63 matches
-
al heavy metalului cu "riff"-urile și vocile dure ale death metalului. Mai târziu, genul a evoluat datorită numeroaselor influențe, o evoluție notabilă a genului fiind adăugarea de clape. Death metalul melodic conține mai multe "riff"-uri melodice de chitară, solouri melodice și chitări acustice decât tradiționalul death metal. De asemenea, versurile sunt mai ușor de înțeles, deși sunt cântate în continuare predominant în maniera obișnuită "death growl" și "screaming" Crearea death metalului melodic este atribuită următoarelor trei trupe din Gothenburg
Death metal melodic () [Corola-website/Science/315524_a_316853]
-
sa Christopher a fost influențat de chitariști celebri ca John Sykes, Yngwie Malmsteen, Uli Jon Roth, John Norum și Michael Schenker. În timp ce frecventa și el cursurile școlii de muzică, Michael Amott i-a propus în 1996 lui Christopher să înregistreze solouri de chitară pentru noul său proiect de death metal melodic, intitulat Arch Enemy. Albumul Black Earth, lansat în Japonia în 1996, a avut acolo un succes relativ, beneficiind de apariții la MTV Japonia cu single-ul "Bury Me an Angel
Christopher Amott () [Corola-website/Science/315561_a_316890]
-
United Abominations din 2007. Megadeth, împreună cu noul chitarist Chris Broderick au lansat al doisprezecelea album de studio, intitulat Endgame, pe 15 septembrie 2009. Megadeth este cunoscută pentru stilul distinctiv al chitării din piesele lor, adesea incluzând pasaje muzicale complexe și solouri de chitară. Mustaine este de asemenea cunoscut pentru versurile pieselor formației, acestea implicând adesea politica, războiul, dependența și relațiile personale. Megadeth a vândut mai mult de 20 de milioane de albume în toată lumea, șase albume consecutive primind discul de platină
Megadeth () [Corola-website/Science/316618_a_317947]
-
angajată pentru două concerte pe săptămână, fiecare fiind plătit cu 20 de dolari. Câteva luni mai târziu, Baez și încă doi prieteni ai săi, entuziaști ai folkului plănuiesc să înregistreze un album în pivnița unuia dintre ei. Cei trei cântau solouri și duete, iar un prieten de familie le-a desenat coperta. Albumul a fost lansat în același an sub denumirea de "Folksingers 'Round Harvard Square". Baez apoi a cunoscut-o pe regina folkului la acea vreme, Odetta, pe care o
Joan Baez () [Corola-website/Science/315176_a_316505]
-
Johan a format Furbowl, asigurând părțile de voce și chitară. Trupa și-a lansat în 1992 albumul de debut, „Those Shredded Dreams”, la casa de discuri Step One Records. Pe album e prezent ca invitat și Michael Amott, care asigură solourile de chitară pe două din piese. Angajând încă un chitarist, Nicklas Stenemo, trupa lansează în 1994 cel de-al doilea album, „The Autumn Years”, la casa de discuri Black Mark Productions, însă proiectul Furbowl este abandonat la puțin timp după
Johan Liiva () [Corola-website/Science/316128_a_317457]
-
partea lui Lennon cu pianul cât și contra-melodia au fost scoase din versiunea finală a melodiei. Dar pianul lui Lennon mai poate fi totuși auzit puțin în cele opt măsuri din mijlocul melodiei, în special în partea de conectare spre soloul de chitară a lui Harrison. Părțile nefolosite ale lui Lennon au format ulterior baza melodiei lui Lennon "Remember" de pe albumul "John Lennon/Plastic Ono Band" din 1970. Videoul pentru "Something" a fost filmat cu puțin înainte ca Beatleșii să se
Something () [Corola-website/Science/321590_a_322919]
-
scurt pasaj vocal din partea lui Captain Beefheart). Discul constituie prima înregistrare a lui Zappa după destrămarea trupei The Mothers of Invention. Zappa a descris albumul ca fiind "un film pentru urechi". Deoarece "" se concentrează pe compoziții de jazz instrumental cu solouri lungi, muzica sună foarte diferit de precedentele albume Zappa (pe care se găseau interpretări vocale satirice și fragmente de "Musique concrete"). Multi-instrumentalistul Ian Underwood este singurul membru din Mothers care apare pe album fiind principalul colaborator muzical pe acest material
Hot Rats () [Corola-website/Science/321371_a_322700]
-
de la Rusia este o dovadă că rezultatul trebuie să fi fost falsificat. Acuzațiile de plagiat împotriva piesei câștigătoare, provenind din Danemarca, au ieșit la suprafață după ce Eric van Tijn, un producător muzical notabil din Țările de Jos, a menționat similaritatea soloului fluierului de la începutul piesei cu fluierul din „I Surrender”, un cântec din 2002 al formației olandeze K-Otic. Totuși, e de părere că fluierul este singura asemănare dintre cele două piese, spunând că acuzațiile sunt „o furtună într-un pahar cu
Concursul Muzical Eurovision 2013 () [Corola-website/Science/326388_a_327717]
-
a ocupat postul de contrabasist principal la Opera Italiană din Havana, unde mai târziu a devenit director. Aici a fost produsă prima sa operă, "Cristoforo Colombo" în 1847. În 1849 a facut prima sa apariție la Londra unde a interpretat solouri de contrabas. După aceasta a făcut multe vizite în Anglia iar felul său extraordinar de a stăpâni instrumentul său masiv i-a creat o popularitate masivă în Londra și în provincii. Pe lângă triumfurile sale în calitate de interpret, Bottesini a fost un
Giovanni Bottesini () [Corola-website/Science/329936_a_331265]
-
cu 16 piste. Trei studiouri au fost folosite pentru producerea "Wintersun": tobele au fost înregistrate la Tico-Tico Studios, părțile vocale, sintetizatoarele și chitările la Sundi Coop Studios, iar Nino Laurenne a mixat albumul la Sonic Pump Studios. Mäenpää a înregistrat solouri de chitări și sintetizatoare suplimentare pe înregistratorul său cu 16 piste. "Wintersun" a fost lansat pe 13 septembrie 2004. Deși Mäenpää își compune muzica fără să se limiteze la un anumit gen, nenumăratele stiluri de pe album au fost descrise drept
Wintersun () [Corola-website/Science/333848_a_335177]
-
jazz a școlii de muzică din Ungheni, evoluând împreună în Republică Moldova, România și într-o serie de concerte din Lituania (2010). În primăvara anului 2013, Victor participa la festivalul ”Drum Day Ungheni” organizat de toboșarul Pezza Boutnari. Pe langă soloul la tobe interpretează împreună cu Dan Timofei (în prezent voicalist și chitarist în The Wax Road) cover-ul piesei ”Stairway to heaven” (Led Zeppelin). La sfârșitul anului cu venirea lui Ion Tiuticov (chitară) și Criști Budac (chitară bass) formează trupa The Wax
The Wax Road () [Corola-website/Science/336139_a_337468]
-
folosit în cel de-al doilea tablou, jocurile copilăriei, ceea ce subliniază legătura între amintirea casei vechi și amintirea jocurilor copilăriei. Cântecul pastoral răsună după „chemarea tainică” a unui corn solist cu surdină, când oboiul din culise interpretează un cântec nostalgic. Soloul de oboi, o tipică monodie enesciană, este comparat de Clemansa Liliana Firca cu aminitirea cântecului păstorului de lângă porțile Tebei, din începutul celui de-al doilea tablou din "Oedipe", actul doi. Mersul melodic pastoral dobândește treptat accente de recitativ acompaniate de
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
reprezintă un spectacol de o factură foarte diferite de primul. Interpreții prezintă diverse situații cotidiene, dansează și vorbesc, acompaniați de o figură computerizată, care recită dialoguri din filmul Dictatorul al lui Charlie Chaplin. Aici asistăm la duete intime și pasionale, solouri înduioșătoare și momente de sărbătoare colectivă. Un adevărat vârtej al simțurilor, catapultează spectatorii într-un loc alcătuit din minuni, coșmaruri și sublimări dionisiace. Este o montare complexă, în care liniile clasice se mulează pe cele contemporane, dansul devine teatru, efortul
Festivalul...în pași de dans by Doina MOGA () [Corola-website/Journalistic/83849_a_85174]