74 matches
-
sine. Când în universități de primă mărime amfiteatrele arată ca exact acum treizeci sau patruzeci de ani, când se scrie la tablă cu creta, iar materialul didactic e tot cel croit cu foarfeca, a le cere profesorilor să se întoarcă spășiți la catedre e, în cel mai bun caz, o nerușinare. Când vrei să le arăți studenților un documentar procurat cu greu (de pe Internet!) și întrebi de aparatul de proiectat, ți se râde în nas: pe ce lume te afli? Nu
Morga profesorală a repetenților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11109_a_12434]
-
istorică. Îmi vine să-i spun că spinările declive pe care le vede la colegii și superiorii lui ierahici nu trebuie să-i înmoaie tenacitatea: natura din el e prea dîrză ca să se clatine în fața unor directori de plastilină, care, spășiți în servilismul lor de moment, au ajuns să-l dușmănească pentru curajul și inflexibilitatea lui. Istoricul născut la Oradea în 1983 a absolvit Facultea de Științe Politice, secția Jurnalism, a Universității Babeș-Bolyai din Cluj. Este inițiatorul și coordonatorul proiectului www
Oamenii din bolgie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5415_a_6740]
-
celui din Eden și a pus heruvimi și sabie de flacără vâlvâitoare să păzească drumul către pomul vieți... E vorba numai de Adam. Femeia devenind, nu fără motiv, secundară. Multă vreme, în istorie, de rușine, probabil, ea va călca întotdeauna spășită în urma bărbatului... Astfel, Testamentul vechi stabilește că păcatul originar al omului, pentru care toată seminția viitoare e condamnată să-și ispășeacă din greu vina, este tocmai ceea ce încoronează ființa excepțional de dotată în raport cu lumea instinctuală, necuvântătoare - cunoașterea supremă a binelui
Facerea (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12355_a_13680]
-
propagandă poate intimida pînă și pe geniile cele mai verticale. Contemplînd piruetele justificatoare ale autorului, cititorul încearcă senzația stînjenitoare pe care i-ar da-o un gladiator care, pregătindu-se să se lupte cu zimbrii, începe prin a se gudura spășit în fața țînțarilor. Vulnerabilitatea lui Dawkins e patentă și lasă un gust amar. Al doilea semn de cedare tactică privește problema darwinismului social. Dawkins susține că selecția naturală este valabilă oriunde apare fenomenul vieții, la toate speciile, rasele și încrengăturile ("Putem
Surprizele selecției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6901_a_8226]
-
de precauție. Întâlnirea cu textele lui aduce cu aterizarea într-un teatru de operațiuni: nimic previzibil, pretutindeni explozii stilistice, întorsături de fraze, perplexități imagistice. Toată gama ludicului absurdist. Iar dacă nu-ți pregătești nedumerirea la tensiune maximă, riști să ieși spășit din caruselul lingvistic organizat de acest desăvârșit artificier. Cărțile lui nu sunt, se-nțelege, populare. Nici printre criticii literari. Urmuzian și plonjând în desfătări specifice unui Boris Vian, Florin Toma reușește să contrarieze în orice formulă. De pildă, primul său
Povestiri despre boală și cuvânt by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2965_a_4290]
-
Mărgărit. Sobolul cel tânăr ținea mobilul la ureche și dădea din cap, aprobându-l, de bună seamă, pe Zizi și ținându-l la curent cu negocierile, cu felul cum reacționa Mărgărit la mesajele lui. Nu era totuși Mărgărit atât de spășit cum și-ar fi dorit cei trei. Măcar că speriat și derutat, îi înfrunta, revoltat - el nu mai are nici o datorie la Zizi, și Zizi știe asta și ar trebui să știe și ei că i-a dat toți banii, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-tău atât cât pretinzi... Nici pomeneală să-l atingă pe bătrân presupusele aluzii ale lui Rafael. N-arată că s-ar preta la numere lacrimogene. Rafael îl citește din mers: neclintit și tare ca stânca, pe cât o părea el de spășit și de înstrăinat, cu fața asta ca arama încinsă, ciocănită mărunt. Bineînțeles că-i priește în cătunul ăla de munte unde s-a dus să-și mănânce pensia ca să-i elibereze lui fiu-său apartamentul de la Câmpulung, dar uite că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
grav - pur și simplu dat la o parte de mâna nedibace a unuia din povestitori? La sesizarea anonimă a unui grup binevoitor de cetitori pe care noi, naratorii secundari, am înaintat-o naratorilor principali spre studiu și rezolvare, ne facem spășiți nostra culpa și încercăm să oferim o minimă explicație acestei - oricum - impardonabile scăpări din vedere. Trebuie spus dintru început că Iovănuț făcea parte din acea categorie de tineri la care nevoia firească de afirmare era bine cumpănită de necesitatea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
alarma, senzația lui era de cu totul altă natură, era dorință fierbinte, difuză, era viciu. Când revenea la Alexe, inginerul părea decis să suporte orice, cu zâmbetul pe buze, se călise sufletește, se hotărâse să-și lepede orgoliul. Se ducea spășit la profesor, își lua pilula, venea acasă, îi savura efectul sub cupola de lumină de la birou și devenea din nou cel mai obișnuit om cu putință. Uneori Marcu rămânea surprins atunci când o vedea pe soția lui, șocată de cine știe ce, intrigată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Nu după multă vreme, negustorul cu dinți îngălbeniți - acela care a venit la mine pe corabie și m-a rugat să fac în așa fel încât să i se dea numai lui drept de negoț în Nueva España - a intrat spășit în chilia mea împreună cu alți câțiva negustori. Padre, zise omul cu dinți galbeni pe chipul căruia mijea un zâmbet subțire, lingușitor. Padre, cu toții vrem să se ne facem creștini. Pentru ce? glasul meu era de gheață. Pentru că ne-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de neînchipuit. Trei bărbați stăteau de vorbă ghemuiți pe vine. Erau Yozō și ceilalți doi supuși ai săi. Yozō îi mustra cu asprime pe cei doi. Nu vă e somn? Cei trei supuși se ridicară în picioare stingheriți. Se uitară spășiți la stăpânul lor temându-se ca nu cumva acesta să fi auzit discuția dintre ei de adineauri. — Mireasma nopții îmi aduce aminte de valea noastră! zâmbi samuraiul dinadins ca să-i liniștească pe cei trei. Nopțile din vale erau și ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
găsească pe ceilalți și, oricum, amenințarea maimuțelor nu fu luată în discuție de către autorități. — Vai, ia uitați ce rele ați fost, le spuse Sampath maimuțelor când acestea reveniră în livadă mai târziu în ziua respectivă. Fețele lor întunecate se ițeau spășite din spatele frunzișului scuturat al copacului. Ținându-se de cap, cu expresii de durere distilată și greutate, se rezemau șovăielnic de orice creangă ce nu fusese ruptă și lăsată să atârne ca membrele inutile ale celor răniți în luptă. — Da, sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
întrucât blogul tău este recordman național la lipsă de trafic. I.3. Dacă ți-ai propus să scrii doar în weekend, din cauza vreunei penurii de timp ori de chef, asumă-ți gestul curajos încă de la prima însemnare și recunoaște-l spășit în mod public (fie el acel public minor pe care îl aiă. „Sertarul scriitorului român“ » Daniel Cristea-Enache http://www.supliment.polirom.ro/dce Nu sunt nici jurnalist cu acces la informații de la „surse“, nici poet ori prozator al cărui scris
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
și-au bătut joc de el, îndemnându-l, practic, să continue distrugerile în apartament. Dar nici nu le putea reproșa prea multe, deoarece instalația de emisie-recepție tot în patul lui se afla, așa că a ales varianta de a-și vedea spășit de treabă... Fără îndoială era un învins, o victimă a unor prejudecăți: Iertare, Silvico! Iertare, copii! * * * Pensionat pe caz de boală, la nici cincizeci de ani, Ghiță Solovăstru, zis Ghițescu, se deplasa agale prin centrul urbei către și dinspre nicăieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cât despre murături, se terminau și butoaiele cu varză, și cele cu mere puse la murat, iar cel mai repede se terminau castraveciorii, iar asta din pricină că În sat mai toți beau votcă și, atunci când erau mahmuri, se Înfățișau cu ochi spășiți la poarta ei. Mașa Întâi Îi blagoslovea cum se cuvine, stropșindu-se la ei și făcându-i În toate felurile, apoi inima sa bună se Înmuia și femeia cobora În beci să scoată moare de varză roșie sau cvas și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În două lăbuțe și făcu o plecăciune, probabil, În semn de mulțumire brigadierului. „Ei, făcu el bine dispus, prin urmare, stimată doamnă, Își drese glasul Ippolit, am Început să umblăm cu fofârlica...“ „Gheișa“ luă un aer cât se poate de spășit. „Acum, o mustră brigadierul, mai facem și pe mironosița...“ Șobolănița făcu semn din cap că nu. „Ia vino Încoace la tăticul tău“, continuă s-o cheme Ippolit, simțind o oareșicare afecțiune pentru această creatură ce apăruse În viața sa. Șobolănița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
găsească pe ceilalți și, oricum, amenințarea maimuțelor nu fu luată în discuție de către autorități. — Vai, ia uitați ce rele ați fost, le spuse Sampath maimuțelor când acestea reveniră în livadă mai târziu în ziua respectivă. Fețele lor întunecate se ițeau spășite din spatele frunzișului scuturat al copacului. Ținându-se de cap, cu expresii de durere distilată și greutate, se rezemau șovăielnic de orice creangă ce nu fusese ruptă și lăsată să atârne ca membrele inutile ale celor răniți în luptă. — Da, sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
o altă valență în puritatea și frumusețea spirituală a universului său poetic, și anume elevația viziunilor sale ("Ci eu in lumea mea mă simt / Nemuritor și rece"), a ideilor ("Lume ce gândea în basme și vorbea în poezii"), a cuvintelor ("Spăși-voi visul de lumină"). Ne este indusă în felul acesta o bucurie superioară iscată de sentimentul armonizării cu spațiul eteric al idealităților, al valorilor eterne, al absolutului. Poezia lui Eminescu este un spațiu al imaculării, un orizont serafic analog spațiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
-ntr-o poveste Ei își sunt așa de dragi! " {EminescuOpI 102} POVESTEA TEIULUI - " Blanca, știi că din iubire Făr-de lege te-ai născut; Am jurat de la-nceput Pe Hristos să-l iei de mire! Îmbrăcîndu-te-n veșmîntu-i, Lepădând vieața lumii, Vei spăși greșala mumii Și de-o crimă tu mă mîntui". - " Traiul lumii, dragă tată, Cine vor, aceia lese-l, Dară sufletul mi-e vesel, Tinerețea luminată; Danțul, muzica, pădurea, Pe acestea le-ndrăgii, Nu chiliile pustii Unde plângi, gândind aiurea! " - " Știu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Ești obosit și asta nu-i în regulă. Meseria asta-i periculoasă iar noi nu vrem să se petreacă o nenorocire. Ori te odihnești ca lumea și vii "fresh" la lucru ori ne despărțim! Plecase capul în jos, lăsându-se spășit de pe un picior pe altul. Șeful avea dreptate, umbla chior de somn și de câteva ori fusese la un pas de accident. Da, șefu', am înțeles murmură el cu glas moale, răsu cindu-se pe călcâie dând să plece. Renunțase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să îl tolerez. De mâine te întorci la Arestări. Te prezinți în fața mea la raport la ora opt fix și aduci cu tine scrisori oficiale de scuze pentru comandantul Horrall și comandantul Green. De dragul pensiei tale, te sfătuiesc să fii spășit. Lee, vlăguit, spuse: — Vreau să merg la TJ și să-l caut pe tipul cu pornografia. Loew clătină din cap. — Având în vedere cele întâmplate, aș cataloga cererea ta drept ridicolă. Vogel și Koenig se duc la Tijuana. Tu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și de aici erau în șosea cât ai clipi din ochi. La capătul comunei, găseau vreo căruță. Se urcau. Țăranul întreba ce-au în legăturile mari. - A murit mă-sa Iu ăsta! Și-l arăta pe Paraschiv, care o dată se spășea. Femeie bătrînă! Am înmormîntat-o și i-am luat trentele, să nu le fure careva. - Dumnezeu s-o ierte! se închina românul. La bariera Bucureștiului, mai cu frica poliției, mai cu îndrăzneală, u lăsau o sută în palmă și tocmai la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
acum se întrupa în înseși povestirile mele. Textul meu ordona viața, dădea coerență trăitului, întărea nimicul într-un trup de adevăruri. Povestindu-i bătrânului, simțeam cum îmi birui Moartea. Cum revin la viață cu alte puteri. Cum ea se duce spășită în pustia nopții. Nu înfrântă, nu am cum să o înving, ci doar spășită, ușor înveselită că s-a lăsat păcălită, amăgită de necazul meu, de spaima mea de pe acel pat de spital. Acum, când vede că îmi revin biruitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Și tu să te întorci la ai tăi sănătos... Îți mulțămesc pentru că m-ai ajutat - trecând printr-o mare primejdie - să ajung aici. Ai dovedit totuși că poți fi și om!... Limbosu nu a scos măcar o vorbă, ci - privind spășit în pământ - i-a întins mâna lui Toaibă... Trestie a rămas încă o vreme în fața cortului postului de prim-ajutor, cu mâinile căzute fără vlagă de-a lungul trupului. „Să-ți dea Dumnezeu sănătate, frățioare!” - a fost ultimul gând care
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]