86 matches
-
Emite un "aureus" de 6,45 grame și creează un antoninianus sau aurelianus, de 3,80 grame. Sub domnia lui Diocletian, moneda "aureus" cântărește cam 1/60 dintr-o livră romană.. Constantin cel Mare introduce moneda cunoscută sub numele de solidus, în anul 309 (sau în 311) având greutatea de 1/72 dintr-o livră romană, pentru a înlocui moneda "aureus" ca unitate monetară standard în aur, a Imperiului Roman. "Aureul" atinsese o greutate similară cu cea a succesorului său, solidus
Aureus () [Corola-website/Science/321778_a_323107]
-
solidus, în anul 309 (sau în 311) având greutatea de 1/72 dintr-o livră romană, pentru a înlocui moneda "aureus" ca unitate monetară standard în aur, a Imperiului Roman. "Aureul" atinsese o greutate similară cu cea a succesorului său, solidus. Moneda solidus are diametrul mai mare și este mai puțin groasă decât moneda "aureus", care se asemăna, în fabricarea ei cu denarul de argint. Începând de la această dată, moneda "aureus" nu va mai fi emisă decât pentru ocazii deosebite și
Aureus () [Corola-website/Science/321778_a_323107]
-
anul 309 (sau în 311) având greutatea de 1/72 dintr-o livră romană, pentru a înlocui moneda "aureus" ca unitate monetară standard în aur, a Imperiului Roman. "Aureul" atinsese o greutate similară cu cea a succesorului său, solidus. Moneda solidus are diametrul mai mare și este mai puțin groasă decât moneda "aureus", care se asemăna, în fabricarea ei cu denarul de argint. Începând de la această dată, moneda "aureus" nu va mai fi emisă decât pentru ocazii deosebite și în foarte
Aureus () [Corola-website/Science/321778_a_323107]
-
(pronunțat: [su]), la plural: "sous", este o veche monedă franceză, urmașă a monedei romane solidus și al cărui nume a supraviețuit în limbaj decimalizării din 1795, pentru a desemna piesa de 5 centime, până la începutul secolului al XX-lea. Longevitatea acestei denumiri explică prezența sa în numeroase expresii franceze relative la bani. Cuvântul francez "sou
Sou () [Corola-website/Science/321854_a_323183]
-
Longevitatea acestei denumiri explică prezența sa în numeroase expresii franceze relative la bani. Cuvântul francez "sou" provine din cuvântul vechi francez "sol", variantă a unui cuvânt și mai vechi, "solt", care, la rândul său, provine din , prin intermediarul "soldus". Termenul solidus este denumirea unei monede de aur introdusă de împăratul Constantin cel Mare, în 309 / 310 și folosită și în timpul succesorilor săi. Istoria monedei "sou" începe cu "aureus"-ul roman care valora, pe vremea lui Caesar, 25 de denari de argint
Sou () [Corola-website/Science/321854_a_323183]
-
astfel că Dioclețian, apoi Constantin cel Mare au fost nevoiți să-i stabilizeze valoarea la 1/60, apoi la 1/72 dintr-o livră romană, adică să ajungă la o greutate de 4,5 grame de aur, sub numele de solidus. Onorându-și numele, noua monedă își va câștiga reputația de inalterabilitate, traversând aproape neschimbată declinul și apoi prăbușirea Imperiului Roman de Apus, marile invazii și crearea primelor regate germanice de pe cuprinsul Europei; nu numai că a fost bătut, în Imperiul
Sou () [Corola-website/Science/321854_a_323183]
-
traversând aproape neschimbată declinul și apoi prăbușirea Imperiului Roman de Apus, marile invazii și crearea primelor regate germanice de pe cuprinsul Europei; nu numai că a fost bătut, în Imperiul Bizantin, până în secolul al XI-lea, sub numele de nomisma, dar solidus va fi imitat de către regii barbari, îndeosebi de Merovingieni, deși, cel mai adesea, sub forma de «treime de sol[idus]» ("tremissis"). Având în vedere penuria de aur, o nouă "stabilizare" (așa sunt numite adesea devalorizările) va veni de la Carol cel
Sou () [Corola-website/Science/321854_a_323183]
-
fi imitat de către regii barbari, îndeosebi de Merovingieni, deși, cel mai adesea, sub forma de «treime de sol[idus]» ("tremissis"). Având în vedere penuria de aur, o nouă "stabilizare" (așa sunt numite adesea devalorizările) va veni de la Carol cel Mare: solidus-ul nu va mai fi, de acum încolo, a șaptezeci și doua parte dintr-o livră romană de aur, ci a douăzecea parte dintr-o livră "carolingiană" de argint. Solidus-ul va fi împărțit în 12 "denari", care, fără rarele
Sou () [Corola-website/Science/321854_a_323183]
-
sunt numite adesea devalorizările) va veni de la Carol cel Mare: solidus-ul nu va mai fi, de acum încolo, a șaptezeci și doua parte dintr-o livră romană de aur, ci a douăzecea parte dintr-o livră "carolingiană" de argint. Solidus-ul va fi împărțit în 12 "denari", care, fără rarele excepții (de exemplu "gros"-ul Sfântului Ludovic), vor fi, practic, singurele care vor circula. Dar moneda "sistemului de cont" « £sd » (1 livră = 20 sous de 12 deniers) va rămâne neschimbată
Sou () [Corola-website/Science/321854_a_323183]
-
Ludovic), vor fi, practic, singurele care vor circula. Dar moneda "sistemului de cont" « £sd » (1 livră = 20 sous de 12 deniers) va rămâne neschimbată în Franța până la Revoluția Franceză, iar în Regatul Unit, până în 1971. Prin evoluție fonetică, termenul de "solidus" va deveni "soldus", apoi "solt" (în secolul al XI-lea), "sol", din secolul al XII-lea până în secolul al XVIII-lea, apoi "sou". La o mie de ani după reforma monetară carolingiană, în 1795, când livra tournois cedează locul francului
Sou () [Corola-website/Science/321854_a_323183]
-
(în , la plural: "nomismata") este numele unei monede de aur din Imperiul Roman de Răsărit, apoi Imperiul Bizantin, aflat la baza reformei financiare hotărâte de Iustinian I (527 - 565). "" era succesoarea monedei solidus. A fost emisă în Imperiul Bizantin până la reformele întreprinse de împăratul Alexios I Comnenul, în 1092. "Nomisma" a fost principalul mijloc de schimb internațional pentru șapte sau opt secole, până la apariția florinului și a ducatului, care vor fi puse în
Nomisma () [Corola-website/Science/321877_a_323206]
-
de argint și de bronz. În secolul al IV-lea, reforma lui Dioclețian, care încearcă să revalorizeze monedele de argint și de bronz, nu va reuși să oprească inflația, însă Constantin I reușește să creeze un sistem monetar dominat pe solidus, stabilizat la 4,5 grame de aur și fără paritate fixă față de celelalte monede care se devalorizau. Solidus-ul cunoaște, în continuare, o excepțională stabilitate în Imperiul Roman de Răsărit, iar din secolul al VI-lea, prin succesoarea sa nomisma
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
de argint și de bronz, nu va reuși să oprească inflația, însă Constantin I reușește să creeze un sistem monetar dominat pe solidus, stabilizat la 4,5 grame de aur și fără paritate fixă față de celelalte monede care se devalorizau. Solidus-ul cunoaște, în continuare, o excepțională stabilitate în Imperiul Roman de Răsărit, iar din secolul al VI-lea, prin succesoarea sa nomisma, până în secolul al XI-lea. Monedele romane sunt unul dintre martorii vieții economice antice cel mai bine cunoscut
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
de argint, follis-ul sau "nummus"-ul. Unitatea de cont rămâne denarul curent, în pofida deprecierii sale. Aceste parități sunt foarte curând puse în cauză, printr-o inflație galopantă. După vreo zece ani, Constantin I a recreat un nou sistem, în care solidus-ul din aur înlocuiește vechiul aureus care nu va mai fi emis decât pentru ocazii deosebite și în cantități foarte mici. Constantin I, pe la anul 311, operează o devalorizare a monedei de aur, aureus-ul, creând o nouă monedă, solidus-ul
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
care solidus-ul din aur înlocuiește vechiul aureus care nu va mai fi emis decât pentru ocazii deosebite și în cantități foarte mici. Constantin I, pe la anul 311, operează o devalorizare a monedei de aur, aureus-ul, creând o nouă monedă, solidus-ul, bătut cu greutatea de 1/72 din livra romană din aur pur (adică în jur de 4,5 g), față de 1/60 din livra romană, cât cântărea precedenta monedă, aureus-ul. Denumirea monedei, "solidus" (: ), provine din schimbarea categoriei morfologice a
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
aur, aureus-ul, creând o nouă monedă, solidus-ul, bătut cu greutatea de 1/72 din livra romană din aur pur (adică în jur de 4,5 g), față de 1/60 din livra romană, cât cântărea precedenta monedă, aureus-ul. Denumirea monedei, "solidus" (: ), provine din schimbarea categoriei morfologice a adjectivului "solidus", în substantiv. Această denumire constituia un adevărat program politic față de devalorizările monetare repetate din generațiile precedente. Constantin I a reușit să mențină stabilitatea acestei monede și să o emită în cantități considerabile
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
bătut cu greutatea de 1/72 din livra romană din aur pur (adică în jur de 4,5 g), față de 1/60 din livra romană, cât cântărea precedenta monedă, aureus-ul. Denumirea monedei, "solidus" (: ), provine din schimbarea categoriei morfologice a adjectivului "solidus", în substantiv. Această denumire constituia un adevărat program politic față de devalorizările monetare repetate din generațiile precedente. Constantin I a reușit să mențină stabilitatea acestei monede și să o emită în cantități considerabile, mulțumită confiscărilor importantelor stocuri de aur tezaurizate, de
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
o emită în cantități considerabile, mulțumită confiscărilor importantelor stocuri de aur tezaurizate, de secole, în templele păgâne. Față de scăderea constantă a altor monede din argint și din bronz, cea a follis-ului, de exemplu, care își pierde rapid conținutul de argint, solidus-ul devine moneda refugiu, pentru plățile importante (donații ale împăratului către soldați, plăți de impozite, tributuri vărsate popoarelor barbare, etc.). Au fost creați submultipli ai solidus-ului: "semissis", adică o jumătate de solidus, "tremissis" sau "triens", adică o treime de
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
din bronz, cea a follis-ului, de exemplu, care își pierde rapid conținutul de argint, solidus-ul devine moneda refugiu, pentru plățile importante (donații ale împăratului către soldați, plăți de impozite, tributuri vărsate popoarelor barbare, etc.). Au fost creați submultipli ai solidus-ului: "semissis", adică o jumătate de solidus, "tremissis" sau "triens", adică o treime de solidus. Stabilitatea solidus-ului de 4,5 g de aur s-a păstrat în timpul evoluției Imperiului Roman în Imperiul Bizantin, unde a luat numele de nomisma
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
care își pierde rapid conținutul de argint, solidus-ul devine moneda refugiu, pentru plățile importante (donații ale împăratului către soldați, plăți de impozite, tributuri vărsate popoarelor barbare, etc.). Au fost creați submultipli ai solidus-ului: "semissis", adică o jumătate de solidus, "tremissis" sau "triens", adică o treime de solidus. Stabilitatea solidus-ului de 4,5 g de aur s-a păstrat în timpul evoluției Imperiului Roman în Imperiul Bizantin, unde a luat numele de nomisma. Nu a cunoscut o devalorizare până în secolul
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
-ul devine moneda refugiu, pentru plățile importante (donații ale împăratului către soldați, plăți de impozite, tributuri vărsate popoarelor barbare, etc.). Au fost creați submultipli ai solidus-ului: "semissis", adică o jumătate de solidus, "tremissis" sau "triens", adică o treime de solidus. Stabilitatea solidus-ului de 4,5 g de aur s-a păstrat în timpul evoluției Imperiului Roman în Imperiul Bizantin, unde a luat numele de nomisma. Nu a cunoscut o devalorizare până în secolul al XI-lea, sub Comneni, având, prin urmare
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
moneda refugiu, pentru plățile importante (donații ale împăratului către soldați, plăți de impozite, tributuri vărsate popoarelor barbare, etc.). Au fost creați submultipli ai solidus-ului: "semissis", adică o jumătate de solidus, "tremissis" sau "triens", adică o treime de solidus. Stabilitatea solidus-ului de 4,5 g de aur s-a păstrat în timpul evoluției Imperiului Roman în Imperiul Bizantin, unde a luat numele de nomisma. Nu a cunoscut o devalorizare până în secolul al XI-lea, sub Comneni, având, prin urmare, o stabilitate
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
păstrat în timpul evoluției Imperiului Roman în Imperiul Bizantin, unde a luat numele de nomisma. Nu a cunoscut o devalorizare până în secolul al XI-lea, sub Comneni, având, prin urmare, o stabilitate de șapte secole. După căderea Imperiului Roman de Apus, "solidus"-ul a continuat să circule câtva timp la franci, iar numele său s-a menținut și a devenit, în limba franceză, prin evoluție fonetică, sol, iar apoi sou. Vizigoții au emis monede vizigote, imitând solidus-ul și tremissis. Pe monedele
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
căderea Imperiului Roman de Apus, "solidus"-ul a continuat să circule câtva timp la franci, iar numele său s-a menținut și a devenit, în limba franceză, prin evoluție fonetică, sol, iar apoi sou. Vizigoții au emis monede vizigote, imitând solidus-ul și tremissis. Pe monedele romane apar abrevieri. De notat că "V" latin se transcrie fonetic [u]. Iată câteva abrevieri folosite: Un exemplu îl aflăm pe moneda din dreapta, emisă sub Domițian: IMP DOMIT AVG GERM S C (IMPerator DOMITianus AVGustus
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
Sevilla, în lucrarea sa, "Etymologiae", redactată în latina medievală: Isidor din Sevilla, "Etymologiarum libri XX", Liber XVI, 25. "" apare, pentru prima oară, sub Constantin cel Mare, cu o greutate de 2,24 grame de argint, adică jumătate din greutatea unui solidus din aur; în teorie, moneda denumită "siliqua" corespundea unei greutăți în aur a unei "siliqua" (unitate de măsură de greutate), care îi dă numele, iar valoarea sa era de 1/24 dintr-un "solidus". În timpul împăratului Constantin al II-lea
Siliqua () [Corola-website/Science/316996_a_318325]