78 matches
-
o boală venerică, ascunsă lumii bârfitoare. Mă proteja fiindcă citisem din Sadoveanu mai mult decât cerea programa! Da, mă ridicasem și declarasem mândru: „Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi Vodă“! M-a pus să repet tare, să afle toți. La Istorie somnola Doamna Jerghiuță, care îmi era și dirigintă, mă iubea, pur și simplu, îmi făcuse cunoștință cu fiică-sa... într-un tramvai, când, desfăcând brațele, ca să-i sărut mâna, mi-au căzut de sub haină cărțile de aventuri împrumutate de la un vechi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
ușii, mereu la aceeași oră. O mică sălbăticiune pe care n-aveai decât s-o lași în pace dacă voiai să n-o sperii. Și eu chiar asta făceam : liniștit, răsfoiam mai departe revistele și răspundeam la scrisori, în timp ce ea somnola, răbdătoare ; poate totuși aștepta o mângâiere castă ? Purtat de o onestitate rigidă, continuam s-o ignor, rareori auzind trosnetul mic al oaselor când căsca, lipăitul limbii umede și roșii pe palat, foșnetul paginilor de la poesiile ori de la romanțul pe care
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
În cămașă, și stătea cu capul dat pe spate; lîngă el se afla o masă cu hîrtii În dezordine, pipa Într-o scrumieră, un pahar și o sticlă ce părea a fi de whisky. Stătea destul de nemișcat, de parcă ar fi somnolat, deși vocea pe care Duncan o auzise Înainte continua pe același ton monoton... În acel moment, În locul vocii se auzi o explozie de muzică, iar Duncan Își dădu seama că venea de la un radio, asta era tot. Se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
primus a sărit într-un copac pe la strâmtoarea Bering, poate că un banc uriaș de scrumbii vine cumva din Liechtenstein spre Luxembrug, așa cum vin orice idei - pe jos și multe, chiar și sub formă de banc. Nu deschid ochii. Spiritul somnolează odată cu pleoapa. Cineva îmi dă brânci să-mi comunice că un italian a fost arestat mulțumită unei femei goale. Sau chiar de o femeie goală. Nu mă clintesc. Nici măcar caii nu mă pasionează - caii despre care scriu ori de câte ori nu am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
țigări și arak, cu pantaloni maro ponosiți și o cămașă albă, nu prea curată, Închisă până la ultimul nasture, sub gât, dar fără cravată, cu pantofi maro scâlciați și cu o haină uzată, demodată, puțin prea mică pentru el. Acest creator somnola tot timpul pe un taburet din nuiele, cu fața spre soare, capul căzut pe piept și ochii aproape Închiși, În fața prăvăliei sale de galanterie din cartierul Zichron Moșe. Un muc de țigară stins Îi atârna de buza de jos. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
în Evul Mediu, societatea barbară simțea exaltarea religioasă și chiar mistică și pe cea războinică - spada poartă o cruce în vârful plăselei -; femeia ocupa însă un loc foarte redus și cu totul secundar în imaginația lor, iar ideile strict filozofice somnolau, învăluite în teologie, prin claustrele mânăstirești. Eroticul și metafizicul se dezvoltă simultan. Religia e războinică; metafizica este erotică sau voluptuoasă. Religiozitatea îl face pe om să fie belicos sau combativ ori, dimpotrivă, combativitatea îl face să fie religios și, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
apoi de alta, cu un păr glorios, și adineauri de două, una blondă și alta brunetă, care râdeau îngerește. Și le-am urmărit pe toate patru. Ce înseamnă asta? Păi asta-nseamnă, iubite Augusto, că rezerva ta de dragoste îți somnola inertă în adâncul sufletului, incapabilă să se exprime; a apărut Eugenia, pianista, te-a scuturat și-a învolburat cu ochii băltoaca în care-ți dormea iubirea; ea s-a trezit, a țâșnit de-acolo și, fiind atât de mare, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Lucrătorii miliției revin, apelează din nou la liniște, se retrag.“ Auziți, „apelează“... „Reprezentanții ordinii revin pentru a treia și ultima oară. Banda părăsește terenul abia când se plictisește, când obosește.“ Vocea se oprise, într-adevăr, dar ascultătorul nu reacționă. Parcă somnola. Nu, nu somnola. — Am impresia că avem un musafir, se auzi șoapta doctorului. Pe alee înainta o doamnă scundă, zveltă, într-un taior cafeniu. Un mers apăsat, bocănit. Sora o recunoscuse, desigur, imediat, dar reluă, nepăsătoare, lectura. „Incredibil, dar lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
apelează din nou la liniște, se retrag.“ Auziți, „apelează“... „Reprezentanții ordinii revin pentru a treia și ultima oară. Banda părăsește terenul abia când se plictisește, când obosește.“ Vocea se oprise, într-adevăr, dar ascultătorul nu reacționă. Parcă somnola. Nu, nu somnola. — Am impresia că avem un musafir, se auzi șoapta doctorului. Pe alee înainta o doamnă scundă, zveltă, într-un taior cafeniu. Un mers apăsat, bocănit. Sora o recunoscuse, desigur, imediat, dar reluă, nepăsătoare, lectura. „Incredibil, dar lucrurile așa s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ratate. Porți, coloane, balcoane, graba vanitoasă a parvenirii, nostalgia unui stil. Eterogenul pregăteste compromisul cu barbarii, coruperea formelor, asaltul putregaiului... Urcă, dinspre ulicioara murdară, spre Dealul Mitropoliei. La câțiva pași, Piața, zarva zarzavagiilor. Culoarul Lipscanilor, feeria negustorilor. Acum, totul amuțit, somnolând în lene și gunoaie. Câteva clipe în dreptul bisericuței lui Ioanikie Stavropoleos. Fațada grațioasă, baroc în vervă, în contrast cu interiorul auster, limpede, geometric. Trece pe lângă Palat, se oprește în fața Ateneului, contemplă brâul bolții, uitatele capete încoronate. În stânga, o nouă construcție, un bloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
religie, orice, orice. Uită-te în jur, Mateiaș. Ce combinație fantastică! Uită-te în jur, ce operă năucitoare. Uită-te, vecine, uită-te în jur.“ Dar Tolea tăcuse, probabil; nu obișnuia să întrerupă plăcerile retorice ale vecinului Gafton; prefera să somnoleze, de obicei, cu gândul în altă parte. Vecinul Matei își ritma discursul fără grabă, aplecându-se, din când în când, spre interlocutorul apatic. Știa că Tolea nu-l va întrerupe. Cât despre zâmbetul său plictisit, se obișnuise, zâmbetul arogant al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Peste o clipă, ne vom freca la ochi, parcă nici n-am fi auzit vreodată subtila disertație. N-a fost decât o vedenie, stăm în fața aceleiași tăcute gospodine dintotdeauna, n-avem decât să contemplăm la nesfârșit leguma spălăcită și bleagă, somnolând în fața noastră. Pauză lungă lungă. Profesorul repetase de câteva ori gestul de refuz: n-avea nici un chef de mâncare. Femeia nu-l vedea, însă, și nici nu avea de gând să se ridice, de fapt, să aducă prânzul, cum anunțase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
țâța ei rotofeie.,, Antoniu dă din mână a lehamite, după care pufnește din nou În râs cu gândul la mâncare. Bâjbâie după un capăt de lumânare pe care-l aprinde lipindu-l de fundul unei cești ciobite. Ce faci Kawabata? Somnolezi ca nesimțitul? Domnul ți-a trimis toate bunătățile astea și tu dormi, prostălăule, minte de ocnaș. Înfruptă-te ! O să poți Însfârșit, visa lucruri Înălțătoare, fără să te chinuie foamea,,. ,, Dați Domnului gloria Numelui Său! Adorați-L pe Domnul În Sfântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un sex de limax, o căpușă, o baie de sânge, o libarcă.... -Ești nebună, oprește-te odată! Apoi tare, din ce În ce mai tare se aude plânsul ei În hohote isterice. Închid fereastra și mă afund În fotoliul În care Îmi place să somnolez ca o pisică și realizez că tot ce a spus partea feminină a cuplului Îmi este cunoscut cuvânt cu cuvânt cu o familiaritate promiscuă. În atâtea luni de vecinătate am ajuns să știu pe dinafară șuvoiul năucitor de cuvinte. Încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
așezat la picioarele lui, uitându-i-se În ochi cu slugărnicie și teamă. I s-a dat o bucată de pâine mânjită cu aspic, o rămășiță dintr-o conservă de carne și, după ce a hăpăit-o, Înghițind-o aproape nemestecată, somnolează lângă picioarele lui Antoniu. Pregătit să lupte cu propria memorie și să aducă la suprafața ei frazele lăsate de izbeliște atâta amar de vreme, Antoniu așează pe scândura-birou caietul, ascute unul din creioane, se foiește , mângâie câinele care tresare În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
plâng pe-al ei morman de coji uscate, când diminețile, de vânt proptite, cu toate sonurile lor mă-mbie să duc la gură plinul lor ulcior de apă vie. mă strădui să zăresc ce-i dincolo de zerul subțiat, băltind și somnolând ca apele ce mor cu fiecare respirare. poate-i o stea căzută în adânc, un uguit de pasăre trezită brusc, pistilul unei flori strivită-n dinți de-un prunc, o lună cât un fir de păr, o urmă de animal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Ne vede ăsta al lui Neta, direct la etajul cinci, ciuciți pe covorașul lui, cocoțați pe balustrade și întrerupătoare, cam nădușiți și doar în condiția fizică și îngăimă: "Ce e, bă, la ușa mea? Daciada?" - Rupe din efecte, Genele, că somnolăm cu toții după replica ta... 72 DANIEL BĂNULESCU - "Nene"... zic eu... Că-l știam cât e de felcer la serviciul ăla al lui de asistent medical. "Nene"-i zic. Nu lua în seamă că ne vezi mai descheiați la șliț sau
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
intră lumina și se văd mutrele, domnul Mitu oferă țigări și zâmbete și glume proaspete, n-ai cum să nu le primești. Apar și doamna Mitulescu și Lena. Chiriașul face conștiincios față conversației, așa că poate fugi cândva, amurgul îl găsește somnolând în chilia de la mansardă. Prea târziu să mai ajungă la muzeu, deși insectele, peștii... atâtea subiecte atrăgătoare. În lipsa atlasului zoologic, răsfoiește însemnările sale de cititor rătăcit. Bibliotecara Cornelia Matei n-a mai revenit ! Tocmai pentru după- amiaza sălcie de duminică
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
umflat și o mână în ghips. Varianta oficială era că alunecase de pe un scaun în timp ce culegea via. Madam Sitaru, însă, responsabila cu orarul și cu viețile noastre private, mi-a dezvăluit că omul credea cu tărie că în fiecare individ somnolează un matematician. Greșeala lui fusese că voise să deștepte matematicianul cu pricina în elevii de la IMGB. Tinerii periferiști țineau prea mult la odihna matematicianului din creierul lor. Așa că într-o seară - entre chien et loup, cum s-a exprimat chicotind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
deși, evident, aș fi fericit să scap de operație. Am simțit că nu i-a plăcut scepticismul meu, dar am răsuflat ușurat când a plecat. 4. Canicula s-a întors de câteva zile. Obosit, mă uit la zidul pe care somnolează ciorile și-mi închipui, o clipă, că, dincolo, e Asybaris. În rest, nu fac nimic nici azi. Mai exact, îmi pierd timpul. Și mă îndoiesc tot mai mult că oboseala mea e generată doar de boală. Poate că infarctul n-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Dar deși precede în mod necesar primul fapt social, tendința însăși, actul chiar prin care se satisface ea este extrem de variabil în intensitate și direcție, conform naturii obiceiurilor imitative deja formate"237. Cu alte cuvinte, în străfundurile fiecăruia dintre noi somnolează un soi de făptură de turmă, un fel de oaie care evită suferințele și riscurile inventatorului și repetă, cu un minimum de efort, o invenție care a costat multă energie. Acum înțelegem de ce făpturi atît de docile se lasă duse
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cerut ultimul manuscris:/ "Etiopatogenia singurătății și desăvârșirea",/ exemplar unic// L-am dăruit// Am vrut să-mi rescriu manuscrisul/ dar nu-mi amintesc/ dacă l-am scris vreodată". I se vor adăuga o serie întreagă de poeme în care "pe șevalet somnolează uitate/ culorile", din moment ce autoarea preferă să asculte Chemarea profunzimilor: "Bolnave îmi sunt mâinile,/ sufocate/ de carnea flămândă a zilei/ de nesațiu de noapte// ...// Cu trufia puținătății îngenunchez/ la icoane/ și te chem iconarule/ Din lumea ta, vino!/ Învață-mă umilința
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
concretizează unele schițe ale unor mari proiecte de poeme alegorice, de meditație filosofică în stil eminescian. Se prefigurează o reală adâncire a lirismului, prin îmbogățirea registrului de atitudini spirituale și de structuri formale. Inerția apare ca stare în care conștiința somnolează; pentru a o trezi e necesar un element nou. Versurile urmează o mișcare tipică: ațintirea privirii spre ceea ce nu se vede, în încercarea de a distinge ceva în adânc, în interior. Evoluția poeziei urmărește metamorfoza de la starea naturală de inerție
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
neacoperite de primar în războiul lui cu foștii prefecți, de zici că-i poligon din Bosnia, după război, nu cea mai reprezentativă instituție publică a județului! Așa că noaptea e mai lejer, doar vreo zece mașini bengoase ale valutiștilor de peste drum somnolează în pace, așa că aș putea să o las, să mă întorc pe jos până în Tătărași (mișcarea nu poate să-mi strice, nu?), să repet plimbarea dimineața, când s-ar cuveni să-mi iau mașina din parcarea instituției pentru a face
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
expresie a echivocului și ambivalenței. Într-o limbă necizelată, contradicția sună mai degrabă a incoerență, a confuzie mentală, a întortochiere grobiană. Într-o haină lingvistică rafinată și subtilă, contrariile se ciocnesc pur și sonor, declanșînd un întreg mecanism recuperator ce somnolează în fiecare din noi, determinîndu-ne să ne amintim că polarizarea e doar un accident de parcurs într-o lume duală, în vreme ce spiritul privește tolerant tot spectrul suprapunerilor de stări contradictorii imaginabile, inclusiv viața și moartea: Moartea nu are sens decît
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]