2,458 matches
-
preoți cadaverici" - p. 49) sau din retorica virilă a baladistului din Cercul de la Sibiu, Radu Stanca ("Răcoros, orașul mă cuprinde-n brațe/ Ca o absolventă de liceu stil vechi,/ Brusc îmi crește barba, mi-am lăsat mustață/ Și cercei îmi spînzur, vérgini, din urechi.// Mă apasă doruri felurite foarte/ De pe banca școlii, cînd eram boem,/ Cînd mîncam pe pîine dragoste și moarte/ Și fiece clipă devenea poem." - p. 34). Și exmplele ar putea continua, de la Eminescu, pînă la Șerban Foarță. Cristian
Jocurile erudiției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12253_a_13578]
-
Mai toate puteau fi considerate și crime cu aparență de sinucidere. Un ce interes literar mi-a stârnit curiozitatea, nu ideea vreunei imitațiuni lugubre. Nu există, am băgat de seamă, un tipic al sinuciderii omului de afaceri înstărit. Unii se spînzură în camere de hotel, alții aleg varianta înecului, am descoperit și un sinucigaș care și-a luat viața cu un cuțit de vînătoare. În aproape toate relatările din presă ale acestor cazuri există și ipoteza că așa-zișii sinucigași ar
Ipotezele cazului Erbașu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12668_a_13993]
-
pentru că așa au ei chef. Ștefan cel Mare a domnit patruzeci și șapte de ani. Despre el s-au scris multe și se țin minte multe. Legenda coboară până în copilăria sa nefericită, când turcii erau cât pe ce să-l spânzure de stejarul din Borzești. Se vorbește despre amantele (țiitoarele) lui, despre temperatmentul său nestăpânit, despre vitejia sa indiscutabilă. A purtat zeci și zeci de bătălii, unele câștigate, altele, cele mai multe, pierdute. Există pagini admirabile de istorie și literatură despre războaiele sale
Unde sunt săbiile lui Ștefan cel Mare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12669_a_13994]
-
un azil psihiatric, experiență care nu s-a mai repetat de atunci). Intermitenții care au tulburat cu protestele lor recentul Cannes au făcut din "mitul Godard" un fel de spirit tutelar al mișcării lor. (Nu Godard a fost acela care, spînzurat de cortina sălii de proiecție, în mai '68, a cerut oprirea festivalului?) Dar maestrul nu se lasă revendicat de nimeni. Cel mult, la conferința lui de presă, îl lasă pe un intermitent să-și povestească viața și necazurile în zece
PROVOCATORUL J.L.G. by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12781_a_14106]
-
rău, m-ar considera dezertor austriac, deși nu sunt, m-ar face agitator iredentist și cine știe mai ce, m-ar trimite la un tribunal militar, sau poate nici nu m-ar judeca, și m-ar împușca sau m-ar spânzura, după cum ar crede de cuviință. Sau, presupunând un caz mai puțin rău, m-ar înrola la austriaci și m-ar trimite în foc, să mă bat pentru ei, undeva, poate chiar pe frontul nostru..." (Opere 3, p. 25). Remus Lunceanu
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12833_a_14158]
-
voi ocupa acum de Amen. Mi-e greu să îl disociez de prima vizionare, care nu a avut loc în țară, și nu reușesc să uit cum arătau cele două corpuri ale Palatului Mogoșoaia cu o pânză cu domul Vaticanului spânzurată între ele. Bizareria a fost că spectatorii străini alături de care am văzut filmul erau așa de absorbiți că n-au observat că stilul arhitectonic al Vaticanului nu coincide pe de-a întregul cu cel brâncovenesc... Enfin, punctul de vedere al
Trei, Doamne, și toate trei bune by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11483_a_12808]
-
într-un rol improvizat de femeia pură care vrea să înfrunte simbolic năvala porcilor. Dora nu rezistă acestor umilințe, simțindu-și viața ratată, deși Parașatistul pare să-și asume din ce în ce mai înțelegător rolul de salvator al fetei. Brusc însă, Dora se spânzură, acutizând tragedia familiei. Fratele ei, Sava, fost student la geografie, de unde a fost exmatriculat, datorită ideilor sale bizare, e purtătorul "cubului de zahăr" și martorul unor întâmplări misterioase, fantastice, care le dublează pe cele reale (viziuni ale unui cerb care
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
dată precisă. Nu scormonea nimeni prin gunoaie. Era rău, dar mult mai bine, socoteau unii. Regretau moartea dictatorului, după ce dansaseră pe străzi în ziua execuției." (p.51) Sfîrșitul lui Filip este unul exemplar. Arestat în urma unei manifestații populare, el se spînzură în latrină, după ce fusese violat de colegii de celulă, iar gardianul notează în raportul său o frază cu valoare de paradox cinic: "Arestatul s-a omorît pentru că nu suporta ordinea" (p. 265). Cu siguranță, dacă va fi citită, cartea lui
In Virto veritas by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11622_a_12947]
-
eu de acasă. Acum e o adevărată domnișoară. Și foarte frumoasă. Nici una dintre voi să nu scoată o vorbă despre apariția mea aici. Tonul vocii i se schimbă și, ducându-și mâna la gât, adaugă: Dacă dau de mine, mă spânzură. -Doamne-Dumnezeule, chiar tu ești, strigă Helena. Da, îmi amintesc de tine. în tulburarea ei, Helena se agăță cu putere de Miriam-Lieba. își pierdură amândouă echilibrul și se prăbușiră pe gheață. încercând să le ajute, Lucian era să cadă și el
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
la ușă și o încuie cu ivorul, apoi împinse o banchetă în fața ei. Deschise dulapul de haine și se aplecă înăuntru: mirosea a mucegai. "Poate că totul e o halucinație. Poate că am înnebunit, ca unchiul Haim-Ioine, care s-a spânzurat de cureaua de la pantaloni". Miriam-Lieba își întinse mâna și pipăi o rochie. Se duse apoi spre pat și se așeză. Inima îi zvâcnea. Simți că i se face rău. "Leșin", murmură ea. Căzu de-a curmezișul patului, trează, dar parcă
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
încântarea altor iubitori de poezie. TÂRLĂ I-aud bătând în poarta încuiată. E-o mănăstire veche între tei. I-au apucat furtuna și bezna și își cată Un adăpost cu gloata după ei. Călugărul din poartă-i adormit Cu cheia spânzurată lângă broască. De zeci de ori străinii au lovit În lemnul surd, și poarta nu se cască. Dar ce să-ncapă-n schit atâta turmă Cu-atâți ascultători, câini și măgari! Plâng, fulgerate, oile din urmă Și prinse-n drum
Poezia - scară spre cer by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11792_a_13117]
-
dreptu'./ Multă nerușinare. Mult iresponsabilitate față de nație,/ care-o să intre, așa, cu măgăriile lui în Europa.// Va fi o pată veșnică pe obrazul patriei./ Galațiul va fi șters de pe hartă./ Ibovnica-i va fi executată.// Va fi dus și spînzurat/ sau legat, cum îi obiceiu' la români,/ de cozile a patru cămile". Poate din acest scepticism față de sine (un complex de inferioritate ținut "la secret"), Mihail Gălățanu adoptă masca unui "Dracula sexual", care nu pregetă a-și exhiba apetențele "scandaloase
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
bizar", înstrăinat, poetul apelează la resursele copilăriei și ale originilor (casa, plaiul natal și "singurătatea Ierbii"), pentru a înlătura lașitatea unei sinucideri: "Mâna nu m-ascultă, răzvrătită/ Să-mi reteze gâtul cu tăișul coasei;/ Nu voiesc sub lună să mă spânzur/ Ca păianjenii de grinda casei...// Haide, soare cald, râzi dimineții!/ Haide, suflete, ia cârja vieții!" ( Vlagă). Acest conflict interior dintre tentația simbolistă ca semn nefast al unei devitalizări și căutarea energică a unui echilibru tonic prin apelul la resursele tradiției
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
amintit la p. 30, nota 2 (Studiu introductiv). La p. 35 (Studiu introductiv), dl. Mîrșanu scrie că Maximianus a fost „executat prin spânzurare pentru complotul pus la cale împotriva lui Constantin (DMP, 30, 5)”, dar e greșit; Maximianus s-a spânzurat (la p. 179, nota 53, arată că s-a sinucis). Titlul paragrafului de la p. 35-36 (Studiu introductiv) este Valoarea istorică a DMP, dar aici sunt prezentare mai ales sursele folosite de Lactanțiu, despre „valoarea istorică” a scrierii fiind necesare pagini
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
și învierea Lui, cine nar fremăta înaintea nespusei Sale purtări de grijă gândindu-se cum pentru noi, slugile Lui nerecunoscătoare, L-a dat pe Fiul Său Unul-Născut la moarte, și la o moarte blestemată, ocărâtă, moartea unor condamnați? A fost spânzurat de un stâlp înalt, a fost scuipat, pălmuit, lovit peste cap, luat în râs, îngropat de milă, iar pe mormântul lui s-au pus peceți; și toate acestea le-a suportat pentru tine și de grija ta, ca să desființeze tirania
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
și învierea Lui, cine nar fremăta înaintea nespusei Sale purtări de grijă gândindu-se cum pentru noi, slugile Lui nerecunoscătoare, L-a dat pe Fiul Său Unul-Născut la moarte, și la o moarte blestemată, ocărâtă, moartea unor condamnați? A fost spânzurat de un stâlp înalt, a fost scuipat, pălmuit, lovit peste cap, luat în râs, îngropat de milă, iar pe mormântul lui s-au pus peceți; și toate acestea le-a suportat pentru tine și de grija ta, ca să desființeze tirania
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
la subțiori cine-a scris povestea asta sălcie care-i viața mea și mă silește s-o trăiesc și s-o mor la nesfârșit cine-a scris pe vânt și pe apă pe nisip și în fiere: Ťah dulceața mea - spânzurată de perdele cu asparagus și țelină psihedelică - ai să dispari într-un "ecou de romanță" fără ecou într-o lume care n-are ecou n-are viitorť" și toată tristețea dintr-odată nu mai face doi bani nici cât o
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/12086_a_13411]
-
să mă-nchin Să le-ating uimit ce albe sînt Doar cu floarea grea a unui crin Să le-mbrățișez îngenunchind Și apoi ca fluturii să pier Luat de dup-amiază și de vînt Aveai părul lung pînă la cer Spînzurînd de dînsul pe pămînt...
Aveai părul lung pînă la cer by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12324_a_13649]
-
o salvează de la înec prin "tracțiuni", silind-o "să deșerte conținutul acvatic și ventrilocvent în craniul sărmanului Yorick, scos în momentul oportun de sub pelerină". Hamlet se transformă kafkian într-un "palid felinar de alee", de brațul căruia prințesa Logica se spînzură cu un fular de mătase. Dar, cu totul inexplicabil, în procesul verbal dresat de un procuror imbecil obiectul cu pricina este menționat doar ca o simplă "cravată de cînepă". Paradisul suspinelor - considerat de T. Vianu opera cea mai semnificativă a
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12680_a_14005]
-
ca o amenințare continuă deasupra capului crăpăturile în zigzag din ciment păreau viețile noastre prin care puteai să privești iarba cimitirelor răscolite de buldozere vedeai ca la trapez morții prin aer ascultai cântecul greierilor încarcerați în sticlă la lumina licuricilor spânzurați cu șireturile soldaților uitați în pământ monumente împânzeau câmpul vizual și lentilele în spatele cărora eram îngrămădiți ca niște gladiatori așteptând lupta cu leii ascunși în imaginația noastră cu soarele fleșcăit pe asfalt libelule fluturau artistic în coliseum cercuri batiste dansuri
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
rămăsese vreo bucată de zid liber, se-nfățșa într-un așternut de coloarea vișinei. Covoare grele învîrteau flori și dragoni pe sub tălpile celor ce le cutreierau. Și lemnăria se înălța neagră, lăcuită, cu intarsii în ape de garanță. Candelabrii rareori folosite spînzurau dintr-un plafon îndepărtat - odoare enorme, păstrate taman pentru frumusețea lor îmbîcsită și pentru șoaptele vagi cu care cristalele de Bohemia bîrfeau agățate ca o ploaie închegată. Cotoarele căptușeau pe trei rînduri în adîncime peretele și urcau în neștire spre
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
Primul vers este acela în care nu-l știu pe al doilea Cât de beat sunt, cât de pustiu pot ție să-ți acopăr Tăcerea, și moartea fie-ți ție castru Ca un Dumnezeu O să fii Și zeu Doar eu. Spânzura-m-aș Spânzura-m-aș și n-am cui Cum că vis Statuie nu-i Și mă rog aiurea lui Că-i Cuiul cuvântului Spânzura-m-aș și n-am cui Nici cerși în lumânare Nici să mor Dar cui
POEZIE by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/14058_a_15383]
-
acela în care nu-l știu pe al doilea Cât de beat sunt, cât de pustiu pot ție să-ți acopăr Tăcerea, și moartea fie-ți ție castru Ca un Dumnezeu O să fii Și zeu Doar eu. Spânzura-m-aș Spânzura-m-aș și n-am cui Cum că vis Statuie nu-i Și mă rog aiurea lui Că-i Cuiul cuvântului Spânzura-m-aș și n-am cui Nici cerși în lumânare Nici să mor Dar cui îi doare Tot
POEZIE by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/14058_a_15383]
-
și moartea fie-ți ție castru Ca un Dumnezeu O să fii Și zeu Doar eu. Spânzura-m-aș Spânzura-m-aș și n-am cui Cum că vis Statuie nu-i Și mă rog aiurea lui Că-i Cuiul cuvântului Spânzura-m-aș și n-am cui Nici cerși în lumânare Nici să mor Dar cui îi doare Tot absintul dintre piepți Eram flori și păream beți Morți eram și eu Iubitu-te-aș până ierți Și înc-o zi Atât cât
POEZIE by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/14058_a_15383]
-
înțeles băiețelul ăsta parcă fusese trimis la colț învățătoarea îi confiscase toate simțurile condamnându-l la moarte ce mare s-a făcut când te gândești că în toți acești ani s-a hrănit numai din umbră un trup de cămilă spânzurat de picioare în piața romană e dublul meu astral mady îmi tot vorbea despre el ce amiază saturată ce agonie în cerul gurii tale dumnezeule gata nu mai scriu un cuvânt ba da ba nu ba da ba nu ba
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/14196_a_15521]