1,618 matches
-
putreziciune nu mai crede astăzi nimeni. Din contra, capitalismul era pe cale a deveni cea mai bună formă de producție și de organizare socială din istorie. Soluția ucigașă a lui Marx trebuia să ignore însă acest fapt, la fel cum metafora spectrală a lui Derrida trebuie să-l ignore dacă dorește să-și mențină valabilitatea. N-am să reiau poeticele distincții între fantome și spectre pe care prefațatorul le-a descoperit în Dali și pe care i le servește, cu oarecare sadism
Despre strigoi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16745_a_18070]
-
o replică "ardelenească", mitteleuropeană, peste timp, lui Caragiale. Un fel de conte philosophique, o scriere tot "euphorionistă", așadar ar fi romanul Adio, Europa!, cea mai importantă operă din literatura noastră referitoare la anii de dictatură, o radicală și cvasicompletă "analiză spectrală" a totalitarismului și a invențiilor acestuia în materie de "transformare a omului și a societății". Deși a reținut prea puțin atenția autorilor prezentului studiu, Jurnalul unui jurnalist fără jurnal - caleidoscop eseistic în care se întrepătrund ficțiunea cu autobiografia și fișele
Cercul Literar de la Sibiu by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16911_a_18236]
-
nu ar fi decît atît, cartea lui Ernst Jünger ar constitui, cu siguranță, un punct de referință într-o eventuală istorie a discursului cultural despre timp și temporalitate. Nisiparnițe, cadrane solare, clepsidre, ceasuri mecanice, ceasuri ignice, cu toată aparența lor spectrală, de lucruri cu patină, cu istoriile și etimologiile lor (aflăm, de pildă, că în grecește klepsydra înseamnă hoț de apă, aluzie la picurarea imperceptibilă a lichidului dintr-un recipient în altul), se aglomerează în paginile cărții ca într-o prăvălie
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
magie proprie. Aici au creat Stravinski, Richard Strauss, Hindemith, Nabokov, Chaplin... cu douăzeci și cinci de ani în urmă, însuși compozitorul Olivier Messiaen a remarcat originalitatea absolută, cu totul promițătoare pe atunci, a creației muzicianului român. Este inițiator al conceptului de muzică spectrală, muzică ale cărei structuri intonaționale se poziționează în baza raporturilor dintre elementele spectrului sonor. Muzica sa, economic scrisă, se desfășoară, însă, pe spații largi, generoase. Rădulescu este un autor prolific. Crede cu putere în ceea ce face. Este unul dintre puținii
Singurătatea artistului de cursă lungă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15596_a_16921]
-
ale lui Alexandru George: "sînt victima tuturor falsificărilor posibile și a demersurilor necinstite' ' chair ale "tuturor'?). A numi pe cineva "balcanic' nu credem că ar fi mai puțin onorabil decît italic sau iberic (contele Keyserling vorbea, bunăoară în L'analise spectrale de l'Europe, despre "caracterul senioral' al turcilor!). Reproșîndu-ne o prejudecată, ne temem că dl Alexandru George cade el însuși pradă uneia. De ce ține a lua neapărat conceptul cu pricina pe latura sa peiorativă? Chiar contextul în care am înscris
"Supărarea" d-lui Alexandru George (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15604_a_16929]
-
Ștefan Aug. Doinaș. "Ne mărturisim speranța, afirmă autorul, că Dicționarul limbii poetice românești nu este o "necropolă" a limbii, ci /.../ o imagine-tezaur a ființei limbajului nostru poetic". Intrăm pe teritoriul cuvintelor-simbol, printre termeni cărora le descoperim istoriile, într-o hartă spectrală a poeziei românești: abis a fost folosit întîia dată cu valoare poetică de Macedonski, ac e un termen arghezian, jale, inimă, ars ne vin de la Dosoftei. Unele cuvinte sînt redescoperite ca avînd valoare poetică după o perioadă de uitare, așa
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
și de anatomie, creează dimensiunea expresivă a expoziției, mai mult sau mai puțin gratuită sub raportul impactului; partea documentară, fotografia antropologică și desenul profesional, creează dimensiunea științifică și practică a evenimentului, în timp ce radiografierea eliptică a umanului, scrutarea lui în cheie spectrală și așezarea lecturii într-o perspectivă în care clinicul își cere și el dreptul său la efigie și la atemporalitate, construiesc, discret, dimensiunea metafizică a expoziției și pun totul în acea lumină palidă în care infernul se estetizează și spaima
Un patrimoniu de scăfîrlii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16361_a_17686]
-
eventual, publicare. De ce ar fi atât de importantă această carte? În primul rând, pentru că autorul utilizează aici satira directă, realizând poate cea mai importantă operă din literatura noastră referitoare la anii de dictatură, de opresiune, o radicală și cvasicompletă "analiză spectrală" a totalitarismului și a invențiilor acestuia în materie de "transformare a omului și a societății". În al doilea rând, datorită originalității sale estetice indeniabile. Nicolae Manolescu identifica, în unele romane ("corintice") ale deceniului al optulea, o nouă modalitate artistică, perfect
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
căci, urmăriți de Erinii, cei doi eroi vor rătăci prin lume, unul orb, altul nebun, fără a reuși să se mai recunoască în momentul ultimei întâlniri, rămânând străini și prizonieri ai destinului implacabil. Tații lor morți apar doar ca voci spectrale, rostind, la începutul și sfârșitul acțiunii, mesajul zeiesc. Libretul oferă astfel, cu o mare economie de mijloace, o sinteză a celor două mituri privite ca într-o oglindă și conturând ipostaze în fond complementare ale "umanității" protagoniștilor, - o "filosofie a
Armonii româno-franceze by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16491_a_17816]
-
solidare muzicii bazantine, organumul ori conductusul Ars Antiqa-ei, izoritmia și izoperiodicitatea specifice Ars Novei, tehnicile contrapunctice ale Renașterii, principiul imitativ al fugii în Baroc, al sonatei omofone mono- ori bitematice în Clasicism și Romantism, oportunitățile dodecafonice ale Expresionismului, tehnica serială, spectrală, acusmatică, electroacustică, procedeele de-formalizatoare ale aleatorismului ori de organizare ale haosului, principiile de ordonare ale modurilor cu transpoziție limitată sau ale structurilor modale non-octaviante etc., etc. - toate mijloace de construcție sonoră care și-au cheltuit, rînd pe rînd, averea, achiziționînd
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
sistemul serial. Ideea de coabitare a proliferat și în deceniile din urmă ale veacului trecut, perpetuîndu-se și astăzi cînd, alături de cele mai neaoșe ori, dimpotrivă, mai altoite forme de modalism, tonalism sau serialism, și-a făcut simțită prezența și sistemul spectral, cel ce a instaurat nostalgia pentru recuperarea naturalității și intimității sunetului, precum și șansa muzicii culte de a ieși din criza ei de autoritate și chiar de identitate, criză în care a intrat tocmai datorită coabitărilor circumstanțiale ori fortuite. Pentru cel
Devălmășie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11958_a_13283]
-
chiar serialismul, în mod indirect, le-a băgat în seamă de vreme ce, prin ricoșeu, s-a străduit cu abnegație să evite și să excomunice eventualele lor sugestii și contagiozități. Prin recule, armonicele naturale și-au fundamentat statul lor de drept - sistemul spectral -, în care dexteritatea și știința fizicianului au jucat rolul lui ancillae musicae, în timp ce talentul și inteligența compozitorului au fost apanajul lui magistrae musicae. Urechea umană, în special cea europeană, a indus un anume sens restrictiv (în plan cantitativ) organizărilor spațiale
Devălmășie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11958_a_13283]
-
ethosuri născute din încrengături spațiale cît mai diverse. Toate tipurile de cărămizi muzicale au fost succesiv îngurgitate de muzica savantă printr-o pîlnie cu baza orientată în epoca monarhiei modale și vîrful în epoca dictaturii seriale și apoi a supremației spectrale. Astfel arta sonoră a operat exclusiv cu moduri timp de un mileniu și mai bine, cu game - cîteva secole, cu serii și cu spectre (ne-exclusiv) - doar cîteva decenii. Azi pîlnia pare că s-a astupat, iar ceea ce s-a
Devălmășie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11958_a_13283]
-
relativității și a realizat cercetări și studii asupra radiației termice, de termodinamică și fizică statistică. Este autorul teoriei cuantelor (pentru care a luat Premiul Nobel pentru Fizică), prin care a pus bazele fizicii moderne și a stabilit legea de distribuție spectrală a energiei radiante emise de corpul negru (formula lui Planck). Joi, 24 aprilie Gheorghe I. Brătianu Acum 50 de ani a murit istoricul și omul politic liberal Gheorghe I. Brătianu. A fost un specialist în istoria Evului Mediu și un
Agenda2003-16-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280921_a_282250]
-
o țigară aprinsă între degetele unui copil mort”. Un raport social esențial pentru individul creator se inversează astfel. Omul-standard, compunînd mulțimea, capătă o aparență fantomatică, pe cînd izolatul se realizează prin iluminare: „rîgîitul nostalgic al tiraniei celor mulți și definitiv spectrali/ asupra luminozității celor vii” (ukulele). Dar singurătatea are nevoie de confirmări. Realul fiindu-i advers, autorul se adresează așa cum îi șade bine, imaginarului. Marian Drăghici practică o serie de evadări fantaste, menite a-l încredința de propria-i identitate ideală
Poezia Solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2655_a_3980]
-
constitutiv pentru cinematografiile înregimentate ale statelor totalitare, România între 1948 și 1989 y compris. Cinematografistul poate fi și un funcționar de care depinde soarta membrilor breslei, dar și un aventurier amestecat în producția de film, „particulă elementară” dintr-o maree spectrală, parte a unui anturaj pestriț, proteic, verbigerant care redă complexitatea și forța de atracție a filmului. Aceste periferii pitorești exprimă însă fascinația pe care cea de-a șaptea artă o exercită asupra tuturor și faptul că filmul se face purtătorul
Cinematografiștii români, o poveste pe litere by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2737_a_4062]
-
reală... combinată cu sentimentul tot mai puternic că trecutul se întoarce”. Aproape te sufoci când „vasta cameră a regelui s-a umplut de ființe nevăzute, spirite ce păzeau venerabilul monument. Te așteptai ca dintr-o clipă în alta o voce spectrală să spargă tăcerea atotstăpînitoare. Acum le mulțumeam celor ce construiseră canalele strîmte de ventilație, ce aduceau în străvechea încăpere un flux slab, dar constant de aer proaspăt”. Aproape te cutremuri când „spirite monstruoase, orori sinistre, infernale, forme cu aspect grotesc
O noapte în Marea Piramidă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2567_a_3892]
-
decît banal, - ca și cum un dincolo ar fi poposit deja în alcătuirea lor de taină. Și îmi fac irupție în memorie, laolaltă, etapele unui întreg itinerar, ce ne-a purtat pe urmele lui Caravaggio, dînd ocol Siciliei, confruntați la Messina cu spectrala Înviere a lui Lazăr, apoi trecînd în Malta, unde creștetul retezat al Sfîntului Ioan Botezătorul fierbe de un roșu clocotitor, fără precedent în pictură ; unde creatorul vijelios a avut curajul să semneze chiar în sîngele victimei sacre, desemnîndu-se cu numele
Cine chiamă pe cine? by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2592_a_3917]
-
Jones, excelent interpretată de Betty Buckley, locul unde se consumă și ultimul act al dramei. Regizorul încearcă să recupereze atmosfera patriarhală, conservatoare a locuințelor din Sud care mai păstrează un aer seniorial, dar și povești crude. Atmosfera a devenit halucinantă, spectrală din cauza bătrînei voluntar claustrate, care impune cu severitate o ospitalitate bizară, dar mai ales din cauză că, și aici, "întîmplarea" se întîmplă. De altfel, este și unul din momentele "fericite" ale filmului, cînd starea de tensiune este creată firesc, fără inutile artificii
Ce va urma? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8319_a_9644]
-
cât și ciclul „Jurnalelor” personale sau chiar intime ce reprezintă confesiunile artistei exprimate în termeni muzicali. Prezentul concert derulează o tehnică specifică autoarei și anume cea a ostinato-ului. Conglomeratele cromatice alternează cu cele de tip diatonic sau de proveniență spectrală într-un flux muzical cu caracter narativ. Cristian Lolea - Sonata pentru flaut și pian. Autorul este o figură pregnantă a generației încă tinere, aflate în jurul vârstei de 30 de ani. Muzica sa denotă, în primul rând, talent, apoi vigoare, cât
Creația românească (II) by Octavian NEMESCU () [Corola-journal/Journalistic/83350_a_84675]
-
revendicările autorilor și, mai ales, a celor proprii. O înghesuială negreșit răsplătită împărătește de protagonist, cel ce a împărțit bucate, în general - alese, în particular - culese; bucate dietetice, cu volute vag etnice (Sonata nr.2 de Andrei Tănăsescu), cu console spectrale (SonaTanos de Horia Surianu), ori cu esențe modale rafinate (Sonata "Hommage a Prokofiev" de Costin Miereanu și Columna modală de Theodor Grigoriu), fie condimentate, cu picanterii omofone (Coral și Final de Tudor Misdolea) sau cu arome geometrice (Lichtung Giacometti-Szene de
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]
-
Liana Alexandra: Imagini întrerupte); 2) friptura înăbușită la cuptorul unei arhetipalități fruste (Tadeusz Wielecki: Whisper of the Semitones) și fecunde (Doina Rotaru: Ielele); 3) un "fromage" neofolcloric bine fermentat (de Radu Paladi în Cvintet de suflători). În plus, un desert spectral, care a adunat și arome neoexpresioniste, arhetipale ori neofolclorice (Călin Ioachimescu: Oratio 2). Chiar și atunci când este simplu cafe-concert muzica poate avea palpitul unui braț de caracatiță a cărui tentacul se lipește când de sonorități latino, când de improvizații (scrise
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]
-
lucrări electroacustice ale compozitorilor Corneliu Cezar, Ana Szilagyi, Adrian Borza, Călin Ioachimescu și Octavian Nemescu. Și acolo, în întuneric, audiția s-a deschis tot cu o mantra: AUM (Corneliu Cezar). AUM (1965) pentru bandă și grup instrumental este prima muzică spectrală, prima lucrare electronică românească și prima piesă isonică. Mantra este recitată de compozitor în registrul grav. AUM ( OM) este sunetul primordial, cel de la care a pornit întreaga Creație. Cezar a apelat la rezonanța naturală a sunetului do , peste care
Privind spre Orient din Sala Radio by Cleopatra DAVID () [Corola-journal/Journalistic/84006_a_85331]
-
a legendelor și poveștilor scoțiene despre willis, spiritele fantomatice ale pădurii. Pentru redarea unei atmosfere fantastice care se îmbină cu elemente ale lumii reale, în acest balet s-au folosit pentru prima dată poantele, rochiile albe ale vilelor și lumina spectrală, care vor deveni ulterior embleme ale baletului alb. Coregraful Johan Kobborg alege varianta Bournonville, cunoscută în întreaga lume, preocupându-se, după opinia mea, să-i inițieze și să-i obișnuiască pe membrii companiei de balet a Operei Naționale cu acest
?LA SYLPHIDE? by Mihai-Alexandru CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/84296_a_85621]
-
92 (2002), reprezintă un interesant schimb de păreri despre modul fiecăruia dintre cei doi compozitori de a compune. G. Ligeti concluzionează că el și Șt. Niculescu au ajuns la un rezultat sonor asemănător prin îndepărtarea de cromatism și îmbrățișarea diatonismului (spectral) și a microtonalității (p. 89 și următ.), mergând pe drumuri diferite: micropolifonia, respectiv eterofonia. De aici aflăm că G. Ligeti cunoștea creația lui Șt. Niculescu și îi aprecia originalitatea. Sunt consemnate și discuțiile din cadrul colocviului din Oldenburg, unde Ștefan Niculescu
Ștefan Niculescu by Ana SZILAGYI () [Corola-journal/Journalistic/84303_a_85628]