28,122 matches
-
răsună tînga, nimfa plînsului izvor, trează, ca tot ce din noi se-adună să rămînă clar-strălucitor pe aceleași stînci cu porți și-altare. Vezi, mijesc pe calmii-i umeri zori ai simțirii că ea-n fire-apare cea mai tînără printre surori. Doru-i martor, bucuria știe, - doar ea-nvață, numărînd urgie veche, nopți la rînd, cu mîini de fată. Dar, pieziș și nedeprins, ea ține constelație a vocii noastre, iată, sus pe bolți, în suflul ei senine. I, 15 Mai stați... acest
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
dintre Nucșoara și Scornicești, asemănările sînt încă și mai numeroase; țăranul român e dependent de stat și la mîna puterii personalizate - a secretarei de la Primărie, aceeași de 25 de ani, a agentului agricol, pădurarului, fostului om de casă a Bărbuleștilor (sora lui Ceaușescu și soțul ei, care-a construit în Scornicești un stadion cu o capacitate mai mare decît toată populația comunei), votează cum i se spune de către elita de pradă locală, formată nu prin merite individuale, ci prin folosirea discreționară
Antisemitism și inginerie socială by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14456_a_15781]
-
Franței, să-l oprească și să-l închidă într-una din închisorile aeroportului, să-l trimită în Canada, să-l trimită-n România, să-l lase în plata Domnului? - Și ce înseamnă pentru dumneavoastră această femeie? Vă este mamă, soție, soră, verișoară, amantă, vecină de palier, parteneră de afaceri?... Spânul își epuizase toată rezerva de substantive cu privire la femei și rolul lor presupus pe lângă bărbat și-l privea mulțumit. Să-i spună de-a dreptul că greșise, l-ar fi necăjit fără
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
Băieții ar fi dezorientați erotic, iar societatea sovietică utopică ar fi teritoriul unor indivizi trăind în promiscuitate. Alexandra Kollontai mai spunea că admite existența unui instinct matern puternic, dar că nu este unul exclusiv, și el poate fi exercitat de către surorile medicale către toți copii aflați în grija lor. După această preluare de responsabilități, mama este gata să-și reia rolul în cadrul societății. În viziunea ei iubirea sexuală trebuie să se subordoneze tot interesului colectiv, respectiv muncitorilor. Relațiile sexuale trebuie să
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
adolescenții americani pentru care fleacul lor de relație înseamnă "că n-au făcut nimic" etc.) Femeia mânată de furia dorinței - excelent echivalează Vlad Russo termenul de "frumoasă și afurisită"- e "întruchiparea însăși a unei Furii, a uneia dintre cele trei surori funeste, blesteme ale umanității". Dezumanizarea, dollificarea - introduc special acest termen, încălcând legea limbii române, deoarece nu-mi place cum sună "păpușizarea" sau "marionetizarea"- are loc în extrem (altminteri, tema e foarte veche, să ne amintim de poveștile romantice și simbolul
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
din plin, apoi, Sala Izvor, unde se joacă, a intrat curînd în reparații capitale, iar reprezentațiile s-au mutat, în condiții cam improprii, la Sala Rapsodia, de pe Lipscani, zonă puțin fecventată de spectatorii fideli ai Bulandrei. De cînd are o "soră", într-un mod demn de studiat, Colonelul Pasăre s-a relansat parcă, extraordinar. De foarte puțin timp, regizorul Dabija a introdus în circuitul teatral românesc și varianta feminină a lui Hristo Boicev, Colonelul și Păsările, scrisă în 1999 și tradusă
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
coregrafa Vava Ștefănescu. Tragismul capătă o dimensiune în plus, corpul concurînd cuvîntul și invers. Registrul dramatic, în ciuda aparențelor și a unor comentarii, este exploatat de mult de Marian Râlea la Teatrul Bulandra, de pildă, în spectacolele lui Alexandru Darie " Trei surori, Iulius Cezar, 1794 " dar și în Caligula pus în scenă, în același loc, de Mihai Măniuțiu. Limbajul său actoricesc își adaugă acum o valență în plus, importantă și riguros elaborată în această lamentație vizuală care se numește Experimentul Iov. Măniuțiu
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
unul pur și simplu nu pot pricepe cum un om de eminența lui Bloom, cu învățătura lui și cu al lui esprit de finesse, poate identifica, senin, cultura germană cu nazismul (el vorbește despre "lagărele morții în așteptarea iubitelor și surorilor lui Kafka un sfert de secol mai târziu, atunci când cultura germană a triumfat"). Printre cele mai dezamăgitoare lucruri peste care am dat în această carte sunt aceste comentarii asupra lui Dostoievski: "Obscurantismul lui, ceea ce el numește Creștinism rusesc, îmbrățișează un
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
mila față de necuvîntătoare ratifică o dată mai mult dispersia sacrului în toate înfățișările vieții, într-o inextricabilă țesătură a omenescului cu livrescul și cu arta, în care își poate găsi expresia fără teama păcatului: "Pasăre și om mîncăm în bună voire/ soră o simt, de mine ea nu se mai teme,/ fîlfîie fericită la picioarele mele/ ferecată-n arginturi: o carte" (Rîndunica). Graurului i se consacră un imn complicat de fervori trase în luxurianța asociațiilor: "L-am recunoscut după petele mari de pe
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
spun gluma aceea: mi-amintesc că am început să scriu de la stânga la dreapta și, ciudat, și azi scriu la fel. Dar asta ține de amintirile speciei. De amintirile personale ține imaginea unui copil de vreo 4-5 ani luat de sora sa din clasa a doua, probabil, și dus cu ea într-o clasă de școală de țară - satul copilăriei mele, Mureșenii de Câmpie -, clasă unde învățau simultan a II-a și a IV-a, și unde, spre a sta cuminte
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
criticul nostru este puțin smuls din propriul ritm se petrece în cronica la Epistolar, cartea întocmită de Gabriel Liiceanu. Ion Pop taxează indiferența orgolioasă a filosofului față de critica literară, încăpățînarea sa de a considera critica o palidă manifestare culturală, o soră săracă a filosofiei. Funcția terapeutică a poziei este analizată în cel mai consistent eseu al cărții �Incursiuni în �literatura carcerală". Apar aici explicații oarecum surprinzătoare prin lejeritatea lor în legătură cu un fenomen aparte din închisorile politice din anii '50: faptul că
Biata mea cumințenie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15020_a_16345]
-
paranoic (deci cu fixația 'rețelelor' de influență care există exact în scopul de a-i restrînge lui libertățile), Mihai Goțiu-personajul are un discurs în general convingător, construit cu mare subtilitate; episodul din spital de exemplu, unde individul are impresia că sora care îl supraveghează e nimfomana și face totul pentru a-l 'vampiriza' sexual, este fără cusur. Foarte bune sînt și părțile de 'amintiri' - 'adevărate' sau inventate, pentru că una dintre maniile personajului este aceea de a-si rescrie continuu istoria personală
Literatură cu nebuni by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15065_a_16390]
-
noapte cu danteluțe și capoate noi, iar cînd se apropia ora de contra-vizită, toate bolnavele "se aranjau" cum puteau). Numai domnișoara Litiaza se bucura de apelativul "fată" (hai, fată, la pansat), restul eram "mamaie". Eu una mă amuzam cînd o soră cam de vîrsta mea, cu un mare buzunar căscat în care depuneam obolul, îmi spunea pregătind seringa: "să vezi, mamaie, că mînă ușoară ca a mea n-a mai întîlnit fundul matale de cînd e el". Dar Colecistul, o profesoară
Medicale by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15138_a_16463]
-
ani) reprezintă un fel de nemurire. Locul meu de "cea mai în vârstă" nu-i deloc neînsemnat și trebuie ocupat cu suflet și abilitate. M.P.M.: Ați îmbrățișat mișcarea feministă? F.Ch.: Am spus-o de multe ori: pentru generația următoare, pentru surorile noastre mai mici și pentru fiicele noastre, pentru nepoatele noastre are mai multă justificare găsirea locului cuvenit în societate ca femeie. Mă gândesc mai ales la remunerarea muncii, la fucțiile unde se iau decizii politice și economice, ca și alte
Françoise Choquard - "Apariția unei cărți e pentru autor un fel de miracol" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/15118_a_16443]
-
fel ca și acum, e dincolo de vorbe. S-au modificat standardele lingvistice, susțin cei care legitimează existența piesei Ziua futută a lui Nils, susținând că nimeni nu mai vorbește, pe stradă, ca în Nora de Ibsen sau ca în Trei surori de Cehov. (Oare pe vremea lor, pe stradă se vorbea ca în piese?) Da, sunt de acord să ascult, să citesc și să privesc, în integralitatea ei repetitivă, povestea lui Nils, cu condiția ca eu să înțeleg de ce ziua lui
Însemnări disparate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15159_a_16484]
-
drepților”, a celor care au interpretat realist, corect, biografia omului Eliade, cu sincopele din viața lui, sunt nominalizați Mircea Handoca, Mircea Itu, Wilhelm Danca, Petru Ursache, Sergiu Al-George, Adrian Marino, Constantin Popescu-Cadem, Matei Călinescu, Gheorghe Bulgăr, Sorin Alexandrescu (nepotul de soră a savantului), Cicerone Poghirc, Eugen Simion, Gheorghe Glodeanu, Cezar Baltag, Cornel Ungureanu, M.L. Ricketts, Bryan Rennie, Seymour Cain, Paul J. Griffith, David Cave, Axel Michaels, C. Solomon, Carl Olson, Natale Spineto, Conrad Hyers, Douglas Allan, J. Thompson, Wendell Charles Beane
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
al cărui umor amar capătă sens doar la est de acum dispărutul zid al Berlinului: familia Nádas, ajunsă undeva pe scara ierarhică a Partidului Comunist Maghiar, se mută într-o vilă din cartierul devenit al nomenclaturiștilor, în care una din surorile tatălui recunoaște curînd fosta reședință a unor prieteni unde în tinerețea-i fusese de multe ori invitată. Momentul e relatat în Schița biografică ce încheie volumul publicat de Polirom, însă multe altele asemenea sînt de găsit în Sfîrșitul unui roman
Istoria într-o țară mică by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15212_a_16537]
-
a moarte. Când bărbații apucau coșciugul ca să-l poarte pe umeri până la cimitirul aflat la câteva sute de metri distanță de sat, izbucneau țipetele sfâșietoare ale mamei: "Ah, copilul meu! Ce singură mă lași! N-o să te mai văd niciodată!". Surorile celui mort și celelalte femei din familie, uneori chiar și vecinele sau prietenele, se alăturau bocetelor mamei, alcătuind un cor de bocitoare. Moartea își făcea simțită prezența în mod constant și făcea parte din viață, exact ca în Evul Mediu
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
căzuse într-o prăpastie în timpul partidei de vânătoare) fusese angajat de tata, ca să-i administreze bunurile. Religia era omniprezentă și se manifesta în toate detaliile vieții. Eu, de exemplu, mă prefăceam că țin o slujbă religioasă în podul casei, iar surorile mele făceau pe credincioasele. Aveam diverse obiecte de cult din plumb, precum și o haină preoțească și un patrafir. Miracolul din 1640 Credința noastră era într-adevăr oarbă - cel puțin până la vârsta de paisprezece ani - căci credeam cu toții în autenticitatea faimosului
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
pozând cu o umbreluță de soare, și mama cocoțată pe un măgar (fotografie care se numea "fuga în Egipt"). Iată-mă pe mine la șase ani pe un câmp cu porumb împreună cu alți copii. Și apoi spălătoresele, țăranii tunzând oile, sora mea Conchita, micuță de tot, între picioarele tatei, care sporovăiește cu don Macario, bunicul meu, hrănindu-și câinele, o frumoasă pasăre în cuibul ei... Astăzi nu mai vezi în Calanda săraci așezându-se vinerea lângă biserică, pentru a cerși o
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
încearcă, în același timp, să recupereze energiile mediumnice ale poeziei pentru un ultim dialog revelator, plin de sens pentru o posibilă „sintaxă a întunericului”, despre „scandalul firesc al întâlnirii dintre aici și acolo”, pentru înțelegerea morții înseși, această aparent absentă „soră exactă” a fiecăruia care face ca „cel care a murit să nu fie altul”... O căutare asiduă a magiei poeziei în proximitatea unei treceri, care să-l ajute pe practicant să înțeleagă acel dincolo, impresionează în această carte și înduioșează
Poezie la două mâini by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13381_a_14706]
-
nu cumva este și vina poeților? Dacă ei înșiși nu mai cred în ea - mai mult, o și arată prin felul în care scriu -, cu ce drept să mai cerem fidelitatea cititorilor!? Dincolo, așadar, de gestul simbolic al adresării poemelor, Sora exactă este - mai ales pentru cunoscători - un fascinant și subtil dialog intertextual. Gellu Naum este suprapersonajul cărții, vocea din off, autorul ei paralel, el joacă cumva rolul lui Dragoș, mortul viu din Zenobia („ai fi zis că e mort dacă
Poezie la două mâini by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13381_a_14706]
-
Iată-le: „și eu mort de mult cu o piatră de moară pe piept / am hotărât în sfârșit să plec / să pornesc de pildă dintr-un garaj înecat în aburi / să merg așa până la un crâng (tufiș) unde mă așteaptă sora Fântână / să mă rezem acolo de prăbușirea ei” ( G. Naum, Sora Fântână, 10 oct. 1986) și „Clopotul a strigat o singură dată / și fântâna s-a prăbușit la pământ / Și atunci unul dintre noi a zis / A fost sora exactă
Poezie la două mâini by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13381_a_14706]
-
moară pe piept / am hotărât în sfârșit să plec / să pornesc de pildă dintr-un garaj înecat în aburi / să merg așa până la un crâng (tufiș) unde mă așteaptă sora Fântână / să mă rezem acolo de prăbușirea ei” ( G. Naum, Sora Fântână, 10 oct. 1986) și „Clopotul a strigat o singură dată / și fântâna s-a prăbușit la pământ / Și atunci unul dintre noi a zis / A fost sora exactă / trebuie să mergem a zis suntem așteptați / de acum încolo măștile
Poezie la două mâini by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13381_a_14706]
-
așteaptă sora Fântână / să mă rezem acolo de prăbușirea ei” ( G. Naum, Sora Fântână, 10 oct. 1986) și „Clopotul a strigat o singură dată / și fântâna s-a prăbușit la pământ / Și atunci unul dintre noi a zis / A fost sora exactă / trebuie să mergem a zis suntem așteptați / de acum încolo măștile nu ne mai sunt de nici un folos / să ne întoarcem de unde am plecat a zis / el ne așteaptă în fântână / clopotul avea vocea ei” (I. Tănase, poate chiar
Poezie la două mâini by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13381_a_14706]