277 matches
-
până la atingerea unui nou echilibru, putând altera semnificativ realitatea. Orice om poate deveni Mistic, indiferent de arta în care se specializează (Cyrsa este curtezană Mistică, iar Qiro Anturasi cartograf Mistic). Când se înfruntă doi Mistici se desenează cercuri magice în jurul spadasinilor pentru ca magia dezlănțuită să nu se răspândească necontrolat în jur. Efectul magiei scăpate de sub control a fost extrem de evident în înfruntarea dintre armata Împărătesei Cyrsa și turasynzi, care a declanșat Vremea Gheții Negre, sau Urgia. Partea întunecată și periculoasă a
Marile descoperiri () [Corola-website/Science/331593_a_332922]
-
Eugène François Vidocq a murit în Paris în 1857. De când a jefuit, la paisprezece ani, brutăria tatălui său, Eugène a fost hoț, saltimbanc, spadasin, soldat dezertor, contrabandist, profesor de liceu înnebunit după fetițe, idol al bordelurilor, om de afaceri, turnător, spion, criminalist, expert balistic, director al Sûreté Générale, poliția de investigații franceză, si inițiator al primei companii de detectivi particulari. S-a luptat în
11 MAI. OMUL BUN LA TOATE () [Corola-website/Science/295860_a_297189]
-
Logen pornește într-acolo. Pe drum se întâlnește cu ucenicul magului, Malacus Quai, care îl conduce către Carleon, reședința lui Bayaz, Întâiul dintre Magi. Cei trei pornesc mai apoi spre Agriont, capitala Uniunii. În Agriont, Sand dan Glokta - un fost spadasin renumit pe care anii petrecuți în temnițele gurkiene l-au lăsat infirm - este unul dintre inchizitorii de bază ai Arhilectorului Sult. Cu ajutorul celor doi acoliți ai săi, el distruge rețeaua prin care Ghilda Pânzarilor își crease un paradis financiar influent
Tăișul sabiei () [Corola-website/Science/324114_a_325443]
-
(n. c. 1584 — d. 13 iunie 1645), cunoscut și sub numele Shinmen Takezō, Miyamoto Bennosuke, sau numele budist Niten Dōraku, a fost un spadasin japonez faimos pentru duelurile sale si stilul lui distinctiv de a lupta cu două săbii. Este fondatorul stilului Hyōhō Niten Ichi-ryū (sau Niten-ryū) și autorul cărții „Gorin no Sho” („Cartea celor cinci cercuri - Pământul, Apa, Focul, Vântul și Vidul”). De
Miyamoto Musashi () [Corola-website/Science/302610_a_303939]
-
despărțite printr-o oarecare distanță, motivul pentru care Hachisuka și Saito încheiaseră o asemenea alianță nu era prea clar. O variantă spunea că Masatoshi, predecesorul lui Koroku, salvase de la moarte un om în fața conacului Hachisuka. Acesta părea a fi un spadasin rătăcitor, urmând riguroasa disciplină a artelor marțiale. Făcându-i-se milă de el, Masatoshi îl luase în case, acordându-i cele mai bune îngrijiri medicale. După ce omul își revenise, Masatoshi îi dăduse ceva bani de drum. — N-am să uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de ani de zile. În continuare, Hikoju îi povesti lui Hiyoshi despre feudă și haosul provocat de ea în Mino. Cândva, Dosan călătorise sub alte nume, printre care și Matsunami Sokuro. Era un om cu experiență: fusese negustor de ulei, spadasin rătăcitor și chiar novice într-un templu. În cele din urmă, urcase din poziția joasă a neguțătorului de ulei, capturând cu mâinile goale provincia Mino. În acest scop, își ucisese stăpânul, Toki Masayori, și-l alungase în exil pe moștenitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
lui îi spunea adesea fiului său: „Privește la Mitsuhide și mai studiază și tu puțin.” Mitsuhide era un cărturar serios. Încă dinainte de a fi venit la Inabayama, călătorise deja mult, cutreierând țara din capitală până în provinciile apusene. Se însoțise cu spadasini călători și căutase să acumuleze cunoștințe, studiase evenimentele actuale, făcuse un drum special în orașul liber Sakai și în cele din urmă își adusese o contribuție atât de mare la apărarea și organizarea militară a provinciei Mino încât toată lumea, începând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ce greu e toiagul pe care-l folosesc, cât de bine mânuiesc spada sau căpăstrul, ori cât de mulți oameni au tăiat pe nu știu ce câmp de luptă. Ori de câte ori cat în bibliotecă, e adâncit în studiu. Și e și un mare spadasin și strateg. Va ajunge departe, negreșit. Mataichi mândru să-și audă astfel lăudat stăpânul, îi ținu isonul: — Întocmai precum spui. Îi sunt slugă de când era un băiețandru și nu se află pe lumea asta stăpân mai blând ca el. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de doi ani, castelul din Gifu a fost ocupat numai cu sărbători. * * * Chipul samuraiului era ascuns în umbra unei pălării late de rogoz împletit. Era înalt și avea cam vreo patruzeci de ani. Judecând după haine și sandale, părea un spadasin rătăcitor care bătea drumurile de o bună bucată de vreme. Chiar și văzut din spate, trupul lui nu lăsa nici o cale deschisă de atac. Tocmai își terminase masa de prânz și ieșea într-o stradă din Gifu. Mergea privind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
-se de borul pălăriei conice joase, le privi un timp, fascinat. Dintr-o dată, o trecătoare, poate soția unui negustor, se opri și se întoarse să-l privească. Îi șopti ceva funcționarului care o însoțea, apoi se apropie cu ezitare de spadasin. — Scuzați-mă. Ee necuviincios să vă opresc așa pe stradă, dar nu sunteți nepotul Domnului Akechi? Luat pe nepregătite, spadasinul răspunse: — Nu! Și se îndepărtă grăbit. După ce făcu vreo zece pași, însă, se opri și o privi pe femeie, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
opri și se întoarse să-l privească. Îi șopti ceva funcționarului care o însoțea, apoi se apropie cu ezitare de spadasin. — Scuzați-mă. Ee necuviincios să vă opresc așa pe stradă, dar nu sunteți nepotul Domnului Akechi? Luat pe nepregătite, spadasinul răspunse: — Nu! Și se îndepărtă grăbit. După ce făcu vreo zece pași, însă, se opri și o privi pe femeie, care continua să se uite după el. „E Shunsai, fiica armurierului,” își spuse. „De-acum, trebuie să fie măritatț.” Își croi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
croi drum mai departe pe străzi. Peste două ore, ajunse la râul Nagara. Se așeză pe iarba malului, privind apa. Ar fi putut rămâne acolo o veșnicie. Păpurișul foșnea în șoapte triste, sub soarele palid și rece de toamnă. Domnule Spadasin? îl bătu cineva pe umăr. Mitsuhide se întoarse, pentru a vedea trei oameni - cel mai probabil, o patrulă de samurai ai clanului Oda, la datorie. — Ce faceți? întrebă unul, într-o doară. Dar chipurile celor trei erau încordate și bănuitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mai probabil, o patrulă de samurai ai clanului Oda, la datorie. — Ce faceți? întrebă unul, într-o doară. Dar chipurile celor trei erau încordate și bănuitoare. — Obosisem de-atâta mers și m-am oprit să mă odihnesc puțin, răspunse calm spadasinul. Sunteți din clanul Oda? întrebă el, ridicându-se în picioare și scuturându-și iarba de pe haine. — Suntem, răspunse bățos soldatul. De unde veniți și încotro vă îndreptați? — Sunt din Echizen. Am o rudă la castel și căutam o cale de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de spionaj. Pentru eventualitatea că s-ar fi împotrivit, unul dintre oameni strigă spre drum, unde aștepta un samurai călare, ce părea a fi conducătorul lor, împreună cu alți zece pedeștri. — Exact asta sperasem. Arătați-mi drumul. Și, cu aceste cuvinte, spadasinul porni grăbit. În Gifu, la fel ca în oricare altă provincie, controalele de securitate la trecerea râurilor, în orașul castelului și la granițe erau foarte stricte. Nobunaga nu se mutase decât recent la Castelul Gifu și, odată cu schimbarea completă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ceva la birou și unii dintre subordonați veniseră să-i ceară sfatul, deși era noaptea târziu. Cei trei ofițeri așteptau la intrare. — Ce e? îi întrebă Yoshinari. Comandantul dădu raportul: — Spre sfârșitul zilei, una dintre patrulele noastre a arestat un spadasin suspect, în apropierea râului Nagara. — Și? — S-a comportat foarte supus, până la corpul de gardă. Când l-am interogat, a refuzat cu îndărătnicie să-și spună numele sau provincia de origine, zicând că n-o poate face decât dacă vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
în Kiyosu. Dar nu vrea să spună mai mult decât în prezența comandantului. E foarte încăpățânat. — Auzi, auzi. Ce vârstă are? — Vreo patruzeci. Ce fel de om e? — Destul de impresionant. E greu să ți-l închipui doar ca pe un spadasin rătăcitor oarecare. Peste câteva momente, arestatul fi adus înăuntru. Un servitor vârstnic îl conduse până într-o încăpere din spatele casei. Îl aștepta o pernă și ceva de mâncare. Domnul Yoshinari vine imediat, spuse bătrânul servitor, plecând. În cameră plutea fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Peste câteva momente, arestatul fi adus înăuntru. Un servitor vârstnic îl conduse până într-o încăpere din spatele casei. Îl aștepta o pernă și ceva de mâncare. Domnul Yoshinari vine imediat, spuse bătrânul servitor, plecând. În cameră plutea fum de tămâie. Spadasinul, cu hainele murdărite de pe drum, își dădu seama că tămâia era de o asemenea calitate încât, dacă vizitatorul nu era destul de cultivat pentru a avea un simț rafinat al mirosului, s-ar fi irosit degeaba. Așteptă în tăcere un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mirosului, s-ar fi irosit degeaba. Așteptă în tăcere un semn din partea stăpânului casei. Chipul care după-amiază fusese ascuns sub pălăria de rogoz contempla acum lumina pâlpâitoare a lămpii. Fără îndoială, era prea palid pentru ca patrula să-l creadă un spadasin rătăcitor. De asemenea, avea ochii pașnici și blajini - nu așa cum te-ai fi așteptat de la un om a cărui viață cotidiană era spada. Ușa culisantă se deschise și o femeie, a cărei îmbrăcăminte și ținută dovedeau că nu era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
retrase, închizând ușa după ea. Încă odată, dacă musafirul n-ar fi fost important, nu i s-ar fi acordat o asemenea curtoazie. Peste câteva momente intră gazda, Yoshinari, care în loc de salut se scuză că-și lăsase oaspetele să aștepte. Spadasinul se ridică de pe pernă, îngenunchind într-o poziție mai formală. — Am onoarea de a mă adresa Domnului Yoshinari? Mă tem că nechibzuința mea le-a cauzat unele greutăți oamenilor dumneavoastră. Am venit într-o misiune secretă de la clanul Asakura, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
coloană de trupe intra pe două rânduri în castel, un sunet sacadat umplea aerul serii. Primul corp era format din stegari; al doilea, din pușcași; al treila, din arcași; al patrulea, din sulițași și lăncieri; al cincilea, din halebardieri și spadasini. Corpul central era alcătuit din călăreții și ofițerii adunați în jurul lui Hideyoshi. Adăugând toboșarii, purtătorii de drapele, poliția militară, inspectorii, caii de rezervă, caii de samar și cercetașii, erau cam șapte mii cinci sute de oameni în total și orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Un dar În amintirea persoanei decedate? O, În cazul ăsta, ar fi prea frumos din partea lor, prea frumos ca să fie adevărat. În scurt timp, aduseră o căruță cu două roți trasă de bivolul de apă care-i lăsase pe micii spadasini să-i sară În spinare. Ochii lui Dwight aproape se umplură de lacrimi de recunoștință. Harry și Moff Îl ajutară să se urce În căruță. Fața Roxannei era marcată de Îngrijorare maternă și Îl mângâia pe frunte. Încă Îl mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Împotriva unui condotier al Serenisimei. Și, din câteva mișcări lungi, rece și fără ezitare, zburase săbiile din mâinile celor cinci cavaleri care Îl Înconjurau, eschivase fandarea lui Montassini și se oprise cu vârful spadei sub bărbia condotierului. Cel ce fusese spadasinul numărul unu al Veneției era Înfrânt și dezarmat În nici cinci secunde de luptă. Mulțimea amuțise. Fusese o sfidare imensă, dincolo de conflictul pentru mâna contesei, o chestiune de orgoliu și de blazon. Contesa Își amintea perfect că fusese chemată degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
trecând apoi la Universitatea din Padova, student În latină, turcă, greacă, filosofie, scolastică și strategie. Adică studiile firești ale vremii În acele locuri. Dar cel mai mult Îndrăgise școala de sabie a lui Fabio Foscolo, unul dintre cei mai renumiți spadasini ai Europei. Intrase acolo de la opt ani, iar maestrul observase, cu mirare, ușurința cu care micul Cosmin eschiva loviturile și, mai ales, imaginația de care dădea dovadă În atac. Avea lupta În sânge, poate datorită tatălui său, și studia neobosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
doilea. Între timp, contele scosese și el o sabie din aceeași ladă, atrăgându-l pe unul dintre mateloți Într-un duel rapid și strâns. Cosmin văzuse totul cu coada ochiului, aprecie ideea contelui, dar simți că are lângă el un spadasin de ocazie, care va obosi sau va fi prins descoperit curând. Burri, nepriceput În luptă, ci doar În făurirea săbiilor, fugise să cheme gărzile dogelui. Agresorii nu mai aveau de ales, trebuiau să câștige repede lupta și să se Întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
giumbușlucuri știe să facă pentru a-i Înveseli pe spectatori. Dar, mai ales, era pentru prima dată când păruse un Învățăcel, când nu reușise nici măcar să-și atingă adversarul. În Încăpere, Angelo aștepta. - Cum spuneam, reluă Yves, are stofă de spadasin. Cu multă muncă, va ajunge extrem de greu de Învins. Are imaginație, e rapid... - Și crezi că asta e tot?! exclamă Arturo. Ați urmărit cu atenție? Ați văzut ritmul blocajelor la garda sabiei? Ați văzut riposta la atacul lateral, cu eschivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]