931 matches
-
la regulile coabitării în societate zăgăzuim neîncetat puseele rudimentare. Faptul se răzbună, nu putem subestima la infinit un impuls al obscurului care nu cunoaște decât imperativa afirmare. Ceva ce încă aparține grotei nu poate fi domesticit integral. Cum putem percepe solia din graiul ancestral, nu întotdeauna bine articulat? Dacă am fi în stare să-l recepționăm, am acționa mai puțin șovăielnic, am ocoli concluziile anapoda, în răspăr cu comandamentele naturii. E important de accentuat la Breban că demonstrația vizează doar o
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
lui Laertes sau al lui Sisyphos), căsătorit cu Penelope și tatăl lui Telemahos. Remarcabil prin inteligență, dar și viclenie (la întoarcerea în Ithaka, zeița Athena îi spune: Nu este zeu care să te întreacă în viclenie - Odiseea. XIII). Eroul rezolvă solii dificile, face spionaj în Troia, născocind, printre altele, și stratagema calului troian; Homer îl numește polytropos (cel cu multe înfățișări), adică adaptabil oricărei situații. Pornind spre Ithaka după război, Odysseus intră într-un complicat șir de aventuri". Ulysses (numele conspirativ
Ulysses, contemporanul nostru by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8134_a_9459]
-
calului troian; Homer îl numește polytropos (cel cu multe înfățișări), adică adaptabil oricărei situații. Pornind spre Ithaka după război, Odysseus intră într-un complicat șir de aventuri". Ulysses (numele conspirativ al lui Odysseus) a făcut spionaj (în Troia), a rezolvat solii dificile (care?) și a avut mai multe înfățișări (vă mai amintiți "chestia" cu sosia lui, șoferul, care s-a plimbat prin fața domiciliului, ca să-i aburească pe jandarmi și jurnaliști?); și nu e destul textul lui Homer pentru serviciile supărate? Dar
Ulysses, contemporanul nostru by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8134_a_9459]
-
hotare, la Cracovia, Praga și Viena, clericii, populația de alte naționalități, unguri, sași, ruși, armeni, greci etc. care păstrau legături cu coreligionarii lor de peste hotare. Cu ajutorul curierilor și a trimișilor speciali, domnii Moldovei erau permanent în legătură, prin scrisori și solii, cu țările din Europa și în primul rând cu țările vecine. Au legat prietenii, lărgind relațiile Moldovei cu țările care aveau interese comune împotriva pericolului otoman și nu numai. Desigur, aveau la dispoziție un număr mare de curieri. După moartea
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
și economice a Imperiului Otoman în țările Române, populația bazinului Lohan și a regiunilor înconjurătoare, a rezistat în condiții deosebit de grele. Aceasta cu atât mai mult cu cât târgul Huși din apropiere era loc de popas pentru diverse armate și solii turcești ce călătoreau pe valea Prutului ori se abăteau din drumul de pe valea Bârladului, trecând peste curmătura de la Dobrina și îndreptându-se spre drumul de pe Prut. Cu toate acestea, nici pericolul turcesc, nici desele incursiuni prădalnice ale tătarilor din Bugeac
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
un pahar cu vin, dar ce frumos era să treci peste nisip, să mai poți vedea o lacrimă fierbinte, rămasă fără chip... Și va mai trece o vreme, și va mai trece-un ceas, va râde clipa în minutare de solie oprite aievea, pe o umbră de hârtie. * * * Dacă rămâneam acasă, scriam altfel de poezie! În lumina de sidef trecea regina pregătită pentru nuntă; gravă, își urma gândul greu de zăpezi și de ghețarii veniți de la pol, peste fluvii și nori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
zimțuițe, pe care se clătinau în bătaia vîntului copaci piperniciți. Undeva, pe la mijlocul părții superioare a colosului, se puteau distinge niște bolți, cioplite parcă de mînă omenească, aidoma unor uși deschise spre tainica lume a umbrelor. Pe vîrful stîncii făceau popas soliile albe ale norilor. Nefirească, ori mai degrabă părînd răsărită din lutul albastru al înălțimilor, o pădurice de brazi ținea tovărășie norilor, chiar pe vîrf. În continuare se prelungea o culme cu țancuri ascuțite și văi prăpăstioase. Pesemne că pe întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
zimțuite, pe care se clătinau în bătaia vîntului copaci piperniciți. Undeva, pe la mijlocul părții superioare a colosului, se puteau distinge niște bolți, cioplite parcă de mînă omenească, aidoma unor uși deschise spre tainica lume a umbrelor. Pe vîrful stîncii făceau popas soliile albe ale norilor. Nefirească, ori mai degrabă părînd răsărită din lutul albastru al înălțimilor, o pădurice de brazi ținea tovărășie norilor, chiar pe vîrf. În continuare se prelungea o culme cu țancuri ascuțite și văi prăpăstioase. Pesemne că pe întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
În continuare, ochiul transcendental eminescian respingând multitudinea de vorbe filozofarde vane despre înțelesul vieții și al morții, își pune două întrebări opuse de mare adâncime: pe de o parte, viața noastră, oricât de neagră o vedem noi, nu împlinește vreo solie în lume ? Pe de altă parte, nu cumva unica ființare este cea umană (cum urma să creadă și Heidegger), iar omul, prin destinul său, o ucide: "Înjunghiem ființa pe-altarul omenirii" (Sein zum Tode, heideggerian). Concluzia poetului este că unica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
serbăm șansa că existăm ? Căutarea sensului ultim nu scoate omul din circuitul existențial ? După ce se întreabă dacă nu cumva "junghiem ființa pe-altarul omenirii", Eminescu opune pesimismului și revoltei din Mortua est! întrebarea fundamentală: dar dacă viața omenească are o solie pe care noi nu o cunoaștem? Din acest motiv nu suntem datori să binecuvântăm poetic viața? Ca atare, soluția cea mai "înțeleaptă", formulată după îndelungul periplu prin civilizațiile lumii, rând pe rând pradă morții, din postuma Memento mori, este Poezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
din anul 1526. Anul 1526 reprezintă un moment de referință pentru Țările Române, mai ales prin rezistența opusă de domnul Țării Românești, Radu de la Afumați. Acesta a trimis solii de taină la regele Ungariei, Ludovic al II-lea. Scopul acestei solii era sprijinul ce i l-ar fi putut da regele Ungariei în caz de nevoie. Plecarea lui Soliman Istanbul s-a realizat la 23 aprilie 1526, pe ruta Adrianopol-Filipopol Sofia-NișBelgrad. Izvoarele istorice ale vremii consemnează faptul că turcii dispuneau de
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
Mare, declamate la festivități, dar astăzi, când, pentru cei mai mulți dintre noi, e ridicol să fii patriot, reamintirea ei este imposibilă altfel decât în regim parodic. Cine să-l mai creadă pe domnitorul adresându-se curții în Mircea cel Mare și solii: "Viitor de aur țara noastră are/ și prevăz prin secoli a ei înălțare"? Nu putem invoca aceste versuri altfel decât ironic, cu o satisfacție sarcastică prin răstălmăcire, cu atât mai mare cu cât retorica sacrificiului cu care ar trebui să
Farmecul vetusteții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9748_a_11073]
-
confruntări, de cele mai multe ori sângeroase, aveau loc duminica în timpul slujbelor religioase din cele două biserici ale satului, unde se afla toată suflarea creștină care nici nu bănuia despre încleștările armate, căci tot protocolul se făcea în mare secret, începând cu solia provocării, desfășurarea ostilităților și sfârșind cu tratativele de pace, în mijlocul teatrului de război, când răniții îi depășeau pe cei încă valizi. Imitarea luptelor din filmele istorice vizionate la cinematograf s-a întins pe parcursul câtorva ani, până când s-a răsuflat misterul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
mitului prometeic, precum și urma acelui "hybris enorm", care este conceptul poeziei ca tentativă de metacunoaștere: "Păcatul meu adevărat/ e mult mai greu și neiertat./ Cercasem eu, cu arcul meu,/ Să te răstorn pe tine, Dumnezeu!/ Tîlhar de ceruri, îmi făcui solia/ Să-ți jefuiesc cu vulturii Tăria,/ Dar eu, rîvnind în taină la bunurile toate,/ }i-am auzit cuvîntul zicînd că nu se poate". Avem a face așadar cu latura negativă a simbolisticii dublului, sacrificiale și blasfematoare, de sorginte romantică. Pe
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
că se întunecase deja, am sau nu dreptate? Și ca s o aflați și pe asta, dom’ Roja, cine credeți că a sărit ca ars cînd ni s-a trimis bilețelul ăla prin care ni se ordona să alcătuim o solie din rîndurile noastre care să fie trimisă să negocieze cu Piticul? Nu trimitem pe nimeni, ar fi cea mai mare prostie, s-a auzit vocea lui Timișoara, cum adică să ne tăiem așa ca niște proști craca de sub picioare? Tacă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Nu trimitem pe nimeni, ar fi cea mai mare prostie, s-a auzit vocea lui Timișoara, cum adică să ne tăiem așa ca niște proști craca de sub picioare? Tacă-ți fleanca, l au repezit cîțiva, de ce să nu trimitem? O solie n-are cu ce să dăuneze situației, poate fi cel mult ineficientă, și atît. Se vede că știați și voi niște chestii de artă militară, spune Roja scărpinîndu-și palma în colțul mesei. Cît ați clipi, s-au format două opinii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
lui Petrică, dar era prea tîrziu, petrecăreții erau deja pregătiți să intre în acțiune, au dispărut escortați de soldați și nu s-au mai întors. Bineînțeles că Piticul a-nceput să facă spume la gură cînd a dat ochii cu solia și a ordonat să fie băgați cu toții la răcoare și să li se înmoaie oasele. Informația asta a aflat-o Tîrnăcop chiar de la unul dintre soli cu care a dat din întîmplare nas în nas pe stradă imediat după fuga
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
că se întunecase deja, am sau nu dreptate? Și ca s o aflați și pe asta, dom’ Roja, cine credeți că a sărit ca ars cînd ni s-a trimis bilețelul ăla prin care ni se ordona să alcătuim o solie din rîndurile noastre care să fie trimisă să negocieze cu Piticul? Nu trimitem pe nimeni, ar fi cea mai mare prostie, s-a auzit vocea lui Timișoara, cum adică să ne tăiem așa ca niște proști craca de sub picioare? Tacă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Nu trimitem pe nimeni, ar fi cea mai mare prostie, s-a auzit vocea lui Timișoara, cum adică să ne tăiem așa ca niște proști craca de sub picioare? Tacă-ți fleanca, l au repezit cîțiva, de ce să nu trimitem? O solie n-are cu ce să dăuneze situației, poate fi cel mult ineficientă, și atît. Se vede că știați și voi niște chestii de artă militară, spune Roja scărpinîndu-și palma în colțul mesei. Cît ați clipi, s-au format două opinii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
lui Petrică, dar era prea tîrziu, petrecăreții erau deja pregătiți să intre în acțiune, au dispărut escortați de soldați și nu s-au mai întors. Bineînțeles că Piticul a-nceput să facă spume la gură cînd a dat ochii cu solia și a ordonat să fie băgați cu toții la răcoare și să li se înmoaie oasele. Informația asta a aflat-o Tîrnăcop chiar de la unul dintre soli cu care a dat din întîmplare nas în nas pe stradă imediat după fuga
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ușor oblonul greu de deasupra cuptorului, icnea și prin mica deschidere Îl zărea pe Vizanti care stătea În picioare, foarte atent și foarte gata de atac dacă ar fi observat prima șuviță din părul năclăit al copilului care venea cu solia de Împrietenire. Prin Încercări succesive se ajungea Învariabil la momentul când Va scotea prima porțiune de cap, cu o chică răvășită și plină de cenușă, cu fața, fruntea și urechile mânjite de tăciune și Întindea o mânuță la fel de colorată către
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Uran amuțise învăluit în griji. După un timp au reluat discuția: -Dacă voi vedea că te înnămolești, îl asigură zeița, eliberez șoarecii și las dacă mai rămâne sămânță de barbar prin aceste locuri. Mai trebuie să știi că am trimis solie la Zeița protectoare a târâtoarelor să slobozească vrere astfel ca luptătorii cristeni să folosească șerpii cum doresc, dar numai acum, în această nefericită luptă. La auzul acestor vești Uran surprins, s-a ridicat să plece. -Slavă ție, zeiță! -Mergi sănătos
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
viață toate spiritele pământului, așa cum o simțim cu toții după frig și gheață. De aceea ochii i-au devenit deodată luminoși, scăldându-se într-o bucurie bogată de lacrimi, mâinile noduroase îi tremurau, mă primea și mă privea ca pe o solie a divinității. Copil fiind, nu știam ce să vorbesc, cum să vorbesc ca să nu-l supăr și să-l eliberez nevinovat din acea clipă aparte pentru el, am dat ochii în jos și imediat i-am ridicat din nou. Profitând
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Constantin Țoiu — variantă — VOIERII se sperie de victoria lui Vlad-Vodă, și încep să se gândească la viitor. Prevăzători, ei trimit o solie,... Să se închine, să-și ceară iertare Și rugându-vă ca la domnie Pe acel să pue Poarta înălțată Care ar fi mai vrednic să-l socoată... „... Vă rugăm să ne scuzați că v-am bătut. Că am avut îndrăzneala
De l-ar fi sprijinit pe Țepes Europa... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6759_a_8084]
-
nebuni, Dumnezeu) capătă, prin reflex, valoare de document uman. Dar nivelul este tot cel al unui Heliade pastișat, cel din Anatolida, de la apariția căreia trecuseră cîteva decenii: "Văzui eternitatea... De ce m-am mai întors? De ce? Căci fiecărui e dată o solie. Mai are pîn'la țintă apostolatul meu. Răbdare, și-nainte! Cînd voi sosi la capăt, Să cînt cu serafimii: O, Dumnezeule!" Hasdeu intuise existența unui romantism tenebros, care să respingă dulcegăriile comune și a formulat o astfel de aspirație de
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]