340 matches
-
lăsat convins să-i arăt nici măcar Muzeul de Artă, l-am mințit că era în renovare și că nu se deschidea decît la sfîrșitul anului. Oricum nu e mare lucru de văzut, colecțiile sînt sărăcăcioase, i-am explicat, un El Greco spălăcit, Uciderea pruncilor, o lucrare slabă a lui Brueghel din cauza culorilor prea țipătoare care îți lăsau impresia că infamia se petrece într-un parc de distracții, și un cap al lui Ioan Botezătorul nesemnat, așezat orizontal pe o tipsie într-o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Ca într-un tablou, focul ardea în inima cărămizilor. Complicitatea flăcării este alta decât complicitatea apei. În ușa bisericii, împăratul David actualiza Psalmul 27. 4. Se îmbrăca fără gust, purta haine uzate, cămăși roase pe la guler, pantaloni dintr-o velură spălăcită, sacou cu căptușeala ruptă, ghete cu ștaiful căzut, pulovere destrămate și alte vechituri SH, țoale ale unor generații ieșite din uz: Put a neamț nespălat, le storc și curge untură dine ele, fuge apa peste textilă, precum ploaia pe acoperișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bravo! 10! L-a iubit mult, a iubit-o, era frumoasă, avea părul blond, obrajii catifelați, ochii... și profa, babă trecută de 60 (a douăsprezecea mireasă astrală a poetului) a scos din poșetă un ciob de oglindă: obrajii căzuți, ochii spălăciți, buze vineții, bucle tip Ludovic al XVI-lea... A iubit-o copii! În parcul Copou, toamna, elevii de la internat adunau frunze uscate; Petru și Genia îngrijeau spațiul dintre între două statui; frunzele putrede împrospătau memoria cimitirelor. Toamna se întregește ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Încet-Încet, a lăsat un braț să cadă În palma Întinsă a infirmierei. Pe nesimțite, aceasta s-a apropiat și a cuprins-o În brațe... Ardea ca un cărbune!... „Unde sunteți, nătăfleților? Uite aici foc aprins și voi umblați după cine știe ce spălăcite!” - i-a venit să strige infirmierei. A mângâiat-o pe părul negru ca mangalul și a Îndemnat-o să intre În cadă. De această dată, a ridicat un picior ca scris de penelul unui pictor și a pășit peste marginea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de ceas de vorbă cu el la marginea pădurii, lângă niște stejari mari și bătrâni, cu crengile coborâte protector peste ei, în timp ce însoțitorii săi stăteau tăcuți la câțiva pași mai încolo, cu mâinile vârâte în buzunarele salopetelor muncitorești, decolorate și spălăcite se vedea bine de ploi și de îndelungată purtare. Pe un ton enigmatic, dar plin de tâlc, vecinul său de casă din alte timpuri și bunul prieten din tinerețe îi dădu de înțeles că se afla prin acele locuri ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să descifreze literele spălate de timp, reușind să presupună un nume care pare a fi "Tușino". Este precizată și data la care probabil a fost luată imaginea din care Dora nu reușește să descifreze decât "...noiembrie ...", urmat de o pată spălăcită. Urmează și alte câteva cuvinte care par a fi : "Al treilea din... eu". "Bărbatul sub care este cruciulița este într-adevăr al treilea din dreapta... S-ar putea oare să fie tata ?", se întreabă Dora. Conturul neclar al chipului încadrat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
adică voi reveni la noi pe când vor înflori cireșii. Că eu nu pot să beau apă sălcie și să mă amăgesc cu gândul că-i licoare de sub Dealul Căușului! * * * În zadar au protestat oamenii din șapte sate că suedezul cel spălăcit, cu fabrică de mobilă pe tot șesul dintre Dornești și Satu Mare, tot a ras pădurea de cireși de pe întreaga vale a Hatnuței, încât dealurile ce străjuiesc cursul acestei ape au devenit pleșuve în numai câteva săptămâni. Drujbașii, aduși din Maramureș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Luna alină răcoroasă cu stropi de roua lăcrămioarei ceea ce Soarele a pârjolit. · Trei culori cunosc pe lume: roșu sânge galben soare bleu văzduh și libertate Trei culori cunosc pe lume: văzul melodia și simțirea Cu doar doi ochi: căprui deschis, spălăcit calzi, inteligenți și verzi periculoși · Iar dacă ai îndoieli, el te va lua în brațe și te va iubi. Îți va trece. Trece frica. Rămâne emoția. · Și mai este Viteza. Fuga cu tine de nimic și către nimic și peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fi bunica: era o ființă sperioasă, gata să se smiorcăie, care-și cerea iertare nu pentru că poate o lovise, ci pentru ceva ce ea încă nu reușea să înțeleagă, ceva mult mai adânc, ca profunzimea ochilor ei de-un albastru spălăcit. "Spune-mi, eu ți-am făcut-o?" Da, m-ai bătut, bunico." "Iartă-mă." "Te iert." Cuvintele îi ieșiseră repede pe gură, fără pauză, și totuși mai erau încă în aer și aveau o greutate ciudată. "N-o să se mai
Sora Katiei by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8059_a_9384]
-
dezvoltat în teatrul experimental al vieții noastre în doi și mi-am dat seama că, mutându-se la Deep River, ea lovea în majoritatea acestor părți, dezintegrând întreaga iluzie, plănuind să se cupleze cu altul, lăsându-mi doar niște costume spălăcite și roase cu care să-mi joc propriul rol.
Richard Ford - Ziua Independenței by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/7326_a_8651]
-
cunoșteau decât ele, literele arabe, așa cum cotloanele și ascunzișurile de sub pământ nu sunt cunoscute decât de furnici. - Tată-mare, dar furnicile știi să le citești? El a râs ușor o bucată de timp, apoi și-a afundat mâna în părul meu spălăcit. - Nu, nepoate, alea nu-s de citit. - Da’ de ce? Când sunt grămadă seamănă cu niște litere turcești. - Așa par, dar nu sunt. - Le-am văzut cu ochii mei, l-am contrazis pentru ultima oară. Trăgeam din țigară și mă întrebam
ISMAIL KADARE - Cronică în piatră Vremea nebuniei by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/4789_a_6114]
-
Nu suntem prea vorbărețe...”, și m-a privit drept în ochi. Era prima dată când privirea ei a rămas atât de mult ațintită asupră-mi și prima oară când observam cât de limpezi erau ochii săi cenușii, de un albastru spălăcit. Gri-albăstrui. S-a aplecat și m-a sărutat pe obraz sau, mai degrabă, i-am simțit pe furiș buzele. Și mă fixa în continuare cu acea privire limpede și absentă. A stins lumina și, înainte de a închide ușa, mi-a
PATRICK MODIANO - În cafeneaua tinereții pierdute () [Corola-journal/Journalistic/4425_a_5750]
-
un frate. Cu cele mai bune gânduri, Florio [Alla gentilissima signorina Georgetta Ghimpeanu, Via Toamnei, nr. 35a, Bucarest, Romania]. * [București, 27 noiembrie 1926] Dragă Georgeta, Formule ca „vechiul meu prieten" sau „dragă Florio" nu mi se par nici mucegăite nici spălăcite, dacă nu sunt puse numai pentru simetria epistolară. Cât privește atributele de „filosof", „raționalist", astea sunt excogitațiuni infernale ale spiritului tău de generalizare prea accelerat și care m-au dărâmat în ochii unor ființe în fața cărora ar fi trebuit să
Însemnări despre tânărul G. Călinescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6404_a_7729]
-
niciodată o încordare vitală. Blaga nu are intuiția vieții, mărginindu-se doar la noțiunea ei. De aceea, în Hronicul și cîntecul vîrstelor tensiunea destinului e filtrată pînă la o diluție idilică, ce cade în picături moi pe zațul unor pagini spălăcite. E atîta umoare blajină în ele că picoteala lor visătoare sfîrșește prin a te consterna. Volumul este o autobiografie romanțată în sens rău, cu o vădită intenție panegirică de a zugrăvi elogios toate rudele sau apropiații. Rezultatul e o carte
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
derizoriu. Ca și în Legenda activistului în inspecție, îndelung pregătitul eveniment nu va mai avea loc, lăsând doar un orizont de posibilitate încărcat de reverie tovarășei alese pentru onoarea supremă. O serie de flash back-uri paseiste filmate într-un alb-negru spălăcit reprezintă tot atâtea decupaje ale unei existențe umile, care prin sugestie se contaminează de cenușiul peliculei. Însă cu abilitate, Stere Gulea reușește să facă aceste secvențe cețoase mai vii decât cadrele unui prezent colorat. Toate aceste fragmente posedă, nu doar
Estalgie și puțină uitare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3275_a_4600]
-
treceam printr-un oraș ce n-a fost nicicînd un oraș născut mort ce îl purtam sub piele pulsînd veninos un oraș de amintiri deșucheate treceam cu pasul ușor poate căutam benzinăria poate el mă aștepta acolo în salopeta lui spălăcită așa cum l-am zărit odată într-o poză decupată din news poate intram și eu printre rînduri - rînduri tipărite în același ziar gălbejit în buzunarele mele necheza un pistol și atunci gagicile au țipat toți și toate cunoșteau intenția
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
dramatismul și haloul lor, numeroasele poeme "de familie" din primul ciclu (cel mai dens) al volumului, Viețile mele nesfinte, prin care autobiograficul este înălțat în filosofic și simbolic. Devenirea întru rău a estului, prin care acesta a ajuns o etichetă spălăcită, ilizibilă pentru căutătorii adevărului, este cauzată de îndepărtarea oamenilor de divin: ei au maculat "oglinda văzătoare", prin ideologie, prin ură. Așa cum întunericul creează premisele căutării luminii, poeta se înverșunează, cu patos enorm, să reconstituie integralitatea, ca "martoră mută a acestei
între blândețe și rigoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10841_a_12166]
-
dar eu îi voi rămâne dator toată viața lui Vladimir Tismăneanu pentru șansa unică pe care mi-a oferit-o atunci de a-l cunoaște pe unul dintre idolii mei în anii '80. A apărut jovial, îmbrăcat în niște blugi spălăciți și o cămașă în carouri (poza de pe coperta volumului Restaurația de catifea este făcută atunci). Din generosul bufet suedez și-a ales un singur ou fiert, în rest cafea și foarte multă vorbă. Totul este surprinzător la Adam Michnik. În
Disidentul cu față umană by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10169_a_11494]
-
plecam în șir indian prin sat ca să speriem hârcile ce stăteau la taclale pe la porți, pe la ferești. Unii aveau curcubete monocolore, alții le aveau pistrițe, parcă ar fi fost bolnave de vărsat de vânt, în diferite nuanțe de verzui, alb spălăcit, galbenroșcat și albastru-portocaliu, cu forme rotunde și alungite, netede sau scorojite. Deși nu eram decât o gâgâlice, în seara aceea am plecat hotărât de-acasă ca să nu mai văd tristețea ce se prelingea pe chipul mamei. Tata vroia să se
Montrealul din sufletul meu sau Noaptea curcubeelor. In: Editura Destine Literare by DORINA MÃGÃRIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_266]
-
vorbește de săptămâni întregi, adăugă apoi. Dar eu îl înțeleg pe tata. Aparent mulțumită de răspuns, accabadora își scoase mâna de sub șalul negru și atinse delicat fruntea osoasă a bătrânului. La acel gest, bărbatul deschise ochii, fixând-o cu pupilele spălăcite, fără să scoată nici măcar un geamăt. - Ați luat de pe el toate talismanele binecuvântate? - Toate. Am căutat și în perne și în saltea. I-am luat și pandantivul de botez. Nu mai are nimic care să-l țină. Enumerând obiectele vocea
Michela Murgia: ACCABADORA by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3884_a_5209]
-
Ștefan își schimbă scaunul într-o poziție mai avantajoasă pentru el, în așa fel încât să-o poată privi cât mai amplu, iar ea să nu-l vadă. Șatenul are fața lungă,nasul borcănat, iar ochii sunt de un albastru spălăcit,mici și iscoditori. Își întinde brațul drept, protector prinzându-i umerii fetei și atingându-i sânii. Ea nu reacționează, dar nici prea încântată nu este de asemenea tandrețe fațișă,chiar în public. “Este în călduri prespălatul, nu mai poate aștepta
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
facă să-l simtă în apropiere, dar fără nici un rezultat. Acum, dacă nici acum, nu voi avea tăria să-i spun că o iubesc, să-i spun că am iubit-o mereu, atunci nu sunt eu. Sunt doar o copie spălăcită a ceea ce cred eu că sunt! Așa își frământa mintea bietul Anton. Referință Bibliografică: Să nu uiți trandafirii continuare / Viorica Gusbeth : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1962, Anul VI, 15 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorica Gusbeth
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383548_a_384877]
-
celor treisprezece icoane. Mă furișam în spațiul ăla unde erau cele trei animale amuțite. Mă apropiam pe la spate, nu cumva să le tulbur. Să văd și eu la ce se uitau atât de fix animalele alea nenorocite, cu ochii lor spălăciți. Dar n-am văzut nimic. Cele de acolo s-au întâmplat cu o mie de ani înainte. Nu înțeleg nimic. Mă uit prin casă. Nimic. După stâlpi. Nimic. Mă duc la animale. Ele trăiesc. Le lovesc. Nici nu se mișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
sunt la fel ca Alice, îmi place să duc la capăt ce am început. Deși nu e chiar o comparație cinstită. Până la urmă Alice nu a omorât pe nimeni. * * * Detectiv-inspector Fincham avea o față trandafirie, netedă și un păr roșcat, spălăcit. Părul și ochii se aflau într-o alăturare nefericită. Iar genele și sprâncenele aveau o culoare atât de ștearsă încât se pierdeau în piele, lipsind trăsăturile feței de contur, de parcă s-ar fi refăcut după niște arsuri grave. Purta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
-se în jos la mine. A fost o greșeală din partea ei. Știam că a avut dintotdeauna o afinitate pentru Tom. E în hol, am spus cu răutate, privind melancolic înspre Julia Seddon. E înnebunit după ea de luni de zile. —Spălăcita! a spus Baby pe un ton care trebuia să fie batjocoritor, dar a sunat mai degrabă iritat. Așa îi plac lui, mici, deschise la culoare și aparent lipsite de apărare, animăluțele firave din pădure. Baby a pufnit. —Aia e la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]