290 matches
-
călugării umpleau buzunarele cu licurici pentru noaptea cea de pe urmă; preoții ascundeau mucuri de lumânări aprinse în cerul gurii; egumenul își săpa mormânt sub o candelă aprinsă în cimitir. Ultima zi a săptămânii luminate stăvilea setea de întuneric în retinele somnambulilor. Livada mănăstirii cocea visele pe toate părțile. Gherasim și Ilarion, sub un nuc bătrân, cojeau soarele ca pe un vierme de pe obrajii merelor, apoi îl striveau sub talpa bocancului. Gherasim și Ilarion cădelnițau întunericul din căușul inimii peste creștetul obștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să caut un cabinet de terapie pentru dezrădăcinați, dacă există așa ceva. Dar eu nu sunt doar un dezrădăcinat de țară, ci o ființă care nu poate prinde rădăcini lângă niciun om. Umblu de colo-colo, legată de șevalet, ca un turist somnambul, îmi propun mereu un popas îndelungat, într-un fel de stație terminus, dar asta nu se întâmplă niciodată. Nu mă pot lipi mult timp, cu sufletul, de oameni și locuri, îmi place să văd soarele răsărind mereu din altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
că există în lumea asta și un om care merită să fie iubit de dumneavoastră..." Altfel, toate-s vechi și nouă toate... A. 25 Aproape nu realiza că este în avion. A ajuns, a doua zi după concert, ca un somnambul, pe Los Angeles International. Acum i se perindau prin minte, ca-ntr-un suprarealist scenariu cinematografic, pasaje din epistolele lui A... ...Așa m-ai cucerit, Z: cu rugăciunea asta țicnită a ta. Dar timpul ne-a vestejit sentimentele. E vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fără să-și dea seama că făcea acest lucru fără să aibă nici cârjele, nici căruciorul. Femeia tresări văzând miracolul, dar se abținu să-i atragă atenția, de teamă să nu-l vadă prăbușindu se, așa cum se întâmplă cu un somnambul care este trezit din starea lui de transă, atunci când încearcă să se cațere pe o scară. Pentru viață, îi aminti ea, asta este viața, Bart, o luptă, o șansă împotriva a nouăzeci și nouă de neșanse. Ți am spus și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
prin roca unui timp ce nu mai curge // în lanțuri prins și încleiat în noduri / Plângân-du-și amnezia lumi întoarse / pe dos adună în gamele sila Coduri // oculte ard sus și jos sub metatarse / Pânze de somn acoperă vagi chipuri / de somnambuli cu sufletele arse // E-un miros de stătut și de nisipuri / ca de fundații mari de piramide / prezicătoare-nțepeni-te-n nituri // stau în genunchi pe coji acide / Salvarea din tunel nu-i înainte / se tânguie aceste false Danaide (...) Cârlige lanțuri menghine și
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
dintr-un depozit inepuizabil, ei se pot aproviziona și scoate la suprafață resurse care îi fac invulnerabili. Odată pusă în acțiune, forța obscură îi împinge înainte furtunos și nu mai pot pierde. În anumite momente de răscruce, avansând ca niște somnambuli, rostind stâlcit, confuz, fraze de nedeslușit, acești oameni ai cavernelor, costumați la fel ca niște oameni oarecare, se prezintă la vedere" (p. 222-223). Atitudinea față de femei a acestor stranii parveniți e una de "învăluire și spulberare". "Randamentul maxim în prinderea
Invitație la dialog by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7088_a_8413]
-
de ani am ajuns în insula rodos împreună cu/ fernando pessoa/ în ceața zorilor ne-am spălat buzele spuzite cu litere latine/ și goi am înfruntat vântul care păzea cetatea/ n-am fost răniți niciunul dar oboseala noastră/ a născut un somnambul ce umbla noaptea pe creneluri// (...)// au fost dimineți când pescuiam de-a lungul malului/ în vârșă peștii prinși ne întristau/ inconștiența cu care se bălăceau în continuare/ numărătoarea inversă a solzilor începuse/ și noi recitam domol versuri/ ca niște liturghii
Vernisaj liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7269_a_8594]
-
aș vrea/ să-mi rămână chipul încrustat pe ea” (p. 106) Pentru ca a doua oară să schimbe mărunțișul în hârtii: „culeg ca pe niște bancnote vechi/ urmele trecătorilor/ și le înghesui în buzunare,/ după care mă strecor,/ tăcut ca un somnambul,/ înapoi, în salon,/ și le lipesc pe pereți și pe tavan” (p. 107) Un poet bun nu poate scrie o carte slabă. Dar o carte „slăbită”, da. Așa e aceasta.
Sistematica poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5180_a_6505]
-
făcându-mi reproșuri! Și cum am mult timp de pierdut... Genette mă răsplătește pentru încântarea cu care-l citesc recunoscând fără fasoane, cum recunosc și eu, că n-a parcurs niciodată în întregime cărți pe care le-a lăudat. Regăsesc: Somnambulii, Omul fără calități, Valurile și - despre care am scris o carte - Caietele lui Valéry. Moartea lui Vergiliu i-a scăpat. Iar Maruca Cantacuzino recunoaște în memoriile ei cât de mult îi plăceau în copilărie, ca și mie, globurile de sticlă
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4373_a_5698]
-
detectivul va primi, pe lângă misiunea auto-asumată de a descoperi adevărul, însărcinarea de a negocia un spațiu al normalității între presiunea perversă a socialului și imperfecțiunea umană nutrită cu ingredientele Răului (păcatul, crima, dezonoarea). În această postură, el acționează ca un somnambul, deoarece atunci când intră în scenă lasă impresia că e deja învins, că a fost înfrânt pe toate planurile, de la viața privată la îndeplinirea oricărui rol social. Dacă- și asumă ceva, e vorba de o metafizică de uz propriu, în numele unor
Detectivul Marlowe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4381_a_5706]
-
la Cioran. Lipsesc dintre martori scriitorii unguri și sârbi care ar fi întregit tabloul. Tema „agoniei imperiale” apare la Joseph Roth în Marșul lui Radetzky și în Cripta Habsburgilor, la Robert Musil în Omul fără însușiri, la Hermann Broch în Somnambulii. La Slavici și la Rebreanu apare „tema rătăcirii în cerc”. La Stefan Zweig, „inversarea perspectivei centru - periferie”. La Cioran, centrul și periferia ca „entități reversibile”. La Gombrowycz, tema îndepărtării permanente „de un centru coagulant”. La Gregor von Rezzori, „vânarea cu
Geografii literare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5669_a_6994]
-
Brahms. Dar sunt români amândoi, perfect identificați cu solul și sunt nedezlipiți de țară cum e papura, în Deltă, sau caprele negre în Munții Oltului. Amândoi, speriați. Scoși din formulele trecutului moștenite de la Ion Brătianu bătrânul, se plimbă ca doi somnambuli în lumea aceasta ieșită din țâțâni”. În fine, portretul unui client mai vechi: „Vizită la Titulescu. Mă primește în odaia de dormit. Îl examinez mai îndeaproape. Nicăieri n-am văzut o asemenea apariție. Parcă e un șef de pirați calmuci
Octavian Goga (1 aprilie 1881-7 mai 1938) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5647_a_6972]
-
înaintînd un pas și făcînd doi îndărăt, apoi iarăși înaintînd, reușisem să-i îmblînzim încetul cu încetul pe dușmanii noștri ce-și făceau simțită prezența în umbră... Singurii dușmani rămăserăm noi înșine, căci ceea ce clădeam ziua, noaptea distrugeam, ca niște somnambuli, fără milă, călcam în picioare pămîntul cărat, adus cu trudă în saci și în pumni peste graniță, adunîndu-l în căuș îl duceam îndărăt, strecurându-ne umbrele prin sârma ghimpată; tîrîndu-ne în genunchi pe urmele strămoșilor cărora le luam, fără să
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
de romane și nuvele stratificate, cu mai multe chei de interpretare), dacă monștrii interiori au fost"privilegiul" unor prozatori ca Proust și Joyce, monștrii generați de o Istorie în pragul exploziei îi vom regăsi în literatura unui Hermann Broch, în Somnambulii acestuia ce trăiesc"ca sub un clopot de nepăsare, delimitându-se de lumea din jur și existând totuși în ea". Romanul psihologic, cu lentoarea surprinderii infinitezimalelor sufletești, este concurat și, în final, umbrit de romanul problematizant, de o mare cruzime
Un alt fel de roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10217_a_11542]
-
să se îndrepte spre o localitate de unde nu se va mai putea întoarce atât de ușor în patrie; abia acolo va putea „face carieră” fără a mai fi stânjenit de „gânduri zadarnice”. E momentul crucial - descris și de Broch în Somnambulii - când Odiseea lasă loc Bildungsromanului. Pe măsură ce forța centrifugă anihiliează efectul centripet, prudenta mișcare circulară se preschimbă în fugă nebunească spre nicăieri. Ajunși pe culmea unui deal, hoinarii contemplă panorama New Yorkului cu sentimentul desprinderii necesare, al ruperii legăturilor și rosturilor
Portret de grup cu Statuia Libertății by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3992_a_5317]
-
fost „... chassé d’un beau château à grands coups de pied dans le derrière”!) Ceea ce, însă, le deosebește ar fi faptul că, în Circul nostru..., oamenii circulă aiurea, că circulația lor semibrowniană e sinonimă cu imobilismul. Sau că, așijderi unui somnambul, n-au memoria propriilor acte, de care sunt, în fond, iresponsabili. Că principala lor virtute e, pare-se, a inerției. Eroul egonim al cărții (numele căruia, adică, este „eu”) își are propria teorie asupra omului precar. Un ocazionalism à la
Circul nostru vă prezintă două puncte by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/13571_a_14896]
-
meu aprins era bine ascuns în profunzime ... Lectia Nr.3. Ori de câte ori voi apăsa pe butonul albastru, încercați să fiți câte un animal de culoarea albastră!... ne uitam dezorientați unul la altul, cine a mai auzit așa ceva, animal albastru!...entuziasmul umbla somnambul printre noi, pe cărări rătăcite, căutam în povești cunoscute și necunoscute, pe internetul creierului, să descoperim animale albastre ... unul s-a făcut pește oceanic cu colți fioroși ... altul a devenit zmeu transcedental ... eu mă prefăceam într-o libelulă străvezie în
PASTILA NU TREBUIE ÎNGHIŢITĂ! de SUZANA DEAC în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357246_a_358575]
-
pot înșela. Se închide în cameră și trage storurile, în timp ce imaginează evadări și rătăciri aiurea. E un bolnăvicios și un melancolic care elogiază sănătatea și bucuria. E un singuratic căutând zadarnic prietenia și realizarea socială. E un nocturn și un somnambul care o dată poate scuipa spre soare, iar altă dată îl divinizează. Inapt pentru dragoste, înalță totuși un imn iubirii. Numai schizofrenia îl poate parțial explica. Psihologismul său desfășurat în autoanaliză deviază în vis ca într-o a doua realitate: "Înclinării
Psihologismul halucinatoriu by Ion Simuț () [Corola-journal/Memoirs/10494_a_11819]
-
întâlnit un bărbat adevărat în Stațiunea asta! Numai niște masculi care toată ziua visează să călărească o femelă! Sunt femeie, nu distingeți, mamele voastre v-au născut în somn, adormiți și voi: nici azi nu v-ați trezit, stirpe de somnambuli! Umblați nopți de-a rândul pentru un cur de muiere; Eremitul s-a ales c-un glonț în cap. Dacă stătea în chilia lui, cu gândul la Dumnezeu și nu la preacurvie, n-ar fi murit ca un prost. Romancierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
pierzaniei? Trecu În revistă, În minte, toate acele fețe purtătoare de mască animalieră. Cineva iscusit la calcule, stăpân pe știința cerească... Se reapucă să studieze fețele credincioșilor, Întrebându-se ce consecințe putea avea asupra lor acea cosmologie deformată. Păreau niște somnambuli ori parcă se aflau sub efectul unui narcotic. De câteva clipe, predicatorul intona un psalm necunoscut, la care cei de față răspundeau, În antifon, mormăind niște fraze Într-o latină de neînțeles. Izbuti să descifreze doar o formulă, repetată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
vom fi prinși? Nu suntem împreună. Tu ții de șase și dacă te găsește cineva spui că ai auzit un zgomot și că verificai despre ce e vorba. Va trebui să-mi asum riscul. Poate că o să zic că sunt somnambul. — Ha, ce mai explicație. Haide, Marianne, ce zici? — Bine, o s-o fac. Dar lasați-o până după miezul nopții, că atunci încuiem. Ne întâlnim în solarium pe la 12:30. Expresia ei se schimbă când mă văzu scoțând o bancnotă de cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
vei ucide. Am râs. Un râs spart, fără viață, absent. Cu coada ochiului, am văzut însoțitorul femeii, ridicându-se de la masă, fără a putea ghici dacă vine la mine sau aiurea. N-a venit, a ieșit pe ușă ca un somnambul dispărând în ploaie. Ea a izbucnit în râs. - Cu bine, fraierule!, a strigat în urma lui. Femeia a terminat restul de votcă, s-a ridicat și m-a înșfăcat de mână, zicând: - Să mergem! Am urmat-o fără a spune nimic
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
prefix la țară. : cultură cu prefix la țară. * Amintirea nu-i partea erodată a prezentului, ci avanpostul lui. Arta: reducția metaforică a realității. reducția metaforică a realității. Autorul este un individ dubios: se naște în fiecare dimineață din ultimul vis somnambul, mănâncă friptane lingvistice, bea ambrozie de cazan, vede în orice floare o femeie goală, se culcă, exact la miezul nopții, pe ultimul raft al bibliotecii (cel mai aproape de nori) și plânge, până a doua zi, amintindu-și cum și-a
DEFINIŢII ERETICE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363356_a_364685]
-
la miezul nopții, pe ultimul raft al bibliotecii (cel mai aproape de nori) și plânge, până a doua zi, amintindu-și cum și-a ratat copilăria pentru o păpușă! este un individ dubios: se naște în fiecare dimineață din ultimul vis somnambul, mănâncă friptane lingvistice, bea ambrozie de cazan, vede în orice floare o femeie goală, se culcă, exact la miezul nopții, pe ultimul raft al bibliotecii (cel mai aproape de nori) și plânge, până a doua zi, amintindu-și cum și-a
DEFINIŢII ERETICE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363356_a_364685]
-
care stă aninat ca un corn de lună întârziat arcul de curcubeu alb la răsăritul Soarelui alb bucuria mă neagă și vârstele omului mă neagă atent cu migală îmi împletesc rețeaua de gemene continuă spectacolul eu-rilor fără ură în dansul somnambul al recunoașterii artistul continuă să taie fragmente din mine încet ca un ax al roții dințate în care cineva în glumă a montat o foarfecă mică eficientă în controlul distrugerii formei reale fără hotare 10 februarie 2014 Referință Bibliografică: colaj
COLAJ AL ABSURDULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364128_a_365457]