103 matches
-
am găsit totul gustos și aromat, deși cam nesărat, iar condimentele cu care eram obișnuit lipseau cu desăvârșire. Până și berea mi s-a părut bună. Mâncam în tăcere. La un moment dat, adalingul de la dreapta lui Faroald, un bărbat spătos, și-a șters mustățile cu dosul mâinii, și-a netezit barba și s-a uitat la mine. Se numea Ariald și era căpetenia unei centurii. M-a întrebat: - Ești cumva castrat? Mai mult uimit decât ofensat, am murmurat: - Nu, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ei zâmbind și s-o Întrebi calm: „Vrei să lucrezi cu mine?” Ceilalți păreau să cunoască jocul, așa că În treizeci de secunde totul se terminase. Bruno aruncă În jur o privire panicată și se pomeni În fața unui brunet scund și spătos, Împăroșat, cu sexul gros. Nu-și dăduse seama, dar erau numai cinci femei la șapte bărbați. Slavă domnului, celălalt nu părea poponar. Vizibil furios, fără o vorbă, individul se culcă pe burtă, Își puse capul pe brațele Încrucișate și așteptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
dar din gândurile lor nu se auzea decât un murmur prea slab. Erau altfel decât oamenii pe care Îi mai văzusem vreodată, Însă Moru Îmi spusese că aveam să văd o grămadă de ciudățenii În călătorie. Erau mari, Înalți și spătoși, cu pășitorii precum trunchiurile groase de copac, cu piepții largi. Purtau niște blănuri uscate, care scârțâiau ori de câte ori se mișcau, iar capetele le erau acoperite cu țeste de cerbi cărora le păstraseră coarnele. De brațe aveau prinse niște crengi de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
sat așa că, ori de câte ori se Încingea discuția, restul oamenilor mormăiau Încetișor, după cum credeau că le e interesul. - Cuvintele astea o să ne aducă numai chin, tot spunea unul dintre vrăjmașii lui Moru. Îl chema Scept și era ditamai omul, mare și falnic, spătos, cu pletele și barba neagră. Când vorbea, Își rostogolea ochii bulbucați peste cei strânși În poiană. - Ați văzut unde s-a ajuns cu casele lui Dilc, zicea el. Mâine-poimâine o să facem case cât colinele, ape care curg prin sat, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lui Scept. Tropoteam precum o turmă de bivoli alergând peste câmpie, stârnind nori de praf și culcând ierburile la pământ - Poate mor, poate scap! mai strigară câte unii când ne amestecarăm cu vrăjmașii. În față mi se arătă un blond spătos, cu capul Învelit În plete și barbă. Era din neamurile de pădurari de la Miazănoapte - răsucea o bâtă uriașă și, rostogolindu-și ochii cu furie, dădu să-mi zboare capul de pe umeri. M-am aplecat, ca atunci când se repede mistrețul furios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
154 <vick45>: și nevasta are tot atît <mariana 45>: tu cred că ai 167, e adevărat? <vick45>: cum ai ghicit? <mariana 45>: și cam plinuț <vick45>: zi gras, nu mă supăr. <mariana 45>: știam eu... mie îmi plac bărbații înalți, spătoși. Puternici. Cu mustață... <vick45>: well, iti doresc noroc <mariana 45>: speranța mea este să găsesc unul de pe aici, divorțat. El știe cum e viața aici, nu ma caută ca să scape din țară... ok, plec să spăl mașină <vick45>: ok, un
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
pe-un covor... cine să-mi fi prezis că Făt-frumosul așteptărilor mele avea să fie unul motorizat, analfabet, dar care, atunci când își așează o carabă pe tine, fiecare celulă a ta începe să vadă stele verzi... Superbia de atlet a spătosului Genel nu-i depășită decât de mlădierea inteligenței sale native, care s-a vădit, oricât ar părea de necrezut, tocmai atunci când mi-a cerut să..." Dar mintosului Genel, în afară că nu înțelese nimic, nu-i fu dat nici să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mișuna de căruțe țărănești cu coviltire înalte, încărcate cu mături, oale smălțuite, pahare străvezii de sticlă și borcane de lut, deasupra cărora moțăiau copiii lângă femei în fuste lungi. Camioane cu osii de fier 19 hurducăiau prin gropile drumului. Căruțașii spătoși suduiau caii nădușiți și-i loveau năprasnic cu bicele. Alături alergau mașinile pline vârf cu precupeți veniți de la Găiești și Pitești. Deasupra automobilelor, în papornițe, țipau curcani și porci legați cu frânghii. Larma îți lua auzul. Priviră prăvăliile așezate una
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
50 - Cu suriul știi să dai? mai întrebă Stăpânul cu glas răgușit, și o clipă cercelul de argint, legat cu ață roșie de ureche, sclipi în lumina focului. Avea niște ochi mohorîți'și blânzi, mai negri și mai adânci. Era spătos și pe obrazul muncit, stflcit în bătăi, nu se citea nimic. Mișca greu palmele mari și cu degetele își aruncă mai spre ceafă șapca unsuroasă. Când se urnea, în buzunarele largi u sunau creițarii câștigați la barbut. În picioare purta
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și năucite, urmăreau povestirea arătându-și spaima și compasiunea. Niciuna din ele nu trecuse vreodată fruntariile orașului Napoli și nicicând nu se aventurase de una singură pe vreo cărare de țară. Închipuindu-și-l pe acel călugăr, chiar dacă robust și spătos, în bătaia stihiilor de tot felul, le făcea să scoată strigăte discrete de înfiorare și suspine molcome și vlăguite. Eu nu m-aș duce de una singură și pe jos nici până în port, se trezi vorbind nevasta unui baron, soțul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
a supraviețui dădea lecții particulare de greacă și latină, de matematică și de fizică, de filozofie și de chimie. Era neistovit: în aulele universității observațiile lui răsunau fără încetare, iar profesorii se înfiorau când îl vedeau venind pe acel tânăr spătos cu înfățișare de bătrân marinar abrutizat. Dar chiar și la Padova, deși atât de departe de Napoli, de Roma și de Calabria, ajunse cu acuze grave și defăimătoare mâna cea lungă a Inchiziției. Tu ești frà' Tommaso din Stilo sau
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
au trăit strămoșii, frații și părinții. Cei care mai scriam pe timpurile acelea, ne adunam în cămăruța poetului Vasile Vecinu și uneori mai ascultam Europa Liberă. Până cineva ne-a „turnat" la Securitate. La ușa mea au apărut doi gealați spătoși și încruntați la vederea cărora nevastă-mea era să dea colțu'. S-au recomandat, căpitanul Rumbeț și locotenentul Nu Mai Știu Cum îl Chema. Am fost invitat pentru a doua zi la ora 17 la sediul Securității Statului din Vaslui
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
e numai parțială, pentru că inginerul își afirmă o "conștiință" a propriei "fericiri" (situația 3) pe care "omul din carte" n-ar fi avut-o neapărat. Pe de altă parte, scriitorul nu-și recunoaște "dublul" nici după înfățișare (un om "scund, spătos, roșcovan"), nici după nume (Anton Klentze). Numai porecla ("Bizu") pare a-i spune ceva, astfel că, rostit în mod repetat, cuvântul îl teleportează în trecutul propriei copilării retrăite parcă "într-o clipă", unde îl regăsește pe "Bizu" în forma unui
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
plan social. Mara este un roman-frescă. În universul artistic au loc diferite evenimente: racolarea flăcăilor în armată, târgul de toamnă, tăietura de maistru în breasla măcelarilor. Mara domina acțiunea prin complexitatea caracterului său, prin asprimea și masivitatea sa: "Muiere mare, spătoasă, greoaie și cu obrajii bătuți de soare, de ploi și de vânt". Ea este energică și voluntară, își iubește copiii, o convinge pe maica Aegidia s-o primească pe Persida la mănăstire contra unei sume modice, iar pe cojocar să
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și noroc"; precupeață care "vinde ce poate și cumpără ce găsește", aleargă cu marfa de la Rodna la Lipova, ca o adevărată femeie de afaceri, sau stă la tejgheaua plină de poame, de turtă dulce, de pește. Ea este "muiere mare, spătoasă, greoaie și cu obrajii bătuți de soare, de ploi și de vânt"; aprigă, demnă, vrea să scape de sărăcie și să-și crească cei doi copii, pe Trică și Persida. Copiii umblă "zdențăroși și desculți", dar sunt "sănătoși și rumeni
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și așezată deodată își pierde cumpătul și se aruncă răsfățată asupra lui (n.a. Ghiță) nu pare să conteze căci Ana era tânără și frumoasă, Ana era fragedă și subțirică, Ana era sprintenă și mlădioasă, iară el însuși era înalt și spătos, o purta ca pe o pană subțirică. Narator și personaje susțin același lucru. Aceasta e Ana: atât de "norocoasă" (cum o vedea bătrâna) de a avea... atâtea! Cât despre ce este Ana, cititorul mai are de așteptat ca să afle. Din
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
în unire: „- Iar se oțărăsc în tine cei șapte draci! îi zicea rîzînd Nechifor și-și mîngîia mustața groasă adusă a oală. La mustața aceea neagră și la ochii aceia cu sprincene aplecate și la toată înfățișarea lui îndesată și spătoasă, Vitoria se uita ascuțit și cu îndîrjire, căci era dragostea ei de douăzeci și mai bine de ani. Așa-i fusese drag în tinereță Lipan, așa-i era drag ș-acuma, cînd aveau copii mari cît dînșii. Fiind ea așa
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
zdravănă, cu săpun din acela bun, făcut de mine alaltăieri! - Bine, Iancule, dar nu mă grăbi, că trebuie să mă îmbrac și eu. Și uite așa, dă-i, dă-i, mai pe amurgite, o luăm noi spre cumetri. Tata, înalt, spătos, pus la cravată, în mâna dreaptă cu bastonul lui zdravăn, care avea la capătul de sus o măciulie de alamă, pe care dacă o desfiletai, îți puteai aprinde țigara la o brichetă care funcționa cu benzină, opera tatei. În celălalt
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
noapte. Cum era Botoșaniul pe la 1870? Cei care au citit, știu cum arătau orășele de atunci, cu viața lor, a oamenilor, în „târgurile unde nu se întâmpla nimic”. Bunicul era un bărbat înalt, altfel tata cui i-ar fi semănat, spătos, cu mâini muncite, bătătorite, amirosind a petrol, un om cu un glas blajin, căci dacă tata cânta așa de frumos, desigur că acest meșteșug îl moștenea de la bunicul. Desigur că fanaragiul, când venea acasă de la slujba sa, ostenit dar mulțumit
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
la maximum. Contele obosit și nervos repeta mereu: -Infern în Paradis domnule, Infern în Paradis. Într-o noapte când lupta era în toi, ușa cabinetului contelui se deschise cu zgomot, intrând un cavaler ioanit cu plete și barbă neagră, înalt, spătos, impunător. -Nepoate sunt Ludovic strămoșul tău. Oprește calvarul. Osemintele ioaniților și ale templierilor sunt în tunelul castelului. Am fost invocați de cineva care ne-a citit istoria. Cocoșii au cântat. Fantoma dispăru fulgerător. -Căpitane cheamă preoții cu cele necesare. Convoacă
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Klapka. Cine mai are azi conștiință? Glasul acesta se înfipse ca un ac în urechea locotenentului Bologa. Vru să răspundă și nu-i veni nimic în minte. Se uita la el, și inima i se îmblînzi. Cervenko era om voinic, spătos, cu o barbă cafenie care-i acoperea aproape tot pieptul și cu niște ochi în care plângea veșnic o suferință tainică. Bologa îl cunoscuse într-un spital la Triest și descoperise în el o inimă îngerească. Era rutean, profesor la
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
rea de acasă, don' locotenent? ― Ce veste, măgarule? răcni deodată Bologa, ridicîndu-se furios. Ce-ți pasă ție?... Numai acasă îți umblă gândurile, afurisitule, acasă! Soldatul înlemni în poziție, cu fața la locotenentul aprins de mânie. Era om de peste treizeci de ani, înalt, spătos, cu mâinile ca niște lopeți, cu obrajii osoși și cu ochii nespus de blânzi, în care pâlpâia evlavie și resemnare. Apostol îl avea ordonanță de vreo șapte luni și Petre îl slujea cu o credință de câine, fericit că l-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de țăran din Năsăud, sărac și umilit prin școli, s-a îndoit și s-a căciulit până și-a ajuns ținta, devenind mâna dreaptă a solgăbirăului ungur care, la izbucnirea războiului, a intervenit să rămâie pe loc, deși era voinic, spătos și doar la mers avea puțin beteșug, călcând prea în afară și aruncând picioarele din genunchi în jos, ca un cal împărătesc la paradă. Fața fălcoasă se mândrea parcă cu mustățile umflate, pleoștite care-i ascundeau gura foarte largă, cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ani. Solemnitatea va avea loc chiar la cramă. Păstorel răspunde: Invitat fiind la cramă Eu, răspund ca bun creștin, Printr-o scurtă telegramă: Vin! -Ia aminte, vere, la frumusețea vorbirii din bucata: „O întâmplare veche”: Bunicul era un bărbat înalt, spătos, chipeș și se purta cu barbișon. Când, la mânie i se zburlea barbișonul și cu mustățile bârzoi prindea a răcni, mare spaimă cutremura pe cei greșiți. Dar toți îl iubeau, că era om bun. Și fiind el de feleșagul său
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
seri, însă, arătarea din fața intrării nu a mai dispărut nici după ce și-a acoperit ochii o vreme, cu gând că îi tot o năzărire. Când și-a luat mâinile de la ochi, haiducul ședea cu adevărat - cât era de înalt și spătos - în ușă, purtând pe chip un început de zâmbet. A simțit că inima i-a sărit din piept și că i s-au tăiat picioarele... Haiducul a intrat, s-a așezat la aceeași masă din locul mai ferit și a
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]