2,294 matches
-
tranșarea" unei ambiguități. La Șerban Foarță, alegerea se face greu, cu veșnicul regret al virtualității irosite, cu un anume "diletantism" rafinat și chiar cu presupunerea că altcineva/ altceva (rezistența la uz a limbajului?) se amestecă printre cele scrise. S-a speculat că sofisticatul cuvînt din Chinurile zadarnice ale dragostei ar fi, de fapt, o anagramă a "denunțului" în latinește hi ludi F Baconis nati tuiti orbi, care l-ar fi indicat drept autor al pieselor pe Francis Bacon. O dovadă, așadar
O lume guresă, cochetă... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12205_a_13530]
-
E un paradox neglijabil constatarea că din însemnările lui G. Călinescu împotriva discursului diaristic se naște un fel de jurnal, căci el e confecționat de editor (cu cele mai bune intenții, desigur), nu de autor. Până la urmă, am putea spune speculând situația că, vor-nu vor, și scepticii diaristicii se confesează, nu-i așa? Dar nu e cea mai corectă deducție. Ni l-am amintit pe G. Călinescu prea rar în ultima vreme și nu întotdeauna în contexte favorabile. E cazul să
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
dintre cele mai diferite. Dumitru Cozma este interesat de echilibrul formal dificil al axelor care torsioneză neașteptat volumele. Lucrarea sa are nu unul sau două unghiuri de privire privilegiate, ci o multitudine de aspecte în funcție de unghiul din care este privită, speculând asupra calității de ronde-bosse a sculpturii. Efectele de suprafață, de factură nu sunt neglijate. Decorul metalic aplicat ici și colo face corp comun cu volumele, direcționând privirea spre anumite puncte de interes ale construcției. Simion Moldovan ne-a obișnuit în
SIMPOZION "Ion Vlasiu" by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/12687_a_14012]
-
de materie implică delicatețe, atenție pentru detaliul expresiv, un sens al nuanței și chiar o discretă ironie în toată această deturnare a masivității materialului în contrariul lui. Pasărea lui e fragilă, construită din planuri aflate în echilibru precar. Septimiu Enghiș speculează cu succes asupra raportului între plin și gol, raport bine dozat, deși golul, spațiul ca o fereastră care înglobează peisajul, tinde să domine întregul. Atent la vibrația suprafețelor, animă și încălzește forma-cadru, punând în valoare efectele imprevizibile, datorate hazardului, ale
SIMPOZION "Ion Vlasiu" by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/12687_a_14012]
-
semn scăzut". De ce? Iar în imaginea lirică a răstignirii pe "crucea spațiului și a timpului", geamătul se transformă în vers. De câtă luciditate e nevoie pentru a fi "convertit" acest calvar în poezie? N. C.: Din nou, nu doresc să speculez în jurul citatelor extrase din contextul unor poeme, ca și când ar conține cine știe ce adevăruri supreme. Ele sunt, în fond, metafore a căror semnificație sau impact aparțin structurii întregului poem. Cu ce aș ridica interesul acestui interviu dacă aș menționa că "semn scăzut
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
bolșevică, îți cam vine să lași, a lehamite, totul baltă și să-ți vezi de propriile-ți interese. Adică să devii un român ca la carte: obedient, tremurător, mereu cu musca pe căciulă. Gașca ivită din pulpana lui Iliescu a speculat cu brio aceste caracteristici. Ultimii patru ani au arătat de ce suntem în stare în materie de rea-credință, încăpățânare prostească, lipsă de inspirație, lașitate. Am fost încălecați, ni s-a pus zăbala, ni s-au dat, până la sânge, pinteni, și continuăm
Spălătoria de cadavre by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12393_a_13718]
-
a prințesei Maria Cantemir, dat ca sigur de Leonid Maikov (p. 37), e că ar fi fost, pentru scurtă vreme, în iarna 1721-1722, amanta țarului Petru I. Dimitrie Cantemir, care a încuviințat legătura, își făcea cele mai năucitoare iluzii, după cum speculează Maikov: ,Fostul domn nutrea speranța că pasiunea țarului față de prințesă ar fi putut duce la desfacerea căsătoriei de Ekaterina și la un nou mariaj, care să-l lege pe țar de vlăstarul cezarilor Bizanțului. În primăvara lui 1722, s-a
Amanta lui Petru I by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11433_a_12758]
-
ideologică oficială. Cum de îndrăznea, dacă se știa vulnerabil? Sau îi conferea protecție tocmai angajamentul de informator, lăsat să se afișeze ca oponent al regimului pentru a i se acoperi misiuni pentru acesta mai importante? Nu știm, dar iată-ne speculând în jurul cazului Doinaș, iată-ne punând sub semnul întrebării comportamentul unui scriitor care a trecut în ochii contemporanilor drept un reper moral. Dar poate asta și urmăresc ,forțele din adâncuri", cine știe? A mai fost aruncat pe piață cazul Eugen
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
nobil. Și cu cât agresiunile exterioare se întețesc (penuria totală, halucinantă de alimente, întreruperea curentului, căldurii, apei, demolările tot mai ,sistematice"), cu atât solidaritatea microgrupului se întărește, pe deasupra inerentelor diferențe dintre generații. ,Cititori" grăbiți și neatenți ai acestei cărți au speculat grațios pe marginea unui așa-zis conflict generaționist, cu contestarea părinților ,colaboraționiști" și alte gesticulații de puritate juvenilă. Nici vorbă de așa ceva. Ca o formă de ironie la adresa unei asemenea lecturi, în cheie previzibilă, Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici
Decrețeii (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11518_a_12843]
-
memorabile, analiză și psihologie cît de mult posibil etc. Pe scurt, nu vrea să scrie o capodoperă. Și de ce, mă rog, ar vrea? El preferă doar să spună o poveste, prinde din zbor o idee ciudată și isteață și o speculează, știind cît de dură e bătălia cu americanii care au cam spus / făcut de toate în materie de literatură. De altfel, gîndește ca un american atunci cînd spune, într-un interviu, că scopul literaturii e ,să instruiască și să delecteze
În sens invers by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11549_a_12874]
-
coregrafii contemporani japonezi. Artistele din Cehia au folosit apa ca pe un liant suplimentar, în care s-au îmbăiat amândouă. De vreo două ori au integrat în mișcare și stropii de apă, aruncați ritmic în aer cu picioarele, fără a specula însă excesiv această posibilitate, pentru ca, într-un final de mare finețe, ambele dansatoare să se retragă discret, cu mișcări foarte simple, într-o lumină crepusculară. în cea de a doua seară, o lucrare complexă ca tematică și ca interferare de
Explore Dance Festival by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11547_a_12872]
-
într-un meci de fotbal la care nu mai vin de mult spectatorii. Dar nu simțul ridicolului a prisosit vreodată în lumea celor fascinați doar de propria imagine, a celor atrași ca de un magnet de fotoliile puterii. Încercând să speculeze momentele dificile prin care am trecut și trecem (criza ostatecilor din Irak, iritarea unor lideri europeni, în frunte cu etern antipaticul Chirac, la ideea că vor trebui să împartă fondurile europene cu niște coate-goale precum noi și bulgarii), pesedeii se
Fantomele nu au crampoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11576_a_12901]
-
business-ului românesc. Curtată de doi bărbați, Laura le folosește sentimentele pentru bunul mers al companiei, retrăgându-se la sfârșit din combinație, ca să-și găsească împlinirea profesională în firma unui italian homosexual. Acesta, temător că pasionalitatea i-ar putea fi speculată de parteneri de afaceri masculini, găsește în Laura coechipierul ideal. La timpuri noi, oameni noi. În fine, Internet și Sfârșitul călătoriei lărgesc cadrul, personajele, apăsate de propriul trecut, fiind urmărite și într-un alt decor decât cel autohton. Plecând din
Timpuri noi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11651_a_12976]
-
pe segmentul guvern-parlament-președinție, nici o acțiune care să lase cu adevărat impresia că se riscă o schimbare majoră. Felul de-a face politică al actualilor guvernanți e unul al tragerii de timp, al speculării greșelilor adversarului. Însă nici măcar acestea nu sunt speculate ca lumea. E plină presa de potlogăriile pesedeilor, apar mii de probe de corupție, dar rezultatele continuă să fie modeste. E posibil ca în culise lucrurile să stea mai bine - nu știu. Să nu uităm însă că cea mai sigură
Ciupitura, avantajul, tunul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11782_a_13107]
-
dar discret în atitudine.” O spune undeva și mai expresiv autorul însuși: „Snoavele sunt istorioare cu miez de comedie, care ar putea deveni orice, chiar și romane, dacă nu s-ar mulțumi cu statutul de anecdote.” Scriind aproape despre orice, speculând cu maxim de efecte slăbiciuni și prejudecăti, defecte și obsesii, confuzii, situații penibile, paradoxale sau absurde de-a binelea, decupate cu grijă din viață, se remarcă imediat la Tudor Octavian rezonanța cu Cehov și Caragiale, dintre contemporani cel care ar
Indecența de a povesti by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12923_a_14248]
-
satira-i din 1906, la adresa regelui "Ca rol" (!), sau în broșura-i din 1907, concepută sub oblăduirea maximalistului Cristian Rakovski... Umorul e, altminteri, după Wilde, o formă de (supremă) politețe: aceea a disperării. - Sub flamura artei cu tendință, s-a speculat mereu asupra unui rol pragmatic al comicului, echivalat cu dăscăleala, cu o cenzură, cu o punițiune. Moličre, Goldoni, Gogol, Caragiale deveneau niște manechine costumate în pedagogi severi, cu o nuia în mînă. E o exagerare a unui factor ce, până la
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
Toate formele acestea sparte oglindesc sfărâmarea sufletelor noastre. Artistul a văzut dezintegrarea ființei umane" (p. 158). Abisul devorează într-un mod respingător umanul. Și cum poate fi acest peisaj decât înspăimântător și dezgustător? Romanul lui Dan Stanca ne îndeamnă să speculăm pe marginea acestei figurări a abisului ca sex feminin maladiv. Imaginea nu e totuși atât de scandaloasă și de terifiantă ca episoadele de misticism trivial, imposibil de justificat din orice punct de vedere am privi. Dar poate că literatura, ca
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
punerea în scenă sau de imaginația receptorilor reprezintă aproximativ jumătate din informațiile decodificate de elevi. Cel de-al doilea caz constă în montările contemporane care nu mai respectă în totalitate libretul. Mai mult chiar, unii regizori inserează noi planuri narative speculând indeterminarea libretului. Aceste montări nu le exclud pe cele tradiționale și nici nu modifică esențial structura operei, ci doar pun în evidență noi soluții ale elementelor variabile folosindu-se și de mijloace specifice teatrului pe lângă interpretarea muzicală și jocul soliștilor
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
Eminescu În primăvara lui 1883 atât de preocupat? Poetul nu mai publica poezii În Convorbiri literare din septembrie 188l, Luceafărul fusese definitivat din 1882 și dat la Almanahul „România Jună” din Viena. În vara lui 1883 va avea cunoscutul atac speculat de adversari iar În iarnă va ieși, sub Îngrijirea lui Titu Maiorescu, volumul său de Poesii care cuprinde, pe lângă cele 24 de poezii publicate Între timp, vreo 4o e titluri noi, inedite. La acestea lucra el intens În primăvara lui
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
arcuș, format dintr-o cutie de rezonanță din lemn, în formă de barcă, peste care este întinsă o piele de capră. Rebab-ul are două coarde, este ținut vertical pe genunchi și acționat cu un arcuș rudimentar, convex. S-a speculat foarte mult pe seama acestui instrument cordofon, fiind adesea asociat cu strămoșul viorii moderne. Altă teorie susține înrudirea între luth-ul oriental și rebab, datorită formei cutiei de rezonanță și faptului că înainte de apariția arcușului, rebab-ul era un instrument cu
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
starea. Nici măcar nu o redă. Evident, conflictul cu standardul este rezolvat, Întrucât timpul, etalonul, forma doar construiesc starea, dar sunt abolite ca sensuri. Dincolo de rit sau de cutumă, valori aproape inerte sau de Încetățenită formă a incantației, poezia lui Dinescu speculează un alt interval În a-și defini prerogativele. Întâlnim la acest scriitor un soi de "mutație" În conformația scriptică, lăsând la o parte stilul. Metafora e disociere pură Între abstracțiunea percepută de simț și angoasa autentică. Devotată, adică, spontaneității, stadiul
ALECART, nr. 11 by Sabinne Marie Tăranu () [Corola-journal/Science/91729_a_92873]
-
este vopsit În toate culorile curcubeului și apoi Învârtit, o singură culoare va fi vizibilă, și anume: griul. În consecință, obiectivul biologului sexual este de a „Încetini viteza psihologică”, pentru a dezvălui toate nuanțele vieții intime.” În ceea ce privește dimensiunea mitologică, este speculată obsesiv imaginea titanului Greciei Antice, Prometeu, imagine ce se dorea, de către tabăra opusă Fundației, Frăția, a fi asociată tinerilor germani care, În viziunea lor, trebuiau să dobândească trăsături și calități masculine superioare. Mitul speculat Îl are În centru pe zeul
ALECART, nr. 11 by Cătălina Dontu () [Corola-journal/Science/91729_a_92883]
-
începe calea. O liniște ca zborul fără aripi Ne trece de ghețarii îndoielii, Ne suie în adâncul unde gândul Alunecă din nume, din istorie. Imacularea-i ținta care șterge Din minte cicatricea întâmplării Și vindecă de umbre luminarea. Putea-vom specula până la capăt De dorul abstracțiunii preacurate, Când ca un mânz ne-adulmecă prezentul? Noapte de Apoi Era târziu. Cu mintea goală Am redeschis televizorul Dar pe ecran, în loc de filme Se legăna uriaș un clopot. Am comutat atunci pe radio Pe
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
curând mucalită, decât violentă " a lui Caragiale, ci efectul de receptare de tipul "ca-n Caragiale", așa cum e acesta prizat în chip superficial și vulgarizator de un public cel mai adesea neavizat. Sau "efectul" (ori clișeul cultural) Eminescu, telescopat și speculat peste timp, printr-o mitologizare de astă dată cu sens negativ: Percepția acestei mânii de profet naționalist, pe care o simpatiza, de altfel, l-a făcut pe Mircea Eliade să considere că, în secolul XX, Eminescu ar fi fost un
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
alogic, cu o conștiință poetologică și metatextuală similară. Un mod de expunere, dialogul, este redus la o linie urmată de literele "- rscrbuctmbstlgrzut". Urmuz este imitat în portretistică: "Omul se compune dintr-un stomac și din mai multe accesorii." (Omul) Umorul, speculând ambiguitatea dintre exprimarea proprie și cea figurativă, nu e diferit de al lui Urmuz: "deși preot, când îl trăgeai de manutanța care-i picura pe grumaz, se uita cruciș și începea să behăie pe la subțiori, dar dacă-l mai și
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]