13,108 matches
-
acces în mod legitim. Prima performanță a acestei expoziții este faptul că ea a fost gândită și a funcționat perfect ca o demonstrație unitară, ca o structură cu un sens de lectură foarte clar și cu o urmărire a traseului spațial foarte convingătoare. A.M. - Expoziția s-a numit "Portret" și a avut un afiș complicat, poate mai complicat și mai explicativ în același timp decît expoziția însăși. Să repovestim în primul rând, dacă ne e permis, chiar demonstrația. P.Ș. - Aceasta
Aurelia Mocanu și Pavel Șușară în dialog despre Florin Ciubotaru by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12634_a_13959]
-
unei semnificații trans-raționale și para-senzoriale. Același Derrida este convins că declinul structuralismului s-a produs atunci când structuralitatea însăși a început să fie conștientizată prin reiterare excesivă. într-o accepțiune largă, de-structurarea (disrupția) în plan componistic a vizat atât organizările spațiale (hors temps, cum le numea Xenakis), cât și pe cele temporale (sintactice). Pe de o parte, centrul tonal, regimul funcțional-gravitațional, de cealaltă parte, unitățile formale croite pe calapoade cadențiale. Din acel moment (începutul secolului 20) s-a declanșat aventura de-
Festin al silogismelor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12686_a_14011]
-
Model de manifestare artistică deja clasicizat, taberele de sculptură în aer liber continuă să atragă artiști, de la proaspeți absolvenți ai academiilor de artă la consacrați, și să fie un teritoriu al investigației artistice, care merge de la simplul exercițiu de construcție spațială până la experimentul autentic creator. Între 11 și 19 iunie a avut loc, la Bistra Mureșului, Simpozionul de sculptură în lemn �Ion Vlasiu", organizat de sculptorul Simion Moldovan, deja versat în organizarea unor astfel de manifestări al căror inițiator a fost
SIMPOZION "Ion Vlasiu" by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/12687_a_14012]
-
pictorița le umple cu aur au, simultan, două înțelesuri diferite: pe de o parte ele sînt complet anulate, devin transparente, și materialitatea lor este dizolvată într-un amplu orizont de lumină, iar, pe de altă parte, lumina impalpabilă primește atribute spațiale, se revelează pînzei asemenea duhului sfînt în plin exercițiu epifanic. Pentru că lumina Sultanei Maitec, și abia acum poate fi înțeleasă relativitatea încadrării artistei într-un orizont fizic, de tip solar și meridional, nu este una exterioară, o lumină care izvorăște
Ovidiu și Sultana Maitec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12817_a_14142]
-
sinonime, între autorul lui Gargantua de pe la mijlcul secolul al XVI -lea și autorul Călătoriei până la capătul nopții din secolul abia trecut... Diferența: două obsesii majore. La Francois Rabelais, obsesia constructivă, pozitivă-scientistă a gigantismului uman - croind reperele epocii moderne cu aventura spațială cu tot, sugerată în mod simbolic, lume reprezentată de uriașul Gargantua și de fiul său, Pantagruel, cu aceeași viziune, sensorial deosebită. Obsesia celuilalt scriitor, aparținând din plin secolului 20, Louis Ferdinand Celine, unul din marii romancieri ai veacului, fiind una
Fraza lui Rabelais (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12831_a_14156]
-
Pavel Șușară Pe la mijlocul anilor '60, pînă și în cele mai ascunse colțuri ale țării a pătruns știrea privind zborurile spațiale rusești și americane, al căror scop declarat era trimiterea unor echipaje umane pe Lună. Primul pas fusese deja făcut prin lansarea lui Iuri Gagarin, iar următorul nu era decît o chestiune de timp. Nu știu dacă peste tot aceste evenimente
Vizualitate și metafizică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12500_a_13825]
-
cea din legalitatea partiturii, se înțelege) este aidoma unei axiome care reflectă o anume realitate și în nici un caz realitatea integrală, în sine, a partiturii respective. Și cum realitatea partiturii are mai multe fețe (corespunzătoare mai multor circumstanțe: modale, temporale, spațiale), se pare că, după caz, aplicăm o interpretare sau alta, fără a putea afirma în principiu că o interpretare este mai adevărată (mai valoroasă) decît alta. Esențial este ca aceste interpretări să nu fie contradictorii, ci complementare. Votînd pentru o
Logica partiturii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11415_a_12740]
-
artele numerice și digitale, și asta pînă acum cîteva zile. Am abordat tema transexualității, observând dezangajat viața unor transsexuali (artefacte ale tehnologiei și ale dopajului) și am aflat că sunt depășit de operatorii din tufișuri (telefon mobil, via noi tehnologii spațiale și nanotehnologice) care transmit senzualitatea orală a unor minore de 12 ani, direct prin satelit. Am plecat de la o constatare: instrumentele informatice și tehno-biologice transformă percepția corpului, propunînd concepții inedite, un nou antropomorfism. Este vorba despre prezența sau teleprezența umană
Pre-Apocalipse now by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11439_a_12764]
-
finalul volumului), pentru a ne elibera de prezența vampirizantă a autorului. Jurnalul lui Dracula, el, acoperă intervalul 2 februarie 1463-28 august 1464 și e îmbibat de date și referințe istorice, bine documentate, ce alcătuiesc un sumbru tablou de epocă. Conturul spațial și temporal e cu atât mai bine precizat, subliniat, întărit, cu cât autorul e decis să-și smulgă protagonistul de sub faldurile și vopselurile mitului: un mit ,contemporan", kitsch, precum cel rimelat de Dracula lui Bram Stoker. Sub narațiunea confesivă, spartă
Bietul Dracula by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11478_a_12803]
-
puternic scăldat în lumină, acel alb menit s-o invoce ca pe un dat benefic. în afară de negru, albastruri și brunuri vin să completeze dispersiunea cromatică a ansamblului, conferindu-i un statut compozițional unitar. Deși nu eludează a treia dimensiune, cea spațială, imaginea lasă mai degrabă impresia că e plană. Putem aprecia că ne aflăm în fața unui autoportret? Da și nu. Da, dacă - așa cum s-a observat - gândul te trimite, pe bună dreptate, la Velasquez și Meninele lui. Nu, în măsura în care "autoportretul" transcende
Umbre și lumini. Patru secole de pictură franceză by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11505_a_12830]
-
manifestări agresive, dar le tratează critic. Voi lua drept prim exemplu lungmetrajul lui Mike Nichols din 1970, tradus Alineatul 22. De menționat că volumul apărut la Polirom se numește Catch 22/ Clenciul 22. Studiul CNA conține o remarcă privind plasarea spațială a agresiunii: "Divina Frau-Meigs și Sophie Jehel subliniază că acest model de reprezentare a violenței în film și la tv este concordant modelului cultural-valoric american și codului cultural încetățenit și dezvoltat de Hollywood, inclusiv prin utilizarea preferențială a tehnicii Ťplanului
Violența de la ordinea zilei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11637_a_12962]
-
confirmă astfel existența a patru personaje despre care se crede că sunt doar mituri. Ei bine, cei patru și-au depus băleguțele, câte una de fiecare, pe acoperișul minunatei clădiri a Parlamentului, după care au dispărut din nou în vehiculul spațial." Fără a fi o realizare majoră, volumul lui Adrian Buz merită citit măcar pentru că reprezintă un alt mod de a face literatură, diferit de al colegilor săi de generație, printr-o ambiție de a evita facilul demnă de apreciat în
Pojghița cuvintelor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11646_a_12971]
-
planul ethosului prin pendularea continuă între termenii aceluiași binom. Fie că s-au numit diatonic și cromatic (în sistemul modal), fie major și minor (în sistemul tonal), cei doi poli nu pot fi localizați, oricît ne-am strădui, în organizările spațiale propuse de sistemele serial și acustic, a căror dramă este alimentată de monopolaritatea, de non-magnetismul lor, iar pe cale de consecință, de incapacitatea de a-și făuri forme particulare, caracteristice. Articularea contrariilor, a focarelor de ethos și dialectică sonoră sporește credibilitatea
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
devină cunoscut și în lumea literară românească. Irozii, cel mai recent roman al profesorului american seamănă și nu prea cu precedentele sale cărți. Seamănă în măsura în care relativismul specific logicii sistemelor fuzzy domină materia epică. Aceeași continuă întrepătrundere a planurilor temporale și spațiale, care face posibilă întîlnirea și comunicarea cvasi-onirică între personaje ce au trăit toată viața pe meridiane diferite, în epoci despărțite de secole sau milenii. Totul este posibil în scrisul lui Constantin Virgil Negoiță. Eroii biblici își fac simțită prezența în
Umanitatea în 60 de pagini by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11692_a_13017]
-
teme "la zi", însemnările dau seamă de-o anumită stabilitate, de-o egalitate de umoare, totuși, trecînd peste omenești excese. O mărturie creditabilă, cum grano salis, despre om, oameni, prietenii sub vremi. În capitolul ultim, Drumuri, istoria (personală) este reconstruită spațial, din impresii de călătorie, mai curînd de turism cultural, deopotrivă voiaj în timp real și pribegie imaginară, stîrnită de amănunte din cărți. O lume (mare) ancorată de hulubele ochelarilor... Întîi, preambulul despre călătorii români, de cînd se știu, prin țările
Amintiri cu de-amănuntul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11741_a_13066]
-
an, către propriul izvor, urcând vijelios înapoi (fenomen, să admitem, uluitor), poezia lui Ion Mircea, aranjată în volum într-o ordine ce răstoarnă cronologia, coboară pe firul unei memorii care este a individului și a lumii deopotrivă. Conturul realității, reperele spațiale și temporale ce alcătuiesc fișa unei biografii dispar în lumina uneori difuză, alteori strălucitoare, a viziunilor poetului. Acestea nu corporalizează sentimentele, ca la Nichita Stănescu, ci apar laborioase ca niște calcule matematice cu rezultatul final dat. Un quod erat demonstrandum
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
celor doi mari gânditori ai secolului al XX-lea, Sigmund Freud și Carl Jung, și relația furtunoasă a amândurora cu frumoasa și talentata psihiatră evreică Sabina Spielrein). Snoo Wilson și-a încercat mâna și în roman, propunând publicului Spaceache (Durerea Spațială, 1983), Inside Babel (În Babel, 1985) și I,Crowley (Eu, Crowley, 1996). Anul trecut, editura londoneză Barkus Books i-a publicat voluminosul roman The Works of Melmont (Isprăvile lui Melmont), o satiră în manieră bulgakoviană și postmodernă la adresa societății contemporane
Snoo Wilson - Isprăvile lui Melmont by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11754_a_13079]
-
care controlează unitatea Heptalogiei. Fiecare triplă formulă funcționează pentru întreg ciclul, iar cele șapte supraformule derivate de aici sunt valabile pentru cele șapte opere. Această structură polifonică la trei voci, trei straturi echivalente a trei personaje, înglobează și aspecte scenice, spațiale, semantice, transformându-se în primul indiciu de construcție dramaturgică. Similitudinile formulelor lui Stockhausen cu laitmotivele wagneriene merg până la un punct, al frazei conducătoare, al întoarcerii la melodie (chiar tonală), al autoreferențialității. Diferențe reies din experiența serială a lui Stockhausen și
O sută de ani între o Tetralogie și o Heptalogie by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12860_a_14185]
-
grijă se manifestă pentru tactilitatea lor, pentru expresia suprafețelor sau pentru așezarea în spațiu, ele rămîn definitiv pătrate, dreptunghiuri, arcuri de cerc sau unghiuri integrate într-o structură fără precedent și fără consecințe previzibile. Genericul Hyphen, sub care cele mai multe forme spațiale sînt așezate, indică tocmai această punte, această legătură între abstracție și imanență, între tangibil și imponderabil. El conciliază interiorul cu exteriorul, materia cu vidul, gravitația cu starea de plutire. La intersecția picturii cu sculptura, ca un spațiu deschis în egală
Geometria și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12963_a_14288]
-
pictorița le umple cu aur au, simultan, două înțelesuri diferite: pe de o parte ele sînt complet anulate, devin transparente și materialitatea lor este dizolvată într-un amplu orizont de lumină, iar, pe de altă parte, lumina impalpabilă primește atribute spațiale, se revelează pînzei asemenea duhului sfînt în plin exercițiu epifanic. Pentru că lumina Sultanei Maitec, și abia acum poate fi înțeleasă relativitatea încadrării artistei într-un orizont fizic, de tip solar și meridional, nu este una exterioară, o lumină care izvorăște
Un simplu accident al luminii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13012_a_14337]
-
în timpul istoric și în spațiul geografic, de-a plonja în libertatea spiritului incontingent prin definiție: „Pînă la 50 de ani, cînd am fost plecat din țară m-am aflat sub o «influență nefastă» determinată de istoricitatea temporală și de necesitatea spațială. Din 1987, de cînd mă aflu în exil, mă situez sub influența benefică a libertății, a providenței, a forțelor celeste și ale transcendenței“. Așadar zodia scriitorului pare a se fi schimbat. În fond, d-sa începe a-și percepe vîrsta
O privire ageră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13040_a_14365]
-
am rămas toată viața un visător. Marea mi-a deschis întâia oară porțile visului; ea m-a învățat că visările sunt o ipostază a infinitului. Marea și cerul. Dar cerul imprimă visării o dimensiune de altă natură. Infinitul celest e spațial, infinitul marin aparține cu precădere întinderii. De nu ar fi orizontul - și e suficient pentru asta să-ți închipui marea învăluită în pace - călătoria cu gândul și-ar pierde din taină și grandoare. Orizontul e linia de graniță unde infinitul
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
câte au fost vreodată zugrăvite În lirica universală”, dar „incaptabil”, datorită semnificației sale particulare „este metafora plastică a dorului unei ființe superioare”. Aceasta transpune poetic drumul Luceafărului către Demiurg. Altfel spus, de această dată Demiurgul este văzut ca entitate (situată spațial mai În adânc) și nu ca „sine profund transtemporal”. Totul se reduce În esență la identificarea celor două spații ontologice, „respectiv uman și hyperionic”, ceea ce se opune de fapt finitudinea infinitului demarcat doar de gând. În ultima parte a capitolului
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
era vorba nu numai de neașteptata întâlnire a lui Pluto cu Saturn. Am aflat că mii și mii de resturi de sateliți și alte rachete interstelare se găseau pe orbită în jurul pământului - fragmente care puteau intra în coliziune cu navele spațiale. Te neliniștești numai gândindu-te la asta. Cu toate că astronomii spuneau că nu trebuie să ne neliniștim la gândul că fiarele vechi din spațiu pot cădea pe capul cuiva. Anul trecut astronomii se agitaseră în legătură cu un asteroid care ar fi putut
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
lui Hegel, ne vine să adaugăm. Sau Belinski. Sau Ralea - E.L.) și o "stare de spirit", literatura romantismului aparținînd astfel "fiecărei vîrste a culturii". Abordînd romantismul ca un curent literar, Cornelia Cîrstea analizează deschiderile lui în toate direcțiile temporale și spațiale. Drept rezultat, romantismul european apare în carte ca un corolar al întregii arte de dinainte - de la originile literaturii europene și chiar de la precedentele lor, la desfășurarea lui în forță în toate părțile Europei și Americii -, dar și ca un izvor
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]