188 matches
-
haosul ce lumi înghite Șed non satiata entropia bulimii ancestrale Triunghiul bermudei gaură neagră Volume aplatizate în plan Plane înfășurate în linii Linii înfășurate în puncte Puncte sorbite de orbul punct zero Cronofag răsucind tentacule-n delir continuu Împresoară inimi sori ochi cuvinte flori Smog vâscos indivizi gelatina saprofite micelii Imunde orbenii amprente cerului caduc trucat Nici zbor, nici zări, doar hâde orgolii la mascaradă fundăturilor Omphalos de duzină pe tobogan Amețit de căderea-i zisă zbor printre mormolocii câtă frunzăiarbă
RAUL CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/376033_a_377362]
-
puncte imbolduri franțe liniiBrauniene smuciri în haosul ce lumi înghiteSed non satiata entropia bulimii ancestrale Triunghiul bermudei gaură neagrăVolume aplatizate în planPlane înfășurate în liniiLinii înfășurate în punctePuncte sorbite de orbul punct zeroCronofag răsucind tentacule-n delir continuu împresoară inimi sori ochi cuvinte floriSmog vâscos indivizi gelatina saprofite miceliiImunde orbenii amprente cerului caduc trucatNici zbor, nici zări, doar hâde orgolii la mascaradă fundăturilorOmphalos de duzină pe toboganAmețit de căderea-i zisă zbor printre mormolocii câtă frunzăiarbăNeștiind nimic de barbă ...Râul Constantinescu
RAUL CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/376033_a_377362]
-
clipei, pe-un ram de frumusețe, Pe rugurile jertfei presar umil speranțe, Le-adun de nicăierea, le-nfășur în prestanțe Răsbinecuvântând iubirea cea plină de noblețe. Privește cum pulsează lumina-n roi de stele, Cum boabele de rouă devin de-odată sori! Cum galaxii de nuferi se-aprind înspre amurg, Cum pufii păpădiei devin în vânt splendori Și-atunci viețile noastre una spre alta curg Deszăpeziți de arderi, plutim pe munți de nori! ----------------------------------------- Cristian Petru BĂLAN Glen Ellyn, Illinois, SUA 21 martie
TROIENE DE SPERANŢĂ (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375181_a_376510]
-
cer / să-l cuprind, / mijlocul să-i frâng / să-i sărut sclipitoarele stele, vor putea înțelege secretele Bibliei și vor putea răsufla fericiți de găsirea păcatului tainic al firii: Când aș urî, / aș zdrobi sub picioarele mele de stâncă / bieți sori / călători / și poate-aș zâmbi (Dați-mi un trup voi munților). Suntem surprinși de făcutul existențial, ca rezultat al iubirii, o apropiere a nevoii da a împerechea lumina cu întunericul, binele cu păcatul, frumosul cu nechibzuitul, pentru că urâțenia este interioară
ELEONISMUL LITERATURII ŞI TAINA ŞI TAINA SURPRINDERII LA LUCIAN BLAGA de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372756_a_374085]
-
a lui trei în multiplicare și iar multiplicare, în continuă reașezare. Azi îl chemăm pe cel treaz cu spiritul să audă vocile celor pe care i-a căntat. Poate ne influențează să nu mai semănăm un asemenea tip de pesimism. Sorii călători: „Nu ne mai așteaptă mările eminesciene, să ne prăbușim în ele. Valurile lor au inundat nisipul clepsidrelor și noi vedem cum timpul curge mai repede prin sufletul omului.” Luceferii și cetina: „Brazii eminescieni au fost duși la căpătăiul dalbilor
OMENIREA POATE CERE IERTARE? de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379686_a_381015]
-
Acasa > Poeme > Devotament > PLÂNG Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1586 din 05 mai 2015 Toate Articolele Autorului PLÂNG Plâng stelele că nu mai luminează Precum lucirea-n ochii tăi, aprinși De dragostea cea vie și cea trează Și sorii toți în ceruri rămân stinși. Plang mările albastre ș-nspumate, Zdrobindu-și valurile mari de stânci, Că nu mai au nici apele curate, Ca ochii tăi cei mari și cei adânci. Plâng vânturile-n nesfârșite crize, Că nu mai au
PLÂNG de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379758_a_381087]
-
lui Apollo, alții numai sunetul ei, dar pe cei mai mulți nu cade nici măcar o parte din umbra lirei apollonice”; Uneori chiar banalul are un farmec și o poezie a sa” - și altele... Iată și o reflecție relaționată cu astronomia: “Geniile sunt sori; talentele - planete, iar noi ceilalți suntem ori sateliții ai planetelor, orimeteori efemeri”. Sau: ” Din lumina stelei căzătoare geniul poate plăsmui o auroră”. De altfel, despre geniu autorul se pronunță în mai multe rânduri și este firesc pentru că subiectul este foarte
AFORISMELE LUI CRISTIAN PETRU BĂLAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374680_a_376009]
-
verde de plopi ori de castan. Acoperemintele țuguiete de olane mucigăite, bolta neagră a bisericei, zidurile împrejmuitoare, risipite și năpustite în risipa lor de plante grase, de furnici ce-și formau state, de procesii lungi de gâze roșii, care se soreau cu nespusă lene, poarta de stejar de o vechime seculară, scările de piatră tocite și mâncate de mult umblet, toate acestea laolaltă te făceau a crede că este mai mult o ruină oprită curiozității decât o locuință."29 Priveliștea tabloului
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Târând cu sine timpul cu miile-i decade Și-nmormîntînd-o-n caos întins, fără de fine, Zburând negre și stinse surpatele lumine, Că bolta surp-albastru-i, o uriașă raclă, Că soarele-i jăratic, ultima lumii faclă Să văd caosul este al lumilor sicrii Că sori mai pâlpâi - roșii, gigantece făclii - Ș-apoi se sting. Nimicul lințoliu se întinde Pe spațiuri deșerte, pe lumile murinde Atunci gintea-nviată din suferințe lungi Să moară, națiunea - atunci! și - nici atunci! Căci nu, nu mor Titanii din zilele bătrâne, Mai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
gheață aruncate, Sfărmîndu-se de-a sferei castele înstelate. Cerul, din rădăcină nălțîndu-se, decade Târând cu sine timpul cu miile-i decade. Se-nmormîntează-n caos întins fără de fine, Zburând negre și stinse, surpatele lumine. Văd caosul că este al lumilor săcrii, Că sori mai pâlpâi - roșii gigantice făclii - Ș-apoi se sting. Nimicul lințoliu se întinde Pe spațiuri deșerte, pe lumile murinde! Văzând risipa, Satan, voi crede c-ai învins! Căci, dacă ești arhanghel al morții cei bătrâne, Atunci ești drept, căci numai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
foarte norocoși și-i mulțumesc lui Dumnezeu, dacă izbutesc să aducă acasă uleiul stors din patruzeci de balene. Pe vremea vînătorilor și trapper-ilor canadieni și indieni din Vest, din acel Vest sălbatec în ale cărui asfințituri continuă să se aprindă sorii focurile de tabără, dar care pe atunci era un pămînt virgin și pustiu, un număr egal de oameni, însă călări și încălțați cu mocasini, ar fi omorît, în același număr de luni, nu patruzeci, ci patruzeci de mii de bizoni
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în oglinzi. Din clăile năpădite de mâl ori de pe moțurile de porumb răzbite de prăpăd, te asurzea orăcăitul broaștelor. Pe coastele care frigeau, șerpii se slobozeau din păduri în valurile călduțe pentru a înșfăca cărnurile moi și placide care se soreau în cârduri. Orăcăitul se transforma atunci într-un țipăt înfiorător de omenesc, în vreme ce răcnetul universal al celorlalte continua cu nepăsare. înverzite din nou, buruienile ridicau moțuri noroioase. Prin șesul plin de apă șerpuia calea ferată. Pe movile, alături de ea, se
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
fără vieață-ngreuia pământul stors. Uraganu-acum aleargă pîn-ce caii lui îi crapă Și în Nil numai deșertul nisipișul și-l adapă, Așternîndu-l peste câmpii cel odată înfloriți. Memfis, Teba, țara-ntreagă coperită-i de ruine, Prin deșert străbat sălbatec mari familii beduine, Sorind vieața lor de basme pe câmpie risipiți. Dar ș-acum turburând stele pe-ale Nilului lungi unde, Noaptea flamingo cel roșu apa-ncet, încet pătrunde, Ș-acum luna argintește tot Egipetul antic; Ș-atunci sufletul visează toat-istoria străveche, Glasuri din
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
stâncă. Numai așa le plesnește carapacea, tare ca oțelul. Urcând agale, nici nu știi cum ajungi pe vârful înalt abia de 266 metri, pomenindu-te iarăși și-n deplină singurătate, cu cerul drept acoperiș. Pe stâcile de grez sur, se soresc șopârle cu dungi de sidef în lungul costelor și cu îmbrăcăminte din zot soiul de pietre scumpe.. ”. (Ion Simionescu, Pitorescul României) Cerințe: 1.Explicați în scris sensul cuvintelor și expresiilor: piperniciți cotrastelor gâlgâie viața ghiolurile pietre scumpe covata 2.Subliniați
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Hoțescul zel mă arde, tip, Roșesc în mine sori torizi Când brațele liane-ntinzi, De îmi ascunzi grotescul chip; Mai jos, focar, vulcan încins, Deasupra, norii lava-și varsă; De care foc inima-mi arsă, În albie-ți mi s-a prelins? E dinadins? E-ntâmplător? De ce e-un
DE-AJUNS by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83779_a_85104]
-
pare totul? Apoi aceste case nu prea seamănă cu celelalte. Întâi sunt aliniate la uliță. Pe urmă au niște înflorituri pe lângă uși și ferestre, care nu seamănă cu florile cusute pe ii și cămeșile bărbaților moldoveni. Mai văd, scoase la sorit, și niște scoarțe cu alesături aparte, ce nu par a fi de pe la noi. Și îmbrăcămintea oamenilor se deosebește de a noastră. Văd că ai ochi ager fiule și tot ce ai spus se potrivește cu felul de a fi al
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
clanță: ham, ham, ham, parcă ai fi câine, și nu om! Că doar vezi bine că ne zbatem și trebuie să ne ajute Dumnezeu și nouă! Femeia boscorodea în tindă. Glasul ei tânguitor îi borșea sângele. Lângă dânsul, stătea liniștit, sorindu-se, câinele jigărit și flămând. Văzîndu-l, fu cuprins de o furie prostească, parcă odihna câinelui I-ar fi sfidat. Îi trânti brusc un picior, rostogolindu-1 la câțiva pași: ― Mai du-te dracului și tu, nu-mi sta-n picioare! Câinele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Who Am I?“ și apoi l-am dezinstalat pentru totdeauna. Mintea uma nă se arătase încă o dată triumfătoare în fața unei sim ple mașinării... Ce bine-ar fi ca în viața noastră cotidiană să pu tem alege, ca în joculețul meu, sori mai mari sau mai mici, lacuri și copaci de diferite forme și culori, șerpi cât de mari sau de inofensivi vrem! Să ne construim eul mereu altfel și întotdeauna fasci nant! Din păcate, pe acest tărâm unde am nimerit fără
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
rele-ncru cișate, vorbind la mobil zâmbitoare și jucându-se cu lănțugul de aur ce ardea-n jurul gleznei de uriașă. Bombă? Mai curând o rachetă trimisă în patul fiecărei ființe care-o vedea măcar și o singură dată pe plajă, sorindu-se goală și visătoare pe încâlceala de stabilopozi, căci nu-mi imaginam, ci știam că, în umbra fiecărei camere de hotel, noaptea târziu, fiecare bărbat își speria de moarte femeia, fră mân tând-o și pă trunzând-o nu cu oboseala din
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
o lumină alunecă de pe fața ta pe fața mea, și-o strig în sfintele vânturi. BUNAVESTIRE În noaptea asta lungă, fără sfârșit, o femeie umbla supt cerul apropiat. Ea înțelege mai puțin decât oricine minunea ce s-a întîmplat. Aude sori cântăreți, întreabă, întreabă și nu înțelege. În trupul ei stă închis ca într-o temniță bună un prunc. De nouă ori se-nvîrte discul lunei în jurul pruncului. El rămâne nemișcat și crește mirîndu-se. ............................................................ În noua noapte fără sfârșit ciobanii păzesc nașterea
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
-n lumini de-o clipă încă, așa cum ceasul, de pe un țărm mutîndu-i, i-a mântuit spre celălalt peste vîltoarea-adîncă. Dar ce liniște-i acum la vad ! Ce trează-amiaza ! Prin istorie adie doar miros de otavă. Subt pod un șarpe se sorește, lung și nemișcat, ca-ntr-o emblemă rară, de străveche slavă. GIORDANO BRUNO CÎNTĂ BALADA PERMANENȚEI E același, nu-s aceleași. E același unic soare răsărit din munte, gând. Să se întrupeze-n vale alte umbre sunt la rând. E
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
verde de plop ori de castan. Acoperămintele țuguiete de olane mucigăite, bolta neagră a bisericei, zidurile împrejmuitoare risipite și năpustite în risipa lor de plante grase, de furnici ce-și fondau state, de procesii lungi de gâze roșii cari se soreau cu nespusă lene, poarta de stejar de o vechime seculară, scările de piatră tocite și mâncate de mult îmblet, toate astea laolaltă te făceau a crede că este mai mult o ruină oprită curiozității decât locuință. În dreapta mănăstirei se ridicau
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
verde de plop ori de castan. Acoperămintele țuguiete de olane mucigăite, bolta neagră a bisericei, zidurile împrejmuitoare risipite și năpustite în risipa lor de plante grase, de furnici ce-și fondau state, de procesii lungi de gâze roșii cari se soreau cu nespusă lene, poarta de stejar de o vechime seculară, scările de piatră tocite și mâncate de mult îmblet, toate astea laolaltă te făceau a crede că este mai mult o ruină oprită curiozității decât locuință. In dreapta mănăstirei se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în grădină să se primble pin cărările ninse, pin arborii desfrunziți cu ramurele-ncărcate de omăt și-i părea c-a fost bolnav... îi părea că e un reconvalescent ieșit pentru prima oară din camera lui de boală... Și se sorea în soarele de iarnă și parcă eternul părinte al vieței îl împlea de sănătate și-mprospătare... Nu! Nu! nu voi s-o mai văd... El vedea în ziua caldă de iarnă copii jucîndu-se pe strade și *** îndu-se cu mingi de omăt
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
th' accuser's lips. Get thee glass eyes, LEAR: Mi-amintesc destul de bine ochii tăi. Te uiți cruciș la mine? Nu, fă, Cupidon, cum e mai rău, n-oi mai iubi. Ia citește-această provocare; remarcă-i numai caracterele. GLOUCESTER: Sori literele fie, nu le pot vedea. EDGAR: N-aș fi crezut din spuse asta. Dar e-așa Și mi se frînge inima. LEAR: Citește. GLOUCESTER: Cum? Cu-orbita ochilor? LEAR: Oho, aici ne potrivim. Nici ochi în cap, nici bani
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]