KorAP: Find »[drukola/base=specificator & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 2 3 4 ...8 >

176 matches

Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

adoptăm ipoteza centrului verbalizant v (Hale și Keyser 1993; Chomsky 1995) și, implicit, perspectiva conform căreia domeniul lexical verbal se alcătuiește dintr-o serie de proiecții funcționale ai căror specificatori introduc argumentele verbului (Pylkkänen 2008). Spre deosebire de alte argumente, generate ca specificatori ai unor proiecții funcționale (e.g. obiectul indirect se generează ca specificator al unui grup aplicativ, APPLP, Marantz 1993), argumentul extern (subiectul) se generează în [Spec, vP], iar obiectul direct se generează în poziția de complement al (soră la dreapta a

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
și, implicit, perspectiva conform căreia domeniul lexical verbal se alcătuiește dintr-o serie de proiecții funcționale ai căror specificatori introduc argumentele verbului (Pylkkänen 2008). Spre deosebire de alte argumente, generate ca specificatori ai unor proiecții funcționale (e.g. obiectul indirect se generează ca specificator al unui grup aplicativ, APPLP, Marantz 1993), argumentul extern (subiectul) se generează în [Spec, vP], iar obiectul direct se generează în poziția de complement al (soră la dreapta a) verbului. Tot în domeniul lexical este găzduită și proiecția care asigură

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
și rafinată în cercertările ulterioare; dintre cele mai relevante rezultate pentru analiza noastră, menționăm ipoteza vP (Hale și Keyser 1993; Chomsky 1995) și ipoteza aplicativă (Marantz 1993) (v. Pylkkänen 2008 pentru o prezentare detaliată). Astfel, obiectul indirect se generează ca specificator al unei proiecții applicative (ApplP), superioară proiecției VP (ApplP > VP); subiectul (argumentul extern) se generează ca specificator al grupului verbalizant v, de asemenea superior VP (vP > VP). Din această perspectivă, doar obiectul direct se generează în poziție de complement al

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
și Keyser 1993; Chomsky 1995) și ipoteza aplicativă (Marantz 1993) (v. Pylkkänen 2008 pentru o prezentare detaliată). Astfel, obiectul indirect se generează ca specificator al unei proiecții applicative (ApplP), superioară proiecției VP (ApplP > VP); subiectul (argumentul extern) se generează ca specificator al grupului verbalizant v, de asemenea superior VP (vP > VP). Din această perspectivă, doar obiectul direct se generează în poziție de complement al lui V (i.e. soră la dreapta a lui V)14. Astfel condiția ca verbul să se deplaseze

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
rezultatele din Pesetsky și Torrego (2004, 2011). Se cuvine să subliniem că, în afara verbelor tranzitive și inaccuzative, celelalte clase nu întâmpină această problemă a "evacuării" VP. De asemenea, tipul de deplasare XP pe care îl avem în vedere este deplasarea specificator - la - specificator a VP (pe modelul operațiunilor de topicalizare VP / vP de la Müller 1998, 2004 i.a.), nu deplasări generalizate complement - la - specificator de tipul celor care funcționează în derivarea complexelor verbale (pe modelul Koopman și Szabolcsi 2000); acest al

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Pesetsky și Torrego (2004, 2011). Se cuvine să subliniem că, în afara verbelor tranzitive și inaccuzative, celelalte clase nu întâmpină această problemă a "evacuării" VP. De asemenea, tipul de deplasare XP pe care îl avem în vedere este deplasarea specificator - la - specificator a VP (pe modelul operațiunilor de topicalizare VP / vP de la Müller 1998, 2004 i.a.), nu deplasări generalizate complement - la - specificator de tipul celor care funcționează în derivarea complexelor verbale (pe modelul Koopman și Szabolcsi 2000); acest al doilea tip

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
a "evacuării" VP. De asemenea, tipul de deplasare XP pe care îl avem în vedere este deplasarea specificator - la - specificator a VP (pe modelul operațiunilor de topicalizare VP / vP de la Müller 1998, 2004 i.a.), nu deplasări generalizate complement - la - specificator de tipul celor care funcționează în derivarea complexelor verbale (pe modelul Koopman și Szabolcsi 2000); acest al doilea tip de derivări necesită, într-adevăr, un proces de evacuare sistematică a tuturor subordonaților din domeniile care alcătuiesc complexele verbale. 2.2

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
VIITOR.3SG vrea.INF DEF jucăria.ACC DEF copii-la ' El/ea va vrea să arate jucăria copiilor' (maghiară, propoziție neutră; Koopman și Szabolcsi 2000) Astfel, ipoteza de analiză prezentată de autoare (extracția subordonaților verbului și deplasarea sistematică a VP în specificatori verbali superiori, i.e. o deplasare complement - la - specificator generalizată) rezolvă problemele de adiacență în derivarea complexelor verbale din limbile analizate. Româna nu prezintă efecte de adiacență de acest tip, astfel că deplasarea ca grup a verbului are loc într-o

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
copii-la ' El/ea va vrea să arate jucăria copiilor' (maghiară, propoziție neutră; Koopman și Szabolcsi 2000) Astfel, ipoteza de analiză prezentată de autoare (extracția subordonaților verbului și deplasarea sistematică a VP în specificatori verbali superiori, i.e. o deplasare complement - la - specificator generalizată) rezolvă problemele de adiacență în derivarea complexelor verbale din limbile analizate. Româna nu prezintă efecte de adiacență de acest tip, astfel că deplasarea ca grup a verbului are loc într-o manieră diferită: deplasarea VP este de tip specificator

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
specificator generalizată) rezolvă problemele de adiacență în derivarea complexelor verbale din limbile analizate. Româna nu prezintă efecte de adiacență de acest tip, astfel că deplasarea ca grup a verbului are loc într-o manieră diferită: deplasarea VP este de tip specificator - la - specificator, de același tip cu deplasarea obișnuită a grupurilor nominale. 2.4 "Object shift" și derivarea propozițiilor VOS și VSO în română și în limbile romanice Pe baza unei bibliografii impresionante, care include și studiul asupra românei al Gabrielei

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
rezolvă problemele de adiacență în derivarea complexelor verbale din limbile analizate. Româna nu prezintă efecte de adiacență de acest tip, astfel că deplasarea ca grup a verbului are loc într-o manieră diferită: deplasarea VP este de tip specificator - la - specificator, de același tip cu deplasarea obișnuită a grupurilor nominale. 2.4 "Object shift" și derivarea propozițiilor VOS și VSO în română și în limbile romanice Pe baza unei bibliografii impresionante, care include și studiul asupra românei al Gabrielei Alboiu (1999

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
este derivată prin object shift (22), pe când în catalană și italiană, topica VOS rezultă din topicalizarea VP (22). Reprezentările de mai jos ilustrează cele două propuneri, păstrând structurile din Gallego (deplasare centru-la-centru (v. (8) supra) în derivarea deplasării verbului și specificatori multipli 16). (22) T' object shift ei V+v+T vP ei O vP ei S v' ei tv VP ei tV tO (23) vP ei topicalizarea VP VP vP ei ei V O S v0 ei v tVP Mai

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
niciodată' Rezultă de aici că abilitatea de a extrage obiectul din VP este parametrizabilă. Pesetsky și Torrego (2004) insistă asupra faptului că centrul TO din engleză nu este înzestrat cu o trăsătură EPP, deci nu există o condiție asupra ocupării specificatorului acestei proiecții. Acestă setare parametrică explică în mod direct de ce în exemple de tipul celor din (42) obiectul direct se deplasează odată cu verbul în topicalizarea VP: obiectul nu se extrage din VP. În schimb, datele din română - extracția liberă a

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
la periferia CP (v. discuția din §1 supra în care am arătat de ce deplasarea centrului nu este o opțiune) - arată întocmai opusul: în română, centrul TO este înzestrat cu o trăsătură EPP, care reprezintă instrucțiunea sintactică a umplerii obligatorii a specificatorului TO. Astfel, reprezentarea (40) se poate rescrie pentru română ca în (43): (43) vP ei DP v' [i] ei [uT] v TOP ei DP/CPi TO' ei T0 VP [EPP] ei V ti Opțiunea înzestrării centrului TO cu o trăsătură

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
40) se poate rescrie pentru română ca în (43): (43) vP ei DP v' [i] ei [uT] v TOP ei DP/CPi TO' ei T0 VP [EPP] ei V ti Opțiunea înzestrării centrului TO cu o trăsătură EPP garantează că specificatorul proiecției maximale TOP este întotdeauna umplut; complementul centrului V se extrage în mod obligatoriu și sistematic din VP, iar VP se poate deplasa ca grup, dând senzația că se deplasează drept centru, repectându-se astfel dezideratele expuse în §2.1 supra

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Deplasarea la [Spec, T0P] privește doar complementele nominale ale lui V sau toate tipurile de complement ale acestui centru? După cum am arătat în §II.2.1, EPP este o trasătură cu pură relevanță sintactică care indică pur și simplu că specificatorul centrului care poartă această trăsătură trebuie să fie ocupat. Este bine-cunoscut faptul că poziția subiectului [Spec,TSP] este în mod obligatoriu lexicalizată în engleză (fapt care a și condus la formularea Principiului Proiecției Extinse în Chomsky 1982, de unde și conceptul

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
46) a. It is raining. / *Is raining. 'Plouă' b. It seems that John is here. / *Seems that John is here. (Lasnik 2003) ' Se pare că John este aici' Se poate deci conchide că trăsătura EPP indică pur și simplu că specificatorul proiecției centrului care poartă trăsătura EPP trebuie ocupat. Specificarea parametrică a centrului TO ca [+EPP] în română face ca toate tipurile de complement al centrului V (nu doar grupurile nominale care primesc acuzativ sub ACORD cu TO) să se extragă

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
condiția generală că deplasarea sintactică la dreapta nu este permisă (Kayne 1994 și toată bibliografia ulterioară), singurul constituent care ar putea satisface această cerință este VP însuși, însă deplasarea VP la [Spec, TOP] este o deplasare de tip complement - la - specificator fără depășirea unui nod de grup sintactic (i.e. roll-up movement), fapt care o califică drept o formă de deplasare antilocală (Grohmann 2003). Deplasările antilocale (roll-up movement) nu sunt permise decât în sistemele/structurile cu centru final (v. Ledgeway 2015b, 2015d

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
particulei" să de la conjunctiv (§3.3) și de analiza negației (§3.4) • nu este clar dacă vreun centru din domeniul flexionar IP este înzestrat cu o trăsătură EPP sau dacă trăsătura EPP se satisface prin deplasarea verbului însuși într-un specificator din domeniul flexionar (Alexiadou și Anagnostopoulou 2001), ambele opțiuni fiind posibile din punct de vedere teoretic •de altfel, predicația opțiunii de deplasare a grupului este că specificatorii din domeniul flexionar sunt blocați, derivându-se astfel efectele de adiacență folosite ca

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
EPP sau dacă trăsătura EPP se satisface prin deplasarea verbului însuși într-un specificator din domeniul flexionar (Alexiadou și Anagnostopoulou 2001), ambele opțiuni fiind posibile din punct de vedere teoretic •de altfel, predicația opțiunii de deplasare a grupului este că specificatorii din domeniul flexionar sunt blocați, derivându-se astfel efectele de adiacență folosite ca argument pentru analiza deplasării centrului (v. Dobrovie-Sorin 1994; Barbu 1999; Giurgea 2011 i.a.) • opțiunea deplasării ca grup a verbului explică de ce în deplasarea la C se

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
TOP] pentru a satisface trăsătura EPP a acestui centru, opțiune parametrică a românei; procesul de extracție obligatorie a argumentului intern este descris în detaliu în §2.5 supra. (ii) Deplasarea ca grup presupune că grupul verbal VP se deplasează prin specificatori; este obligatoriu deci să identificăm cea mai înaltă proiecție non-periferică din domeniul lexical vP la care se deplasează grupul VP, pentru a ne asigura că grupul VP este vizibil pentru operațiunea de ACORD care precedă deplasarea. În §II.2.2

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Z the heads of phases]: The domain of H is not accessible to operations at ZP; only H and its edge are accessible to such operations." (Chomsky 2001: 14) Există mai multe soluții pentru a identifica proiecția în al cărei specificator se deplasează VP în domeniul lexical, pas al derivării care precedă deplasarea în domeniul flexionar. Un prim candidat este proiecția vP însăși, deplasarea VP făcându-se într-un specificator multiplu (extern) al acestei proiecții (în specificatorul intern generându-se subiectul

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Există mai multe soluții pentru a identifica proiecția în al cărei specificator se deplasează VP în domeniul lexical, pas al derivării care precedă deplasarea în domeniul flexionar. Un prim candidat este proiecția vP însăși, deplasarea VP făcându-se într-un specificator multiplu (extern) al acestei proiecții (în specificatorul intern generându-se subiectul). Principalul contraargument pentru această soluție este folosirea specificatorilor multipli; deși unii autori (e.g. Chomsky 1995 între alții) se folosesc de specificatorii multipli, în modelul sintactic antisimetric propus de Kayne

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
proiecția în al cărei specificator se deplasează VP în domeniul lexical, pas al derivării care precedă deplasarea în domeniul flexionar. Un prim candidat este proiecția vP însăși, deplasarea VP făcându-se într-un specificator multiplu (extern) al acestei proiecții (în specificatorul intern generându-se subiectul). Principalul contraargument pentru această soluție este folosirea specificatorilor multipli; deși unii autori (e.g. Chomsky 1995 între alții) se folosesc de specificatorii multipli, în modelul sintactic antisimetric propus de Kayne (1994) și adoptat - uneori implicit, alteori explicit

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
al derivării care precedă deplasarea în domeniul flexionar. Un prim candidat este proiecția vP însăși, deplasarea VP făcându-se într-un specificator multiplu (extern) al acestei proiecții (în specificatorul intern generându-se subiectul). Principalul contraargument pentru această soluție este folosirea specificatorilor multipli; deși unii autori (e.g. Chomsky 1995 între alții) se folosesc de specificatorii multipli, în modelul sintactic antisimetric propus de Kayne (1994) și adoptat - uneori implicit, alteori explicit - în lucrarea noastră, proiectarea de specificatori multipli nu este permisă. O altă

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]