137 matches
-
582 din 04 august 2012 Toate Articolele Autorului ADORMISE FUROUL Adormise furoul pe umărul patului. Stelele aveau ochi de cucuvea. Păreai un candelabru prăvălit în poala nucului căzut pe-o rână la fereastra mea. Se spânzurase vântul de-o grindă somnambulă, trupu-ți era un nud de zurgălău ce-mi zornăia în palme. Erai vis de mine sătulă, eram chiriașul gândului tău. George Baciu Referință Bibliografică: POEM CU TINE / George Baciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 582, Anul II, 04 august
POEM CU TINE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 582 din 04 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358023_a_359352]
-
jumătate computer. (Dilema istorică) ● Extropianismul postuman vede în orice formă de egalitate politică, socială, culturală un obstacol în calea perfecționării, auto-transformării personale, psihologice, neurologice, intelectuale, raționale a persoanei umane. Poate și de aceea se numește postuman. (Postuman) Câtă exaltare, fascinație somnambulă, hipnotică de fiecare dată când apare o tehnologie nouă care promite să schimbe lumea și viața. Câteodată nu ne putem stăpâni entuziasmul naiv, necritic, fără discernământ, pentru fiecare jucărie nouă produsă de tehnologie, pentru fiecare proces tehnologic nou. Sunt noile
DESPRE ETOSUL POSTUMAN de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340910_a_342239]
-
fie mort, cu sângele țâșnind, împroșcând-o-. "Doamne!" Rămase așa până dimineața, goală de gânduri, privind fix la ceva ce nu vedea, nemișcată, ca ceva fără identitate, lipsită de materie. Apoi plecă la muncă, încă fără să-și revină, ca o somnambulă. Visul ei, coșmarul. Puțin a lipsit să se împlinească iar ea să devină o ucigașă. Condamnată la mulți ani de pușcărie, și tot restul vieții la remușcări. La puțin timp după aceea el muri ca urmare a unei hemoragii interne
COȘMARUL de NINA DRAGU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380386_a_381715]
-
PISICĂ FĂRĂ PIJAMALE Autor: Mihaela Doina Dimitriu Publicat în: Ediția nr. 2238 din 15 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Lumânarea roșie de pe biroul meu mă îndeamnă să scriu. E trecut de trei. Pe afară se topesc ultimii țurțuri ticăloși. Streșinile somnambule ascultă șoșotelile carosabilului întunecat. O voce canină îmi tulbură epiderma luminii. O ignor printr-un surâs. Privesc cerul. Norii s-au pus în halate nocturne. Banditele steluțe scuipă luciditatea peste Terra. Tastele mele roz mă ispitesc să abordez dantelat tematica
DRAGOSTEA, O PISICĂ FĂRĂ PIJAMALE de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372385_a_373714]
-
raiul e înainte desigur în sens giratoriu m-am întors și-am plâns Toți copacii din Paris și-au transferat florile pe strada mea nu fugiți nu-i sfârșitul lumii primăvara aceea new-yorcheză este invitata mea și-a acestor pagini somnambule Costel Zăgan , Poeme de-aprins focul Referință Bibliografică: APOLLINAIRE SE PLIMBĂ PRIN SATUL MEU NATAL / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 818, Anul III, 28 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
APOLLINAIRE SE PLIMBĂ PRIN SATUL MEU NATAL de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345430_a_346759]
-
Acasa > Poezie > Cantec > DOINĂ SOMNAMBULĂ Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Carpații tăi de curbură dragoste parcă mă-njură Ce tot fac eu toată noaptea ba pe-o stâncă ba pe alta Nici nu urc nici
DOINĂ SOMNAMBULĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376763_a_378092]
-
parcă-s iadu-ntr-un picior Ard și-n gheață nefiresc de nu-i vară o scornesc De nu-i iarnă parc-aș ninge râd că nu mai am ce plânge Costel Zăgan, DOINE DE (S)PUS LA RANĂ Referință Bibliografică: DOINĂ SOMNAMBULĂ / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1426, Anul IV, 26 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
DOINĂ SOMNAMBULĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376763_a_378092]
-
Acasa > Poeme > Antologie > EREZIA MIORIȚEI Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 2354 din 11 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Dezamăgire totală nu există sinucigași întru poezie Somnambulă melancolia mă trezește când are chef Tac și execut adică scriu tot ce-mi trece prin inimă Nu-i nicio noutate Și Nietzsche unul din ucigașii lui Dumnezeu A fost condamnat la poezie veșnică Și fiecare se descurcă pe cont
EREZIA MIORIȚEI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375105_a_376434]
-
fac întâlnirile, la naiba, că este cam încurcătură, dar dacă atunci pot vorbi cu mine cel mai bine, te opui tu? - Nu, că nu aș avea șanse să-ți spun nimic! - Atunci, de ce te holbezi la mine ca la o somnambulă? - Păi, cam așa arăți! Uite-te, ești obosită, încercănată, neatentă și arțăgoasă! - Să te cred? - Da, că eu nu te mint! - Ai și tu dreptate, dar nu vreau să spun cu voce tare. Redeschid subiecte și cu tine nu mai
SINUCIDERE CU AMINTIRI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1322 din 14 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/372186_a_373515]
-
roman. Ștefan Aug. Doinaș publică Cinci balade vechi (24/1966), dintre care Sf. Gheorghe cel fals va fi, la scurtă vreme, pusă pe muzică de Tudor Gheorghe. D.R. Popescu semnează nuvela Duios Anastasia trecea (28-29/1966), Adrian Păunescu poemul Fântâna somnambulă (19/1966), placheta sa de debut, Mieii primi, fiind prezentată de Valeriu Cristea (51/1966). Din 1967 încep să colaboreze Gabriela Melinescu și Ana Blandiana, volumele lor, Ființele abstracte, respectiv, Călcâiul vulnerabil, fiind analizate de Lucian Raicu (11/1967) și
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
cuvintelor” și de condiția existenței într-o „provincie bolnavă”. Sub cupola „Marelui Circ” terorizat de „statuia de pluș a Comandorului”, ființa poetului se sufocă „infectată de logos”, sub „niagare de falși martiri și poeți mesianici”, „delirând buimac ca o fântână somnambulă” (temerară săgeată ad personam). „Crin otrăvit” de „mâlul din jur, drămuit în porții egale”, el năzuiește în zadar să „taie nodul gordian al umilințelor”, să incizeze „in vitro cangrena grețoasă a minciunii, termitiera celor lași și slugarnici”, să scrie „ca și cum
VANCEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
P. excelează, înainte de orice, prin productivitate. Dintre poeții români, e, poate, cel mai fecund din toate timpurile, având editate zeci de volume, unele de o masivitate neobișnuită. Modernist cu măsură, în primele trei cărți - Ultrasentimente (1965), Mieii primi (1967), Fântâna somnambulă (1968) -, poetul adoptă ulterior mijloace expresive clasice, multe de factură preeminesciană. Străbătând culegerile al căror șir începe cu Istoria unei secunde (1971), s-ar părea că se parcurg pagini cu versuri inedite de I. Heliade-Rădulescu, V. Cârlova, Cezar Bolliac, D.
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
sunete ca un pian, / Clatină hărțile, biruie morțile, / El e văzduhul submarțian” ( Spre plus infinit). Marcată la început mai cu seamă de Blaga, creația lui P. avea să se înscrie, prin cele mai autentic lirice dintre poemele reunite în Fântâna somnambulă, pe o orbită argheziană. Sursa lirismului este „suferința cerului”, sila de efemer, de „păcat”, aspirația spre absolut, spre condiția originară, spre reintegrarea în „Marele Gând”. Poetul suferă de a nu mai suferi, de a fi devenit insensibil („Ce gros sunt
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
anterior la Arghezi, accent modern prin violența formulărilor, o violență ce frizează uneori agresivitatea. În general, starea cea mai propice marilor elevații lirice e, în opera lui P., frenezia. Dintre marii moderni, Arthur Rimbaud este poetul cu care autorul Fântânii somnambule are cele mai substanțiale afinități și chiar metafora titulară e o replică la Corabia beată. În Rimbaud își are una din rădăcini expresionismul și, încă din primele trei cărți de versuri, romantismul funciar al lui P. învederează propensiuni expresioniste. Potrivit
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
române contemporane. Rimându-i întâi pe Laurian cu Massim. Ce fericit amalgam latin-dac ar ieși din această logodnă a secolului al XIX-lea cu deceniile noastre! MARIN SORESCU SCRIERI: Ultrasentimente, pref. Matei Călinescu, București, 1965; Mieii primi, București, 1967; Fântâna somnambulă, București, 1968; Aventurile extraordinare ale lui Hap și Pap (în colaborare cu Constanța Buzea), București, 1970; Cărțile poștale ale morții, București, 1970; Istoria unei secunde, București, 1971; Sub semnul întrebării, București, 1971; ed. 2, București, 1979; Viață de excepții, București
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
nu avusese nici un efect asupra lor. Dar iată că Jimmy Zizmo Își stingea veioza de pe noptieră. Și se băga În patul lui pentru o singură persoană - și Îl găsea ocupat! Sourmelina, visând la dansatoarele din teatru, traversase covorul, ca o somnambulă. Murmurând strofe grecești, se cățără pe soțul ei, ca locțiitor. (― Vezi? spuse Zizmo În Întuneric. Gata cu bila. E de la uleiul de ricin.) La etaj, Desdemona poate că ar fi auzit ceva prin podea dacă nu s-ar fi prefăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu sânge impulsiv dualist privirea lor îmi vine mănușă înțeleg foarte bine ce simt și mai ales când îți spun că nu le displace evident le-ai surprins și tare ar vrea să fie convinse azi am vânat o sirenă somnambulă ca mine i-am simțit mirosul plăcut o mângâiere de aburm-a purtat prin fața ei știe cine-i stăpânsă fiu sincer îi arăt partea cea mai curată sufletul meu nu ești prima femeie pe care o iubesc dar mi-aș dori
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
parte în fața legitimației lui, lăsându-l să intre între patru pereți de fum și zbierete distonante, ce merg în crescendo de la intrare spre interior. Barul e în colțul opus, spre stânga, are formă de sicriu și e decorat cu mascota somnambulă a clubului. Danny se postă acolo, urcându-se pe scaunul înalt și făcându-i semn cu degetul albului care ștergea pahare. Barmanul îi puse un șervețel în față. Danny strigă peste zgomotul asurzitor: — Un whiskey dublu! Apăru un pahar. Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
se audă, rătăcitul. Zidurile vibrară și planșeul, ușor zăngănit al ferestrelor, parcă. Pereții și podeaua și plafonul în lentă vibrație, lentă, abia simțită. „Irina“, repetă preoteasa primindu-l. „Irina“, gemu femeia, „numele meu, chiar așa. Chiar numele meu“, șoptea, fericită, somnambula, relaxată, parcă, dintr-odată, eliberată. „Irina! O, Doamne... chiar numele meu“, scâncea Irina, în care Tudor pompa, isterizat, lava nopții incendiate. Carcasa trepida, tremur, cutremur, craterul, mirosurile, microbii, magma pulsa, rănită, răvășită, Irina îl opri, „nu, nu acum“ și strainul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
recunoască numele, deloc n-avea chef să înlocuiască înlocuitorul, să joace actul secund, reprezentându-se pe sine, absentul nu voia să se trezească a fi el însuși, vibrațiile ventuzei nu-l vor trezi, nu, nevroza pământului și zidurilor și lunii somnambule nu-l vor obliga a redeveni el însuși, livrat neantului. Da, îi era dor de Irina, de ce să nu recunoască. Ar fi fost o pereche, poate. Frați, cine știe, ar fi rezistat presiunii de anulare care îi tot anulase. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
părinții trăiau, chiar dacă te mai forțau uneori să mergi pe alt drum decât ți-ai fi dori tu... Totuși, ei erau cei care purtau greutățile vieții... Și ea, ce caută ea acolo, după șapte ani? De ce a venit ca o somnambulă pe drumul vechi, de la școală la fosta casă? De ce Întinde mâna spre zidul proaspăt tencuit pe care nici nu se mai vede urma fostei sonerii și așteaptă să vină tata sau mama sau Klara sau Walter să deschidă ușa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
camerei mele de altădată. Nu-mi mai aduc aminte dacă ți-am povestit și cum, la vreo șapte ani după ce ne mutaserăm de acolo și locuiam la periferie, În Bergstrasse, am plecat, după ore, de la școală pe bicicletă, ca o somnambulă, la fosta noastră locuință de pe Hauptstrasse... Și ea, de ce mai Întinde mâna spre soneria smulsă din zid de ani de zile și spărtura astupată și tencuită și ușa, pe care, cândva, intrau ei toți, Încuiată și descuiată de mâini străine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
vor muri amândoi, asfixiați, arși, la bombardament. Eram atunci alte persoane și trăiam o altă viață, a spus Înțeleptul Hermann. Tu ai să te uiți la el fără să-l vezi, ai să mergi, Înconjurată de ei toți, ca o somnambulă, prin mirosul de verde, de proaspăt, prin lumina aurie, catifelată. Va fi cu trei săptămâni și trei zile Înainte de explozia uzinei În care o să moară Hermann. * — Locurile, lucrurile se schimbă odată cu oamenii, deși sunt mai rezistente ca ei. Se schimbase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
înnegresc pielea de pete care nu vor mai dispărea niciodată, să îmi fierb sângele până ce vor ieși aburi din mine, aburi necunoscuți mie, de invidie și ură. Pentru că acum sunt geloasă pe aproape toată lumea, mă învârt prin magazin ca o somnambulă, vorbesc singură printre rafturi și fiecare femeie care trece prin fața ochilor mei mi se pare a fi o fiică a norocului, uite-o pe aceea umplându-și căruciorul cu bere, semn că în seara aceea va sta pe terasă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ea este dragostea mea, însă ea se smucește din brațele mele și se retrage. Uneori, stinge televizorul și iese, iar atunci îmi fac griji să nu i se întâmple ceva pe drum, cum va traversa ea bulevardele cu privirea aceea somnambulă, așa că încerc să o conving să rămână acasă, hai, Noga, încă o înghețată, încerc eu să o rețin, dar ea îmi spune, poate după aceea, eu privesc pe fereastră, sperând să o văd înghițită de ușa de vizavi, ușa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]