143 matches
-
Nu știi unde se potrivește teoria ta axiomatică? Nu-i nimic, creezi o mulțime de obiecte pe care stabilești niște funcții de aplicație și ai un model, o lume posibilă în care teoria ta devine adevărată. E fascinant, e culmea solipsismului și a libertății: construiești o teorie consistentă logic și apoi construiești și lumea în care acea teorie devine adevărată sau, cum se mai spune, realizabilă. Logica m-a scos din mocirla existențialismului! Într-un an am ținut o evidență, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
panicată, reacție motivată de „interogatoriul” referitor la conținutul lecției predate, sau de apelul făcut de cadrul didactic de a-și exprima propria opinie după o secvență a lecției. De-a lungul carierei didactice, am avut elevi care au suferit de solipsism, adică trăiau într-o lume a lor, lume care era ruptă de realitate. I-am putut reduce acestui sindrom efectele numai cu ajutorul psihiatrului și după multe ore de terapie specială. Un alt sindrom destul de des întâlnit la elevi, este negativismul
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
și ce eleganță e În gravitația asta universală, și tu zâmbești pe sub mustață (trebuie să ieși În lume cu o barbă falsă, sau nu, fără barbă, căci după barbă Îl recunoști imediat pe Dumnezeu) și-ți zici În sinea ta (solipsismul lui Dumnezeu e dramatic): „Iată, eu sunt ăsta, și ei nu știu”. Și cineva se izbește de tine pe stradă, eventual te și insultă, iar tu, cu umilință, zici „scuzați“, și-ți vezi de drum, căci ești Dumnezeu și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Adică, Ketter, Sephirahul Coroanei; Hokmach, al Înțelepciunii; Binah, al Înțelegerii; Hesed, al Milei; Geburah, al Dreptății; Tipheret, al Sufletului; Netsah, al Forței; Hod, al Gloriei; Yesod, al Temeliei; și Malkut, al Împărăției inerente și al Planului inferior, material. Ce mai, solipsism cosmic, monadologie leibniziană avant la lettre, domnilor! Spargerea sephirelor, în serie, de la Unu la Zece, va produce Haosul. Așa se zice... Da, dar nu numai! se insinuează Fratele, după Dănuț, din nou. Sub sephirele Ketter, Hokmach și Binah (care alcătuiesc
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
îi aduseseră, acum când gândurile i se metamorfozau în simțuri vii, iar aparența și realitatea se luptau între ele înlăuntrul carcasei lui, care părea uneori uriașă cât întreg universul și era scormonită de o durere tot atât de imensă. Punctul caracteristic al solipsismului, care ne scapă adeseori, constă în abolirea moralului. Așadar, dacă durerea care-l măcina părea a fi o durere spirituală, nu era el cumva victima unei erori? Cât de puțin îl ajutau toate astea acum când fusese zvârlit cu furca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
umedă cu buza de jos atârnândă, la ochii galbeni, injectați. Cu părul lui cărunt, țeapăn, creț, și cu capul teșit, semăna cu un bătrân general. Era cu neputință să-l suspectezi de impertinență. Idei de felul ăsta răsăreau dintr-un solipsism nebun, din totala lui lipsă de legătură cu lumea. Părintele Bernard îi răspunse: — Nu vreau să fiu plătit. Eu am un salariu și am îndatoriri pe care pot sau nu să le îndeplinesc gata să o adaug pe copila aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bărbat), ca legănatul pe un balansoar, dar, din punctul meu de vedere, e un mod primitiv, puștesc, nesa tisfă cător de a face sex. De fapt, ajungi cu adevărat la maturitate sexuală doar atunci când începi să tră iești un ciudat solipsism în doi care te face să spui: în tot universul nu există decât două ființe care fac cu adevărat dragoste: eu și iubita mea. Nabokov la Brașov Acum vreo câteva zile umblam grăbit, cu mâi nile-n buzuna rele canadienei, printr-
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ști niciodată cum vede lumea altcineva: poate că tu vezi albastru un lucru pe care eu îl văd roșu, dar, fiindcă tu numești acea culoare tot roșu, nu voi afla niciodată ce vezi tu cu adevărat... Nu știam atunci că solipsismul ăsta primitiv trece prin mintea a trei sferturi dintre adolescenți. Vărul meu îmi vorbea și el despre cum dăduse de nu știu câte ori la teatru, cum desena și cum scria versuri, cum cânta la chi tară câte-o noap te-ntreagă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ori o sclavie disimulată. În obscuritatea concupiscenței totale, obiectivarea celuilalt cauționează orice perversitate, noțiunea de „față” ori cea de „înfățișare” dispar. Comerțul sexual este indiciul decompoziției sistematice a exigențelor Vieții. În visul prelungit al lui Onan, condiția de bază a solipsismului este din nou reîntregită. Erosul prostituat nu e decât jocul vid al fantasmelor. „Celălalt” nu mai are nici destin, nici istorie. Condiția de anonimat a consumatorului de eros este premisa succesului pentru transferul de identitate. Redus la dorința fără subiect
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
măsură și teoria lui Ricoeur -, fără a-i minimaliza însă meritele: La Ricoeur, ca și la Frye, mimesis-ul produce totalități semnificante pornind de la evenimente disparate. Este reabilitat, cu alte cuvinte, în virtutea valorii sale cognitive, publice și comunitare, în contrast cu scepticismul și solipsismul postulate de teoria structuralistă (...) Cu toate acestea, eclectismul lui Frye, ca și ecumenismul lui Ricoeur, conduc la sinteze - adeseori slabe, oricum foarte elastice - între poetică și etică, mai ales atunci când identifică, fără ezitare, recunoașterea internă cu cea externă 89. Oricum
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în incapacitate de a dialoga cu proza și cu limbajul uzual pierde, fără doar și poate, din inventivitate și vigoare, în timp ce un „eu” liric care persistă în aspirația egocentrică spre totalizare și universalizare ar risca să sfârșească în alienare și solipsism. În stare pură nu putem găsi, desigur, nici o poezie care să restituie mișcarea pură, fără nici o legătură cu exteriorul. Un punct de vedere dintre cele mai interesante din perspectiva demonstrației noastre este cel formulat de Ulrich Schultz-Buschhaus în studiul său
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
întregime, totuși, treptat, ajunge să capete pondere interesul față de aspectele prozaice, umile și fragmentare ale vieții de zi cu zi. Nu fără îndreptățire s-a afirmat că poezia lui Roberto Deidier ar reprezenta momentul tranziției de la singular la plural, de la solipsismul eu-lui poetic la multiplicitatea formelor sub care se înfățișează realul, de la liric la epic, nu fără conștientizarea nostalgică a imposibilității (re)dobândirii totalității. În cadrul acestui proces, o însemnătate aparte capătă vizibilul, tot ceea ce poate fi proiectat pe retină devenind adesea
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Ei și-au cultivat mai ales activitatea minții. Liberalii, indiferent că sunt sau nu feminiști, acceptă această perspectivă. Astfel, ei ajung și la scepticism (nu există un răspuns comun la întrebarea în ce constă bunăstarea și împlinirea omenească), și la solipsism politicxe "„solipsism politic" (individul este izolat, singular). În consecință, marele accent este cel asupra libertății individuale. Liberalismul eșuează în a recunoaște faptul că ființele umane sunt produsul unei comunități și alminteri decât în sens contractualist. Solipsismul este o abordare esențialmente
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
au cultivat mai ales activitatea minții. Liberalii, indiferent că sunt sau nu feminiști, acceptă această perspectivă. Astfel, ei ajung și la scepticism (nu există un răspuns comun la întrebarea în ce constă bunăstarea și împlinirea omenească), și la solipsism politicxe "„solipsism politic" (individul este izolat, singular). În consecință, marele accent este cel asupra libertății individuale. Liberalismul eșuează în a recunoaște faptul că ființele umane sunt produsul unei comunități și alminteri decât în sens contractualist. Solipsismul este o abordare esențialmente masculinăxe "„masculin
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
împlinirea omenească), și la solipsism politicxe "„solipsism politic" (individul este izolat, singular). În consecință, marele accent este cel asupra libertății individuale. Liberalismul eșuează în a recunoaște faptul că ființele umane sunt produsul unei comunități și alminteri decât în sens contractualist. Solipsismul este o abordare esențialmente masculinăxe "„masculin"27. Femeile trăiesc preponderent într-un nod de relații pe care le perpetuează și dezvoltă, se definesc în termeni relaționali (ca soții, mame, fiice, surori). Copilul nenăscut nu este izolat, ci se dezvoltă în
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
poate obține dacă lăsăm la o parte atât poziția extremă esențialistă (deterministă) ce îngrădește ideea liberului arbitru și transformă indivizii în marionete 2 -, cât și pe cea extremă constructivistă (postmodernă) care de fapt deconstruiește realitatea socială și induce, in extremis, solipsismul. El este pe cât de simplu, pe atât de paradoxal: identitatea este în același timp ceva esențial și construit. Argumente de diferite tipuri, oferite fie de esențialiști, fie de constructiviști, care să susțină ideea de dublu caracter al identității pot fi
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
știința și religia au avantajul extraordinar de a relans-a o preocuparea pentru problemele cardinale, pentru Big Questions. Din nefericire, umanitățile s-au fragmentat și auto-deconstruit la infinit în ultimele decenii, pierzându-se progresiv în detalii din ce în ce mai puțin semnificative, în solipsism și relativism. Acesta este rezultatul crizei profunde din centrul umanismului. Religia și știința ne pot readuce la momentul în care, înainte de a se despărți complet, atât ele, cât și științele umane, își puneau stăruitor marile întrebări. V. N.: Sigur că
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
eu, despre valori și sensul vieții. Nici una dintre formulările cu privire la asemenea subiecte nu constituie o „imagine“, o propoziție cu sens. Ele toate pot fi caracterizate drept o încălcare a „logicii limbajului“67. Deosebit de semnificative, în acest sens, sunt referirile la „solipsism“ și „misticism“. 168 GÂNDITORUL SINGURATIC Solipsismul, ca teză filozofică, este, pentru Wittgenstein, o încercare de a spune ceva care nu se poate spune. Fiecare dintre noi este, pentru a spune așa, „prins în limbaj“, adică poate gândi doar potrivit logicii
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Nici una dintre formulările cu privire la asemenea subiecte nu constituie o „imagine“, o propoziție cu sens. Ele toate pot fi caracterizate drept o încălcare a „logicii limbajului“67. Deosebit de semnificative, în acest sens, sunt referirile la „solipsism“ și „misticism“. 168 GÂNDITORUL SINGURATIC Solipsismul, ca teză filozofică, este, pentru Wittgenstein, o încercare de a spune ceva care nu se poate spune. Fiecare dintre noi este, pentru a spune așa, „prins în limbaj“, adică poate gândi doar potrivit logicii limbajului nostru. Despre limbaj și despre
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Eul este „subiectul metafizic“, adică „limita lumii - nu o parte a lumii“ (vezi 5.641). Că limitele limbajului nostru sunt limitele lumii noastre este însă ceva ce nu se poate spune. În formulările pe care i le-au dat filozofii, solipsismul reprezintă, prin urmare, un nonsens. Deși solipsismul nu poate fi susținut ca teză filozofică, „adevărul său“ va putea fi însă recuperat. „Ceea ce are în vedere, de fapt, solipsismul este întru totul corect, doar că nu se poate spune, ci se
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
nu o parte a lumii“ (vezi 5.641). Că limitele limbajului nostru sunt limitele lumii noastre este însă ceva ce nu se poate spune. În formulările pe care i le-au dat filozofii, solipsismul reprezintă, prin urmare, un nonsens. Deși solipsismul nu poate fi susținut ca teză filozofică, „adevărul său“ va putea fi însă recuperat. „Ceea ce are în vedere, de fapt, solipsismul este întru totul corect, doar că nu se poate spune, ci se arată. Că lumea este lumea mea se
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
se poate spune. În formulările pe care i le-au dat filozofii, solipsismul reprezintă, prin urmare, un nonsens. Deși solipsismul nu poate fi susținut ca teză filozofică, „adevărul său“ va putea fi însă recuperat. „Ceea ce are în vedere, de fapt, solipsismul este întru totul corect, doar că nu se poate spune, ci se arată. Că lumea este lumea mea se arată în faptul că limitele limbajului meu (ale limbajului pe care doar eu îl înțeleg) semnifică limitele lumii mele“ (5.62
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
SFÂRȘITUL FILOZOFIEI“ 181 încearcă să stimuleze un interes pentru genul de probleme despre care a scris Frege; el ia drept sigur că cititorii lui l-au citit pe Frege.“ Anscombe semnalează de asemenea că anumite expresii din Tractatus, cum sunt solipsism, limită și valoare, vor fi mai bine înțelese de către cititorii care sunt familiarizați cu scrierile filozofului german Arthur Schopenhauer (vezi op. cit., p. 18). 11 Erik Stenius, Wittgensteins „Traktat“. Eine kritische Darlegung seiner Hauptgedanken, Suhrkamp Verlag, 1969, p. 15. 12 Ray
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
la rândul său spus în limbaj“16. Or, observațiile din Tractatus cu privire la imposibilitatea de a formula propoziții adevărate sau false despre expresiile limbajului, despre relațiile dintre expresiile limbajului și faptele pe care le descriu acestea, despre principiile științelor naturii, despre solipsism, despre etică și valori sunt tot atâtea consecințe ale distincției. Distincția însăși, care poate fi făcută, credea Wittgenstein, examinând doar simbolismul, este cea avută în vedere, în primul rând, atunci când în „Cuvântul înainte“ autorul scrie că „adevărul gândurilor comunicate aici
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
presupune o "convenție" în a o accepta ca atare, iar, dacă "omul" este om individual și limba este rostirea lui "de sine", numai a sa, atunci fiecare om vorbește limba sa și numai a sa, individul vorbitor plasîndu-se în plin solipsism, fără a putea comunica eficient cu alții, fără a fi înțeles și fără a-i înțelege pe ceilalți. Totuși, insistența pe faptul că, prin limbă, fiecare neam își caută deschiderea în cultură, se stabilește uneori mai precis că, prin "om
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]