174 matches
-
optzeci și nouăzeci de kilograme. Arăt ca un malagambist, cu haină largă și nădragi din piele de șarpe, cu șosetele de culoare deschisă și pantofi din velur negru, părul de o nuanță imprecisă, pieptănat peste cap, cu fața buboasă și solzoasă, o față de șarpe gras, capabil de supunere spontană, de revoltă spontană. Și mai ce? Și tu ești în aceeași situație, frate, soră, legat de vreme, îmbătrânire și bani, lucrurile care trec pe lângă noi fără putința de a le controla, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Noimann Încerca să facă tot posibilul ca să evite astfel de discuții. Însă Bikinski și ceilalți nu se lăsau până nu aduceau la masă tot Fanarul... Pe pieptul arătării apăru o coroană aurie, deasupra căreia se Înălța un leu cu coada solzoasă, ținând un steag de cruciat În labe. Pride of WEMBLEY. 100 cle. London Dry Gin. 40% vol. „Va să zică am ajuns și la gin. Atunci se și explică de ce mi-a fost așa de rău...” Acum, nasturele pe care-l ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu aripile umede ascunse subsuoară. În spatele lor merge Noimann, făcând ocoluri mari pentru a ocoli băltoacele. Trecătorii se opresc la semafor. Mașinile vin În goană. Din față, din spate. Pneurile scrâșnesc. Girofarele urlă... Încotro? Încotro? Sub această umbră amenințătoare, arbori solzoși se zbat ca niște pești pe uscat. Vântul mână singurătatea prefăcută În cutii de conservă, cartoane, pachete de țigări. Le hârșâie pe caldarâmul murdar. Rostogolește pălării, bucăți de ziare, ah și oh! Ah și oh, mașinile duduie, claxonează ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu mici rugozități. - Nu știu ce vorbești! revine melodia moluștei. Eu întrebam de vară-mea. Mă uit deodată cu dragoste la ghemul spinos vinețiu care-mi întinde niște liane tăioase. - Ți-am adus un cotor! Ia uite cum îl mănânc! Patru rădăcini solzoase planează înspre asfințit. Sunt ferugienii, bonții, asalii și pitușii care vin la întrunirea nocturnă a Zonei, găzduită de pământul Katal. Un vânt aspru dulceag îmi trece printre perii gâtului lung, prea lung parcă... Cad într-o letargie călduț-rozalie, legănat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
pe de-a-ntregul a lui. Cap de Șobolan se Încredința din ce În ce că vina se ascundea În altă parte, În altcineva. Șarpele Își potrivea la loc fălcile fără țâțâni și broasca Înghițită Înainta Încet prin trupul negru și solzos ce se odihnea acum la soare, Îndestulat. Fioroasa spinare cu țepi Își iuțise rotocoalele În jurul Eleșteului și apa, neliniștită, scotea bolboroseli aproape de amenințare. Își Întoarse capul către culmea dealului spân pe care fusese cândva conacul boieresc. De-acolo cobora, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de mâna bătrână a mamei, un fier de călcat ce se umple cu jar și care netezea ca nealtul, dar și cu valoare artistică dată de capacul dantelat și mânerul În formă de sirenă cu sânii feciorelnici goi și coadă solzoasă de pește , dulapuri din lemn masiv, lada de zestre a mamei adusă - cu multe generații În urmă - ca marfă de contrabandă din țara nu tocmai prietenă pe ai cărei negustori sași oamenii lui vodă Țepeș Îi vămuiau la sânge chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-l Întrebase nimic: „Mă pregătesc să mă duc la Război, mâine!”. „Foarte frumos, e bine să păstrăm vechile obiceiuri. Mai vino și tu pe la biserică...” Popa o luă din loc și ochii lui Enin se ațintiră pe coada de gușter, solzoasă și grea, ce ieșea de sub sutană și se târa pe drum. Coada se legăna după mersul de om gras al părintelui și lăsa dâre largi În țărână. Enin vru să-l strige, dar mintea parcă i se oprise, Încheieturile gurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și ne trimite semne de tulburare. Eu Însumi, nu mă sfiesc să recunosc, mă izbesc de lucruri nelalocul lor, deși Încerc din răsputeri să nu cred În ele. Nici acuma, părințele, Sfinția Ta, nu mă pot face că nu văd solzoasa și verdea coadă de gușter ce-ți iese de sub anteriu. Spune, ce facem? Cum se Împacă una cu alta credința În Dumnezeu și credința În Cel de Doarme?». Preotul a oftat din greu, și-a Încrucișat mâinile peste pântecul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un aparat pentru a domina universul”. Ne arătă o grotă. O grămadă de alge și de schelete de animale marine, nu știu dacă erau naturale, de ghips sau de piatră... Se Întrezărea o naiadă Îmbrățișată cu un taur cu coada solzoasă de pește biblic uriaș, culcat În drumul unui torent care curgea din cochilia pe care un triton o ținea ca pe o amforă. „Aș vrea ca dumneavoastră să sesizați semnificația profundă a acestui lucru, care altminteri n-ar fi decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
că, dacă mâine ar veni o apocalipsă, relieful s-ar schimba complet, hărțile ar deveni pură imaginație. Ar rămâne fără pâine. Sabina mă însoțește o bucată. Se duce la Tele 7 abc să încerce un interviu. Și-a făcut un permanent lung, solzos. E îmbrăcată într-un deux pièce verde cu dungi albe orizontale - ceva între smart și sport. Din toată ființa ei sculptată în marmură se înalță un parfum înnebunitor de Follow me. Îmi vine s-o violez acolo, în stația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și Dan, pe punctul să clacheze. În învălmășeală, Oroarea se întrezărea, destul de deslușit: Trei trupuri obeze, de dulăi, se năpusteau în trombă, împreunate lubric într-un singur trunchi puhav și șfichiuiau necruțător și triplu, cu odgoanele unor cozi chelite și solzoase! Tropăiau ritmat, ca tobele, cele douăsprezece labe de zăvozi, ale Alcătuirii, aducând mai curând cu brâncile de urs! Trei căpățâni cu boturi ude, roșii, se căscau năpraznice, împodobite devălmaș cu trei perechi de ochișori lipiți, ca de căței abia fătați
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nici cinci minute. Ignoram tot ce iubeau tinerii de aceeași vârstă cu mine; în cei doi ani cât a durat criza asta m-am apropiat atât de tare de nebunie încît și acum mai simt sărutul ei cu încetul, pielea solzoasă a șarpelui când năpârlește, lumea mea se desprindea de lumea reală, devenea un film paralel, de consistența visului. Pentru că nu puteam sta să citesc chiar tot timpul și pentru că dacă nu ieșeam la aer aveam noaptea coșmaruri sau insomii ,ieșeam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
aceste ființe de coșmar. Gina fugi repede spre cutiile de sticlă în care, încolăciți pe trunchiuri de copac, așteptau pitonul și anaconda. Intră în cutie și, cu un gest care m-a surprins, își lipi obrazul de trupul gros și solzos al șerpilor uriași. Luă capul triunghiular al anacondei în palme și îl privi concentrată. Chiar și de sticlă fiind, ochii roșii, limpezi, ai reptilei erau fascinanți. De data asta a trebuit s-o trag eu pe Gina mai departe, printre
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
era tuciurie, iar ochii ei priveau lumea cu o curiozitate critică, lipsită de afectivitate. Fața îi era pătrată, cu un profil tăiat în linii drepte și un păr des și lânos, aproape negru. Pielea măslinie și brațele îi erau aspre, solzoase parcă. Cineva spusese o dată că seamănă cu o mexicană și, cu toate că era o comparație lipsită de logică, fusese acceptată ca o caracterizare potrivită. Era o femeie taciturnă și purta fuste foarte lungi. La început, dăduse impresia că ar fi întârziată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
închipuiseră constructorii lor. Se uită printr-un cadru de ușă și văzu un copac enorm și bolnav. Creștea pe un petic de pămînt arid, printre ierburi de un verde pal, ca rubarba; la nivelul rădăcinilor se despica în două membre solzoase, unul răsucit pe pămînt, altul avîntîndu-se în sus pînă la geamurile de la etajul doi; fiecare membru, aproape lipsit de ramuri, avea în capăt un smoc de frunze uscate. Thaw se uită îndelung și clefăi, apoi se depărtă cu un sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
le interpretau drept o solicitare a sticlei pentru urinat, a ploștii sau a unei țigări; i se permitea să fumeze numai dacă era cineva în preajmă care să-l supravegheze să nu se ardă. Avea fața și gîtul slăbănoage și solzoase, ca ale unei țestoase, și un nas coroiat și impunător. Sprijinit de perne, ațipea uneori, iar capul îi tremura, depărtîndu-se cu cîțiva milimetri de ele, după care se trezea cutremurat, stigînd slab „Agnes!“. Nu venea nimeni să-l vadă. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Era ca un coșmar prea fantastic ca să poată fi adevărat. Dar mirosul de carne arsă dovedea că acest coșmar era cât se poate de real. La fel, sângele cenușiu-albastru care mânjea podeaua. Iar dovada supremă o constituiau cele zece-douăsprezece cadavre solzoase risipite prin încăpere. 23 Când Grosvenor îl revăzu pe Kent, câteva minute mai târziu, acesta împărțea, foarte calm, ordine printr-un videocomunicator. Cadavrele fură ridicate cu ajutorul unor macarale speciale. Videocomunicatoarele vuiau de atâtea mesaje. În curând lucrurile se lămuriră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
suficiente, apoi mai mult decât suficiente. Dar crescând mereu, îi era mereu foame. Și simțea că și dincolo de mlaștina aceea trebuie să existe viață. Într-o bună zi, încumetându-se mai departe decât oricând înainte, dădu peste două jivine uriașe, solzoase, încleștate într-o luptă sângeroasă. Când substanța vitală a jivinei învinse începu să-i curgă prin trupul inform, Anabis simți o bucurie necunoscută până atunci, un adevărat extaz prilejuit de imensa cantitate de energie absorbită. În câteva ore, în timp ce învingătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Erau bucăți mari, fără oase, doar carne albă, îmbietoare. Se întoarse cu momeala în prag și o puse pe trepte, în fața ușii. Nu avea cum să mai dea greș: o văzuse pe mâță de-atâtea ori cum hăpăia pește: căpățâni solzoase de crap de la mesele lui Godun și rasolul de la chermeze. O chemă încă o dată, deja alertat, enervat că nu se apropia: „Eleonor, fato, uite ce bunătăți!“. În sfârșit, coborî din copac și păși ca o balerină vreo câțiva metri. Pe
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de tei, bisericuța albă, făcută în anul 1520, pe banii lăsați de Nălbica și prin munca lui Ioniță Zugravu. E o scenă vie și care atrage atenția imediat: Pampu, cu privirea lui îngăduitoare, îmbrăcat în haină albastră, ca în pielea solzoasă a unui pește, se uită spre cerul alburiu din care coboară o față înaripată, un fel de vulpe de mare cu ochi alungiți și urechi moi, transparente, de un verde veșted. Pampu are o mână ridicată, ca și când s-ar aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
spus că în vremurile astea n-ai voie să promiți așa ceva, și să-mi dau haina jos. Abia atunci am observat că salopeta pe care-o purta era peticită, rânduri-rânduri, cu pene de păsări, aducea cu o armură ciudată și solzoasă, erau mai ales pene cenușii, de vrabie, porumbel și corb, din loc în loc se mai vedea câte una colorată, de pasăre cântătoare, eram atât de surprins încât, pentru o clipă, mi s-a oprit mâna în aer în timp ce mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-l Încet-Încet spre apa care curge. În apă, o surată de-a șopârlei aștepta cu botul căscat, În timp ce altele pluteau alene către mal, duse de curent. Logon azvârli cu sulița În șopârlă, dar vârful acesteia se frânse când izbi spinarea solzoasă. Blestemata de șopârlă! Parcă nici nu simțise lovitura și se tot dădea la Enkim, În salturi scurte. M-am apropiat de fiară din spate și, apucând sulița cu amândouă mâinile, am dat să i-o Împlânt În ceafă, dar vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
la casa omului. Am luat și primă... - Ce-mi făcu? Uite că ne făcu de-a rămas cu burta mare! Nu te bucuri? Își scosese mâna. O șuviță de sânge se prelingea pe cearșaf. Mantinela gemea ușor, ca și cum un șerpoi solzos intrase în ea și se zvârcolea nebun în burta ei, încercând să iasă și nu mai găsea borta pe unde intrase. Doar zvâcnea dând să se înalțe, speriat, flămând, răvășindu-i mitra, înfiorând-o cu solzii groși, îi simțea solzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
corespondență și îți răspunde la scrisori, după fiecare frază scrisă își roade puțin unghiile sau își smulge pielița de la baza unghiilor. Această ultimă operațiune este a doua sa specialitate. Are probabil impresia că degetele sale produc un fel de textură solzoasă care avansează în mod amenințător și-i acoperă unghiile. Și are nevoie, în consecință, să se elibereze de această agresiune, să-și redecu peze cu dinții sau cu unghiile conturul de la baza unghiilor. Astăzi se împlinește o săptămînă de cînd
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de tainițe ale urechii. - Ce-ți pasă? Frige-o normal!... Du-mă unde și-a înțărcat dracul copiii! Au fript-o normal, încă jumătate de oră, prin babilonia și prăfăria întregului centru istoric al Bucureștilor. Genel resimțea persistent cum limba solzoasă a Procletului îi linsese cornetele osoase ale cavității nazale, îi desfundase sinusurile și canalele, îi ondulase cartilagiile. Și, ieșindu-i pe partea cealaltă, i se așezase, mușchi tegumentos, să zacă alături de limba sa, precum doi dulăi somnoroși, pe planșeul vascularizat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]