77 matches
-
expresie a echivocului și ambivalenței. Într-o limbă necizelată, contradicția sună mai degrabă a incoerență, a confuzie mentală, a întortochiere grobiană. Într-o haină lingvistică rafinată și subtilă, contrariile se ciocnesc pur și sonor, declanșînd un întreg mecanism recuperator ce somnolează în fiecare din noi, determinîndu-ne să ne amintim că polarizarea e doar un accident de parcurs într-o lume duală, în vreme ce spiritul privește tolerant tot spectrul suprapunerilor de stări contradictorii imaginabile, inclusiv viața și moartea: Moartea nu are sens decît
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mai puerile îi strigi că peste două minute îți pleacă ultimul tren ,,salut bătrâne''mai prinzi din fugă aceste ultime vorbe guturale molfăite între gingiile știrbe apoi trenul se urnește taie acum câmpii aiuritor de albe pe bancheta din fața ta somnolează o fată super (citește: su-per - bă) pietrificată în sine Tu tocmai trăiești o bucurie ingrată: îți lași ochii seduși - departe - de trei căprioare încremenite grațios-ireal acolo pe cerul după-amiezii de iarnă hașurat de arbori subțiri-subțiri misterioși ai zilei de ieri
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/8573_a_9898]
-
intră lumina și se văd mutrele, domnul Mitu oferă țigări și zâmbete și glume proaspete, n-ai cum să nu le primești. Apar și doamna Mitulescu și Lena. Chiriașul face conștiincios față conversației, așa că poate fugi cândva, amurgul îl găsește somnolând în chilia de la mansardă. Prea târziu să mai ajungă la muzeu, deși insectele, peștii... atâtea subiecte atrăgătoare. În lipsa atlasului zoologic, răsfoiește însemnările sale de cititor rătăcit. Bibliotecara Cornelia Matei n-a mai revenit ! Tocmai pentru după- amiaza sălcie de duminică
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
noțiune de grație demiurgică. Ele nu fac decât să scoată mai bine la lumină libertatea pură care dă formă materialelor naturale în intemporalitatea tehnică a Actului creator. Focillon spune adevărul: "Omul care visează nu poate genera o artă: mâinile lui somnolează. Arta se face cu mâinile. Ele sunt instrumentul creației, dar mai întâi organul cunoașterii. Pentru orice om, dar cu asupra de măsură pentru artist..." (Elogiul mâinii). Dar el nu spune aici un adevăr etern. Căci organele cunoașterii și creației părăsesc
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Cu privire la spectrul din Hamlet, scrie: Este materializarea momentană a Forțelor invizibile care domină orice acțiune, și mai este cererea formulată de autor către oamenii de teatru de a-și da frâu liber imaginației, și de a lăsa înțeleapta logică să somnoleze."20 Fiu al unei comediene, el însuși comediant foarte de tânăr, cunoaște bine arta actoriei, asupra căreia a reflectat întreaga viață, atât în practica personală, cât și în predarea ei, și căreia îi consacră o revistă, The Mask, pe care
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de loterie care trag de mânecă pe trecători, îndemnîndu-i să nu dea cu piciorul norocului; bicicliști care duc pe cap, într-un echilibru miraculos, pachete de ziare sau altă marfă, strecurîndu-se printr-o circulație aiuritoare; edificii ultramoderne, pe scările cărora somnolează uneori un bătrân, privind strada fără s-o vadă, ca statuile sculptate de strămoșii săi; o catedrală unde printre băncile de lemn lustruit simți fantomele zeilor azteci... nu poți să confunzi această atmosferă cu alta. dar nici nu reușesc să
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
în Evul Mediu, societatea barbară simțea exaltarea religioasă și chiar mistică și pe cea războinică - spada poartă o cruce în vârful plăselei -; femeia ocupa însă un loc foarte redus și cu totul secundar în imaginația lor, iar ideile strict filozofice somnolau, învăluite în teologie, prin claustrele mânăstirești. Eroticul și metafizicul se dezvoltă simultan. Religia e războinică; metafizica este erotică sau voluptuoasă. Religiozitatea îl face pe om să fie belicos sau combativ ori, dimpotrivă, combativitatea îl face să fie religios și, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
apoi de alta, cu un păr glorios, și adineauri de două, una blondă și alta brunetă, care râdeau îngerește. Și le-am urmărit pe toate patru. Ce înseamnă asta? Păi asta-nseamnă, iubite Augusto, că rezerva ta de dragoste îți somnola inertă în adâncul sufletului, incapabilă să se exprime; a apărut Eugenia, pianista, te-a scuturat și-a învolburat cu ochii băltoaca în care-ți dormea iubirea; ea s-a trezit, a țâșnit de-acolo și, fiind atât de mare, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
țigări și arak, cu pantaloni maro ponosiți și o cămașă albă, nu prea curată, Închisă până la ultimul nasture, sub gât, dar fără cravată, cu pantofi maro scâlciați și cu o haină uzată, demodată, puțin prea mică pentru el. Acest creator somnola tot timpul pe un taburet din nuiele, cu fața spre soare, capul căzut pe piept și ochii aproape Închiși, În fața prăvăliei sale de galanterie din cartierul Zichron Moșe. Un muc de țigară stins Îi atârna de buza de jos. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În cămașă, și stătea cu capul dat pe spate; lîngă el se afla o masă cu hîrtii În dezordine, pipa Într-o scrumieră, un pahar și o sticlă ce părea a fi de whisky. Stătea destul de nemișcat, de parcă ar fi somnolat, deși vocea pe care Duncan o auzise Înainte continua pe același ton monoton... În acel moment, În locul vocii se auzi o explozie de muzică, iar Duncan Își dădu seama că venea de la un radio, asta era tot. Se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de explicații, cu tot cu glume, greșeli de transcripție sau paranteze orale; ți le turuiau la examen, cu sentimentul că te bucuri să le-auzi. Foile deshidratate circulau de colo-colo, cu scrisul aproape ilizibil. Când nu se îngrămădeau la xerox, le găseai somnolând pe holuri sau trăncănind cu băieții. Unele își trânteau pe degete o ojă de culoare lactată; altele se spoiau în culori sangvinolente sau petrolifere, de negăsit prin magazine. Băieții erau puțini, nesemnificativi, curioși. Așa începea cursul și tot așa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
puteai să umbli liniștit după scule sau roata de rezervă. Cu lanterna pe minim, am început să forfotesc printre dosare. Strada părea pustie, de frig nici cerșetorii nu se mai înghesuiau pe tarabe. Portarul nu se-auzea nici el, probabil somnola în cabina lui, cu reșoul la picioare. Am mișcat ușor raza, de la stânga la dreapta. Dosarele facultății erau aranjate pedagogic, ca articolele dintr-o istorie literară. Vedeam coperțile ordonate alfabetic, la linie, nu trebuia decât să întind mâna și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o boală venerică, ascunsă lumii bârfitoare. Mă proteja fiindcă citisem din Sadoveanu mai mult decât cerea programa! Da, mă ridicasem și declarasem mândru: „Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi Vodă“! M-a pus să repet tare, să afle toți. La Istorie somnola Doamna Jerghiuță, care îmi era și dirigintă, mă iubea, pur și simplu, îmi făcuse cunoștință cu fiică-sa... într-un tramvai, când, desfăcând brațele, ca să-i sărut mâna, mi-au căzut de sub haină cărțile de aventuri împrumutate de la un vechi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
de referințe, trimiteri, aluzii, sugestii, interogații dubitative, supoziții și aserțiuni, câteodată riscante. În aceste din urmă cazuri argumentația e pe muchie de cuțit. Cititorul atent și empatic este mereu stârnit, contrariat, uimit, sedus, incitat, provocat la atitudine. Pagina critică nu somnolează niciodată, este vie, energică, "vigilentă", demascatoare, tensionată grație succesiunii rapide a afirmațiilor răspicate, chiar apodictice, și a ipotezelor cutezătoare. Theodor Codreanu face figura unui spirit alert și decomplexat, capabil să bată pe umeri ocrotitor ori cârtitor-condescendent personalități culturale reputate ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
neacoperite de primar în războiul lui cu foștii prefecți, de zici că-i poligon din Bosnia, după război, nu cea mai reprezentativă instituție publică a județului! Așa că noaptea e mai lejer, doar vreo zece mașini bengoase ale valutiștilor de peste drum somnolează în pace, așa că aș putea să o las, să mă întorc pe jos până în Tătărași (mișcarea nu poate să-mi strice, nu?), să repet plimbarea dimineața, când s-ar cuveni să-mi iau mașina din parcarea instituției pentru a face
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
concretizează unele schițe ale unor mari proiecte de poeme alegorice, de meditație filosofică în stil eminescian. Se prefigurează o reală adâncire a lirismului, prin îmbogățirea registrului de atitudini spirituale și de structuri formale. Inerția apare ca stare în care conștiința somnolează; pentru a o trezi e necesar un element nou. Versurile urmează o mișcare tipică: ațintirea privirii spre ceea ce nu se vede, în încercarea de a distinge ceva în adânc, în interior. Evoluția poeziei urmărește metamorfoza de la starea naturală de inerție
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
tihnă. Numai că la neliniște cele două tabere rămâneau foarte inegal adaptate, ceea ce explică de ce ispitirile ataraxiei erau departe de a dobândi recunoașterea unanimă a puterii lor (dealtfel, poate, în genere supraestimate). Pentru cei mai mulți, abia când adversitatea înconjurătoare pare să somnoleze, sau măcar să se mențină în limite previzibile, voluptățile locuirii devin explorabile și luxul vulnerabilității poate fi gustat cum se cuvine. Acasă este chiar locul acestor intime experimente. Există însă și firi care deprind arta adăstării în mijlocul neospitalității atât de bine
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
mâna către buzunarul domnului de-alături, sponsorul nolens al voiajului său de liberare. Aaa, dumnealui venise la expoziție să pătrundă subtilitățile mizeriei braziliene revelate de arta fotografică... Da, da... Ei, și uite că mizeria sărise afară din rama în care somnola, ca o jivină afurisită, și-l mușcase veridic de venit, pătrunzându-i ea lui în buzunar! "Mizeria-i ca stolul de porumbei", filozofă Rică, simțindu-se înălțat de înaripata constatare; "azi pe casa noastră, mâine pe casa voastră". Faptul că
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ce-i cutreiera făptura, stârnindu-i sângele. Cunoștea bine lovitura acestei vipere divine, duhul fără astâmpăr al marii curgeri - astăzi numite îndeobște heracliteene, după numele celui aflat încă, pe-atunci, ireperabil de departe în avalul ei. Din încolăcirea în care somnolează, zvâcnește fulgerător și drept, a trăsătură de unire, între două ființe, ca pentru a-și feri capul și coada de contopirea în nedistincția mijlocului și a și le reașeza la distanța cuvenită, dătătoare lucrurilor de măsura-i. Și mai învățase
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
luminii, o limită a puterilor ei de-a se distinge de mediul pe care-l străbate; adumbriri sedimentare provenind din amonte machiază abundent aparența. În labirintul septentrional, lumina pătrunde dezbărată de furoarea ei eroică mediteraneană; toropită de oboseală, înainte de luptă somnolează de-a lungul trupului masiv, numai caiere de negură, al obscurității. E posibil însă ca tocmai somnul să fie justa balanță, din talerele căreia fiecare din cele două să-și primească măsura cuvenită - somnul ca rațiune de dincolo de rațiunea diurnă
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ca să poată umbla. Noaptea, nu mai visează, sau foarte puțin. Oricum, când se trezește, nu-și mai aduce aminte nici măcar dacă a visat sau nu. Peste zi, între injecții, ședințe de kinesiterapie și recoltări de sânge, se odihnește. Citind sau somnolând lungită pe canapea. Atunci, imaginea farului luminând la intervale regulate o mare fără lună i se strecoară pe sub pleoapele pe jumătate închise sau chiar între paginile cărților. Mereu la fel de limpede și la fel de obscură. Fragment nomad, călătorind prin cosmosul lăuntric ca
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
2, patul ei e dus la blocul operator. Chirurgul așteaptă în fața ușii. Are părul cărunt și un mic zâmbet trist. Câtă omenie în omul ăsta! Urmează un mare gol negru și se trezește în serviciul de chirurgie. E patru dimineața. Somnolează până când începe ritualul cotidian: temperatură, tensiune, toaletă. Fără mic dejun deocamdată. Ziua se anunță deosebit de caldă. Brigitte, care a dat de urma ei, aduce un ventilator. Încearcă mai multe poziții, o găsește pe cea bună, zâmbește cu toată albeața dinților
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
un bărbat subțiratic, curtenitor, subtil, cu spiritul ager, deschis. Se ridică de pe tronul său pentru a veni să ne întindă o mână micuță și ceremonioasă, dar cordială. Stând tăcuți pe scaunele lor gotice cu spătar înalt, asistenții săi par că somnolează eticheta o impune ținându-și împreunate mâinile lor noduroase de iguană care mă fascinează. Preafericitul nu vrea să celebreze slujba în arabă, deși ca fost arhiereu în Qatar, vorbește foarte bine această limbă. În vreme ce enoriașii săi nu vorbesc greaca. Nu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
primus a sărit într-un copac pe la strâmtoarea Bering, poate că un banc uriaș de scrumbii vine cumva din Liechtenstein spre Luxembrug, așa cum vin orice idei - pe jos și multe, chiar și sub formă de banc. Nu deschid ochii. Spiritul somnolează odată cu pleoapa. Cineva îmi dă brânci să-mi comunice că un italian a fost arestat mulțumită unei femei goale. Sau chiar de o femeie goală. Nu mă clintesc. Nici măcar caii nu mă pasionează - caii despre care scriu ori de câte ori nu am
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
grație vetustă; se lămurea estompat, prăfuit, o viață, o altă viață, pierdută, ca toate viețile bătrânești. Gândul meu se rupea din vraja camerei parcă uitată și zăvorâtă de un veac și venea viu și cald spre tine; dar în mine somnola un crâmpei de viață uitat, iubit și trist. Era călduț, bătrânesc și uitat și eu eram toropită de căldură, de amintiri și atracție spre batrânețea ce parcă mă prindea ușor-ușor. Când a venit porția de mâncare modestă și a apărut
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]