139 matches
-
plăpumi, cearșafuri, perne, covoare etc.), fețe de masă, șervete, „o măhramă de mâini cu flori de fir și 3 măhrămi de mâini cusute cu flori”, veselă (tipsii, talere), tacâmuri („24 de linguri și 12 cuțite și 12 furculițe și o solniță tot de argint, taleri 150”), obligatoriile lighene cu ibricele lor pentru spălatul mâinilor, sfeșnice și, evident, „1 burduhan și 1 ghiuluptan de argint”. Stanca îi mai aducea beizadelei Radu Iliaș „calul de ginere”, o caretă cu „6 telegari”, „1 rădvan
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
plăpumi, cearșafuri, perne, covoare etc.), fețe de masă, șervete, „o măhramă de mâini cu flori de fir și 3 măhrămi de mâini cusute cu flori”, veselă (tipsii, talere), tacâmuri („24 de linguri și 12 cuțite și 12 furculițe și o solniță tot de argint, taleri 150”), obligatoriile lighene și ibricele lor pentru spălatul mâinilor, sfeșnice, „1 buhurdan și 1 ghiuluptan de argint”, „calul de ginere”, o caretă cu „6 telegari”, „1 rădvan cu 6 telegari”, „6 telegari cu o cuhnie”, o
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de hârtie). Un bărbat este ales să joace într-un film, ceea ce îl aruncă într-o ficțiune fără sfârșit. Un cuplu se agită excesiv din dorința de a face ceva: ea pune perdeluțe la orice, la fereastră, ca și la solniță, la cărțile din bibliotecă și la râșnița de piper, în timp ce el fabrică obiecte „în formă de ...”: o lampă în formă de poștaș, o solniță în formă de pește. În fine, un administrator de bloc moare, cu vena jugulată de basca
TUDOR-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290283_a_291612]
-
din dorința de a face ceva: ea pune perdeluțe la orice, la fereastră, ca și la solniță, la cărțile din bibliotecă și la râșnița de piper, în timp ce el fabrică obiecte „în formă de ...”: o lampă în formă de poștaș, o solniță în formă de pește. În fine, un administrator de bloc moare, cu vena jugulată de basca înfiptă prea adânc pe cap ș.a.m.d. În prozele lui T. alienarea are cauze cu precădere absurde: doi gemeni se căsătoresc cu două
TUDOR-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290283_a_291612]
-
am vorbi „cu cartea de telefon/ compusă de neamțul cel surd”. Manierismul se declară și prin imagini nu rareori excentrice, produse prin alăturări insolite: „Ninge cu litere de tipar”, se altoiește „usturoiul cu crinul”, „tăcerea e o scriere cu greieri”, solnița imită „orbitele unui craniu”, „un moșneag făuritor de viori” le pune „la uscat ca pe crapi”, patul nupțial e instalat „pe o spinare de cal”, literele stau „îngenunchiate, blând, ca boii-n staul”, un „trup fragil [...] ia râul în brațe
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
secțiune din Întoarcerea la cuvinte (1989); - cealaltă secțiune fiind constituită din eseuri -, îl confirmă din plin ca poet autentic și profund. Conceput inițial ca o carte pentru copii, cuprinzând „poeme pentru preșcolari și pentru oameni foarte mari”, Iubitelor lucruri (precum Solnița, Ghetele, Cartea, Paharul, Oglinda ș.a.) li s-au adăugat opt poeme grupate în Nume (II). Cu toate că între poezii ca Triciclul Alinei sau Mingea și poeme dense precum Bălcescu, Hölderlin, Herder, Hegel, Descartes pare să nu fie nimic comun, volumul Între
MIHALAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288132_a_289461]
-
al mâinii. — La treabă! Vorba lungă, sărăcia omului. Îi explică Domitiei: — Sarea cu alac e folosită pentru a sfinți victimele la sacrificii. Arată spre masa principală. După cum vezi, aici - ca și la voi acasă, ca și în cele lalte gospodării - solnița ocupă locul de frunte... — Tata spune că fiecare masă e consacrată zeilor... Are dreptate, acceptă Occia. Solnița nu e neapărat ne ce sară pentru a da gust mâncării, ci ca vas de sacrificiu, ca să aducem ofrandă zeilor. — Și a noastră
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a sfinți victimele la sacrificii. Arată spre masa principală. După cum vezi, aici - ca și la voi acasă, ca și în cele lalte gospodării - solnița ocupă locul de frunte... — Tata spune că fiecare masă e consacrată zeilor... Are dreptate, acceptă Occia. Solnița nu e neapărat ne ce sară pentru a da gust mâncării, ci ca vas de sacrificiu, ca să aducem ofrandă zeilor. — Și a noastră e tot din argint, se mândrește fetița. Îngâmfarea vibrează în vocea ei. Bombează pieptul și adaugă: — Ca
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de superioritate batjocoritoare. Cum pot fi de un pragmatism atât de josnic? Germanicus s-a apucat să împrăștie sare peste altar, iar copiii le oferă larilor platouri încărcate cu alimente. Cărnuri roșii și vin. Pe măsuța sacră, în afară de vin și solniță, se află prăjiturele din alac, o pâine de orz și felurite trufandale. Ofrande ce nu trebuie consumate, ci doar consacrate. Câtă risipă! suspină evreul, cu ochii nu la mâncare, ci la picioarele din bronz ale mesei acoperite în întregime cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
În clipă veselia nevestei să se transforme Într-o furie greu de potolit. Vesela din dulap deja dădea semne de neliniște. Cuțitele se mișcau de la locul lor și lingurile așijderea. Farfuriile trepidau În dulap de parcă le-ar fi apucat strechea. Solnița plină acum de mucuri stinse de țigară creștea pe masă ca un aluat, luând proporții neobișnuite. Toate acestea Ippolit le și vedea zburând prin Încăpere și izbindu-i pe musafiri În ochi. Însă nevasta continua să-și păstreze calmul. Acoperindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
atingi și când ai atins acel lucru ultima dată. Cele cinci pernuțe de pe canapeaua ta stau umflate și aranjate în unghiul lor elegant luni de-a rândul doar dacă nu le pui tu într-o dezordine teatrală. Nivelul sării din solniță scade cu aceași chinuitoare exactitate zi după zi. Stând acolo în casa Shebei - și studiind resturile lăsate de fiecare dintre cei câțiva locuitori ai ei - mă gândeam ce ușurare trebuie să fie să-ți lași lucrușioarele tale să se amestece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ochii soțului înfățișarea de puritate, se întoarse către mine cu aceeași tulburare, numai că eu vorbeam acum cu Lung, făcându-mă a nu o vedea. Ea stărui și, pretextând, mi se adresă în auzul mesenilor: - Dați-mi vă rog, puțin, solnița, dacă nu vă supărați. - Cu plăcere, doamnă! răspunsei; întinsei solnița și privirea mea reuși să întâlnească, neutră, ochii ei cu lame de răutate ascunsă sub văluri părând copilărești. Apoi îmi vorbi mai departe, și toate se rotiră, ceasurile înaintară se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
aceeași tulburare, numai că eu vorbeam acum cu Lung, făcându-mă a nu o vedea. Ea stărui și, pretextând, mi se adresă în auzul mesenilor: - Dați-mi vă rog, puțin, solnița, dacă nu vă supărați. - Cu plăcere, doamnă! răspunsei; întinsei solnița și privirea mea reuși să întâlnească, neutră, ochii ei cu lame de răutate ascunsă sub văluri părând copilărești. Apoi îmi vorbi mai departe, și toate se rotiră, ceasurile înaintară se trecură mesele pe lângă pereți, câteva fotolii, spații pentru dans și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fereastră cu un petic de sac pe post de geam, fluturând în vânt. O ușă acoperită în același fel. Era locuința unui sălbatic, a unui naufragiat. Virgil Jones se integra în acea încăpere la fel de bine ca un elefant într-o solniță. Indul stătea așezat îndatoritor pe podea, având pe el un costum închis la culoare și învechit. Purta un melon pe cap și un lanț de aur pus de-a curmezișul vestei. îNu avea însă nici un ceas de aur la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
formația. Am o chestie solo de trei minute și șaișpe secunde de face infarct ambasadoru’. Rămâi mut. Uite-așa, paca-paca-poc-poc, paca-poc-poc-paca, pum-poc-paca-pum-pum-paca.“ Bătea ritmul cu cuțitul și furculița, atingând pe rând, într-o ordine numai de el știută, farfuria, paharele, solnița, sticla, frapiera, coșul de pâine. „Iar la sfârșit fac și așa.“ Și începu să pocnească din limbă, profesional. Ieșeau niște sunete de parcă desfunda, una după alta, sticle de șampanie. Fascinat, am dat să-l imit și eu, prins de ritmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
împărate, M-ai poftit la tine Să-ți bați joc de mine Cu astfel de bucate? Împăratul 2 Dar ce-au bucatele-mpărate? Împăratul 1 -Cum ce au? Sunt nesărate. Fripturile sunt cu miere Și cu zahăr împănate. Nici în solniță nu-i sare Ce zici de-asta, împărate? Fata cea mică: Bucatele eu le-am pregătit Pentru cel ce s-a supărat. Și dacă aici l-am poftit E pentru c-acest împărat Odată, el trei fete avea Dar numai
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
peste potcoave cu pantofi de cașmir înflorat. Luță era cam macabru, de altfel fratele lui mai mare, după ce a terminat liceul, s-a suit pe terasă și s-a aruncat de acolo pe asfalt. Eram în camera mea și făceam solnițe de hârtie când i-am văzut corpul mare căzând cu fâlfâiri neașteptate prin dreptul ferestrei. Am auzit bufnitura și rn-am uitat pe geam: pe asfalt, lângă o Pobedă, zăcea în uniformă fostul licean, iar profilul său nobil se contura pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
barurile pline (de unde le cunoaște ea pe toate: hai la Union, hai la Capșa, hai să încercăm la Salonul spaniol...?), am așteptat jumătate de oră la Continental ca să ni se spună că nu se servește nimic fără mâncare (Gina răsturnând solnița, eu reproșîndu-i destule), apoi, la Muntenia, bere neagră, dulce, muzică, eu trăcănind despre orice, din ce în ce mai surescitat, ea făcând mutre, umblîndu-i ochii spre indivizii aceia cocoșați peste măsuțe umplute cu pahare, sticle, brichete, mâini cu țigări, și apoi iarăși prin ploaie
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
auzi tot felul de clinchete ascuțite, și Niki, ah ! Niki ! Dacă s-ar deschide ușa și ar intra Niki ! Doctorul a găsit ce căuta : o cutie nichelată, lucitoare, iată că o deschide și începe să scoată chiurete, bisturie, pense, furculițe, solnițe, tampoane de vată, și tu te uiți disperată la ușa proptită de comoda masivă. Ți-e frig și ți-e frică ! La chiuvetă, cu mănuși glacé în mână, domnul Ialomițeanu spală cratițele de sosuri și sânge, iar deasupra capului său
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lacrima, așa cum mărturisește Poetul: Mă punea să plâng în ea toată noaptea. Ea - moartea mea din flori. Eu - viața ei grea, împuțită, din flori. Ah, cucoană Apocalipsa, duduie - tristețe, prințesă, metresă - am obosit! Acum n-aș mai vrea decât o solniță umplută cu sare uscată din sudoarea femeilor pe care le-am iubit. Să stau, așa, și să mănânc pâine cu sare după obicei. Ah, Apocalipsa, hai pe la mine-ntr-o seară. Bem o votcă, vorbim prostii, fumăm o țigară. Pentru
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cu șuncă ca să le mănânce pe drum. De ce? De foame. Peisaj rustic cu șanț, mașină părăduită și o echipă de filmare de la televiziunea locală din comună. Primar și nevastă. Primarul ține pe brațe un prosop tradițional, colac împletit și o solniță cu sare. Vorbește calm, precis și fluent la microfon. Doamna nu. Se apropie Agentul constatator și victima accidentului. Au ajuns. Asta-i? Da. Văd că parbrizul e spart. Exact. L-am lovit cu fruntea. Așa și scriem...Mă bucur că
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
pentru Arminda și poate chiar pentru Carlos, fiindcă era pămînt pe jos și era frig, fiindcă bucătăria e de chirpici, fiindcă În micul bufet cu vitrină, care nu seamănă de loc cu bufetul enorm din bucătăria palatului, sînt doar trei solnițe care au prins cocleală, fiindcă nu sînt de argint și o ceșcuță crăpată și o portocală și trei banane În jurul cărora roiesc muștele și din cele patru scaune din jurul mesei nu sînt două la fel și bucătăria din chirpici se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fost deocheată, a spus mătușa Feride cu un aer sincer Înspăimântat. — Mulțumesc că-mi ridici moralul, a spus Asya. Însă zâmbetul ei s-a preschimbat rapid În Încruntare când a observat la ce căsca acum gura mătușă-sa cea nebună: solnițele În formă de oameni de zăpadă, un băiat și o fată. Nu mai departe de ieri Asya le ascunsese Într-un dulap În speranța că nimeni n-avea să le găsească cel puțin o lună. Perechea de ceramică nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
se transforma automat În totalitarism pur. Asya a oftat uitându-se În jur cu o privire aproape disperată. Apoi, fără să știe de ce, Însă Îndemnată oarecum de nevoia bruscă de a-și turna piper În mâncare, a pus mâna pe solnițele de ceramică. O nehotărâre fugară a trecut peste chipul ei când l-a refuzat pe omul de zăpadă cel urât și a apucat femeia de zăpadă cea urâtă și cu ea a presărat prea multă sare pe ultimele guri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și mă uitam sub fustele doamnelor. CÎnd m-au alungat, m-am dus la bibliotecă. Ah, bibliotecarele sovietice! Creaturi severe pline de dorințe arzătoare! — ți-am adus ceva, Zamyat. Wakefield pescuiește din buzunar lingurița de sare. Am furat-o din solnița unui restaurant ucrainean unde m-am Înfruptat cu varză alături de trei frumuseți. Gelos? — Sare! Și ai cules sarea frumuseților ălora chiar acolo, la masă? În Sankt Petersburg există o bibliotecă făcută din sare, te orbește dacă te uiți la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]