205 matches
-
Feriți-vă!/ Devenit sunet e atât de aproape,/ un zeu răstignit,/ în scoica sidefată a mării,/ Apocalips al silabelor,/ între care lumina furtunii alege,/ pentru ospățul de taină,/ pe țărmuri,/ una...” Carte unică, de o rară coerență compozițională, Evanghelia Tăcerii - Solilocvii are o construcție armonioasă, inseparabilă între conținutul poetic dens și forma adecvată, materialul lingvistic fiind ordonat după o logică interioară. Părțile se organizează într-un tot unitar, ca produs al intuiției artistice, dar și ca realizare deliberată de creatorul ei
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 by http://confluente.ro/Apocalipsa_dupa_theodor_rapan_sau_vocati_nicoleta_milea_1341852615.html [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
ELOGIUL MELANHOLIEI (Editura „Semne”, cu ilustrații de Aurora-Speranța Cernitu, 2010) ∙ EVANGHELIA INIMII - ANOTIMPURI - Jurnal de poet (Editura „Semne”, cu ilustrații de Damian Petrescu, 2010) ∙ EVANGHELIA CERULUI - ZODII DE POET (Editura „Semne”, cu opere grafice de Damian Petrescu, 2011) ∙ EVANGHELIA TĂCERII - SOLILOCVII (Editura „Semne”, cu opere grafice de Damian Petrescu, 2011) ∙ EVANGHELIA APOCALIPSEI - EPIFANII (Editura „Semne”, cu opere grafice de Damian Petrescu, 2012) ∙ TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII (Editura „Tipo Moldova”, Colecția OPERA OMNIA, Poezie contemporană, 2013). *** FIIND 365 + 1 Iconosonete este o
INVITAŢIE LA O LANSARE DE CARTE de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1021 din 17 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Lansare_de_carte_nicoleta_milea_1382020229.html [Corola-blog/BlogPost/352463_a_353792]
-
anii 2010-2013, interval în care Editura Semne din București l-a ajutat să-și îmbogățească palmaresul cu cinci volume impozante, fiecare conținând între 400 și 700 de pagini: Evanghelia inimii-Anotimpuri-Jurnal de poet, 2010; Evanghelia cerului-Zodii de poet, 2011; Evanghelia tăcerii - Solilocvii și Evanghelia Apocalipsei, 2012, ,,un dar de suflet, un pachet de cărți care, prin conținut și prin haina grafică, pot fi încadrate între bijuteriile genului”, constituindu-se ,,într-un prinos, într-o ofrandă adusă unor repere fundamentale ale credinței” (Dan
IUBIREA CARE MIȘCĂ SORI ȘI STELE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 by http://confluente.ro/mihai_merticaru_1431419416.html [Corola-blog/BlogPost/359795_a_361124]
-
Kazuo Ishiguro a câștigat premiul Booker în 1999. Este o poveste scrisă impecabil, în care portretizarea majordomului britanic interbelic este făcută cu o acuratețe fotografică și cu o ironie șfichiuitoare. Păstrând proporțiile, m-am amuzat să mă regăsesc într-un solilocviu al domnului Stevens. Puțină auto-ironie nu strică niciodată, așa că vă împărtășesc pasajul, conștient că dau astfel apă la moară unor caracterizări, cum ar spune d-l Stevens, nu dintre cele mai flatante: Many of these suits are, perhaps, too formal
L’embarras du choix by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82461_a_83786]
-
de Vincent Ward și avându-i în rolurile principale pe Robin Williams, Cuba Gooding, Jr. și Annabella Sciorra. Filmul este o adaptare a romanului cu același nume din 1978 al lui Richard Matheson. Titlul este luat dintr-un vers din solilocviul "A fi sau a nu fi" din piesa Hamlet a lui William Shakespeare. În timp ce se afla în vacanță în Elveția, Dr. Christopher "Chris" Nielsen (Robin Williams) se întâlnește întâmplător cu artista Annie Collins (Annabella Sciorra), față de care simte o conexiune
O iubire fără sfârșit (film) () [Corola-website/Science/326199_a_327528]
-
sus și Tânguire în Lumea, 2, nr. 31, 5 mai 1946, p. 6, col. 1-2, sus. 6. Lumea. Săptămânal literar, artistic, social. Apare în București (23 septembrie 1945 - 16 iunie 1946). 7. Epistola este însoțită de manuscrisele: Cina, Copacul, Invocație, Solilocviu și Stingere. 8. Forma corectă este abstinența. Provine din latinescul abstinentia. 9. G. Mărgărit - Tânguire. Conține cinci strofe, dactilografiate, a câte patru versuri fiecare.
Noi contribuții la bibliografia lui George Mărgărit by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6151_a_7476]
-
un om normal, cu capul pe umeri, cu toate că se vedea închiderea în sine, aproape derutantă. Bine a procedat romancierul că lui Ciprian, ca tată, i-a strecurat abil, adesea ingenios, și rezistent, în economia tramei, sarcinile de dedublare, interogare, de solilocviu, fiului său Adrian. Din această perspectivă, ca personaj, Adrian Vrânceanu este mai realizat. El este copilul găsit, pierdut în gunoaiele vieții, cel care trece prin paradisul iubirii de la 17 ani, ca apoi, refuzat de Miluța, să cunoască infernul (Suferințele tânărului
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
de filosofie personalistă), Nicolae Georgescu (Scrisul ca o taină), Sorin Cerin ( Poeme de dragoste și Învață să mori), Ion PachiaTatomirescu (Elegii din Era Arheopterix), Nicolae Bălașa (Vămile apocalipsei plus Viața ca iluzie și clipa ca destin), Theodor Răpan (Evanghelia Tăcerii - Solilocvii, Evanghelia inimii - Anotimpuri și Evanghelia cerului Zodii de poet), Luchian C. Deaconu (Craiova 1898-1916), Cornel Rusu (Pelerin în Românitate), Ioan Enache (Viorel Savin - 60) și alții. În imensitatea acelei încăperi se scurgeau printre exponate fluvii se oameni, în căutarea unor
Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_377]
-
face că ceea ce ar fi putut foarte bine să devină un dezastru avea să se transforme, în cazul lui Alexandru Dragomir, într-una dintre cele mai fascinante aventuri ale filozofiei din istoria culturii române: filozofia ca gîndire solitară pură, ca solilocviu infinit, ca bucurie de a gîndi pentru tine tot ce te înconjoară. Pentru aceasta, Dragomir a trebuit să îndeplinească o singură condiție: să facă din clandestinitatea culturală o profesiune de credință. Condiția aceasta a îndeplinit-o atît de bine încît
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
ei, care însă ele nu sunt neapărat evidente în textele traduse cât e cazul în cel original ebraic. Un exemplu este Facere 6 unde versetele în ebraică trădează o insistentă dar puțin de imaginativă intervenție care comporta repetiții peste repetiții, solilocvii ad hoc și erori gramaticale insolubile și probabil inevitabile, totul pentru a camufla contextul politeist în care a fost gândit mitul potopului original, anume acela în care avea loc un conflict între diverse grupuri și ierarhii de zei, așa cum știm
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
de atmosferă și de expresie îngrijit-ingenioasă, convențională, vădind abilitate și „meserie”. Poemele lui sunt crochiuri, „pasteluri” ori „tablouri” (de interior, cu recuzită domestică etc.), montaje de imagini și descripții detaliate și consistente (uneori parcă „prea” insistent exploatate), dublate de mici solilocvii, de „declarații” ori comentarii lirice intermitente. La orizontul epocii în care a fost scrisă și publicată, este o poezie banală, „corectă”, nu dezagreabilă, nici impresionantă, incontestabil rutinieră și minoră. O anumită atmosferă „casnică” și „gastronomică” poate uneori aminti, prin ingrediente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285680_a_287009]
-
prietene, greșesc prea tare? Nu, nu greșești, am spus. Eram în acest separeu cu lambriuri de lemn din restaurantul chinezesc și totul părea să fie cum trebuie, cu bună dispoziție, prietenos. Când un gând important nu treuie să fie un solilocviu, știu ce ocazie valoroasă e aia. Pentru că sunt puține persoanele cu care poți să spui exact ce gândești, așa cum ai vorbi cu tine însuți. Zi mai departe, Clem, i-am spus. În clasa a patra am mers la Școala Mottley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ca despre un poet serios, dacă totuși catadicsesc să îl pomenească. Bunădispoziția mea lăuntrică neîntreruptă, pe care cred că am numit-o pe drept, și în mod repetat, fericire, amenință, îmi dau seama, să transforme această întreagă compoziție într-un solilocviu de nebun. Cred, totuși, că nici măcar eu nu am curajul de a încerca să spun ce-l face pe poetul chinez sau japonez să fie minunea și încântarea care este. Cu toate acestea, (oare nu știți?) ceva îți vine întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de suflet a „fiilor Craiului Amurg” din Punta Europa cu adoratorii lui Zalmoxis (Pendul ibero-dacic), altul evocându-l pe Lumânărică al lui Costache Negruzzi (Lux Caucaniae), câteva bucolice dezvoltând reflecții pe teme ca elementele, infinitul, veșnicia etc., și tot astfel Solilocvii, în timp ce două compuneri, Twist 1963 și Computer 1967, semnalează critic aspecte ale lumii contemporane. Curios este că verva sarcastică denunță situații caracteristice mai ales modului de existență occidental, categorii umane degradate aparținând societății capitaliste. Cei pecetluiți sunt, între mulți alții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
copt strugurii. S-au copt viile./ Soare de toamnă. Culegem viile./ Lăsați copiii să vină la mine/ Cu sutele și cu miile,/ Să plece toți cu coșurile pline”. Apare, totuși, și o notă distinctivă, ilustrată de tenta reflexivă a unor solilocvii („De când oamenii umblă pe lună,/ Îngerii nu mai vor să zboare”) și mai ales de melancolia insinuată discret în rememorări („Negri erau caii, negri erau,/ La mine nici nu s-au uitat”). Exuberanța naturistă e săgetată intermitent de sentimentul efemerității
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
care-mi pare esențială: „Mihail Sadoveanu descoperă acel fel de conflict și spațiu pe care l-am numit convențional londonian, deschizând prin revelarea unei geografii umane, nesesizată de precursori, largi porți unei proze eliberată de ticurile intrigii sentimentale și ale solilocviilor psihologice” (subl. n.). Stilul lui M. Ungheanu e un stil rezistent și dur, fără suplețe, dar cu ascuțișuri de silex. UN PEDAGOG DE ȘCOALĂ NOUĂ Cu ce ton de superioritate, cu câtă suficiență îl expediază Nicolae Balotă pe Albert Camus
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
374 Pentru târgoveață cuvintele sunt adevărate arme folosite cu iscusință în acest război al sexelor. știe să atace, dar e și amuzantă. Se încadrează în tipologia feminină negativă, aceea a soacrelor sau a femeii mai rele decât diavolul.375 În solilocviul său inserează, la un moment dat, replica uneia dintre victime, un soț, iar scena respectivă dezvăluie grăitor vulgaritatea, lipsa de educație, de respect, spiritul de tavernă al femeii. Apelativele cu care îl apostrofează și imprecațiile dovedesc un adevarat idiolect al
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pasaje memorabile prin savoarea satirei cum ar fi fragmentul în care este conturată "o dumnezeire răufăcătoare, denumită Critica." Portretul zeiței este unul grotesc, fiind totodată înconjurată de rubedenii precum Ignoranță, Trufie, Părere, Zarvă, Nerușinare, Tâmpenie, Îngâmfare care sporesc efectul caricatural. Solilocviul acestui personaj se constituie, de fapt, într-o trecere în revistă a celor care se folosesc în mod gratuit de critică. Această înșiruire presupune de fapt o evidențiere a ipocriziei și a inversării valorilor, subsumate cel mai adesea actului critic
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
relația cu oaspetele său, atât de mult încât ritualul ospitalității degenerează în mascaradă 19. În Comme il est charmant, povestitorul Luigi, este un proaspăt îmbogățit care îl invită pe Arturo în noul său apartament. Vizita acestuia este ocazia pentru un solilocviu al gazdei care insistă asupra caracterului categoric modern și original al mobilelor: "Iată bucătăria: privește cât e de frumoasă, în stil american... iată sufrageria, stil rustic... iată camera pe care o aveam și pe strada Monserato [...] și iată salonul, uită
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
există un oarecare punct al spiritului în care viața și moartea, realul și imaginarul, trecutul și viitorul, comunicabilul și incomunicabilul, înaltul și afundul încetează de a fi contradictorii..." Bipolaritățile se dispersează. V Construct spiritual din perspectiva unui artifex, rețea de solilocvii complexe (despre Chronos, Eros și Thanatos), sistem de semne alternând între memoria abisală și predicție, marea Poezie se vrea (și este) o sinteză de viață, de gândire și plăsmuiri, un mod de inserție într-un timp unificat și, concomitent, introducere
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în gol; redundanța, ticurile, manierismul proliferează. Cu Epica magna, Nichita făcea un pas îndărăt. Intervenise oboseala. Frapează autopastișarea, un anumit funambulism, o vizibilă diluție! În Laus Ptolemaei, trecerea de la concepte la poezie eșuează în prozaic și retorisme. În Necuvintele, câteva solilocvii pe teme existențiale, de genul: Ce este viața? Când începe și încotro se îndreaptă?; sau Care este puterea supremă ce animă universul și creează viața? nu ating nivelul poemelor de vârf. Limbajul filozofant din al doilea text sfârșește în frivolitate
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
inevitabilă: "Cu blânda regină în față mă văd / Vorbim între noi ca-ntre moarte / Prin dragostea noastră pierdută murind / Supuse aceleiași soarte". Moarta dintr-un Cântec se adresează unui alt iubit decât Ieronim: unui Natanael simbol masculin și acesta. Și solilocviile din Crini pentru domnișoara mireasă (1973) se integrează stilistic tiparelor mentale de până acum; altfel spus într-o mitologie deja consolidată. Deviată în fantastic, Nunta ceremonial cu apariții dematerializate e, în realitate, un monolog înlăcrimat despre moarte. "Domnul mire zboară
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
1994. Eliade, Mircea, Nuntă în cer, "Eus", Chișinău, 1995. Eliade, Mircea, Oceanografie, Editura Humanitas, București, 1991. Eliade, Mircea, Proză fantastică, Vol. I-V, Editura Fundației Culturale Române, București, 1991. Eliade, Mircea, Sacrul și profanul, Editura Humanitas, București, 1992. Eliade, Mircea, Solilocvii, Editura Humanitas, București, 1991. Eliade, Mircea, Șamanismul și tehnicile arhaice ale extazului, Editura Humanitas, București, 2014. Eliade, Mircea, Tratat de istorie a religiilor, Editura Humanitas, București, 1992. Eliade, Mircea, 50 de conferințe radiofonice, 1932-1938, Editura Humanitas, București, 2001. Eliade, Mircea
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
S-a constatat între noi [...] că viața fericită nu există fără desăvârșită cunoaștere a lui Dumnezeu”. De ordine - Despre ordine, lucrare în două cărți, scrisă în 386, la Milano, tratează despre originea omului în lume și despre providența divină. Soliloquiorum - Solilocvii, lucrare în două cărți, cuprinde un dialog între Augustin și rațiunea sa cu privire la Dumnezeu și la suflet, un dialog care vizează întâlnirea cu Dumnezeu pe calea cunoașterii. Concluzia primei cărți este precizată de Augustin în Revizuiri: „cele ce sunt adevărate
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
cunoașterea lui Dumnezeu; două cărți Despre ordine (De ordine), unde se discută despre ordinea ce domnește în univers și despre semnificația răului în cadrul acestuia. Dialogul cel mai important prin fericita fuziune dintre cercetarea filozofică și spiritualitatea creștină este cel intitulat Solilocvii (Soliloquia), un cuvînt folosit pentru prima dată și de Augustin; opera are drept scop cercetarea celor două realități fundamentale: Dumnezeu și sufletul. Augustin a completat-o, pentru a discuta în mod mai riguros o problemă specifică, cu un tratat mai
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]