2,666 matches
-
în perioada aceea, cam în jur de două săptămâni, a fost ceva în atmosferă, ceva ce scapă controlului terestru și care i-a făcut pe mulți să nu se simtă bine. Și eu am avut o stare de plictis, oboseală, somnolență, indiferență - nu știu să explic exact, știu doar că încă mai persistă, cu toate că au trecut câteva săptămâni bune. E adevărat, cu intensitate mai mică. Bine. Să explic acum de ce și în realitate: Visam, el era acolo așa cum l-am descris
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
final de „a doua tinerețe”; observă cu atenție detaliile și absoarbe totul cu aviditate. Trăiește patetic bucuria plină pe care i-o dă nuditatea trupului ei, cu picioare desenate în linii dulci, buze calde, ochi închiși, piele fină, vorbe puține, somnolență postorgasmică. Și iarăși, plăcerea de a se copilări cuibărindu-se în brațele lui, mângâindu-l cu timiditate (sau poate cu mascată repulsie față de ceea ce are dizgrațios corpul masculului?), în fine, feminitatea ce susură ca un izvor vrăjit în toată ființa
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
e îndrăgostit! Îndrăgostit? Fiul meu îndrăgostit? Nu spune nesăbuințe! Nu poate fi... Și cum săraca mamă surâde tristă și liniștită, tatăl adaugă: Știi ceva? Eu, nu. Atunci? Bine, se vede limpede! Ce altceva vrei să fie? O să vezi tu... în somnolență! Iată o sminteală! Să îndrăznească să se îndrăgosteacsă la vârsta lui? Că abia este la puber....! Și vocea demonului familiar: "Ai căzut, și cum tu ai căzut, va cădea și el, și vor cădea toate și vei cădea fără încetare
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
ce trebuie să facem: cum ne îmbrăcăm (acest "cum ne" nu este reflexiv, ci comunitar), ce să cumpărăm (chiar dacă a dispărut "ne"-ul, într-o bună măsură nu cumpărăm pentru că dorim, ci pentru că "se cumpără"). De ce vremea mohorâtă ne induce somnolență? Poate că este o rămășiță a hibernării strămoșilor: organismul nostru simte apropierea unei perioade nu tocmai favorabilă pentru hrănire și atunci încearcă să economisească din energie; în acest caz somnul constituie o bună soluție. Pentru a ne apăra eficiența, productivitatea
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
murit tata, a fost un șarpe mic, negru, lângă patul lui. Am văzut atunci, cu ochii mei, șerpi încolăciți pe toți copacii din grădină. Mama nu mai avea nici măcar puterea să se ridice și se afla într-o stare de somnolență permanentă. De mâncat, nu mai mânca nimic. Am lăsat-o pe asistentă cu ea. După ce-am văzut șarpele, tensiunea din sufletul meu s-a topit, transformându-se într-o senzație asemănătoare fericirii. Un fel de liniște lăuntrică, aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
istorie simplă, punând cu inteligență întrebări esențiale despre istorie și interpretarea ei. într-un orășel de provincie (Vaslui), un fel de loc în care nu se întâmplă aparent nimic, proprietarul unui nou canal de televiziune local vrea să zguduie puțin somnolența telespectatorilor săi, scoțându-i din somnul uitării și al rațiunii, care poate naște și mai mulți monștri. Asta cu ocazia împlinirii a șaisprezece ani de la așa-zisa revoluție. Un profesor alcoolizat, un om vârstnic (un Moș Crăciun local) pretind că
Comedie neagră despre Revoluție by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9907_a_11232]
-
în epoca finală a regimului totalitar din România, zisă "de aur". Ca dovadă avem cîteva texte de rejecție a naționalismului festivist ajuns pe atunci la saturație și încă neistovit. Ecoul imnului național se pierde într-un peisaj crud al indolenței, somnolenței, incuriei, desfigurat pînă la grotesc: "deșteptarea în gara de nord că măturăm culoarele/ astfel se trezesc din somn românii/ care nu mai așteaptă nimic/ nici un tren nu mai vine/ nici un tren nu mai pleacă/ numai cîte-o boare palidă mai pîlpîie
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
de voință, m-am prezentat la cabinetul unui specialist care știa Întreaga poveste, fiind și un apropiat al celui ce s-a grăbit spre o nouă dimensiune. Tratamentul pe care mi l-a recomandat mi-a indus o stare de somnolență și de apatie. Rezultatele se lăsau cu greu așteptate. Ce știu acești specialiști despre suflet? Nimic! Cel amputat, cu răni deschise și sângerânde era sufletul! Sufletul meu! Sufletuuuuuul! Nimeni nu avea timp să-i asculte tânguirea și agonia. Nu mai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
călduri sufocante la temperaturi mai mici cu vreo opt nouă grade, o presiune scăzută și cer Înnnorat. Aceste condiții au pus capac peste toate, eu fiind meteosensibilă. Poate mai mult decât atât. Presiunea scăzută Îmi produce o stare accentuată de somnolență, un fel de semi-comă, neputând să mă trezesc de-a binelea, ziua Întreagă. Căutând pe internet, am dat de un diagnostic „hipersomnia”, care se Înrudea cu stările mele. De toate am avut În această existență, dar puțină „hipersomnie” adăuga un
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
din când în când arșița zilelor de vară. Vara se cuibărește sub câte o tufă de alun și își întinde picioarele la soare. Închide ochii, închide urechile, închide toate simțurile și se prăbușește în ea. Cade într-un fel de somnolență dulce. Trupul i se încinge la soare. Căldura pătrunde în ea, o îmbată, în acele momente vrea să moară, să treacă dincolo, lângă sufletele Mariei și mamei. Nimic nu poate fi mai plăcut decât acea moleșeală caldă ce îi pătrunde
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
meu trup, conștient și Încărcat de suferință, dar lipsit de expresie, nemișcat, incapabil de a comite vreun gest, oricât de mărunt s-ar fi vrut el. Nu mai simțeam nici furnicăturile de la Început, nici vâjâiala din urechi, nici starea de somnolență care mi Împăienjenea toate simțurile. Nicio senzație de foame, de sete, oboseală, frig... Doar o liniște necunoscută se instalase În lăuntrul meu, umplând acolo un gol imens, În care mă adânceam cu fiecare secundă scursă. Viețuiam Într-un soi de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Închiși și cu nările desfăcute, ridicând ușor gâtul și insistând Îndelung pe fiecare sunet, ca o orgă vie, ca și cum ar fi vrut să-l “guste” la nesfârșit, să-i simtă savoarea. Eram pătruns de o adâncă stare de moleșeală, de somnolență, ca și cum m-aș fi aflat sub hipnoză, vrăjit. Da, i-am răspuns după un timp, făcând eforturi să mă adun și să articulez, Îmi place! Cred că am fost cât se poate de formal, așa că am Întărit: este Într-adevăr
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și periculos”, cum Îl numea el. Rămase o vreme cu privirea ruptă, ascultând foșnetul vag al iederii. Tristețea Îl răscoli dintr-o dată și o beznă rece i se revărsă Înspre marginile ființei. Vântul răcoros Îl făcu să tresară din acea somnolență Încordată. Amurgise de-a binelea, iar el știa acum că niciodată nu fusese atât de târziu. Cerul Înalt avea fâșii de culoare vânătă, lăsând doar răzleț să se facă simțită pâlpâirea vreunei stele. Undeva, departe, distinse șuieratul unui tren de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ridic privirea amenințătoare către șifonierul solid, În trei uși, care tronează măreț În cameră. E un exemplar frumos, negru și lucios. Îl privesc pe sub gene, cu un rânjet reținut, și-l simt Îngrozit, trezit din lunga-i și bicisnica-i somnolență. Îl simt urmărindu-mi fiecare gest, fiecare mișcare. Nu-l voi lăsa să aștepte prea mult. Face parte din strategia de atac a oricărui mare luptător... Cu cât mai repede, cu atât mai bine pentru izbândă. Pentru victoria care nu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Alpii, Cezar avântându-se peste Rubicon, Napoleon șarjând la Austerlitz (astea sunt exemplele cele mai la îndemână și care îmi par cele mai elocvente totodată). Ei? Ce anume evocă toate aceste personalități și evenimente? Pentru unii nimic altceva decât dulcea somnolență de la ora de istorie. Dar să-i lăsăm pe-ăștia de-o parte. Toate aceste elocvente exemple reprezintă forța sintezei dintre inteligență și determinare, precum și hotărârea de a o pune fulgerător în aplicare, obținând astfel cununa marilor învingători. (Mamă, mamă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
deshidratare prezente (necesită rehidratare intravenoasă), nu poate vorbi de aproximativ o zi anterior internării (existând numai comunicare non-verbală), reflexe osteotendinoase prezente, reflex cutanat plantar în flexie, fără alte probleme adiționale. Pe parcursul internării apar contracții la nivelul membrelor superioare și inferioare, somnolență alternând cu plâns, agitație, hipotonie marcată (nu stă în șezut, nu menține ortostatismul), se menține mutismul, reflexele osteotendinoase prezente, reflexul cutanat plantar în flexie, pupile ușor mărite, egale. Este transferată în secția de terapie intensivă copii cu suspiciunea de encefalită
Revista Medicală Română by Luminiţa Marin () [Corola-journal/Journalistic/92284_a_92779]
-
un șofer aflat prin sala de informații. Bine întreținută că noaptea-n garaj mai mult de ea se ocupă mecanicii, motor bun, puternic, traseul Iași Valea Brândușelor este fără probleme... Nu oricine "roade oase", ca Andrei... *** Muzica de la radio întregește somnolența din cursă. Roțile mari, aproape uriașe, taie cu siguranță valurile mici de zăpadă ce se aștern tot mai des de-a curmezișul. În dreapta, un simbol al industrializării anunță intrarea pe teritoriul județului vecin. În stînga, un fragment dintr-o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
roșie. La etaj, Carol făcea același lucru. Se băgase în pat cam pe la unsprezece și jumătate. Dan o sărutase pe obraz și îi spusese „Noapte bună, iubito“. Se cuibăriseră în așternut, stingându-și concomitent cele două veioze de la capul paturilor: somnolență simultană. La un moment dat, în timpul nopții, armonia aceasta involuntară se tulbură. Carol, care se obișnuise să doarmă cu picioarele ușor desfăcute și întoarsă pe trei sferturi pe o parte, simți o mână stângace alunecându-i ușor în sus, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pierdut energia caracterului roman - spune cu inocență profesorul. Compararea unor asemenea realități, aflate la distanță de neimaginat, bineînțeles că ne aduce pe buze un zâmbet de blândă ironie. Românii, spune mai departe specialistul inocent, nu s-au putut smulge din somnolența milenară nici în epoca modernă. Revoluțiile, puține câte au fost, s-au desfășurat în limitele spectacolelor de operetă (Revoluția de catifea din 1989, cum au botezat-o unii!), fără a marca prin violență un început. În comunism, această plantă rară
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
epoca modernă. Revoluțiile, puține câte au fost, s-au desfășurat în limitele spectacolelor de operetă (Revoluția de catifea din 1989, cum au botezat-o unii!), fără a marca prin violență un început. În comunism, această plantă rară a sufletului nostru (somnolența) a fost altoită. Occidentalii, la acea dată, foloseau opiumul ca să se vindece de absurdul lor, noi foloseam acest produs național, ca să facem față absurdului nostru. Mediul nou, ca de seară, ne-a permis chiar să dezvoltăm o medicină mentală. La
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
te făcea să-l respiri până la saturație. În curtea împrejmuită cu plasă de sârmă, cele câteva găini scormoneau în țărână, mereu în căutarea hranei. Alături, porcul mare, bălțat, cumpărat din primăvară, ședea tolănit peste un braț de paie într-o somnolență apatică. Acele vietăți de lângă casă care erau îngrijite, erau educate, li se dădea nume, se comenta asupra progreselor făcute, a ușurinței de a-și însuși anumite obiceiuri, acele ființe erau minuțios pregătite, cu multă atenție, cu multă cruzime, pentru sacrificare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de rândunele. Și ce ceartă pe ele și ce splendoare de ciucuri se alcătuiau. Funcționarii tocmai își scoteau de sub cheie actele și le aranjau lenevoși pe birouri. Apoi își ascuțeau îndelung creioanele și priveau afară pe geam erau indispuși în somnolența lor cu toate că se anunța o zi frumoasă. Asta-i profesoara de pian a Monicăi? întrebă unul. Asta-i, răspunse Viorel Angelescu după un timp. Trecuse strada o tânără uscățivă. Purta în mână o poșetă minusculă, demodată. E o tipă dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
avize pe care trebuia să le transmită, Șușu nu observă apariția profesorului. Petru Îi admira profilul delicat așa cum mai făcuse de atâtea ori. Aceeași și totuși... Vocea nazală, un fel de ecuson al profesiei, mișcările precise... Nimic gratuit, nimic din somnolența adolescentei care amână trezirea... Parcă ar fi lucrat acolo de o viață. Oficianta de la ghișeul poștal răsfoia un bonier, bifa cifre, le confrunta cu o listă alăturată. Din când În când arunca o privire ceasului de perete. Încet, dar sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe cele de la picioarele butucănoase preferând praf de stele, iar pe pleoape, supărarea cărămizie a Lunii folosită de Hugo de multe ori și pentru versurile lui Prunilă, ca să-i oțetească dulceața perimată, pentru a-l scoate pe viitorul cititor din somnolența cantabil-desuetă a catrenelor. Mai greu era pentru îngeri, pentru că Gustav îi voia pictați pe capotul Anușcăi, iar Hugo pe petalele prunilor și gutuilor. Și pentru că viziunile difereau, Hugo picta un gnom pe Any, vampiri în dreptul inimii și pe cap o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în flăcări, niște mici vulcani stinși, noroioși, care din când în când erau în stare să fâsâie ca fostele locomotive cu aburi din secolul douăzeci - se mișca în fel și chip pe lângă stâlpul natural masculin, trezit și el dintr-o somnolență biologică condiționată.“ Calificarea Ritei ca un buchet de oase și cărnuri este neinspirată. Ideea că unele părți ale corpului ei fâsâie strică, și ea, vraja. Cât privește stâlpul natural masculin... înțelegem că scriitorii exagerează, dar nici chiar așa! Epigrame la
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]