134 matches
-
atât de ciudate, durere și umilință resemnată, că oamenii îl săgetau cu priviri disprețuitoare, iar Toader Strîmbu, văduv cu trei copii și fără un petic de pământ, izbucni în cele din urmă furios: ― Ce să facem, ce să facem? (Se spăimântă însă singur de revolta lui și urmă repede, morfolindu-și vorbele:) Dumnezeu știe ce să facem... De altfel, și Ignat Cercel a fost bătut, acum vreo patru ani, de plutonierul care fusese înaintea lui Boiangiu, tot pentru că s-ar fi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu un braț, șoptind blînd: ― Taci, mamă, taci și nu mai plînge! Smaranda, vestejită înainte de vreme, își șterse lacrimile cu colțul basmalei, și zâmbi fericită un moment. Plânsul o podidi iarăși îndată ce deschise gura să-l întrebe cum a venit, spăimântată la gândul c-o fi umblat tot pe jos ori o fi flămând. Feciorul o liniști că nu e ostenit deloc, fiindcă în gara Burdea, când a coborât din tren, a avut norocul să întîlnească pe Ștefan Oanță, care l-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
clar, simțindu-i uneori tresăririle trupului. Apoi, deodată, Tanța se întrerupse, năpădită parcă de o frică mare, și se ridică murmurînd: ― Acuma însă trebuie să plec... Lasă-mă, te rog, Titule drag! Unde mi-ai pus haina ? Titu Herdelea se spăimântă. Îl durea numai închipuirea că va rămâne iarăși singur, cu articolul neterminat, în căutarea frazei de efect. Acuma tot ce nu era Tanța i se părea fără importanță. Nimica-n lume nu poate înlocui încîntarea ce a vrăjit-o prezența
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se pomeniră iar la ușa cabinetului ministerial. Luca spusese, când a scăpat din biroul chelului, să nu se mulțumească și să mai încerce a pătrunde până la ministru. Nici n-apucară bine să-și găsească loc și iată că un aprod, spăimântat de respect, se năpusti la dînșii: ― La o parte! Dați-vă la o parte, că pleacă dom' ministru! Ușa cabinetului ministerial se deschise. Un boier îmblănit și înșoșonat, cu o căciulă de lutru peste urechi, cu fața galbenă, greoi și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-ți cauți alt om, că eu de azi înainte nu vă mai slujesc. Mi-au spus oamenii că aici e iadul, dar n-am ascultat. Dumnezeu să vă răsplătească și de răfuit ne-om răfui altă dată! Pe Platamonu îl spăimântă amărăciunea și îndrăzneala cu care l-a înfruntat Chirilă cel atât de supus până azi. Alergă la fiul său care, după ce stătuse o lună în București, fără să se fi prezentat la vreun examen, se găsea iarăși acasă. ― Ce-mi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
acestea. Numai el ar fi în stare, prin influența lui firească, să mai înfrîneze pornirile de ură! ― O, dacă am fi ajuns în așa hal, ar fi rău de noi, Grigoriță! zise bațjocoritor bătrânul. Frâna sunt eu, Grigoriță! Tânărul se spăimântă. Înțelegea că tatăl său trăiește pe altă lume sau nu vrea să-și dea seama de realitate. Îi expuse toate câte le-a aflat, subliniind că n-a avut timp să afle decât cine știe a câta parte din nemulțumirile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și tu din partea noastră!... Boiangiu, vorbind la telefon, făcuse semne nervoase nevestei sale să tacă până isprăvește. Agățând receptorul, zise plictisit: ― Ce vrei, soro?... Mai lasă-mă acuma, că am de lucru... Doamna Boiangiu citea Universul foarte regulat și era spăimântată de veștile despre tulburările țăranilor tot mai stăruitoare, care eclipsau toate crimele și faptele diverse ce o interesau de obicei pe ea în jurnal. De vreo două zile însă, de când citea despre lumea care se refugiase la orașe, își întreba
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Trifon Guju i-a smuls pușca de pe umăr. Își ferea capul, lăsîndu-l pe piept și instinctiv nu căuta decât să scape din mijlocul mulțimii. Țăranii urlau și loveau. Dă bine, mă!" ,Arde-l!" Fugi! Fugi!" În spate auzea glasurile jandarmilor, spăimîntate: "Nu da!" Se avântă cu capul înainte să-și croiască o trecere. Iureșul ținu numai câteva minute. Cu toată răpăiala de pumni, Boiangiu izbuti să înainteze și simți curând că s-a rărit mulțimea după rărirea loviturilor ce le primea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ucis, apoi bucătăreasa, apoi logofătul, apoi bărbatul bucătăresei. Acuma, de vreun ceas, clipocea Marioara pe jilțul din colț, în camera mortului. Îi era somn și, mai ales, frică. Nu se uita deloc spre canapeaua pe care zăcea Miron Iuga. O spăimântau de ajuns umbrele ce se legănau pe pereți ca niște stafii neostoite. Pe geamurile sparte intra răcoarea din ce în ce mai tăioasă. De câteva ori i s-a părut, tocmai când închisese ochii, că aude un fâșâit ciudat. O singură dată a îndrăznit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
au apărut, sclipind pe cerul festiv, cele cinci jucării argintii - cinci avioane Taube. înainte de a avea chiar și eu gândul pericolului, pământul s-a zguduit de un zgomot asurzitor ! Tot nu am intuit unde se afla primejdia și m-am spăimântat doar de calul care, turbat, o luase razna pe câmp, în direcția opusă exploziei - mi-am dat seama pe urmă -, gata să răstoarne trăsura, aruncându-mă cu atâta violență înăuntru, dintr-o parte în alta, încât mă mir că nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fim aici, să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise și una pentru Ilie." Nu știa ce spune. 34. Pe cînd vorbea el astfel, a venit un nor, și i-a acoperit cu umbra lui; ucenicii s-au spăimîntat, cînd i-au văzut intrînd în nor. 35. Și din nor s-a auzit un glas care zicea: "Acesta este Fiul Meu prea iubit: de El să ascultați." 36. Cînd s-a auzit glasul acela, Isus a rămas singur. Ucenicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
de seamă să nu vă amăgească cineva. Căci vor veni mulți în Numele Meu, și vor zice: "Eu sunt Hristosul", și "Vremea se apropie." Să nu mergeți după ei. 9. Cînd veți auzi de războaie și de răscoale, să nu vă spăimîntați, pentru că întîi trebuie să se întîmple aceste lucruri. Dar sfîrșitul nu va fi îndată. 10. "Apoi", le-a zis El, "un neam se va scula împotriva altui neam, o împărăție împotriva altei împărății. 11. Pe alocuri vor fi mari cutremure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
că le-o va da, tu îi vei pune în stăpînirea ei. 8. Domnul însuși va merge înaintea ta, El însuși va fi cu tine, nu te va părăsi și nu te va lăsa; nu te teme, și nu te spăimînta!" 9. Moise a scris legea aceasta, și a încredințat-o preoților, fiii lui Levi, care duceau chivotul legămîntului Domnului, și tuturor bătrînilor lui Israel. 10. Moise le-a dat porunca aceasta: "La fiecare șapte ani, pe vremea anului iertării, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
să nu te temi de ei, nici să nu te sperii de cuvintele lor; și măcar că ei sunt niște mărăcini și spini lîngă tine, și măcar că locuiești împreună cu niște scorpii, totuși nu te teme de cuvintele lor și nu te spăimînta de fețele lor, căci sunt o casă de îndărătnici. 7. Ci să le spui cuvintele Mele, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, căci sunt niște îndărătnici! 8. Tu, însă, fiul omului, ascultă ce-ți spun! Nu fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
Și Domnul S-a întors din iuțimea mîniei Lui. Din pricina acestei întîmplări s-a dat pînă în ziua de azi locului aceluia numele de valea Acor (Tulburare). $8 1. Domnul a zis lui Iosua: Nu te teme, și nu te spăimînta! Ia cu tine pe toți oamenii de război, scoală-te, suie-te împotriva cetății Ai. Iată că îți dau în mîinile tale pe împăratul din Ai și pe poporul lui, cetatea lui și țara lui. 2. Să faci cetății Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85104_a_85891]
-
căpeteniilor oamenilor de război, care merseseră cu el: "Apropiați-vă și puneți-vă picioarele pe grumajii împăraților acestora." Ei s-au apropiat, și au pus picioarele pe grumajii lor. 25. Iosua le-a zis: "Nu vă temeți și nu vă spăimîntați, ci întăriți-vă și îmbărbătați-vă, căci așa va face Domnul tuturor vrăjmașilor voștri împotriva cărora vă veți lupta." 26. După aceea, Iosua i-a lovit, și i-a omorît, i-a spînzurat de cinci copaci și au rămas spînzurați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85104_a_85891]
-
Căci și ei îi cade drag el, deși n-ar vre s-o arate - Știe ea, de ce îi place, ca să n-o prindă de veste, Ce frumos îl află dânsa, cum îi stă, ce drag îi este? Dar de-odată spăimântată de un sunet, ea îi spune: 395- Fugi! că dac-a veni smeul, viața ta o va răpune! - Vie numai! zise dânsul... ș-om vedea atunci cum plouă - Nu se dă Călin, săracul, nici cu una, nici cu două. Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
un mal ți s-a surpat, Or pe mândra mi-a - ngropat. - Nici la coadă n-a ploat, Nici un mal nu'mi s-a surpat. Dar ți-e mândra, mări, pe pat. Dar voinicul ce-mi făcea? Tare că se spăimânta Și spre casă c-o pornea, La murgul în grajd intra Și tare, mări, -mi ofta. Șeaua pe el când punea, Afară că mi-l scotea Și cruce, mări, -și făcea, Picioru-n scară-mi punea Și spre Olt că mi-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cel dulce, Căci a ta cântare Durere mi-aduce. Taci și tu mierlușcă C-oi să amețesc, Ah! că n-am o pușcă Ca să te lovesc. Firea veselește Ca să omorâți Cu dulcea cântare Pre nenorociți. Taci privighetoare Că m-am spăimântat, Căci dulcea cântare Preste tot m-au săgetat. Nu mai sunt în stare Ca să te privesc, Că de-a ta strigare Văz că-nnebunesc. Și tu cuculeț, Păsăruică sură, Dulce cântăreț Care inimi fură, Ajungă-ți cântarea, Că m-ai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
culcai și eu să dorm Ca fieștecare om; După ce am adormit, Aci peșin m-am uimit Că părea că e (cutare) Care-mi deschidea portița; Ah! nu e, nu e, Viața o să mi-o răpue. Mă sculai iarăși în sus Spăimântat și cu prepus, Trecui în fund lângă fereastră Gândind la dragostea noastră, Peșin mi se-nchide fața Că nu-mi pociu vede viața; Es afară-n foișor Cu trupșoru- aprins de dor, Stau cu mâna la obraz Ca să-mi treacă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
părete. El văzu flacăra tot depărtîndu-se dinainte-i pîn-ce ajunse într-un coridor larg și lung... Flacăra parcă plutea în aer departe în coridor, purtată ca de o mână nevăzută... el o urmă tiptil numai în vârful picioarelor, căci se spăimânta de zgomotul pașilor lui proprii. Flama-l conduse pân-la suișul unei alte scări, aici dispăru. În acelaș moment răsună iar clopotul din turn... ca un gemet ***. Îi trecu prin oase și măduvă acest sunet răgușit, evlavios, plângător. Era în întuneric
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
rebelilor, cu sugestia despicării, surpării universului, constituie partea cea mai frumoasă a poemului: „Bubuie cerul, se scoală Împăratul; Duduie eterul, că pasă urgia; Fulgere, vîlvoare În spațiu șerpuiesc; Focul se-ntinde, curăță păcatul. Marea-exploziune arrestă-eternitatea; Saltă firmamentul și sorii se spăimîntă, Cugetul de crimă pe unde se-ntinde Tot desfigurează, ca trăsnet Încinde; Foc negru și roșu lumina se preface, Plumb e ușurința și cerul se desface; Cad rebelii-n spațiu și vîjÎie căzînd, Haos, abis mare-i așteaptă căscînd. Pică
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pildă de răbdare; N-am să mai spun nimic. KENT: Cine-i acolo? BUFONUL: Ei, o excelentă și-un prohab: adică un înțelept și un nebun. KENT: Vai, șir, aici? Cine iubește noaptea Iubește nu asemeni nopți. Ceru-n furíi Spăimînta chiar pe umblătorii beznei, Făcîndu-i să stea-n peșteri. De cînd sînt bărbat, Așa mugiri de vînt vuind și ploaie n-am mai Trăit nicicînd. Omul nu poate indura Astfel de chin, nici spaimă. LEAR: Mării zei, Ce peste cap
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
rai ce s-a luat? / Soarele / Cu zorile, / Luna cu luminile, / Stelele cu razele, / Scaunu județului, / Ciubărul botezului, / Păhărelul mirului! Du-te, Maică, fii-mi bună, / Și ia tunuri și mi-l tună, / Prinde, Maică, tuna, / Doar Iuda s-a spăimânta, / Toate-n rai că le-a lăsa, / Și raiul a rămânea / Rai frumos și luminos / Ca și fața lui Hristos! / Să fii, gazdă, veseloasă / Și voioasă / Ca vara, / Ca primăvara / Și ca toamna cea bogată, / Cu de toate-ndestulată!"138 În
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sfânt, / Sfânt în cer și pe pământ, / Mâna-n valuri că băga / Mreana-n mână-o apuca / Și-n ceruri o arunca / Și-n lună plină-o schimba, / Apoi Domnul-Dumnezeu / Cuvânta cu graiul său; / Iar când Domnul cuvânta, / Lumile se spăimânta, / Mările se tupila, / Munții se cutremura, / Cerul se întuneca: / "Tu, Ileană Cosânzeană, / Suflețel fără prihană, / Și tu, soare luminate, / Trupușor făr' de pacate! Cu ochii să vă zăriți, / Dar să fiți tot despărțiți. Zi și noapte plini de dor, / Arși
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]