78 matches
-
costum de haine mototolit, pătat cu pete de grăsime ori de altă natură, gulerele cămășii șifonate, fixate asimetric În jurul gătului, În timp ce cravata nu făcea notă discordntă În asamblu. Fizionomia feței Îți creia repulsie În timp ce ochii, te apuca frica...! Un verde spălăcit cu pupilele dilatate aruncând priviri comparative cu a unei flămânde hiene adulmecând prada...! Iar când rostea cuvintele, trebuia neapărat să Întorci capul de jenă, observând dantura galbenă de fumatul excesiv, cariată și cu resturi de mâncare dela dejunul anterior ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
limba oficială. Numai la Poliție nu este placă bilingvă. Încă. Primarul Szasz Eno, celebru pentru xenofobia lui, nu vrea să mă primească. Iese într-un târziu din birou la secretariat și mă privește indispus: e mic, gras, cu ochi albaștri spălăciți sub genele albe. «Dumneavoastră, cei de la București, nu ne vreți binele...» Iată-mă și reprezentant al Bucureștiului la Odorhei! M-am ajuns! Am încercat să-i explic că nu am bătut atât amar de drum pentru a-i vrea binele
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
turbați i-au împușcat. Voiau pământ. Și urmașii lor îl înstrăinează. Ar putea să răspundă alde Ion Iliescu? Ne răcim gura de pomană... Nici vecinul Dan Iosif nu mai este. Fermierul mai are și acum drapelul găurit din decembrie 1989. Spălăcit de ploi și de ninsori. Îl ține la poartă. Poate, cine știe... Doctorul Pavel Chirilă sau tămăduirea prin Rugăciune L-am cunoscut pe doctorul Pavel Chirilă în cabinetul lui simplu de la clinica Naturalia din Voluntari, înconjurat de icoane și de
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
al cărui Prag ondulatoriu îl constituie acvaticul , într-una dintre multiplele sale ipostaze: lac, mare, rîu, izvor, iezer, rouă, vîrtej, ploaie, fîntînă, lacrimă, aburi, șipot etc. Verbele însele descriu acest Prag mișcător, cu o varietate lexicală apreciabilă: a curge, a spălăci, a lăpta, a se scurge, a se topi, a se revărsa, a bea. Acest spațiu se construiește și se definește în permanentă opoziție cu cel transcendent; nu e numai o opoziție „jos”-„sus”, ci un preaplin al terestrului, în dauna
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
prieten ascuns Îndărătul rîndului de tomuri Îngropate sub un strat de praf ce strălucea precum chiciura În lumina opaițului. Am luat cartea și i-am Întins-o Beei. — Ți-l prezint pe Julián Carax. — Umbra vîntului, citi Bea, mîngîind literele spălăcite de pe copertă. — Pot s-o iau cu mine? Întrebă ea. — Pe oricare alta, În afară de asta. — Dar nu-i drept. După tot ce mi-ai povestit, tocmai pe asta o vreau. — Poate Într-o bună zi. Dar nu astăzi. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
în niciun caz că nu muncea ca un catâr. Căci accepta să facă orice treabă, atâta timp cât nu era în spațiu închis, nu necesita prea mult calcul și angajatorul era alb și creștin. Hobbs era căsătorit cu o femeie liniștită și spălăcită pe nume Cindy, care își petrecea cea mai mare parte a timpului învățând acasă, gătind, croșetând și făcând vizite prietenelor ei, care se ocupau cu aceleași lucruri. Pe de altă parte, Hobbs își petrecea majoritatea timpului lucrând, mergând la vânătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
răsărind albe dintre florile violete ale scaieților. A trecut atunci pe acolo Vecu, despre care se zicea că în tinerețe fusese poet. Era un bătrân foarte taciturn, uscat la trup, deșirat, adus din spate, cu o claie de păr blond spălăcit în care nu se cunoșteau decât de aproape firele albe. Umbla totdeauna singur, ca un somnambul, fără să intre în vorbă cu nimeni. Locuia tot singur într-o cămăruță în care încăpea doar un pat. Ideea mi-a venit pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vienez din țeasta iubitului meu Peter. Eu l-am auzit, - urmă el mai departe, - cum răgea, când și-a frământat dantura de cauciuc, mușcându-se de o mână, după ce a surprins-o, în pădurea de pe malul Dunării, pe Zitta, sârboaica spălăcită cu nasul plat, curvindu-se cu Omul cu ciocul de aramă. - Nu cunoști afacerea mai îndeaproape, răspunse prompt frățiorul meu, mușcându-mă de mână. Când și-a încărcat pistolul și-a dat bine seama că nu va cuteza niciodată să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o călăuzesc pe calea adevărului. După câteva semestre, Myrna a dispărut de la universitate, spunând în modul ei jignitor: „Acest loc nu mă poate învăța nici un lucru pe care să nu-l știu deja.“ S-au dus pantalonii negri colanți, coama spălăcită de păr, geanta monstruoasă; cetatea universitară mărginită de palmieri a revenit la letargia și giugiulelile ei tradiționale. Am mai văzut-o de atunci de câteva ori pe această flușturatică emancipată, deoarece, din când în când, se pornea să facă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sălbatică, despre coapsele arcuite elipsoidal, sau despre buzele răsfrânte, cu dungulițe roșietice de coacăze sîngeru, una lângă alta, atât pe cea de sus, cât și pe cea de jos. N-am vrut să-ți spun nici că ochii erau verzi, spălăciți de atâta vânt și soare, iar părul, cândva grâu, era acum aproape alb, și cădea drept pe lângă un gât frumos, lung și demn înfipt în niște umeri despre care vreau să-ți vorbesc muft. Dar nu acum. Acum sânt încă
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
curcan înfoiat. Cât pe ce să moară de râs prin sufocare, iar eu puteam să fiu considerat ca fiind făptașul, se cutremura Mircea de teamă. Din grădina memoriei, peripeția și detaliile ei i se estompaseră, aproape la fel de mult pe cât se spălăcesc culorile de pe basmaua veche a unei precupețe, care-și vinde marfa, stând toată ziua cu capul în bătaia soarelui. I se spălăciseră ele, detaliile, însă, unele resturi îi rămaseră ascunse într-o cută adâncă și îngustă, înfășurată în sudoarea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Mircea de teamă. Din grădina memoriei, peripeția și detaliile ei i se estompaseră, aproape la fel de mult pe cât se spălăcesc culorile de pe basmaua veche a unei precupețe, care-și vinde marfa, stând toată ziua cu capul în bătaia soarelui. I se spălăciseră ele, detaliile, însă, unele resturi îi rămaseră ascunse într-o cută adâncă și îngustă, înfășurată în sudoarea unei crude emoții, ieșind la iveală pe releveul unei scene necăutate. Izbucnirea lui de indignare, fragilă și inofensivă, cu privire la furia demolatoare a numitei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
spunând: — Nu. Prietenii mei... Nu mă interesează prietenii tăi. Cu tine vorbesc ... Hei, aveți de gând să vă amestecați? „Șeful“ s-a îndreptat încet spre el și mulțimea s-a dat, șovăind, la o parte. Tipul și-a fixat ochii spălăciți pe Gaston și l-a privit din cap pînă-n picioare. Apoi s-a întors cu o privire dură spre complicii lui. Ce dracu’ tot vorbiți? Ăsta nu-i campion de box. Uitați-vă la mâinile mocofanului! Astea nu-s mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
puteam găsi un mecanic. Ea stătea aplecată și căuta ceva în frigider. — Gras nu este? au fost primele cuvinte pe care am auzit-o spunându-le băiatului de la bar, un băiat cu fața ciupită de vărsat și cu un șorț spălăcit la brâu. — Habar n-am..., răspunse el, în timp ce-mi dădea apa, având grijă să pună sub pahar o farfurioară de metal udă. — Nu-i nimic, spuse ea și așeză pe tejghea, la câțiva centimetri de mine, o cutie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Ajută-mă să mă nasc, ajută-mă să renasc, iubita mea. Voi avea mai multă grijă de mine însumi, te voi iubi fără să te chinuiesc. Am deschis ochii, am privit puținul care se afla în jur, caseta lăcuită, covorașul spălăcit în dungi de lângă pat și dincolo de ferestre pilonul gri al viaductului. Apoi fotografia unui bărbat, sprijinită de oglindă. — Cine este? — Tata. — Trăiește? — Nu-l văd de foarte mulți ani. — De ce? — Nu era un bărbat făcut pentru familie. — Și mama ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mult prea serios pentru a o reduce la abilitate”), fără să știe nici cît mai avea de risipit și dacă va avea măcar suficient timp să-i pară rău. (Purta cisme de cauciuc, pantaloni de doc vînăt, o flanelă vișinie spălăcită de soare. Își ducea din cînd În cînd mîna grea ca o vîslă la bărbie și rămînea cu ochii apoși fixînd un punct inexistent deasupra mării.) Ar fi vrut să obțină ceva anume de la viață și tocmai acest lucru Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
un cartonaș alb. Anul ce vine să-ți aducă tot ce ai visat mai frumos. Și mai jos, în dreapta, semna: Antonia. Un fulg de zăpadă se așeza efemer pe scrisul albastru mărunt și în locul acela cerneala se întindea și se spălăcea. Și totuși armata presupunea și camaraderie, nu? Dacă i-ar fi trimis pe toți din gașcă la același regiment poate că n-ar fi fost chiar atât de rău în definitiv. Asta s-o crezi tu! Armata din ziua de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
turnător împuțit. Cu o zi înainte, mama îmi spălase și-mi călcase uniforma cu mare grijă, ca să arăt cât de cât onorabil, eu i-am zis că degeaba, neagră tot nu se face, tot bleumarin rămâne, de-atâta frecat se spălăcise, și c-ar trebui s-o vopsim cumva în negru, fiindcă auzisem eu că la înmormântări se cade să fii îmbrăcat în negru, dar mama mi-a spus că nu crede că pe bunicu’ l-ar deranja că nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pasăre în zbor, este liber să mă privească oricât. ............................................................................................................... (Apoi, din ce în ce mai rar, silabisind aproape, precipitând deodată mișcarea câte-o silabă pe pas.) Eu sunt li-be-ră să zbor. Pri-vi-rea lui zboară către mine. Suntem amândoi pă-sări. Oa-meni-pă-sări... Scena 9 (Același soare spălăcit în mijlocul unui cer de un albastru intens. Scena este ocupată de o femeie îmbrăcată într-o rochie foarte simplă și lungă, poartă sandale și un fel de cunună pe cap. Ea nu face nimic, decât privește lung în sală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Întorci. Întâmplarea, domnu’ Petru... Și o spaimă ca un nod În gât. O nedumerire, mai bine zis. De ce nu mai găsesc eu drumul spre casă? Eu, Sebastian Gavril Gheretă, de o viață poștaș În „Bosnia”? Și de ce uit? Ochii albaștri, spălăciți i se umeziră, mâna În care ținea țigara aprinsă Începu să-i tremure și, Înainte ca Petru să găsească un cuvânt ori un gest de Îmbărbătare, Gheretă izbucni În plâns. Ești obosit, domnule Gheretă, doar atât. Dacă vrei, te conduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
răsărind albe dintre florile violete ale scaieților. A trecut atunci pe acolo Vecu, despre care se zicea că în tinerețe fusese poet. Era un bătrân foarte taciturn, uscat la trup, deșirat, adus din spate, cu o claie de păr blond spălăcit în care nu se cunoșteau decât de aproape firele albe. Umbla totdeauna singur, ca un somnambul, fără să intre în vorbă cu nimeni. Locuia tot singur într-o cămăruță în care încăpea doar un pat. Ideea mi-a venit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
bătrânețea ne pricopsește cu "darul" de a vedea mai bine unele lucruri pe care, înainte, nu prea le observam, din fericire. După ce am studiat cerul atâția ani, calculând deplasarea astrelor, am descoperit abia acum că, în vreme ce, la amiază, cerul e spălăcit, tânăr și nepăsător, spre seară el îmbătrînește... Altădată, când mi se făcea frig, era de ajuns să întind mâinile spre foc. Sângele cald îmi dădea, repede, o stare bună, fericită. Acum, totul e altfel. Uneori, până și lumina care mi-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
luat de-acasă. Nu mai are scoarțele negre, nici toate foile. Începe cu "Întoarcerea fiilor lui Iacov la tatăl lor", din Geneză, și se sfârșește cu "A doua epistolă sobornicească a lui Petru". Roșul care colora marginile foilor s-a spălăcit, iar hârtia a căpătat culoarea zidurilor îmbătrînite. De câte ori mă uit spre raftul din bibliotecă unde se află, îmi spun că tot ce e ulterior copilăriei e o altfel de realitate. Acesta fiind pentru mine supremul compliment. Are cap bun, ca
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
un loc și pentru mine, mi-am dat seama că pericolul era iminent. În primele zile din septembrie, nu mă mai gândeam decât cum să scap. Aerul mirosea a frunză de nuc și a fân uscat, cerul nu mai era spălăcit ca în lunile cu călduri mari, căpătase o anumită gravitate în care se presimțea toamna, deși pădurile nu erau, încă, înroșite. Mă prefăceam mai departe că învățam, ca să nu dau de bănuit, dar, culcat în iarbă, îmi băteam capul cu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cunoaștem mai bine, nu-i așa, Sstu? S-a Întors spre locul ocupat de el o clipă mai devreme și a părut nedumerită. — Stuart a trebuit să plece, Lil. Hai s-o luăm din loc. I-am tras haina verde spălăcit peste pulover și am ridicat-o În picioare, iar ea s-a clătinat nesigură până și-a recăpătat echilibrul. Afară, aerul era rece și Înțepător și m-am gândit că asta o va ajuta să se dezmeticească. Nu mă-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]