338 matches
-
El: Ca să înveți să tragi la țintă. Eu: Cât de greu poate să fie? Țintesc obiectivul și apăs pe trăgaci. El (părând tare plictisit): Hai. Am mers într-un loc ciudat, gen buncăr în munții de lângă Dublin, plin de bărbați soioși, care se uitau în gol și arătau de parcă își țineau propria gardă civilă în curtea din spate. M-am descurcat. Am nimerit ținta de câteva ori. (Păcat că nu era ținta mea, ha ha.) Dar umărul mă durea îngrozitor. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Încet, dar vizibil, devenise mai calm și întreaga lui atitudine se îmbunătățise de când începuse ședințele de terapie. Așa cum i se îmbunătățise și igiena personală. Nu numai că se spăla, dar începuse, din nou, să se și radă, iar părul ăla soios și lins, pe care Alice îl detesta, în sfârșit dispăruse. —Are niște cremă hidratantă în dulapul din baie. E prima dată când îl văd folosind așa ceva, a adăugat ea. A început chiar să se dea cu aftershave. Ceea ce nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
se descarcă după tejghea. Eram croit din alt aluat decât țăranii de la piață (unghiile lor negre și boante mă înspăimântau) și nu împărțeam nici vocabularul, nici aceleași gusturi vestimentare cu vânzătorul din colț de la „Aprozar“, al cărui halat imens și soios, din care săreau șoareci, mi-a bântuit toată copilăria și-o parte din adolescență, până când posesorul lui (și-al unei ciroze galopante) s-a hotărât într-o bună zi să dispară simultan din cartier, din creierul meu și de pe lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe viață și pe sistem. Făceam Turul Franței la cârciumi: începeam cu „Doina“, cu scările de la budă în pantă, pe care te prăbușeai ca un avion în picaj. Ne mutam apoi pe Dorobanți, la „Varșovia“ (unde te întâmpinau cele mai soioase fețe de masă) și „Primăvara“ (nu găseai niciodată bere acolo, doar votcă „Săniuța“). Apoi, până la Hotel Dorobanți, pedalai doi kilometri de pomană, spre Dacia și Eminescu. Acolo, la intersecția Marilor Clasici, te pomeneai iar cu-o grămadă de birturi sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de paltoane. Seara îl găseam tot acolo. Oamenii așteptau răbdători, își aduseseră scaune și tabureți, unii mai inventivi stăteau pe câte-o cărămidă. Citeau Scânteia“ sau jucau table. Noaptea făceau cu schimbul, păzind plasele înșirate pe trotuar. Femeile tricotau, cuminți, soioase, cu părul pe picioare ca zațul de cafea. Adunătura asta de brute și nefericiți se numea coadă și-avea un farmec crud și grosolan, ca mustața vânzătoarei. La școală trebuia să mă îndrăgostesc de tovarășul Nicolae Ceaușescu. Insista directoarea, insistau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe listă era Paul. Credea că scăpase de mine (poate într-un fel o și făcuse, încetând să-mi mai vorbească), dar Lepidopteros îl urmărea mai ceva ca pe-un deținut ieșit în societate. Îl reabilitasem. Intram în apartamentul lui soios din Balta Albă, fără să mă mișc din fotoliu. Parcă și vedeam casa în care nu mă invitase niciodată, cu trei camere în linie, dintre care una biblioteca; cutiuță de intelectual din părinți intelectuali, grijuliu cu banii, draperiile și cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
îmbrăcați în parpalace până sub călcâie, se-apucă să facă experimente pe oamenii dintr-un oraș, scoțându-le memoria din creier și injectându-le alte isprăvi în loc, luate de la vecini. Seara erai un sărăntoc, cu nevastă-ta înjurând în bucătăria soioasă a garsonierei, iar a doua zi te trezeai în frac, la o masă cu lumănări și veselă de-argint, în ditamai conacul. Bineînțeles că nevasta îți vorbea frumos, numai unt și miere. Habar n-aveai că ți se umblase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
verde tonic, și te înfășurau în prosoape. După ce terminau cu prosoapele, se-apucau să-ți umble la gene cu furculițele alea mici cu păr: le băgau și le scoteau din niște tuburi subțiri, lunguiețe, umplute c-un fel de cremă soioasă de ghete. Mai schimbau o vorbă, mai învârteau bidineaua aia micuță prin eprubetă. După o oră, puteai să joci în Winnetou. Și dacă, prin absurd, ți se strica o piesă la bicicletă, puteai deja să-ți duci tărăboanța direct în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
descurcau mai bine, păreau niște duri cu pretenții de sportsmeni și intelectuali, antrenați să seducă și să părăsească. O sfârșeau cu toții prost, cu focuri de revolver, citate din Hegel și batista înmuiată-n lacrimi. Genul ăsta de literatură caldă și soioasă nu era pe gustul meu: am pus repede cărțile pe raft, fără să le deschid, în spatele Hortensiei și-al lui Camil. Deosebirile nu se-opreau aici. Maria citea Eco și Dan Brown, eu Gibson și Rudy Rucker. Aptitudinile mele polițienești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
bretone revărsându-se peste clădiri austere și nume sobre de străzi: Brezoianu, Justiției, Schitu Măgureanu. Mirosea a istorie cu vanilie și caramel. Toate scenariile prin care pluteam, toate intersecțiile posibile de gânduri, corpuri și clădiri se însuflețeau în adâncimea Bucureștiului, soioasă și vie. Oriunde am fi ieșit, pe strada Edgar Quinet sau în balcoanele hipotalamusului, la piața Matache sau în subsolurile lobului frontal, traseele memoriei se întorceau în blocul nostru din Dorobanți, etajul întâi, apartamentul trei. Urcam și coboram în permanență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
treilea sârb se apropie de ei. Slavomir era un bărbat trecut de patruzeci de ani, Înalt, destul de slab, nebărbierit, cu un chip ce părea obosit. Sub aparența lui istovită și umilă, nu atrăgea atenția prin nimic. Acoperit de hainele pescărești, soioase și peticite, nici nu părea suficient de voinic ca să poată vâsli În zone periculoase. Și totuși, era omul de bază al haiducilor din Balcani, cel care transporta noaptea, Însoțit doar de fiul său, lăzi grele de arme care luau, până În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
hârtie, un autocrat, cu înveliș de fier, perfidă, un șoim bolșevic bătrân și hrăpăreț, și își ținea piciorușele cenușii cu fundulițe nemișcate pe lădița de pantofi și pe scăunelul făcut de Simon la orele de atelier, în timp ce bătrâna Winnie cea soioasă și lățoasă care umplea apartamentul de miros urât ședea pe pernuță alături. Dacă agerimea minții nu merge mână în mână cu veșnica nemulțumire, acesta e un adevăr pe care nu de la bătrână l-am învățat. Ea era imposibil de mulțumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
amator de jocuri de cărți, în special de pocher. La început jucam la localul lui Hilario, și când Hilario a început să mârâie că ne lungim prea mult cu jocul, care dura până noaptea târziu, ne-am mutat în restaurantul soios al chinezului. Curând am început să îmi pierd tot timpul jucând. Se pare că vechiul trib al huronilor credea că jocul reprezintă un remediu împotriva bolii. Poate că aveam și eu vreo boală. Și sigur o avea și Moulton. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
alătura celorlalți, celor răspândiți în lumea întreagă, printre care se numără, cu siguranță, conducătorii mai vârstnici de bolizi ce stăruie să ne transporte, dintr-un bâzâit, pe lună, precum și vagabonzii convertiți la Dharma, fabricanții de filtre pentru țigările gânditorilor, Beatnicii, Soioșii și Arțăgoșii, sectanții aleși, toți acei trufași experți care știu atât de bine ce trebuie să facem sau să nu facem cu bietele noastre organe sexuale, toți tinerii bărboși, îngâmfați, inculți și toți chitariștii lipsiți de talent și ucigașii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
copac În furtună. Am clipit. Ceea ce mă călca cel mai tare pe nervi la Baby era că reaușea să scape bazma curată cu astfel de ținută: dacă m-aș Îmbrăca eu așa, mi-ar face avansuri toți bărbații grași și soioși de pe stradă. Și mai detestam faptul că, la școală, foarte mulți băieți o plăceau. Încă nu-mi trecuse necazul din pricina asta. Soții Ashley se uitau la ea, minunându-se. — Ea este Baby Thomson, le-am spus. Am fost Împreună la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
șanțuri adânci, orizontale, între care se strângeau bulbuci de carne moale. Peri țepoși îi ieșeau din nări și din urechi. Niște bretele cenușii, vizibile pe sub haina lăbărțată, îi susțineau pantalonii pe la jumătatea pântecelui. Totdeauna păruse cam murdar, acum, însă, părea soios de-a binelea. Umplea cămăruța cu prezența lui de urs și cu mirosul lui. Se uită mohorât la George. Acesta din urmă nu căuta să-și ascundă emoția. Dimpotrivă, încerca o vagă plăcere agresivă în a se lăsa pradă ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
stinghii orizontale, bătute în cuie, iar cel din dreapta era mărginit de tufișuri frunzoase, care puteau oferi un punct de sprijin pentru picioare. Gabriel văzu că omul purta niște pantofi maro cu șireturi, clar fără ciorapi. Avea un păr lung, cărunt, soios, și o față preocupată, îngrijorată. Îi văzu clar fața când încercă să se cațăre pe un tufiș de rozmarin, frângând cu trosnete puternice ramurile fragile și călcându-le în picioare. După primele momente de șoc, lui Gabriel îi trecu spaima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Nu fii manevralgiu, că n-are rost. Să-ți fie lecție! "Să intri iarăși în eternitate, Pe poarta viselor emasculate!" Corect! Jucăm în patru, cu o mână moartă, până se-ntoarce Nae de la zbenguială, întărește Fratele, mixând de zor cartonașele soiose. Sunt o groază de lucruri, infinit mai nasoale, în cer și pe pământ. Noroc! El și cu Poetul, ciocnesc paharele prăzulii, în dușmănie, mai-mai să le ciobească. Taie tu, cărțile, Bossule! îl învită Avocatul. Pacostea aia de Sile, ce-nvârte
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
se îmbujoreză și el subit la chip, furnicat și smuls din lâncezeală, de o neobișnuită și ciudată senzație, de foame... Hai, băi, luați! Luați! Ospătați-vă! îi îndeamnă Iulică, primus inter pares, ștergându-se țărănește pe mâini, cu ultima filă soioasă de hârtie. Umpleți-vă pipota! Băgați la jgheab! Luați, mâncați și beți, de praznicu' mortului! Apostatul nu trebuie să-și repete invitația. O vreme, se aude numai clămpănitul fălcilor, ocupate simbiotic cu dumicații, precum și sorbiturile vajnice, cu clefăieli, care se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
discipoli ai magistrului, spun gurile rele... Antiphon îi reproșează lui Socrate că trăiește ca un model al idealului ascetic: mănâncă hrană de proastă calitate, bea băuturi ieftine, umblă desculț, nu are tunică și poartă fie iarnă, fie vară aceeași mantie soioasă care-i servește și pentru a se proteja de intemperii, și pentru a se acoperi când doarme, nu ia bani de la elevi și se mulțumește cu această existență de vagabond, mai curând dascăl într-ale mizeriei decât învățător ce-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
spre fundul holului. — Acum, dragă, a zis doamna Taylor, hai să-ți dau o ceașcă de ceai și putem sta frumos de vorbă până se trezește ea. Ne-a condus în sufragerie - o cameră rece, mai degrabă depresivă, cu chilimuri soioase pe pereți. Erau una sau două piese frumoase de mobilă clasică, printre care un scrin drăguț, dar toate celelalte păreau să fi fost second-hand-uri de la birouri ce se redecorează. Doamna Taylor s-a repezit brusc spre fiica ei și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mulți la un loc Înseamnă prea multe pericole. Partea proastă e că de acum Înainte va trebui să ne ducem de trei ori pe zi după mîncare, cu un cărucior În care se găsesc două bidoane alimentare de aluminiu destul de soioase, la cantina unității din cazarmă. Asta Înseamnă vreo 4 kilometri dus-Întors, pe jos, de trei ori pe zi. Dar socoteala asta are și o parte bună: cei cărora le revine sarcina asta scapă pentru cîteva ore de instrucția cu Portocală
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
recomandîndu-i ca Între timp să facă o baie, iar eu m-am Întors să caut vreun chioșc de țigări deschis. Se făcuse tîrziu, majoritatea magazinelor erau Închise, așa că am intrat În cel mai apropiat bar, de fapt un internet-café destul de soios, amenajat undeva la parterul unui bloc din apropiere. Localul, la ora aceea aproape gol, avea toate datele unei afaceri de spălat bani. De-a lungul unui perete zăceau nefolosite cîteva calculatoare, În partea opusă se Înșirau, Într o lumină chioară
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de țară mocirlos Pe care s-au bușit unul în altul două boturi ude de câine Până când le-a crescut o piftie între ei Pantaloni umpluți Pântec umplut Carne de cazan grasă și șoric Câțiva viermi Un ficat mare și soios ca să-l dai pe gât Și câteva boabe de piper Așa a fost Sepp Botdejigodie Pus la putrezit din naștere și nemuritor Nemuritor ca unul care încă nu s-a pișat pe întreaga lume. ... Sepp Botdejigodie este o invenție Dar
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
discipoli ai magistrului, spun gurile rele... Antiphon îi reproșează lui Socrate că trăiește ca un model al idealului ascetic: mănâncă hrană de proastă calitate, bea băuturi ieftine, umblă desculț, nu are tunică și poartă fie iarnă, fie vară aceeași mantie soioasă care-i servește și pentru a se proteja de intemperii, și pentru a se acoperi când doarme, nu ia bani de la elevi și se mulțumește cu această existență de vagabond, mai curând dascăl într-ale mizeriei decât învățător ce-ți
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]