96 matches
-
ai parte de aceleași necazuri ca și mine, numai că în doză dublă. —Grozav! Alison a scos limba la Fiona. —Tu trebuia să mă înveselești, nu să mă faci să mă simt și mai rău. —Scuze, i-a răspuns femeia spăsită. Dar asta e realitatea vieții de soție numărul doi, în cazul în care sunt și copii implicați. La noi nu e ca în The Partridge Family 1. —În cazul meu și-al lui Luca și-așa nu prea sunt șanse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dai seama cât de tare îmi duci dorul, a explicat ea cu un surâs menit să îndulcească lovitura. Ca să apreciez câte-ai făcut pentru mine și Milly? a întrebat-o el cu voce scăzută. Susan a adoptat o expresie puțin spăsită. Ceva în genul ăsta, da. Aplecându-se către ea, Nick și-a apropiat fața la câțiva centimetri de a ei și a privit-o în ochi. —Susan, îmi pare așa de rău că-ți spun lucrurile astea abia după ce ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
într-un minut“, pe care-l folosea în orice situație, a sărit în picioare fără nici o ezitare. —Hai, puiuț! Hai să mergem! Băiatul a săltat-o pe Jessica pe-un șold și-a ieșit din bucătărie. —Bună. David a zâmbit spăsit, dar Fiona nu s-a clintit de lângă ușă. —Bună. Femeia nu i-a răspuns la zâmbet, nevrând să pară prea dispusă la reconciliere înainte să afle exact care urma să fie direcția conversației. Am fost un mare idiot, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
chinuindu-se să-și aducă aminte exact acea ceartă, dintre numeroasele certuri pe tema copiilor. Și-ți aduci aminte că ți-am zis că mă duc să mă plimb cu mașina? Bărbatul s-a uitat la ea cu o privire spăsită. —Ei, atunci s-a întâmplat prima dată. Julia a scos un sunet ca și când s-ar fi sufocat. Și în cele două ore, cât ai fost pe lista dispăruților, ai reușit să concepi un copil cu fosta ta nevastă... asta vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pauză. —O pauză? Julia s-a uitat la el nevenindu-i să-și creadă urechilor. — O pauză de la ce? — O pauză de la nesfârșita ta perfecțiune. Bărbatul a avut măcar bunul simț ca, în vreme ce rostea cuvintele alea, să arboreze o expresie spăsită. Julia a izbucnit într-un hohot de râs fals. —Ei, asta-i o chestie pe care n-am mai auzit-o. Te-ai culcat cu o altă femeie pentru că eu eram mult prea perfectă? — Da, ceva în genul ăsta. James
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
asupra lui Finn, pocnindu-l atât de tare că e nevoie de doi dintre masculii zdraveni ca s-o poată lua de pe el. Finn o să aibă vânătăi toată săptămâna. Capitolul XXII — Chiar n-am vrut să fac așa ceva... mărturisește Daisy spăsită. Și nici Barney... Ne îmbătam împreună în casă - Barney era supărat fiindcă i-a văzut pe Finn și Vanessa plecând împreună și bănuia că se întâmplă ceva, și chiar avea dreptate... Daisy privește la Finn, care a relatat deja scena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
-mi porți pică pentru că am nevoie de puțină credință ca să trec peste asta. Cu silueta proiectată pe fundalul ferestrei, își prinse mâinile în creștetul capului. —Să-ți port pică? Doamne, nu! Se întoarse în pat. Niciodată. O mângâie pe cap, spăsit. Bineînțeles că există forțe mai mari decât noi. Le simți în mâna lui mângâietoare - forțe atât de mari încât căile noastre nu înseamnă nimic pentru ele. Te iubesc, spuse el. La zece ani după întâmplare, și totuși prematur cumva. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
bine că n-am vrut să spun asta. Dar am sădau dovadă de mare agerime psihologică, lăsându-te să mă ataci. În replică, ea presără sare pe ultima bucată de șuncă rămasă pe farfuria lui. El o vârî în gură, spăsit. Exact la asta mă refeream. Dădu din mâini, zâmbind. Știi care a fost ultima oară când m-am simțit atât de liber? Eu și cu Wendy ne târâm prin casa aia colonială dezinfectată, evaluându-ne ca inspectorii de la asigurări după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Dacă toată lumea... Nu e politețe, țipă ea. Pur și simplu le fuți creierii tuturor. El dădu înapoi. Evident. Asta era maximum din partea lui în materie de cruzime, ceea ce o făcu să se simtă rușinată. Când ajunseră la dezbatere, era deja spăsită. Îl luă de braț, în timp ce traversau parcarea primăriei. Îi dădu drumul în hol, când îi văzu pe Karsh și pe colegii lui de la Platteland. Rămase cu ochii în jos, la marmura de culoarea piersicii, în timp ce Daniel o conducea spre sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nimic. Nu mă laud deloc. Din întîmăplare, acesta e adevărul. — Dai dovadă de modestie, zise Lanark, dar te înșeli atunci cînd spui că nu faci nimic. Vorbești foarte bine, Sludden zîmbi și luă o țigară de la Gay, care se întorsese spăsită lîngă el. — Nu vorbesc întotdeauna atît de deschis; ideile mele s-ar risipi de pomană. Dar cred că pe tine te-aș putea ajuta. Cunoști vreo femeie de pe aici? Nici una. — O să-ți prezint cîteva. Sludden se întoarse spre Gay și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
acești ani, Antonio Îi solicitase de cel puțin zece ori o „ultimă Întâlnire“. Începeau Întotdeauna cu implorări și promisiuni și se Încheiau cu țipete, lacrimi și amenințări. Despre cine mai vrei să vorbești? Îl Întrebă prevăzătoare. — Despre copii, răspunse Antonio spăsit. — Am vorbit deja despre copii, spuse Emma. Trebuie să-i Întreții și asta e datoria ta. Îi poți vedea, iar ăsta e un drept al tău. N-ai făcut nici una, nici alta. E clar că nu te interesează. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sunt! Ăăă. Deci cât are fata? —Patru luni. La fel ca al meu. Al meu e băiețel. Îl cheamă, ăăă, Theo. Ochii lui Alice au alunecat către mormanul de cărți de lângă Hugo. — M-am apucat de studiu, a mărturisit Hugo spăsit. Soția mea e, ăăă, plecată momentan. Eu am rămas la cârmă și, sincer să fiu, nu mă descurc prea bine. Fir-ar al dracului! De ce naiba pomenise de Amanda? Fața lui Alice s-a crispat. —Trebuie să plec, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
da ascultare bărbatului și la bine și la rău, și câte altele o mulțime, că era citit și cu drag de meserie. La sfârșit, au jucat Isaiia dănțuiește, părintele în cap, blagoslovind, după el mireasa, cu ochii în pământ, ginerele, spăsit și pătruns, brutarul ferind luminările, nașa, socrii mândri, Aglaia și Grigore lăcrimând. Au ieșit apoi la trăsuri, înghesuiți de curioși. Răsuflară. Afară ardea soarele și boarea primăverii le răcori obrajii. Stere se apropie de Lina. - Ți-e frică? o întrebă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și se trăgeau către naos, în umbra stranelor. Ochii lor bătrâni, plini de ape, albi în pânza aceea de lumini amestecate, străluceau mărunt, clipind când și când. 136 Baba Mița se uita împrejur, după ce se mai obișnuise. Își vedea vecinele, spăsite toate, ascultând vocea preotului, și le măsura cu privirea ei aprigă. Baba Chirița, una puțină și slabă ca scândura, de nu mai avea dinți de loc, morfolea singură ocări văzând vânzoleala muierilor tinere care ieșeau repede afară. Pe zidurile reci
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
De la Válgoma și cu mine am scris, prin opoziție, Istoria universală a demnității, care este memorialul unui triumf costisitor al inteligenței. Sper ca altcineva să se apuce de o cronică a prostiei, care să ne lase pe toți uluiți și spăsiți, ca unii care descoperă că au fost escroci și victime ale escrocheriei În același timp. În discursul său Despre prostie, Robert Musil a semnalat deja aparența ei Înșelătoare: „Dacă prostia nu ar avea nimic În comun cu ceea ce ar putea
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
în haznaua pregătită din timp de onor Guvernul României, încă din primăvara anului trecut, când a fost votată noua Lege a educației, lege organică transpusă întocmai în forma sugerată de președintele României. Las deoparte faptul că însuși domnia sa recunoaște, nu spăsit, ci hăhăind cât îl ține gura sa de fost bișnițar, că pentru el școala nu a fost cel mai plăcut loc și nici unde s-a omorât el cu firea. Dar mă gândeam eu, mai anul trecut, de unde a luat
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
direct în haznaua pregătită din timp de onor Guvernul României, încă din primăvara anului trecut, când a fost votată noua Lege a educației, lege organică, transpusă în forma sugerată de președintele României. Las deoparte faptul că însuși domnia sa recunoaște, nu spăsit, ci hăhăind cât îl ține gura sa de fost bișnițar, că pentru el școala nu a fost cel mai plăcut loc și nici unde s-a omorât el cu firea. Dar mă gândeam eu, mai anul trecut, de unde a luat
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
nr.: (după o pauză) Oare ce-i spune...? Oare ce-i arată? Sursa dublă: Păi... cred că... pisica... Obiectiv nr.: (stăpînindu-și cu greu rîsul)... albă...! Sursa dublă: Ba... neagră..., e tot aia pe care o știm și noi... Plutonierul: (apare spăsit, aproape umil) Dragi băieți..., stimate domnule Nae întîiul..., stimate domnule... Nae al doilea, stimate domnule... Nae al treilea... dragă domnule... Nae... Sursa dublă:...al patrulea... Plutonierul: Așa e, al patrulea... vreau să vă spun... vreau să recunosc că... v-am
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
prost renume prin împrejurimi, e bine să fiți văzut luînd vechituri din gunoaie, ziua-n amiaza mare? Lăsați gioarsa aia la locul ei și reîncadrați-vă în grupul de vizitatori... Artistul mormăi ceva sub formă de scuză și se depărtă, spăsit, de apetisantul gunoi. Directorul mai străbătu cîteva sute de metri, apoi se-ntoarse. Culmea! Fonfu T. Manole era iar în mijlocul mormanului de hîrburi și studia atent aceeași nenorocită servietă. Indispus, directorul teatrului a ridicat tonul, ba chiar a proferat și
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
ea o duminică liniștită, fără beții și scandaluri, ca-n familiile normale. Îl forțează pe histrion să promită că, măcar duminica, nu va bea. Și-l trimite la piață, să cumpere o rață, că vroia să gătească rață pe varză. Spăsit, Nuni promite. Și mai promite că-ntr-o oră e acasă, cu rața sub braț. Se prevestea o duminică atipică, pentru conflictu alizantul comedian. N-a fost să fie... Chestia cu rața a mers ușor. După aceea începe burlescul... Căci
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
inventat de autorul sovietic menționat mai sus ("nahoditsia" a se afla undeva, cândva). Un bun subiect de speculație azi, cu "mobilitățile demografice" care au zguduit constituția celei de-a Va Republici Hexagonale, unde Egalitatea (oricum virtuală) pare a se retrage, spăsită, în fața obsesiei Legalității. M-am amuzat, cândva, scriind despre "exotopia" lipovenească în spațiul românesc. Dar dacă problema ne/re)găsirii rostitorului în lume ca premisă a comunicării ar fi trăită nu la nivelul unei comunități (ca rezultat al complicațiilor geo-politice
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
avea nevoie de ajutorul nostru. Câte o găleată de apă mai aducea fratele cel mare. Tot el mai despica niște lemne, la noi se făcea mâncarea, fie iarnă sau vară, la plită, cu foc de lemne. De Ajun ne culcam spăsiți, nerăbdători să treacă noaptea mai repede și ne trezeam cu noaptea în cap să vedem ce daruri ne-a adus. Acestea erau vreo cămășuță, un pantalon, ciorăpei, lucruri utile, care oricum ni le-ar fi cumpărat, dar noi, totuși, ne
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pân’la gât.“ Până la urmă sosesc și ei la locul convenit, însă, în loc să îl ucidă pe Prospero, fură niște haine ce le-au luat ochii și sunt aspru pedepsiți și fugăriți de-acolo, pentru ca, la sfârșitul piesei, să fie aduși, spăsiți, înapoi. Exprimarea opoziției buni/răi prin progresiva complicare a itinerarului pare a fi deliberată: cei buni nu au nevoie de etapele de încercare, pedepsire și purificare de care au nevoie ceilalți, cu atât mai mult cu cât aceștia din urmă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
pân’la gât.“ Până la urmă sosesc și ei la locul convenit, însă, în loc să îl ucidă pe Prospero, fură niște haine ce le-au luat ochii și sunt aspru pedepsiți și fugăriți de-acolo, pentru ca, la sfârșitul piesei, să fie aduși, spăsiți, înapoi. Exprimarea opoziției buni/răi prin progresiva complicare a itinerarului pare a fi deliberată: cei buni nu au nevoie de etapele de încercare, pedepsire și purificare de care au nevoie ceilalți, cu atât mai mult cu cât aceștia din urmă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
cu toate eforturile sale, nu reuși să-și amintească unde pusese cercelul. Drept pentru care jură că va Întoarce casa pe dos și Îi va restitui cercelul, Întreg și sănătos, chiar În seara aceea. Când o conduse la ușă, bălmăji spăsit că nu-și va ierta asta niciodată. Annette râse. 22 Mi-e bine cu tine și așa Trecură una prin fața celeilalte pe scări. Imediat ce ieși Annette, apăru Nina Gefen, cu părul ei cenușiu tuns sobru, cărând o sacoșă grea, plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]