73 matches
-
sau abandonarea standardelor de performanță și, prin asta, scăderea calității învățămăntului? Cănd disponibilitatea educabilului pentru actul educațional se diminuează, adaptarea discursului didactic la ce, proiectarea la ce bun, implicarea vocațională în ce?... Profesorul, în decursul istoriei, a avut o evoluție specioasă, evoluție marcată de percepția social-valorică a profesiei. Cănd așezat cu rigoare în culmea importanței sociale, cănd blamat și aruncat la periferia acestei importanțe sub acuzele încrăncenate ale inutilității educației și a consumului total neadecvat de resurse pentru această problematică. Așadar
Profesorul, interfaţă la un nonsens – apologii, frustrări şi nostalgii subiective. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Daniel Murăriţa () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2312]
-
putea da naștere unui nou mod, mai seducător decât cel din ajun, și vă las să vă gândiți ce se va întâmpla cu umanitatea dacă, atunci când una dintre aceste invenții i-ar fi impusă, se va găsi deodată una mai specioasă. Ea va fi redusă la alternativa de a schimba în fiecare dimineață modul său de existență sau de a persevera pentru totdeauna pe o cale recunoscută falsă prin simplul fapt că a călcat pe această cale. O a doua consecință
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
adevărat pentru toți? Ce sunt toți dacă nu fiecare numiți o singură dată? Este ca și cum mi-ați spune că fiecare francez ar putea crește deodată cu un deget, fără ca talia medie a tuturor francezilor să fie mai ridicată. Raționamentul este specios, de acord, și iată de ce iluzia pe care o conține este atât de comună. Să examinăm totuși. Zece jucători se reunesc într-un salon. Pentru a face totul mai ușor, ei aveau obiceiul de a lua fiecare zece jetoane în schimbul
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
cei loviți de sărăcie, din ultima castă, cu trimitere la filosoful Peter Unger (Living High and Letting Die) și se miră și el că-i vine greu să remarce asta. Oricum, argumentele sale morale, perfect futile, sunt considerate egoiste și specioase. Natura umană ar fi esențialmente concentrată pe o sete nesecată de putere. Nietzsche (Voința de putere, 1901) ar fi mîndru de o asemenea idee, care stă de altminteri și la baza celor două războaie mondiale. El scria că "Voința de
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
viața și opera Poetului. Cartea în două volume la care ne referim este rodul amplificării tezei de doctorat, susținută de N. Georgescu în 1997. Autorul se comportă ca și cum ar ști totul despre Eminescu, reușind să-și îmblânzească covârșitoarea ofertă (totuși specioasă pe alocuri pentru cititorii nedispuși "să refacă experiența autorului") printr-o punere în pagină judicioasă, narativă, sintetizând mai ales în partea de analiză textuală, țesând pe dedesubt și în spirala revenirilor, totul într-o demonstrație exegetică și stilistică de mare
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
lui Thomas Mann. Cred că același lucru se-ntîmplă azi și cu adularea lui Cioran de către adolescenți, de exemplu. Nu vreau să zic că oricare dintre acești autori nu merită admirat, ci doar că, spre deosebire de admirație, idolatrizarea în cultură are ceva specios și imatur. Este motivul pentru care îmi repugnă ceremoniile misticoide în jurul vreunui autor, grupurile de adulatori, miturile găunoase, casele memoriale, volumele omagiale, statuile, 305 oricâtă importanță "socială" ar avea ele. Iubirea pentru un scriitor e pentru mine ceva intim și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
operațional. Gândul formulat de Paul Zarifopol: Caragiale deține "vocația râsului ca artă și simțul comicului ca instinct fundamental" este transformat într-o edificatoare constantă a creației și a personalității caragialiene. Simțului comic îi este alăturat absurdul existențial. Incursiunea în apele specioase ale noțiunii are o "lacună". Absurdul nu se corelează exclusiv cu "o vădită criză a lumii și a culturii occidentale". O discuție despre Criza culturii și Criza omului a fost inițiată în presa autohtonă, în toamna anului 1946, de poetul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ar compromite interesele statului. Există, se vede, într-o parte a Europei o mișcare vie de reprobațiune în contra regicizilor și revoluționarilor cari abuzează de dreptul de azil pentru a propaga asasinatul politic. Ici mișcarea se manifestă prin proiecte de legi specioase, dincolo prin urmărirea jurnalelor, dar nu e încă cestiune de-a propune ferm o ligă internațională contra revoluționarilor cosmopoliți. Această propunere se va produce poate și s-a anunțat că cancelarul Imperiului german are de gând a lua inițiativa. Daca
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
e evident că bancherul comercial e un om de încredere ce trebuie să-și fi cunoscând clienții și clienții pe el și că afacerile sunt în cea mai mare parte pe deplin sigure. Banca Națională în fine, cu tot numele specios, nu e decât o bancă comercială care unește cu operațiile ordinare pe acea de emisiune a unor bilete plătibile a vista și la purtător. Ea nu dă credit decât la puține case, pe polițe cu mai multe semnături de o
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Svedia și Norvegia prin doi, Portugalia prin unul. Unde s-ar întroluca socialiști, ateiști, comunarzi or oameni tot de mâna aceasta, acolo veți vedea răsărind câte un Caligari, Horia și Mircea Rosetti, ori altă seamă de tinerime fanariotică sub numirea specioasă de reprezentanți ai rasei ciobanilor de la Rucăr ori a moșnenilor din Câmpulung. Dar la ocazii în adevăr serioase, cum e bunăoară un congres geografic, cum sunt manevrele militare ale unei nații consângene cu noi, la ocazii în care Apusul înrudit
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
lui se esprimă tot el în acest chip: "L'industrie commerciale concourt ŕ la production en elevant la valeur d'un produit par son transport d'un lieu dans un autre ". Definiția lui Roscher nu cuprinde mai mult în numirea specioasă de valori de loc și de timp. Noi credem însă, și ne declarăm în apostazie împreună cu Carey, că negoțul e întru atât folositor întru cât sporește puterea de muncă și aptitudinile unui popor. Întru cât el o împuținează și simplifică
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
e evident că bancherul comercial e un om de încredere ce trebuie să-și fi cunoscând clienții și clienții pe el, și că afacerile sunt în cea mai mare parte pe deplin sigure. Banca Națională în fine, cu tot numele specios, nu e decât o bancă comercială care unește cu operațiile ordinare pe acea de emisiune a unor bilete plătibile a vista și la purtător. Ea nu dă credit decât la puține case, pe polițe cu mai multe semnături de-o
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de viață socială, în care societatea ca întreg se afirmă fără a se osteni să se întemeieze"193. Numai că o lume care nu se întemeiază în transparența energiilor divine, nu durează, căzând pradă entropiei. După un ocol atât de specios, chiar și Rorty se apropie de sănătosul organicism eminescian și de lumea ca unitate dialogică din teologia Părintelui Stăniloae. Spre deosebire de acestea, însă, sublimul postmodernist al lui Lyotard este anemic și teoretic, deci utopic, fiind lipsit de realismul transcendenței creștine. Acești
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
schemă pe care s-o aplici apoi pe diverse texte, la diverse paliere lingvistice. Critica e doar o interconectare de opinii, preponderent personale, într-un registru cât se poate de flexibil pentru a nu putea fi acuzat de înclinație spre specios. Literatura română contemporană ar trebui să se detașeze de maniera școlărească și unică pe deasupra în abordarea unui material. Dacă "epilepsia [alături de mila creștină]... stă la baza lumii" lui Dostoievski, iar "tot ce a realizat Dostoievski e biruință asupra maladiei", "Creangă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
este vorba de o măsură tranzitorie, care se aplică și hotărârilor judecătorești definitive, prin care contravenientul a fost obligat la inchisoare contravenționala, care nu au fost puse în vigoare până la data intrării în vigoare a Legii nr. 82/1999 . Raționamentele specioase pe care se întemeiază această construcție ignoră însă, cu obstinație, caracterul retroactiv al legii. Faptul că legea nouă se aplică la cererea contravenientului, pentru o contravenție săvârșită înainte de intrarea în vigoare a legii, nu înseamnă că legea nu se aplică
DECIZIE nr. 236 din 20 decembrie 1999 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (2) din Legea nr. 82/1999 privind înlocuirea închisorii contravenţionale cu sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/128908_a_130237]
-
problemelor de drept, fără a putea modifica sau completă prevederea legală supusă controlului. În susținerea acestei soluții contrare legii, se invocă, de către majoritate, încălcarea principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților [art. 16 alin. (1)]. Acest argument este însă specios și nu are legătură cu instituția grațierii. Este de subliniat, în primul rând, că nu există un drept constituțional la grațiere. Constituția nu prevede vreun drept la grațiere, ci prevede, în cazul grațierii colective, dreptul Parlamentului de a acorda, prin
DECIZIE nr. 86 din 27 februarie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148693_a_150022]
-
te libertatea individual? ?i democra?ia politic?. * Aceast? istorie oferit? publicului rom�n, prezentat? �n �stil pointilist�, identific? repere plec�nd de la care noi am putea ansambla �ntr-un tot coerent traiectoriile sociologiei. Autorii acestui volum n-au folosit un vocabular specios, nici nu au avut �n inten?ie s? abuzeze de referin?e ?i dezbateri critice. ?i bibliografia selectiv? este una strict necesar?, pentru orientare. Formă enun?ului care surprinde un eveniment simplu este simplu sau simplificat pentru a facilita nara
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
La ce lucrezi Ioan Flora? Bine că n-ai întrebat la ce scriu! Lucrez la mai multe proiecte... în primul rând am "la îndemână" o carte de poezie intitulată "Medeea și mașinile ei de război", e o carte specială... Și specioasă? Exact. Pornesc de la o cronică din 1396, "Codex parisinus" și e de fapt o carte pentru trebuințele militărești ale lui Sigismund de Luxemburg care în acel moment își avea tabăra la Timișoara, tabără înainte de marele dezastru de la Nicopole care a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
congratulăm reciproc și fariseic cu calificative ușoare, spectacol care va sfârși, sunt sigur, prin a ne compromite față de noi Înșine, el amin tind pe cel nu mai puțin josnic al filozofilor din Bizanț ce-și exercitau spiritele moleșite În arguții specioase, În timp ce dușmanul [bătea] la porțile cetății. Așa fiind, declar din parte-mi că repetarea mai departe a acest[ui] soi de adunări - În care atâtea energii tinerești se pervertesc reciproc - mă va sili cu mâhnire să-mi iau toiagul și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ce era În stare să le deie unui de timpuriu răpo sat fost director general al tea trelor, care, Îmi spunea femeia, Își smulgea În spasmuri de moarte sărăcăcioasele și spălăcitele lui fire de păr din cap, sub sărutările ei specioase. ...Până Încoace, târziu, afecțiunea mea nestingherită pentru Întreg neamul femeilor, sau interesul psihologic față de natura lor vagabondă, sau, mai de-a dreptul, gustul divers și pitoresc, dar nedepravat, al sexualității mele (un lucru de care m-am feli citat toată
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Perpessicius să claseze și să dateze ambele poezii la anul 1879, pentru că ciorne anterioare ale lor sunt databile la acest an. Perpessicius răspunde unor comandamente de moment: în urma centenarului nașterii lui Eminescu (1950) s-au discutat și asemenea lucruri mai specioase și s-a stabilit astfel: că Eminescu n-a mai creat nimic original după criza din 1883. Nu intrăm în amănunte, amintim, aici, doar că boala „stabilită” pentru Eminescu, aceea de paralizie generală, excludea teoretic, „științific”, posibilitatea ca el să
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ignorată, cel mult refulată 275. Dacă naratorul îi întinde o cursă martorului cu mimul dorinței, cititorul este nevoit să constate că "textul cu trimiteri nu trimite decât la el însuși, fiindcă povestirea nu este secundară decât prin efectul unei stereotipii specioase, fiindcă teatrul este fără piesă." Cu o "politețe delicată dar necruțătoare" suntem conduși către un sfârșit deceptiv, acela al scufundării statuii 276 dorinței în mare și acela al promisiunii făcute cu umor și prețiozitate a unei întâlniri într-un viitor
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
menit să facă legătura între ilustrație, piesele identificate sau anonime, paginile unde sunt ele comentate, precum și datele lor individuale (material, locul descoperirii, locul conservării, numărul de inventar). Datele tehnice ale sculpturilor au fost plasate în note, ca și comentariile mai specioase ce ar fi dăunat cursivității lecturii. Doi ani mai tîrziu apărea la aceeași editură "Arta monedelor geto-dacice", Meridiane, 1987. Apoi în anul 2000 tot la editura Meridiane a fost publicat volumul "Arta romană în România", Meridiane, 2000. „Primul capitol intitulat
Mihai Gramatopol () [Corola-website/Science/304856_a_306185]