127 matches
-
asemănare profundă... șovăi Villerte, apărând și el de după epava navei. - Ce vrei să spui? întrebă N'Gai Loon. - Felul în care se mișca, chiar și înlănțuirea ideilor... toate mi se par atât de cunoscute, spuse tărăgănat Villerte. - Astea sunt treburi soldățești, de-ale voastre. Mie îmi este însă foarte clar că o altă șansă mai bună de a pune mâna pe psiac decât colaborarea cu ființă asta, n-o să mai avem. Și trebuie s-o folosim, indiferent dacă acest Xtyne quint
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cincizeci de ani, dar anunțată mult mai devreme -, îi va fi fost cu atât mai greu de acceptat. De unde câteva dezvoltări în care mărturisește a fi făcut din necesitate o virtute, petrecând nopți întregi în mângâieri și nu în „asalturi” soldățești ca în anii buni de odinioară! Citarea câtorva versuri din Priapicele anonime - adesea ascunde esențialul îndărătul unor împrumuturi nepurtând nicio semnătură - îi permite să mărturisească cititorului că are un sex câtuși de puțin lung și nici gros cu, pe deasupra, o
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
-se triumfal și agresiv de un analfabetism atavic); și totuși, acea mână are finețea maestrului artizan (în ciuda nerăbdării febrile datorate siguranței sale excesive): o mână albă, ușoară, de domn în vârstă, care ține greu pasul cu frenezia sa infantilă sau soldățească. De parcă abia ar fi sosit pe acest pământ din locurile de unde vin copiii, Comisso a devorat acolo darul vieții, neîntrebându-se nimic; gustarea sa a fost eternă, vorace, lipsită de bucurie adevărată, mai degrabă plină de exaltare. Rațiunea sa și
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
pe Gh. Gologan și redactor pe N. Thomescu-Baciu. Revista este consacrată poeziei, chiar și „programul” fiind scris în versuri: „Deviza-mi va fi cântec și poezie / Revărsând în cale numai veselie.” În sumar intră versuri și versificări patriotice, populare, religioase, soldățești. Sunt antologate poezii de Artur Stavri, N. Thomescu-Baciu, Iuliu Cezar Săvescu și mulți alții, ascunși sub pseudonime, printre poeme numărându-se, bunăoară, unele înscrise sub genericele „Mărășești” și „Mahalale”. Alte rubrici: „Satira zilei”, „Capitala”. M.Pp.
REVISTA POEZIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289248_a_290577]
-
le va tipări în volum, laolaltă cu studii și conferințe. Este și autor de manuale de retorică și stilistică, precum și de antologii de literatură populară și din clasicii români: Poezii populare alese. Balade (1896), Poezii populare alese. Doine, colinde, cântece soldățești, bocete, legende (1896), Fabule și fabuliști (1905), Colinde și cântece de stea (1911). O retrospectivă a preocupărilor sale pentru literatura populară va fi publicată în volumul Negru pe alb (1922), care reunește și câteva studii, conferințe, amintiri, poezii, cugetări și
NEGOESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288402_a_289731]
-
asupra fabulei în genere și în parte despre fabula română, București, 1885; Diverse. Conferințe publice, Ploiești, 1887; Studiu asupra fabulei, București, 1898; Negru pe alb, București, 1922. Antologii: Poezii populare alese. Balade, București, 1896; Poezii populare alese. Doine, colinde, cântece soldățești, bocete, legende, București, 1896; Fabule și fabuliști, București, 1905; Colinde și cântece de stea, București, 1911. Repere bibliografice: Encicl. rom., III, 385; D. Teleor, Oamenii școalei, „România ilustrată”, 1901, 2; Candidații noștri. Din viața și activitatea d-lui Cristu Negoescu
NEGOESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288402_a_289731]
-
Se întoarce spre femeie, dar ceea ce spune ea devansează cu o secundă răutatea cuvintelor a căror arsură o simțea deja în fundul gâtului. — Uite, am cusut asta pentru tine, spune ea despăturind o cămașă din bumbac gros, cenușiu-verzui. O adevărată tunică soldățească, nu-i așa? Ai s-o poți îmbrăca luni. Adolescentul ia cadoul și rămâne mut. Cu un gest mașinal, mângâie țesătura, observă tighelurile cusute foarte regulat, deși sunt făcute de mână. De mână... Cu o durere subită, se gândește la
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Alunecă apoi în jos la sandalele deschise, cu tălpi groase, țin tuite, și curelușe legate strâns deasupra gleznei. Încuviințează imper cep tibil din cap. Încălțăminte solidă, extrem de rezistentă. Și legionarii o poartă. Fără discuție, caligulele sunt semnul distinctiv al uniformei soldățești. Le cunoaște bine, căci și el le-a purtat. Poți să le pui și pinteni, dacă e nevoie. Ceva neașteptat se declanșează în Pusio. Simte imperios nevoia să se destăinuie: — L-am însoțit pe Germanicus. Rufus își continuă drumul cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
jos peste munți și în răgaz, de la Piatra pân' la Dorna, lăsând la o parte drumul mare. În ziua de șase iulie eram gata; cu alte cuvinte, aveam toate trebuincioasele de drum așezate în o boccea de forma unei raniți soldățești, legate la spate prin ajutorul unor curele ce se încrucișau pe pieptul nostru: la șoldul stâng câte un revolver, în dreapta câte un baston sănătos, și la picioare opinci de piele roșie, legate cu șferi negre de lână de capră, care
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Salazar se ferește, ca întotdeauna, să vorbească despre bucuriile biruinței, despre recompensele revoluției victorioase. Ca de obicei, face apel la virtuțile virile, la "bucuria de a învinge marile obstacole", la mulțumirile severe ale muncii bine înfăptuite. Este o concepție bărbătească, soldățească, romană a existenței; pasiunea calmă de a-și face datoria, de a trai vertical, de a accepta cu seninătate destinul, fără a cere recompense, fără a nădăjdui odihna. Aceste virtuți trebuiesc cultivate și promovate în tineret, nu numai pentru a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de ani, dar arătam în mod evident ca un om de douăzeci și trei de ani întârziat. Îmi aduc aminte că încărcam fără nici un pic de competență oamenii în mașini. Dimpotrivă, îmi efectuam sarcina cu o falsă aparență de unilateralitate soldățească, de supunere la datorie. După câteva minute însă, mi-am dat seama cu claritate că răspundeam nevoilor unei generații predominant mai vârstnice, mai scunde și mai corpolente, așa încât performanța mea de susținător de brațe și închizător de portiere a împrumutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
și cu un cadru metalic, care, de obicei, conferă purtătorului un anume aer, probabil dorit, de cutezanță. În cazul lui însă, capela nu începuse încă să-și îndeplinească misiunea. Nu reușea să facă altceva decât ca, prin comparație, chipiul meu soldățesc, prea mare pentru căpățâna mea, să pară o cipilică de clovn pe care o mână nervoasă o scosese de la crematoriul de gunoaie. Avea o față palidă, cu o mină plouată. Transpira cu o incredibilă abundență - fruntea, buza de sus, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Sunt însurat cu muierea cea mai setoasă de sânge din lumea întreagă, i s-a adresat el doamnei Silsburn, scoțând un nou chicotit glumeț. Dintr-o automată deferență față de rang, aproape că am chicotit și eu - un chicot scurt, stupid, soldățesc și străin, care voia să ateste că sunt de partea lui și a tuturor celor din mașină împotriva nimănui. — Vorbesc serios, a reluat doamna de onoare. Doar două minute - asta-i tot ce cer, fraților! Ah, dac-aș putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
aparține lui Boo Boo. M-am dus la fereastră. Fermoarul era deschis și o singură privire aruncată conținutului m-a lămurit cui îi aparținea de fapt. Când m-am uitat mai bine, am văzut ceva ce zăcea peste două cămăși soldățești spălate și călcate, ceva ce nu putea fi lăsat în aceeași cameră în care se găsea și doamna de onoare. Am scos acel ceva din geanta de voiaj, mi l-am vârât sub braț, i-am făcut cu mâna un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
uitare de sine interioară pe care numai un suflet profund meditativ o poate avea în fața nimicniciilor acestei lumi. În unele dimineți vine și se ghemuiește lângă el, pe treptele fostei berării, un orb, și el bătrân, cu o manta veche, soldățească. Bastonul lui alb, agățat de grilajul ușii, pare un ciudat semn de atenționare, de avertisment sau, de ce nu, de îndemn spre a pătrunde într-un ținut îmbibat de amintiri, de umbre, de clipe zburătăcite și de felurite avânturi prăbușite. Bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu departe un butuc, năclad bun, cu foc mare, în care din când în când aruncau boabe de tămâie, smocuri de busuioc, câte un pumn de sare zgrunțoasă de săreau steluțe puzderii. Un alt bătrân, orb, într-o manta cenușie, soldățească, de demult, îl acompania la muzicuță pe cel ce citea, îngânând troparul, melodie mai mult bănuită, stinsă, izvorând ea însăși, temătoare, din ascunzișuri și cotloane de întuneric, din oboseli și pătimiri, ridicându-se abia atunci, chemată de buzele și răsuflarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ce stătea cu ușile larg crăpate În mijlocul câmpului. Tot acolo, ceva mai la stânga, se vedea și patul. Un pat imens cu baldachin de un verde Închis, cu ciucuri stacojii. Sub pat se vedeau zvârcolindu-se o ceată Întreagă de cizme soldățești, alături de niște pantofiori de balerină. Noimann avea, uneori, obsesia soldaților. Ei Îi apăreau În fața ochilor sub diferite forme, Îmbrăcați În uniforme de roșiori sau În cele de camuflaj. Udătura trebuia adusă. De fapt, Noimann o avea la purtător. Trebuia doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
practicarea antrenamentului fizic. De aceea, trăiește într-un spațiu ale cărui obiecte sunt aranjate în rigoarea unghiului drept; sutele de cărți sunt plasate în ordine alfabetică pe rafturile bine șterse de praf, patul de cazarmă, tare, este făcut cu precizie soldățească, masa de scris nu are pe ea nicio foaie rătăcită, iar dulapurile cu uneltele sale de lucru mai puțin obișnuite, sunt încuiate și zăvorâte. Nici o imagine sculptată nu întinează puritatea pereților albi, nici un covor frivol sau rogojină nu pângărește podeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
obișnuit. Degenerarea spre sălbăticie este rapidă și culminează cu momentul în care Gregg zboară ușa secundului cu revolverul, scoțându-l de acolo pe Gittens îngrozit, baricadându-se înăuntru. Marchant trebuie să-l convingă să iasă de acolo, cântându-i cântece soldățești prin perete. După aceea, prin consens, toaletele sunt mutate și latrina declarată zonă neutră. Observatorii Fotse îi raportează lui Daou că deși situația este destul de complicată, nici unul din albi nu se gândește să-și facă nevoile în tufiș. Semnificația spirituală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lucrau la IAS sau CAP, fie de oglinda retrovizoare a mașinăriei ori de centurile late din piele, cu stema țării Întipărită pe cataramă, pe care avuseseră grijă să le fure sau să le plătească, pe sub mână, plutonierului de la intendență. Centura soldățească, ca și tatuajul, arăta lumii că ăl de o purta era bărbat adevărat, socotit și cu picioarele pe pământ. Crăcanele meșteșugite de Titel erau opere de artă, iar muniția fabricată de el tindea către perfecțiune balistică. Când Îl Întâlneai, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
erau tăiate și folosite ca troace de apă și grăunțe pentru orătănii), cabluri electrice, vopsea, becuri (chiar și de voltaj mic, pentru mașini). Plutonierul de intendență făcea negoț cu lucruri de lux. El dădea pe sub mână foi de cort, cămăși soldățești, cearceafuri, pături, curele și centiroane din piele, cămăși de corp și izmene cazone, cu șnur În loc de elastic, bocanci noi, ba chiar și niște lădițe de lemn revopsit, cu Închizători solide, În care fuseseră cândva cartușe ori grenade. Nu se știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mă?” se interesă Vieru, Încercând să prindă uităturile celorlalți doi căutători. „Zi mai departe!” răspunse unul dintre ei. Locotenentul găsise pe firul apei În jos o pâlnie uriașă de bombă americană. O adâncise cât putuse de mult cu o lopățică soldățească, cărase cele opt hoituri și le așezase, dimpreună cu atașul și toate lucrurile militarilor, pe fundul gropii și apoi o astupase. Motocicleta („Țundap, tăticule, nu jucărie!” găsise Vieru de cuviință s-o preamărească) o luase și, ca să nu se audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
des decât ei - locurile lor de baștină erau câteva sute de kilometri spre nordul țării - și totdeauna Împărțeam până și ultima firimitură. Mai ales prăjiturile mamei Îi dădeau pe spate și, când le primeam, se făcea coadă la valiza mea soldățească de lemn. Ne promiseserăm unii altora c-o să ne nășim, eram convinși că urma să ne strângem cu toții În fiecare an, decenii multe la rând, ca să ne Îmbătăm și să ne povestim Întâmplări Înflorite din armată. N-a fost așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui și captura lui C., tipul din România pe care de-abia l-a cunoscut. Erau altă generație, el abia venea la putere în 1979, când C. intra în perioada lui sinistră. Saddam se pregătea să plece, cu valiza verde soldățească, într-o lume care pentru el devenea tot mai strânsă, redusă până la urmă la un oraș, exact la orizontul despre care putem relata obiectiv, ceea ce știm nu ce „se povestește“ - această strângere a orizonturilor ar fi trebuit să mi-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
prepare cele două poțiuni. Guibert o întâlnise prima oară în timpul refugiului. Trăia din ajutoarele pe care statul le acorda refugiaților. Spăla rufe într-o copaie mare, în noroiul din preajma fântânii de la porțile Toulonului, cu picioarele goale vârâte în niște cizme soldățești. Alături erau Paolina și Elisa, surorile tânărului Napoleon. Încă de pe atunci Marioritza avea o mare influență asupra lui. Tendința de a se face temut și ascultat, instinctul de dominare cedau în fața ei. Cu părul fluturând mereu în șuvițe rebele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]