția că Platon socotea că dreptul atenian nu avea criterii stabile. Or
Vinovăția lui Socrate () [Corola-journal/Journalistic/3175_a_4500]
-
volumul Otras inquisiciones din 1952. Borges mărturisește că după ce prima lectură îi revelase singularitatea lui Kafka, ulterior a recunoscut „vocea sa, obișnuințele sale, în texte din diverse literaturi și din diverse epoci”. De pildă în paradoxul „contra mișcării” ilustrat de sofistul Zenon prin competiția dintre Ahile și broasca țestoasă, descoperă „primele personaje kafkiene” și „forma” problemei din Castelul. Un alt text borgesian, El milagro secreto, din 1943 și publicat în volumul Ficciones, în 1944, ficționalizează, prin introducerea fantasticului ca timp subiectiv
Franz Kafka în literatura spaniolă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3018_a_4343]
-
deplin studiile clasice, au căutat să înăbușe spiritul lor revoluționar dirijându-le pe făgașul inofensiv al exegezelor de texte numai din unii autori aleși, împiedicându-le să se transforme într-o mult mai periculoasă deschidere către teoria politică a Antichității" (Sofiștii, trad. rom., Mihai C. Udma, Editura Humanitas 1999, p.7). Rusia țaristă a păstrat orele de greacă și latină, dar le-a golit de conținutul lor firesc, deoarece a vrut să-și dea doar aparența de europenism; Rusia bolșevică a
Școala noastră cea de toate zilele by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11063_a_12388]
-
de a merge în contra curentului și a canonului stabilit de specialiști, spunând ,nu" acolo unde toți spun ,da". Din generațiile anterioare, ar mai putea fi invocați pentru acest tip de poziționare pe eșichierul literar un Eugen Ionescu, tânăr și sclipitor sofist, ori un I. Negoițescu, trouble-fęte consecvent și spectacular. Mai puțin cunoscutul George Geacăr se înscrie, cu volumul Marin Preda și mitul omului nou, în această linie a demitizării și ,acrelii" critice. Ambele mi se par acceptabile și chiar profitabile intelectual
Un Preda pentru fiecare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11160_a_12485]
-
fi reținute exclusiv pe seama acestuia este exact ceea ce dă identitate lucrării și transcende nevoilor didactice cu evidente deschideri spre estetică și retorică asemenea cunoscuților Hippias, Protagoras ori Gorgias. Lucrarea, cât se poate de bine structurată, nu putea să evite problema sofiștilor și a perceperii lor de la Platon și Aristotel până la Kant și filosofii moderni; avem în vedere capitolele consacrate sofisticii sau manierismului modern, respingerilor aristotelice (susținute de o bogată addenda), structurate la rândul lor pe sofisme ale limbajului și sofisme materiale
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
au făcut oamenilor) și ce era pentru mentalitatea creștină (Verbul ca principiu creator), precizări generice în a căror zare a fost concepută lucrarea. în ce privește sofismul, opiniile nu sunt împărțite, dar exprimarea lor poartă în unele definiții atitudinea de respingere față de sofiști: Aristotel, o repetă Marta Petreu, „descrie sofismul ca pe un raționament, și anume unul aparent, un silogism fals, iar nu real, deoarece încalcă una sau mai multe din regulile inflexibile și clare ale silogisticii (...), pe care sofiștii îl folosesc fără
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de respingere față de sofiști: Aristotel, o repetă Marta Petreu, „descrie sofismul ca pe un raționament, și anume unul aparent, un silogism fals, iar nu real, deoarece încalcă una sau mai multe din regulile inflexibile și clare ale silogisticii (...), pe care sofiștii îl folosesc fără scrupule” spre a le aduce profituri (p.12). în acord cu Aristotel, Petru Poantă notează și el (pe coperta a IV-a a cărții) că sofismele constituie versantul demonic al cunoașterii fiindcă nu urmăresc adevărul, ci coruperea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
subordonare) și se formulează cu elocință ca dilemă, ca tautologie, omonimie etc., de unde și subtilitățile imputate lui. Alomorfismul sofismului se vede în limbaj, în argumentare, în relevanță, în apel la autoritate și în atacul la persoană. Venind din perspectivă dionisiacă, sofiștii vor cuprinde în retorica greacă mai întâi asianismul și mai apoi aticismul, ei vor promova artificiul stilistic și literatura, vor conduce la sinuos și deformare și li se va atribui numele de manieriști ai antichității, iar sofistica (luminismul grec), după ce
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de judecare determi nativă, inducția și analogia, își MANIERISMUL LOGIC ȘI RAȚIUNILE CONFLICTUALITĂȚII așază premisele în prosilogisme ca și în episilogisme ori se ascund printr-o sintaxă stufoasă în sorite categorice sau ipotetice. Se pare că aceasta a fost misiunea sofiștilor, a manierismului, dar și cea a postmodernismului. Marta Petreu ne oferă șansa de a le revedea în toată duplicitatea, subtilitatea și vexația lor eristică adunând cu răbdare timp îndelungat mostre persuasive din opere literare ușor accesibile și îndeobște bine cunoscute
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
știm încă de la Heraclit că viața însăși presupune o tensiune internă a mai multor forțe contradictorii, iar acestea fac principiul dinamic al lumii și de aceea existența contradicției rămâne fundamentală. Sofistica a ajuns poate înaintea altora la această convingere și sofiștii au fost primii care au experimentat în dialogistică polifazia cognitivă, modurile de gândire diversificate, nu de puține ori contrarii, adesea defazate unele față de altele, într-o neîndoielnică luptă pentru dominație. Ei bine, s-ar putea spune că pentru asta era
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
putea socoti manierismul logic o variantă desacralizată, varianta cea mai bine camuflată a unei religiozități cu totul aparte: religiozitatea fără Dumnezeu, religiozitatea care se adresează nu lui Dumnezeu însuși, ci absenței sale din lume”(p.200). Iată, așadar, de ce logica sofiștilor, prin bucuria de a înșela ceea ce devenea scleroză, a avut mai mult tendințe spre știința subtextului sfidând cu ele nu ontologia, ci deontologiile rațiunii doar. Vomat dintr-un pat al spitalului peste un fân de trestii, orașul gri și ademenitor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
scandal și ridicol". Mița, "electrica ploieșteancă", după cum o gratulează musiu Năică, trezește amintirea "faimoaselor doctrine" esoterice ale veacului galant", mai cu seamă cea a mesmerismului. Iar Mitică, faimosul Mitică, epicentrul epicii caragialiene, ar semăna "perfect" cu nu mai puțin decît "sofistul modern ", definit de Jaspers, care "n-are chip conturat, întrucît, lipsit de caracter, nu este nici bun nici rău, capabil de mici potlogării și, totuși, oarecum cinstit; e, cum ar spune, mucalit, nenea Iancu, "nici prea-prea, nici foarte-foarte"". Belșugul acestor
Caragiale între oglinzi paralele (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10884_a_12209]
-
lui, Matei, Luca, Marcu și Ioan, sunt destul de silitori, dar comenzile s-au rărit îngrijorător: pare că "nimeni din Siria nu mai are de scris vreun imn de recunoștință, vreun raport financiar sau măcar un denunț către împărat" (p. 13). Sofist și epicureu, disputat între plăcerile trupului, ale minții și ale pierderii ei temporare (prin abuz de hașiș), Cherintos se numără printre personajele importante ale piesei. Un spirit îngăduitor, raționalist cu măsură, mizând pe libertatea de credință și exprimare a individului
Fictiuni by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10134_a_11459]
-
consensul. Omenirea știe și singură ce e bine și ce e rău pentru ea, prin urmare înțelepciunea divină dîndu-ne porunci e de prisos. În ochii lui Dawkins, Toma din Aquino, cu cele cinci argumente în favoarea existenței lui Dumnezeu, e un sofist patologic ce nu poate fi luat în serios, Blaise Pascal, cu al său pariu divin, e un prestidigitator dialectic care face uz de tertipuri menite a arăta foloasele credinței (credința e un calmant împotriva stresului, un placebo alinindu-ne tensiunea, atît
Savonarola cu hram biologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4010_a_5335]
-
ar numi lumea întreagă. Nu doar atât, pentru că Varujan Vosganian se folosește de cuvânt ca un adevărat artificier. Vom asista, în exces sau cumpătat, la construcții dintre cele mai sofisticate. Căci eroii lui, aproape fără excepție, vorbesc sau devin niște sofiști. Un salon de spital, cârciuma sau o banală groapă de gunoi însuflețesc protagoniștii cu atari dispoziții. Firește că nu totdeauna banchetele, inaugurate de un autor cumva previzibil, dau soluții ingenioase. Poezia cotidianului misticoid și frânturile de retorică neconvențională se revarsă
Scenarii caleidoscopice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3093_a_4418]
-
o altă părere, crescută din dialogul însuși, într-un dialog filosofic toți învăța, nimeni nu este atoateștiutor, toți se ascultă și se respectă. Dialogurile, capodopere ale prozei clasice grecești, cuprind numeroase lucrări: Apologia lui Socrate, Criton, Gorgias, Fedon, Banchetul, Republica, Sofistul, Timaios. Din ele rezidă, în ciuda prezenței aproape continue a lui Socrate, ideea de bază a filosofiei lui Platon, aceea că adevărata realitate o constituie Ideile, cea de frumos, de bine, de adevăr, esențe suprasensibile, imuabile, aflate într-o lume în afara
SCURTE CONSIDERAȚII (ISTORIE) de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384414_a_385743]
-
filozofică ori științifică, este imposibil de cenzurat în orice societate ce pretinde a fi democratică”. Rădăcinile libertății societății moderne se află în lumea greacă. Înțelepții și filozofii greci ce gândeau diferit dar erau uniți printr-o activitate comună, se numeau sofiști. Perioada de dezvoltare a sofismului a fost cea a secolului V î.e.n. Istoricii vorbesc despre această perioadă ca despre o perioadă a iluminismului. Omul universal Cicero (106 î.Hr.-43 î.Hr.) vorbind mai târziu despre sofiști, afirma că „o dată cu sofiștii înțelepciunea
DESPRE LIBERTATE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383307_a_384636]
-
o activitate comună, se numeau sofiști. Perioada de dezvoltare a sofismului a fost cea a secolului V î.e.n. Istoricii vorbesc despre această perioadă ca despre o perioadă a iluminismului. Omul universal Cicero (106 î.Hr.-43 î.Hr.) vorbind mai târziu despre sofiști, afirma că „o dată cu sofiștii înțelepciunea a coborât din cer pe pământ”, ei aducând înțelepciunea în viața publică și făcând din ea o deprindere politică și morală. Sofiștii considerau că pentru a conduce trebuie să știi, adică să fii instruit. În
DESPRE LIBERTATE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383307_a_384636]
-
numeau sofiști. Perioada de dezvoltare a sofismului a fost cea a secolului V î.e.n. Istoricii vorbesc despre această perioadă ca despre o perioadă a iluminismului. Omul universal Cicero (106 î.Hr.-43 î.Hr.) vorbind mai târziu despre sofiști, afirma că „o dată cu sofiștii înțelepciunea a coborât din cer pe pământ”, ei aducând înțelepciunea în viața publică și făcând din ea o deprindere politică și morală. Sofiștii considerau că pentru a conduce trebuie să știi, adică să fii instruit. În primul rând este necesară
DESPRE LIBERTATE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383307_a_384636]