1,623 matches
-
nume condamnabile în sine, care nu mai au nevoie aproape de nici o demonstrație, ci poate ar avea nevoie de un mandat. Unul dintre ei e chiar profesor universitar în Facultatea de Litere din București și dă note studenților pe criterii de sonoritate românească a numelor de familie. Nimeni nu face nimic concret, asta e. Sînt însă în această listă și nume pe care dacă le ataci cu greu te mai scoli din mocirla oprobiului public. Dintre ele, Monica Lovinescu și Virgil Ierunca
Publicistică fără nuanțe by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15083_a_16408]
-
de acasă, mult prea în urmă/ dar vie aici într-un apartament din Broadway" (ibidem). De reținut, în această imagine de junglă a hipercivilizației, discret punctată de reminiscențe românești, contribuția onomasticii și toponimiei, precum un acompaniament insinuant, de-o specifică sonoritate, un orfism à la page, americanizat... În fond, avem a face cu figura morală a solitudinii, sentiment inalienabil al poetului de totdeauna, doar aparent provocat de apartenența sa la un loc sau altul, ori de tranziția sa anxioasă, ca homo
Orfism american by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15086_a_16411]
-
privire fugară, această pictură poate părea consecința exclusivă a unui spirit ludic dus pînă la limită, în fond ea este un exercițiu grav și un experiment cu un amplu orizont metafizic. Din aproape în aproape, prin tonuri stinse, cu o sonoritate grea și profundă sau, dimpotrivă, prin explozii și prin dezlănțuiri expresioniste, Ilie Boca urmărește marile trasee pe care lumea însăși s-a născut și, mai apoi, și-a consolidat existența. De la semne heraldice la forme vagi, de la figuri feminine vag
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
sonor punctual (fie el sunet, ca în Unisonos și Ison II sau acord, ca în Ison I). Multiplicitatea, pe de altă parte, va fi asimilată mai întâi cu textura (o zonă muzicală aglomerată, ce conduce spre o percepție globală a sonorității), apoi - pe parcursul timpului - se va închega în "spectrul plus diatonie" (cum îl numește Ligeti în dialogul menționat mai sus) din Cantos sau agregatele acordice imense, asemenea unor coloane de foc din Deisis și Litanii. Dar dincolo de aceste manifestări sonore ale
Ștefan Niculescu sau unisonul ca soteriologie by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15228_a_16553]
-
se aseamănă cu armoniile mistice ale lui Messiaen, nici cu "brontozaurii" acordici ai lui Xenakis, ci duc cu gândul mai mult la coloanele de foc vulcanice, la incandescența lavei. O știință secretă de a alia metale instrumentale diverse într-o sonoritate compactă și terifiantă pare a fi la originea tuturor acestor calități: o știință a combinatoricii și analogiei, a corespondențelor sonore infinitezimale, a dublajelor rafinate și a tensiunilor intervalice relative. De altfel, calitățile numite sunt constante ale muzicii lui Ștefan Niculescu
Ștefan Niculescu sau unisonul ca soteriologie by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15228_a_16553]
-
pe etichetă)”. Comercial sau spontan, se preiau nume de personaje din desene animate („Timmon, prietenul lui Pumba din Lion King”) sau din jocuri pe computer. Se explică astfel - prin originea obiectului sau a modelului - o parte din numeroasele nume cu sonorități internaționale; unele explicații rămîn însă indecidabile: „un ursuleț (...) galben pe care îl cheamă Kevin”, „ursul pe care îl am de când eram mic și cu care dormeam și care e doctor (are halat și bonetă și stetoscop) pe care îl cheamă
Nume de jucării by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13418_a_14743]
-
un sudor ingenuu care și-a aruncat masca spre a gusta nemijlocit voluptățile combustiei, la jarul lor pervers și mocnit, respirînd, mai apoi, ca într-o experiență pneumatică pe jumătate mistică, pe jumătate fiziologică, aerul tare sau fetit al tuturor sonorităților, Poetul - arheolog amator și fantast profesionist, un fel de Schliemann cu Troia în sînge, în spermă și în cortex -, descoperă, unul cîte unul și pe toate deodată, Elementele. Descoperă carnea mustoasă a celor mai aride concepte și pipăie, cu degetele
Eu, despre pictorul Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13460_a_14785]
-
a criminalului sau relatării acesteia? Mortido datorează foarte mult și formației de poet a autorului său. În mod evident romanul are o miză importantă pe orizontală, în plan sintagmatic, dată de alăturarea cuvintelor (adesea din limbi diferite) mai degrabă după sonoritate decît după înțeles. Există în romanul lui O. Nimigean dialoguri bazate pe asocieri absurde extrase parcă din dramaturgia lui Eugène Ionesco: - „Atențiune! «Cine mănîncă din corpul meu și bea din sîngele meu va avea viață eternă - sau veșnică dacă doriți
Ucigaș fără simbrie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13506_a_14831]
-
dacă vă place mai mult. - Ioan, șase-treișpatru! - Bravo, dar cum ar zice Suveranul Pontif: «Resta con noi, Signore, poichè si fa sera...» - Luca douășpatru-douășnouă! - Cinci ori cinci? - Douășcinci! - Radical din șaișpe? - Patru!” O. Nimigean știe ca nimeni altul să savureze sonoritatea cuvintelor celor mai exotice, iar sensul lor aproape că nici nu mai contează. Pentru scriitor importantă este doar funcția lor de semnificant, nu și cea de semnificat, așa cum se poate deduce din această savuroasă scenă de bătaie: „Execut fulgerător un
Ucigaș fără simbrie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13506_a_14831]
-
sunt complet ambigue la nivelul judecăților. Nu e deloc clar dacă formularea „epocă bogată în valențe prezente și posibilități latente” spune ceva despre respectivul timp prezent și, mai ales dacă spune ceva de bine așa cum s-ar putea crede din sonoritatea bombastică a cuvintelor. Luați fiecare cuvînt în parte, cîntăriți-i atent sensurile și vedeți dacă în final înțelegeți ce vrea să spună tînăra poetă. Singura formulare clară din cele două fraze citate este că „epoca... are poezia pe care o merită
Pionierii postmodernismului românesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13525_a_14850]
-
Filozoful este o sinteză între elemente de limbaj baroc și clasic: Adagio-ul, preluat că prima parte din Sonata da chiesa, cu alura solemnă și ritm punctat à la Händel, privește spre trecut, dar impulsul motoric și dinamismul părților rapide, sonoritățile surdinate, inventivitatea orchestrației sunt cuceriri expresive și formale cu mari deșchideri spre viitor. Că acest gen de repertoriu îi vine mânușa lui Horia Andreescu este evident; feelingul sau educat pentru acest limbaj a dat interpretării sale nu numai farmec ci
Cultura vechilor cetati by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/13750_a_15075]
-
potențialul lor expresiv dincolo de ceea ce s-ar fi putut crede că se află în ele. Virtuozii din București au fost că întotdeauna un corp sonor flexibil, prompt în reacții și intens angajat în actul muzical. Precizia articulațiilor, finețea în modelarea sonorităților ( greu de realizat în acustică specială a Bisericii) vorbesc de la sine despre excelentă ansamblului. Oare un disc care să fixeze aceste momente privilegiate nu ar aduce pe langă satisfacția artistică durabilă și o contribuție reală de imagine pentru cultura vechilor
Cultura vechilor cetati by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/13750_a_15075]
-
reală sau nu - între emoție și suprafața simplă. Are legătură tot cu muzica. Îmi dau seama că vreau ca poemul - fie el în vers alb ori cu rigoare - să se închege pe baza unui ritm. Uneori mă împotrivesc acestei tentații. Sonoritatea seduce și poate duce poemul la eșec. Și totuși citesc cu vocea în gând. Chiar și romanele. Cred că mi se trage de la anii de școală, când am devorat biblioteca municipală, ghidându-mă doar din auzite în alegerea autorilor. Trebuia
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
mai legate, cu multe posibilități, o trupă deschisă, o trupă care simte ritmul acestui secol. Acest lucru schimbă și stilul de joc în modul cel mai direct. Topica frazelor este alta, vocabularul, și el, altfel reprezentat la nivelul lexicului, al sonorităților, cuvintele, de aceea, se așează altfel în gura actorului și sînt altfel rostite, relațiile pe scenă capătă alt ritm și altă tensiune. Pe acest drum, trupa n-a ezitat și n-a întîrziat să se înscrie, să accepte să-l
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
vară.// Mitică-i e amic fidel/ cu gîndul și cu fapta,/ încît îi zice,-ndată, el:/ „Hai, că te iau în dreapta" ( Caragialeta bis, p. 63). Finalul din La Moși sau urmările unei alimentații proaste își sporește efectul comic printr-o sonoritate care trimite într-un fel cu gîndul al sfîrșitul ceremonios al celebrei balade a lui Ștefan Augustin Doinaș, Mistrețul cu colți de argint: „.../ cînd tòți tac și muzica tace de tot,/ de sub scaunul căruia, oare,/ se-aude-o cadență ca de fagot
Vă place Foarță? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13840_a_15165]
-
ne-au obișnuit edițiile de la Humanitas. S-a născut la Mizil, în 1967, a obținut un doctorat în filosofie la Univeristatea din București, după care a urmat numerose stagii de cercetare în străinătate. Le reproduc pe toate, pentru că numărul și sonoritatea lor sînt o să spun un truism o carte de vizită : Institute for Advanced Study in Humanities ( Edinburgh), Sigurdur Nordal Institute ( Reykjavik), Netherlands Institute for Advanced Studiy in the Humanities and Social Science ( Wassenaar); apoi burse Herzog August Bibliothek ( Wolfenbütel) și
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
datorate lui Gyorgy Ligeti sau, respectiv, Sofiei Gubaidulina, de lucrarea tânărului compozitor elvețian Gregorio Zanon sau de unul dintre ultimele cvartete scrise de Beethoven. Am audiat cea mai entuziasmantă versiune live, în concert, a cvartetului ravelian. Prospețimea, luminozitatea solară a sonorităților, vitalitatea cu care a fost investită evoluția muzicală cvartetistică, sunt entuziasmante! Impresionant se dovedește a fi echilibrul interior, stabilitatea acestuia. Decantările planurilor sonore se dovedesc a fi eficient formulate, determinate atent de complexitatea planurilor gândirii muzicale. Am în vedere de
Spațiul cameral by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10418_a_11743]
-
-n fân precum în groapă", brebeneii sunt "indeciși ca efebii", iar "o păgână de stăpână" are "doi ochi verzi ca doi boi verzi". Figurile de stil utilizate nici nu explică, nici nu complică: sunt goale de sens și lipsite de sonoritate, stupizenii adunate în pagină. Dar nu numai imagismul poetei e deficitar. Ea are serioase probleme și cu controlul lingvistic al textului, cu sesizarea și utilizarea diferitelor registre ale limbii. Aceasta se observă în poeziile sale "de atmosferă", în care apar
Degradarea poeziei by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10431_a_11756]
-
disperată. Odată înțeles tipul acesta de gândire, se află calea regală de intrare în opera lui. Și a avut norocul, măcar atât, să fi fost receptat postum și situat la cota valorică meritată. Mulți cititori au interpretat cu simțul umorului sonoritățile amare ale râsului său. Era un umor păgubos, nepotrivit cu vremurile, umorul amar al unui literat conștient că "scrie romane pentru mai târziu și drame pentru niciodată". În prima tinerețe, a inteligenței exultante, se complăcea într-un fel de risum
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
deloc în ultimul rând, printr-o vibrantă prezență scenică. Cantitativ, prezența cea mai semnificativă la gală a avut-o Clujul. Însă grupurile Jump și Headliner nu au depășit o cumințenie oarecum scolastică în abordare (primul), sau un entuziasm nejustificat pentru sonoritățile de tip rock (cel de-al doilea). Nici formația Centrului universitar București nu a convins în totalitate, deși doi dintre componenții ei au deja personalități bine conturate: vocalista Irina Sârbu și bateristul Laurențiu Ștefan. Referitor la maturitatea de ansamblu, am
Încă o săptămână de jazz la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/10523_a_11848]
-
un exponent al multor generații a căror existență nu a dobîndit niciodată funcții contemplative. Sculptorul vine acum să răzbune toate infirmitățile unei istorii anonime, mutînd accentul de pe funcții pierdute, erodate sau numai limitate, pe frumusețea proporțiilor, pe discursul elaborării, pe sonoritatea materiei, pe muzica ritmurilor și pe majestuozitatea arhitecturii. Cu gîndirea sa consecventă și sobră, Maitec nu adaugă nimic susceptibil de a proveni dintr-un alt registru decît acela în care forma se exprimă prin însăși energia interioară a suportului material
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10525_a_11850]
-
lasă spectatorului libertatea de a desăvârși (cu/ în imaginația să) montajul, de a complini producția lui Robert Wilson cu secvențele de trecere. Pe fundalul imens, adulmeca frenetic un rinocer, căutându-și hrană. Actorii (dotați, fiecare, cu microfoane la vedere, pentru că sonoritatea replicii să-i cutremure pe spectatori, iar sunetele onomatopeice sau mugetele să atingă măcar pragul de 120 de decibeli) se duelează repetând, ca un tonomat stricat, replici aiuritoare de tipul ,,Câte picioare are o pisică?“... Tabloul scenic următor frapează prin
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
când au făcut spectacol în fața a peste 45.000 de fani. La ediția din 2009 a Festivalului de Muzică Veche București vor participa, printre mulți alții, Hopkinson Smith, Hannelore Devaere și Ketil Haugsand. Evenimentul își propune să readucă în atenție sonoritățile păstrate din epocile Medievală, Renascentista sau Baroca. Tot în mai, aproximativ 300 de muzicieni din Europa, dar și din Australia, SUA și Asia, vor veni în România pentru Festivalul EUROPAfest 2009, de pe 7 până pe 13 mai. Primul festival internațional de
Sting, Depeche Mode, Manowar si B'Estfest, ofertele anului 2009 [Corola-blog/BlogPost/94399_a_95691]
-
mai pun la socoteală fluturele descoperit ca prin minune la ultima masă, în mijlocul unei conversații anglo-franco-esperantistă despre utilizările în română și bulgară ale balcanicului paparudă. Dacă, într-adevăr, albaneza - numită la ea acasă shqiperise - iliră sau nu, nu seamănă, ca sonoritate, cu nici o limbă pe care s-o fi auzit vreodată (și probabil n-aș recunoaște-o altundeva decît în Albania), țara ca atare îți dă, ca pașnic cetățean est-european postcomunist, un îngrijorător sentiment de familiaritate: aeroportul de la Rinas (vreo 30
Duhani dëmton... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13168_a_14493]
-
comune (București, Cartea Românească, 1974) mută centrul de greutate socio-culturală dinspre uzină spre ogor și deplasează “ancheta socială” de la colectivitatea retardaților în halat la cea a înapoiaților în cizme din cauciuc de anvelopă. Cartea e împărțită în trei secțiuni cu sonorități faulkneriene: Oamenii din Glimboca, Familia Plătică, Alte dialoguri, fiecare ocupîndu-se de efectele proletarizării lumii rurale în epoca stalinistă și ceaușistă și, prin extensie, de psiho-dramele brutelor sătești. Cum Glimboca este o comună reală, ușor de găsit pe hartă la 5
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]