91 matches
-
trecere, goți, huni, avari, mongoli de toate spițele, apoi când ne-am statalizat, bătaia în încrengătură cu tortura - atârnarea cu capul în jos deasupra ligheanului cu mangal fumegând - dovedindu-se mijlocul ideal de colectare a impozitelor. Caracteristică acestora a fost spăimoasa sporire și diversificare, punctul cel mai înalt situându-se în epoca fanarioților, când deficitele bugetare se succedau uluitor, mai ceva decât în zilele noastre. Pe atunci, în preajma tratatului de la Adrianopole, pe când ne pregăteam să intrăm în Europa și astfel să
Bătaia la români by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15061_a_16386]
-
fost, și, lăsând-o să creadă că nu auzea și nu vedea nimic, ea de fapt auzea și vedea totul, ca o zgripțuroaică. Auzea și vedea totul și prin somn. Înaintă, pășind pe vârfuri, până la celălalt pat. Obișnuită cu întunericul spăimos adunat din unghere, ca niște duhuri la pândă, desluși pe laviță trupul nemișcat al bătrânei, cu mâinile împreunate pe piept. Camera-ntreagă, sufocată de mirosuri grele ca de etuvă, părea cavou deschis din care fața bătrânei o înfiora cu prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
scrisului, efectele ce decurg din ele își multiplică șansele de a nu fi date cu ușurință uitării. Exemplele abundă. E greu a alege unele, în defavoarea celorlalte. Totuși, mă opresc asupra a două figuri umane, în particularul portretului lor: un domnitor spăimos și un dascăl patriot. Grigore-vodă Ghica, unchiul tatălui scriitorului și lui, naș, "pentru că nu-l tăia capul prea mult", se sfătuia "la o pricină"cu oameni de încredere, dar cu frica lui Dumnezeu, "după ce auzea pe fiecare în parte, se
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
scurt, dacă muzeele m-ar fi plictisit pur și simplu, nu le-aș fi detestat. Nu am nimic împotriva plictisului, dar să te plictisești simțindu-te obligat să simulezi interesul, ce suferință! După ce-mi terminai micul dejun și considerațiile spăimoase, am urcat în birou. Am reluat repertoarul la litera I si m-am pus pe treabă. Cu telefonul la ureche, aveam impresia că ascult trecutul lui Olaf. Îmi plăcea verificarea aceasta paranoică. Era cu mult mai interesant decât un muzeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
un fraged bumb minuscul. (Continuarea în numărul următor) CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Emil BRUMARU Mereu mă temeam c-o să pleci (1) Pe urmă deschideam ușile greoaie, căptușite cu oglinzi adânci, limpezi, de cuarț regal, păstrând încă imaginile tale scumpe, strâmbăturile spăimoase, suav-hidoase, de spânzurată, de înecată, de împușcată-n jugulară... după cum se nimerea să mimezi... cu mișcările languroase cu care îți prăfuiai atentă genele întoarse la vârf în pulberi fine de marmeladă solidificată, cu care îți accentuai până la halucinație sprâncenele zmulse
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
trecerea prin fața lui Matei care, parcă înadins, privește în ochii mei înspăimântători, și mersul straniu de încet prin curtea lungă, acoperită cu zăpadă (abia ajuns la sanie, observ că merg în vârful picioarelor), și urcatul în sanie, cu un tremur spăimos că sania o poate lua din loc iar eu pot să cad alături, și întoarcerea în camera plină de liniște și de căldură. Am senzația că mă strânge ceva în ceafă. Țin ochii mijiți ca un om care se deplasează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
el cu totul străin de acea binevoitoare propunere care, nu peste multă vreme, "s-a defectat" în așa manieră că același a declarat public lumii că suntem coloana a cincea a cutremurătorului serviciu de spionaj maghiar și al și mai spăimosului Mossad, totul garnisit, dintr-o umbră și mai și, de CIA: superdușmanii plăpândei noastre democrații și, mai ales și înainte de toate, ai unității statale împotriva căreia mult unelteam noi pe la café-barul acela cu scrumiere inscripționate vestic, în vreme ce degustam vodcă și
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
cu Împrumut scobitoarea dă la Popolare și i-am descărcat pă masă, Îndulcind manevra c-un festiv și alarmant bau-bau. Cárdenas s-a făcut ca chihlimbaru alburiu și mandea, care văd sub apă, am avut o bănuială vie că dă spăimos o să leșine. Da nici vorbă, mi-a oferit o fumigenă, care io am refuzat-o dă tot, ca să Întăresc suspansu și anguasa densă. Bietu dezorientat, să-mi vină mie cu fumegante, care io sunt obișnuit cu legăturile dân mahalalele rezidențiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
tortură. Chicotitul de hiene al oaspeților se intensifica, atunci când, în grupuri de câteva zeci, intrau în casa celor care nu se înscriau în colhoz și constatau că, la domiciliu, nu se afla decât țăranca și copiii săi, urlând și zbierând spăimos, de năvala și de mulțimea străinilor. După ce, stând pe capul femeii, îi tolocăneau o zi întreagă că "somnul în huzur este imposibil" și alte adevăruri ale doctrinei proletare, după ce îi strângeau degetele în ușă, ca să constate fermitatea puterii poporului, descătușat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lăsați pe te miri unde. Și pe cuvânt, toate astea dintr-o psihoză comandată. Frica de moarte era o unealtă foarte des utilizată când se îngroșa gluma. La fiecare trecere spre o nouă formă de austeritate, Ceaușescu ordona un circ spăimos. Revin la subiectul meu. Rușinea. Da, fiindcă ăsta e subiectul. Mi-era silă de mine, de noi, de toți, mai puțin de Gabi Andreescu. Eu aici vorbesc de mine și de prietenii mei, adică de oamenii față de care mă simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în autoînțelegere. * Egografiile e-mailate au fost scrise între octombrie 1999 și mai 2000, cu mici inserții ulterioare, marcate în text. La Wassenaar, în Olanda, The Netherland Institute for Advanced Study. Termenul „tiran” are conotații mereu negative, dar sună a cineva spăimos și impunător. Nu este tocmai inspirat pentru caricatura nefericită și bâlbâită de Ceaușescu. Între timp au început să apară mărturiile acelor ani. Am în față, de exemplu, volumul Anii 80 și bucureștenii, editat de Muzeul Țăranului Român și publicat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
se topea, se fierbea, clocotea, urlam străpunsă de mii de nesătui, moroii moroilor intrau în mine, corbiii corbiilor și aprinșii aprinșilor, popânzoii tarlalelor și totimea șerpoaicelor goneau în vintrele mele, tăciuni de oțel încins, bulgări de stele negre, nesătui și spăimoși, îi răsazvârlea Macatist în mine, de urlam că credeam că jucau ăia cu copitele în afundul meu, împungeau cu coarnele să-mi iasă prin țâțe, prin ochi, prin urechi, peste tot unde căta și nu găsea scăpare, băga Macatist toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ochii pe el. Nikolai ajunsese așa după unsprezece ani de pușcărie în Transnistria, înnebunit de șocurile electrice, de foame, de... de fapt evadase, trecuse în România într-un tren de marfă, din ălea de transportau arme, ai grijă, bre, șușotește spăimos Tanger, s-ar putea să aibe și el arma lui, n-a arătat-o niciodată, da’ nu se știe... Mie mi s-a părut că omul care se uita fix la mine de vreo cinci minute voia să-mi spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
i-a tresărit și a intrat, a ajunat și-a cinstit. Dar iată că, în viață, peripețiile instructive se țin lanț, dovadă că și de la celălalt capăt al străzii o cafenea înviorătoare observă că-l pândește, botezată de data aceasta spăimos, prevenitor, moralist, Fărădelegea. Iar numai pe anumite străzi, observă, de toți ocolite, nu păreau a nu exista asemenea locuri desăvârșite, gospodărești, în care te puteai aduna, întrema și gândi, puteai consuma și mâzgăli cugetațiuni pe șerveturi, ba chiar și ațipi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
treceți un șanț, și peste păduricea aia ajungeți în barieră. Într-o jumătate de ceas sînteți la "Spînzuratu", la circiumă. Cereți un chil de țuică fiartă și vă dregeți... Țiganii s-au privit. Omul se grăbea. Întorsese ulubele cailor. Dumitru, spăimos cum era, spuse: - Eu mă întorc. Nu mai ajungem până-n barieră, uite, stă să ningă! Neacșu a desfăcut armonica și-a început să cînte: Te cunosc după fular, C-ai iubit particular... Anghel s-a dat mai aproape de țambalagiu și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cufundați parcă în ei, doar cu privirile rămase priponite, împiroiate țintă de butucul spuzit, înecați în tăcerea lor, păreau atât de înmicșorați încât, ciudat sentiment al neputinței de a-i înțelege, eu însumi deveneam un fel de duh grozav. Duh spăimos, pogorât peste ei cu amenințări dintr-un timp neînțeles, într-adevăr, de ei și care nu făcea altceva decât să-i tragă în sorbul patimii de a-i ucide doar. Mi-era atunci scârbă de mine, de timpul meu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a fuștă... Atât mi-a zis; nimic altceva. Dacă de teroarea curelei am scăpat, n-am putut evada mult timp din mrejele unor otrăvite interogații epistemice: "Ce Dumnezeu înseamnă a fi depravat? Dar depravat mic?" Imaginația mea era atât de spăimos înflăcărată, încât am crezut că sunt un uzurpator al Universului. De teamă, n-am îndrăznit să întreb pe nimeni. Târziu, atunci când am aflat că pe lume există și dicționarele explicative, după ce am priceput și care este rostul lor, primul cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
acum zece ani, cînd cu ochiul pe potriva numelui și aripa streașină, Ana Vulturescu distingea În cărțile editate de Editura Humanitas maleficele intenții ale masoneriei franceze. Și portul scoțian. În freudianul său articol din Săptămîna, această Hecubă Înaripată era penetrată de spăimoase obsesii legate de-un clasic animal domestic erbivor, cu copita nedespicată: „Cu Îngrijorarea anticilor, ori de cîte ori este vorba de daruri ghedesiste, mă tem ca de Calul Troian”. Cu aceeași Îngrijorare se pune și Întrebarea antică da’ cu calu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o ignorat Călinescu, îl ignor și eu". Faptul că Dumbravă a adus proletcultul la zi n-a prea convenit generației Bumbești-Livezeni. Poate Mistrie însuși, poate altcineva a lansat pe apa Bahluviului știrea c-ar fi murit. S-au narat circumstanțe spăimoase: cap spart, crieri facăluiți, sînge șiroind pe teancurile de reviste din care și-ar fi făcut culcușul de boem. Vestea m-a mîhnit. Numai că Dumbravă, c-o șepcuță roșie McDonald's îndesată pe cap, s-a ivit în sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fusese la fel de înțepat precum ancheta, având în plus o vagă doză de mister: Există credința transmisă de grecii din vechime, confirmată de studiile de medicină de azi, că păcatele părinților sunt plătite de fii. De obicei cel ce visează animale spăimoase, vâscoase, ca de pildă șerpi, vipere, porci sau păianjeni, bea prea mult vin sau a fost conceput de indivizi cu năravul beției. Soiul acela de nor neguros deasupra capului lui Tommaso se risipi pe loc; amenințarea simțită în întrebările insistente
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Dar e, pur și simplu, o scrînteală? Nu asistăm aici conotația politică fiind transparent încifrată la secvențele unui proces de alienare? Așadar, încă o sustragere din real într-o extravagantă ficțiune, într-un insolit unde precum Eugen Ionescu grotescul și spăimosul se întrepătrund. A trăi... A te lăsa mințit... A (te) minți... Un coșmar treaz care, interferînd, în țesătura meșteșugită a piesei, firescul și nefirescul, te anihilează dacă nu găsești o rezolvare. Șanse, s-ar părea, încă mai sînt. Destul cu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
în iunie 1887 ca și în iulie, august, septembrie etc. Încât se poate deduce că scrisorile în care se descrie sănătatea poetului, sau, mă rog, starea lui mai bună, sunt date la o parte. Se caută doar cele alerte, panicate, spăimoase. Iată, așadar, viciul de fond al imaginii lui Eminescu: instrumentarul care a forjat-o și a fixat-o în conștiința publică este incomplet, folosit tendențios, și apoi scos din atenție după ce a fost pus la lucru. Se folosesc scrisorile Hanrietei
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
este farsa într-un act Conul Leonida față cu reacțiunea (1880). Sunt înfățișate aici doar două personaje - pensionarul Leonida și cea de-a doua soție a lui, Efimița -, dar se configurează un (micro)univers întreg, acela al mic-burghezului mărginit și spăimos, amator, cum-necum, de procopseală. Bătrânelul, de un farmec comic irezistibil, perorează ca un atotștiutor, cu un aer foarte savant, în fața consoartei, care îl ascultă uimită, dar și cu un secret umor, Leonida având despre toți și toate câte o stupefiantă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
să se înfigă monumentele comunismului, venite din obscure spații turanice, înălțîndu-se străin și amenințător. Menite să acompanieze discursul totalitar. Să bage frica în oase. Rolul giganților din beton avea să se dovedească a fi acela de a copleși, prin dimensiuni spăimoase, casa și biserica. A le minimaliza, a le face aproape dispărute. Și cine urma să înfăptuiască acești giganți? O, nu e vreme să nu-și găsească indivizii pe măsură! Vremea i-a scos la iveală (imediat, cum altfel?) pe artiștii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
puternici, demni și eleganți ai Regatului României. Comuniștii, cînd n-au demolat, au pus alături de palatele Regatului mastodonții din beton, care numai după cîțiva ani arătau ca niște... mastodonți jumuliți. Complexați, s-au înverșunat să facă, neapărat, mai mare, mai spăimos, mai altfel decît distinșii lor antecesori. Au dărîmat hoțește, noaptea, Academia veche, cocoțînd imediat, în loc, un fel de siloz locuibil. Au găsit un arhitect ramolit și, sub schița lui, au atașat unei clădiri de o clasicitate indestructibilă ca Teatrul Național
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]