60 matches
-
stăpânește, Și lătrătorii numai s-aud necontenit.” Ultima secvență poetică redă Într-un limbaj, cu desăvârșire rustic, dialogul dintre două surate care exprimă credința În Zburător. Dialogul are loc pe un fundal parcă transcendent, după ce totul a intrat „În brațele somniei”. Visul este starea existențială de dincolo de barierele cunoașterii. Făpturile de dincolo au imagini diferite În mintea muritorilor. Credința În Zburător e atotstăpânitoare, cele două făpturi se află la granița dintre cunoscut și necunoscut: „- Dar ce lumină iute, ca fulger trecătoare
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
vrea mintea să mă poarte / S-asamăn între olaltă viață și cu moarte...” Se bate miezul nopții). Este aici un alt fel de fericire, visată de acest erou al gândirii: echilibrul („cumpăna”), identitatea originară a principiilor - viață / moarte, masculin / feminin etc. Somnia eminesciană este tocmai acea stare de fericire absolută, cu intuirea momentului zero al Creației, când contrariile se confundă în Unitatea începuturilor. Întâlnirea dintre elementele lumii create, inclusiv iubirea dintre bărbat și femeie, se întâmplă sub semnul refacerii idealului mitic al
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
vrea mintea să mă poarte / S-asamăn între olaltă viață și cu moarte...” Se bate miezul nopții). Este aici un alt fel de fericire, visată de acest erou al gândirii: echilibrul („cumpăna”), identitatea originară a principiilor - viață / moarte, masculin / feminin etc. Somnia eminesciană este tocmai acea stare de fericire absolută, cu intuirea momentului zero al Creației, când contrariile se confundă în Unitatea începuturilor. Întâlnirea dintre elementele lumii create, inclusiv iubirea dintre bărbat și femeie, se întâmplă sub semnul refacerii idealului mitic al
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
complètes, Gallimard, Paris, 1983, p. 157). 3 Recessus, poem nedatat, vol. Ora fântânilor, în Ion Vinea, Opere I. Poezii, Editura Dacia, Cluj, 1971, p. 369. 4 Dincolo, poem nedatat, vol. Ora fântânilor, în Ion Vinea, op. cit., p. 305. 5 Velut somnia, poem publicat în Viața Românească, 12, 1938, apoi în vol. Ora fântânilor, în Ion Vinea, op. cit., p. 268. 6 Opal, poem datat 1954, vol. Ora fântânilor, în Ion Vinea, op. cit., p. 287. 7 Pe urma pașilor, poem nedatat, vol. Ora
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
depărtare, crește apropiindu-se și scade depărtându-se; mugetul unei vite, departe, în sat, glasuri nelămurite de oameni, undeva pe drum; hârâitul unei țărci, țârâitul unor vrăbii, strigătul ascuțit și cam răgușit al cap-în-torturei... Un zvon prelung ca într-o somnie, zvon domol, dulce de pace mă împresoară, și vântul crește încet-încet, din când în când, își umflă parcă în răstimpuri adierele moi. Iunie 1906 LA MĂNĂSTIREA RÂȘCA [Poveștile lui Piticariu] Seara târziu arhimandritul Piticariu ne vorbește despre Ilie Răcoare care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nu începe istoria cam corozivă a lui Ion cel prost, iute intră pe scenă pudicul Naum, îmbrăcat în frac și cu un portofoliu subsuoară. Fi donc113, cu asemene literatură qui nous blesse 114, zice el indignat. Am aici pe Aegri Somnia al cărei farmec te adoarme, pe Filemon și Baucis, doi năuci înamorați, prefăcuți în trunchiuri necuvântătoare ca și membrii caracudei. Ascultă, caracudă flămândă!... Tu care te încumătezi să faci versuri! Astupă-ți gura clefăitoare c-o bucată de cozonac; destupă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Peștele a dat din coadă, Când a vrut racul să-l roadă. Racul zice: stai, măi știucă! Eu nu-s pește, ci-s nălucă... ANTON NAUM, D. OLLĂNESCU-ASCANIO, I. CARAGIANI De la "rafinatul Naum" (1829-1917) au rămas poeme fastidioase ca Aegri somnia, lungă meditație asupra caducității, și o imitație după Reineke Fuchs al lui Goethe, Povestea Vulpei, istorie hieroglifică a luptei dintre liberali și conservatori. D. Ollănescu-Ascanio (1849-1908), autor de piese de teatru uitate, a tradus pe Horațiu în tempo de horă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
În Ostrovul iubirii (1986) poeziile, alcătuite din câte patru catrene, pot fi citite într-un flux continuu, ca un singur poem, iar titlurile - lungi și gândite ca într-un puzzle - se întrepătrund, de asemenea, ca niște stihuri interdependente. „Landul”, „crinii somniei”, „cerul iadnic”, „timpul nimbat” ș.a. sunt combinații lexicale proprii autorului care, mereu cu o poză teatrală, ridică osanale, compune litanii, epitalamuri - versuri de adorație etc. Zoe Dumitrescu-Bușulenga vede la T. o „confesiune târzielnică”, în dulcele stil clasic, mizând pe un
TOBOSARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290202_a_291531]
-
Afinități efective, București, 1990; Dublul regim diurn/nocturn al presei, Timișoara, 1997; Caragialeta, Timișoara, 1998; ed. 2, Timișoara, 2002; Prolegomene la o retorică publicitară, Timișoara, 1998; Un castel în Spania pentru Annia, Timișoara, 1999; Erau ziare, evenimente, Timișoara, 2000; Opera somnia, pref. Mircea Mihăieș, Iași, 2000; Caragialeta bis, Timișoara, 2002; Spectacol cu Dimov, București, 2002; Cartea - „borcan”, București, 2003; Clepsidra cu zăpadă, Iași, 2003. Traduceri: Paul Valéry, Degas, dans, desen, București, 1968, Introducere în metoda lui Leonardo da Vinci, București, 1969
FOARŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
atunci Doinaș, Mihai Ursachi, Cezar Ivănescu, Emil Brumaru. Câțiva poeți care au scris așa-numite balade ca formulă lirică, formulă ce a dispărut cu totul. Și Virgil Mazilescu are câteva poeme de acest fel. Vorbeam mai devreme de lene, de somnie, universul acesta dens, de ceea ce ați spus dumneavoastră, lucrurile mărunte. Este, de fapt, o lume secundă, un Eden pierdut. E o nostalgie după acest Eden în toată poezia lui Emil Brumaru, începând de la primele lui cărți. E un portret al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]