517 matches
-
adâncit spre bărbie. Se enervă și încercă să șteargă rujul cu degetul mic, însă îl întinse pe toată bărbia și se făcu brusc bătrână și hidoasă. — Bă, aia parcă a mâncat gem de căpșuni și a uitat să se șteargă. — Sor’-ta e acasă? Ce ai tu cu sor’-mea? — Mi s-a făcut de-o abureală. — Bă, tu ești prea frustat pentru sor’-mea... ea e pură, mânca-ți-aș... n-ai văzut, mă, că se îmbracă numai în alb
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
șteargă rujul cu degetul mic, însă îl întinse pe toată bărbia și se făcu brusc bătrână și hidoasă. — Bă, aia parcă a mâncat gem de căpșuni și a uitat să se șteargă. — Sor’-ta e acasă? Ce ai tu cu sor’-mea? — Mi s-a făcut de-o abureală. — Bă, tu ești prea frustat pentru sor’-mea... ea e pură, mânca-ți-aș... n-ai văzut, mă, că se îmbracă numai în alb? — Pură pe mă-ta... — Sor’-mea iubește albul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
bătrână și hidoasă. — Bă, aia parcă a mâncat gem de căpșuni și a uitat să se șteargă. — Sor’-ta e acasă? Ce ai tu cu sor’-mea? — Mi s-a făcut de-o abureală. — Bă, tu ești prea frustat pentru sor’-mea... ea e pură, mânca-ți-aș... n-ai văzut, mă, că se îmbracă numai în alb? — Pură pe mă-ta... — Sor’-mea iubește albul că e puritate. — Pe mucii mei că ești prost... bă, albul doar acoperă toate imperfecțiunile
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ai tu cu sor’-mea? — Mi s-a făcut de-o abureală. — Bă, tu ești prea frustat pentru sor’-mea... ea e pură, mânca-ți-aș... n-ai văzut, mă, că se îmbracă numai în alb? — Pură pe mă-ta... — Sor’-mea iubește albul că e puritate. — Pe mucii mei că ești prost... bă, albul doar acoperă toate imperfecțiunile. Trenul frână înainte de stație. Doamna scăpă rujul din mână, iar merele alunecară spre bancheta din față. Se ridică instantaneu să le culeagă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
zilei. Pereții fuseseră decorați cu tot felul de simboluri și inscripții specifice, fuck yourself, moarte comuniștilor, muie în fiecare zi, fuck rock and roll, ruși împuțiți, la naiba cu americanii, nobody cares, maică-ta e o curvă, la fel și sor’ta, am regulat-o pe nevastă-ta, ce zici? În zori lumina mângâia patul în care îi era teamă să se întindă din cauza șubrezeniei acestuia, așa că dormea pe cimentul rece, ușor încălzit în timpul zilei. Nu avea nimic de făcut și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
la cap cioburi de statuete (sau mai bine-zis, și de statuete) zdrobite de cineva necunoscut care-mi vrusese cândva numai binele... Aruncând ultima carte din mână, încep a căuta bucată cu bucată, ciob cu ciob, statuetele sau figurinele astea, cum sor mai chema, cumpărate cu ani în urmă, ca suvenir de la talcioc, mai ieftin, plămădite din alabastru. Țăndările rămase alandala din Afrodita, îmi provocau o copleșitoare stare de indigestie și ardeam de nerăbdare să le văd lipite gata. Ori de câte ori, deschizând sertarele
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
peste toate astea? Nu s-ar simți oare mai bine să uite de toți și de toate, să înceapă o viață nouă? Lucrul ăsta încercase să și-l închipuie și Tușica de nenumărate ori, dar crede-mă că nu merge, soro, odată ce ai făcut primul compromis față de cineva e ca un blestem, urmează imediat al doilea, iar după aceea un altul, și altul, pînă ajungi să-ți pierzi mințile dacă nu ai puterea să pui piciorul în prag pînă nu e
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
naiba! Are dreptate: sînt amețit. Și-apoi, trebuie să mă duc la uzină, să-l întreb pe Ion... Ce-o fi între el și Săteanu? De ce insistă ăsta să-mi vină părinții amîndoi? La ora asta o mai găsesc pe sor-mea la serviciu; să-i dau un telefon din holul hotelului, s-o întreb dacă vine măcar mama la premieră..." Intră în cabina interurbană din holul hotelului și încearcă zadarnic să prindă legătura. Dom' Vlădeanu, se aude strigat cînd iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din spirit de grandomanie, de Anul Nou făcea risipă: cînd veneau flăcăi cu capra ori cu cerbul din alte sate îi punea și la masă bucăți mari de cîrnat și de carne macră, să se ducă vestea -, iar eu și sor-mea mîncam jumări din slănina de la gîtul porcului. Stăteam flămînzi, dar făceam garduri; n-aveam haine, dar cumpăram pămînt. Cînd îi venea vreun cunoscut se întîmpla să-l viziteze cîte unul cu care a făcut armata -, ne trimitea să dormim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aveam haine, dar cumpăram pămînt. Cînd îi venea vreun cunoscut se întîmpla să-l viziteze cîte unul cu care a făcut armata -, ne trimitea să dormim afară, dacă era cald, ori în grajd, iarna; străinul avea întreaga cameră la dispoziție. Sor-mea a scăpat mai repede, măritîndu-se. Dar eu? Mă voia înapoi, acasă, ca un sclav, să fie cel mai grozav din sat; mereu se lăuda că nemul Sătenilor e mai ceva ca al vostru, al Vlădenilor. Voia să mă bage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mea a fugit cu un altul, o mare iubire din tinerețe... Doina în nici un caz nu trebuie să afle; Mihai e sincer, n-am făcut rău povestindu-i. "Leit Aglaia." Și eu, cînd e furioasă, parcă o văd pe Lența, sor-mea, numai ei i se aprindeau ochii. "Neamul Sătenilor." Nu trebuia să-i dau palma aceea azi; chiar de-o să am cu Coca copii, nu va mai fi același lucru cum a fost cu Doinița... Cu Coca?! Pe Muraru nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
acasă... În fiecare toamnă, ca acum, toamnă frumoasă zic, cînd nu ninge ca azi, cînd e ziua mea, primesc cadouri de la mama și de la surori. Mîine, cînd vine cursa rapidă, primesc iar de la mama flori și o cămașă, iar de la sor-mea, cărți. Tata s-a dus anume la Cotnari, să cumpere vinul... E plăcut să ai douăzeci și opt de ani, vîrsta la care se mai crede că tot ce zboară..., iar dacă ești puțin mai dur, poți să mănînci și coțofane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o tolbă cu săgeți de culoare albă. Odată ajuns pe Pământ, Houyi i-a sfătuit pe cei zece sori să apară pe rând, câte unul pe zi, ca să aducă omenirii căldură și lumină, fără s-o încălzească prea mult. Dar sorii nu au vrut să asculte sfaturile lui Houyi. Indignat, acesta a început lupta împotriva lor. A luat arcul roșu și săgețile albe, a ochit sorii, apoi i-a săgetat unul după altul. În scurt timp, nouă sori au fost doborâți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mă, de-aici, ce caști gura... Luați mucosu’ ăsta de-aici!” Au luat-o și-au dus-o cu duba, la doctor, pe urmă au săpat, dar n-au găsit nimic. „Îți sparg dinții, spune unde-a ascuns cățeaua de sor-ta copilul, ce-ați făcut eu el?” „N-a avut copil, n-a avut, poate a avut ceva în ea, dar s-a scurs, nu era copil, să mă bată Dumnezeu dacă mint...” se bocea Roșcovana. Undeva, mai încolo, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
așa Încât renun țase. În orașul ăsta nu puteai să fii niciodată sigur de ce pretindea unul sau altul că ar fi, Însă lui Margaret nu-i păsa câtuși de puțin. Oricum, Din părea să se țină la distanță de aceste amănunte sor dide ale societății din Jakarta. Nu era sprijinit de o bursă confortabilă, iar Margaret se simțea vinovată că nu erau bani să fie plătit așa cum s-ar fi cuvenit. De fapt, nici unul din ei nu primise vreun ban luna aceea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
-te la tine! Cum pot să-ți arate ochii! Nu pot să sufăr să te văd În halul ăsta! Parcă mă uit Într-un puț adânc, negru și gol. N-am nimic! Mă simt foarte bine! Lasă-l În pace, soro, a zis Bob. Stătea Întins pe bancheta din spatele mașinii. Nu vezi? Se simte minunat. Totul e minunat! În starea asta nu se poate să conduci, Johan! Ce naiba o să zică tati dacă află? Dă-mi cheile! Ce vrei să faci? Tu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
oprise dintr-un comentariu foarte animat, abia început și o întrebase împungând-o cu degetul maroniu în umăr: Apropos, ce mai face mica lichea sictirită? Și cum ea nu înțelese pe moment, preciză: Omul pe care ni-l prezentaseși deunăzi, soro! Zâmbise și o privise parcă de undeva de sus, albastru, rece ca gheața. Iar ea înțelese, prezența lui Ovidiu însemna încă o punte ce o separa de profesorii Alexe, ei se îndepărtau tot mai mult, cu idealurile lor neobișnuite, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dolari, ci doar 2.000 de dolari, pentru că 55.000.000 sunt chiar 2.000 de dolari transformați mai de mult, numai că eu am uitat și ca să vezi, acum am cu mult mai puțin, fac extrasistole și le simt, sor-mea a zis că îți dă ea bani pentru facultate în continuare anul ăsta, spune Dragoș, nu mai vreau nimic, mă întorc spre ferestre și-mi pun ochelarii de soare ca să nu mă vadă, de ce, nu știai că îmi dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
În linia întîi, Antoaneta. Frămînta plăcinte pentru postul de radio reînființat și le transporta eroic, sub gloanțe. "La Ieș nu s-o tras niși un fuoc? Șî?". Ea aspira la statut de Ecaterina Teodoroiu. "Cu poalele-n brîu la rivuluție, soro", caragializa Magda U.. Elvirica Țarcă își înfipsese în rever portretul regelui Mihai, deși l-ar fi preferat pe Carol II. Mai tîrziu, pe Alteța Sa, Duda de pe colivă. Violeta Gheorghian era tot dedicat monarhistă: o mătușă de-a ei făcuse "menazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nască oameni. Sigur, aceasta a durat puțin, câteva zdrențe de veșnicie dacă ne luăm după spusele ei -, dar sigur șapte eternități, dacă nu șapte și jumătate, până la limpezirea strategiei Domnului în lupta cu perfidul său dușman, Diavolul. Acum era altceva. Sorii se puteau lua cu împrumut, așa că recruții de atunci, acum veterani cu jumătate din stelele cerului pe piept, n-au mai folosit arhaica plapumă. Și fiindcă molia bătrână nu-și mai dădea seama dacă trăiește sau a murit, și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ale nerăbdării, mă duc să închid vizeta zâmbind aprig. Clapeta o sprijin cu vârful piciorului, încât și timpul dacă ar vrea să intre și-ar sparge capul, vorbeam nu-i așa? de planetele și nenumăratele mele galaxii glorios luminate de sorii iubirii. Le cunosc rotirea, nașterea și distrugerea lor cataclismică, mă încordează pentru un nou act de creație, mă ucid și mă înviez după dorință, călătoresc, călătoresc continuu, această întâlnire mă călăuzește, mă ține în viață, această întâlnire mă acceptă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
peste toate astea? Nu s-ar simți oare mai bine să uite de toți și de toate, să înceapă o viață nouă? Lucrul ăsta încercase să și-l închipuie și Tușica de nenumărate ori, dar crede-mă că nu merge, soro, odată ce ai făcut primul compromis față de cineva e ca un blestem, urmează imediat al doilea, iar după aceea un altul, și altul, pînă ajungi să-ți pierzi mințile dacă nu ai puterea să pui piciorul în prag pînă nu e
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
vă împușc, dacă mai mâncați căcat aiurea! Luați 5 lei și lăsați-mă dracului în pace! Să văd cum îl duceți acolo. De asta mă ocup eu. I-am împrumutat de câteva ori blugii, nu mă refuză. E ziua lu sor-mea, îl iau cu mine la Cisnădie, mă ajută la bagaje. De lunea până sâmbăta, programul "Apolo", promis de sergent se executa întocmai: timp pentru respirație 15 minute, în pauza de gustare. Felia de pâine presărată cu cioburi de margarină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu-ți priește, moldovene? Fugi la cantină, se dă felul 4! Sârma, bă, sârma! Celelalte pauze erau mai mici, abia reușea să schimbe laboratorul și să arunce o privire prin caietul de teme. Ce spui, vii cu mine, mâine la sor-mea? Nu mă descurc singur. Sigur, merg să te ajut, Vlade. Merg, dar trece-mă tu în caiet, sergentul mă pune să-i scriu și duminică, în fiecare zi scriu câte o scrisoare și nu-i prost, se prinde, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a băut pe fugă o cafea cu nechezol, iar umbra sa, tovarășa Paucher, un ceai din ramuri de fenic. Pe domnul nici măcar nu știu cum îl cheamă, pe jumătatea sa, nici atât, poate are bunăvoința să ne-o prezinte. Despre ce jumătate vorbești, soro, și despre ce bunăvoință? Conturul este lipsit de identitate. Cât despre sentimente, orgasm între cracii mesei de biliard. E gol, soro, gol ca o burtă de cimitir în noaptea de înviere. Stau la masă cu o margine de om, miezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]