35,079 matches
-
submediocru al tenisului românesc de până la el. Excepțiile vor trece, dar realitatea grotescă a unui popor cu IQ din ce în ce mai mic rămâne. Și asta numai și numai pentru că o bandă de asasini ce-și spun patrioți mint de îngheață apele, în speranța prostească de a rămâne la putere până la sfârșitul sfârșitului. Nu vor rămâne. Dacă totuși vor supraviețui în funcții, asta înseamnă că-și vor fi atins scopul: transformarea țării într-o populație de subdezvoltați mintal. Colac peste pupăză, ministresa Andronescu vine
Cloșca în sevraj by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14891_a_16216]
-
care au împlinit medievalul ritual: Spuneți "dă-mi, Doamne, răbdare" și așteptați o săptămînă, o lună, un an, cît va fi necesar (!) pînă cînd Dumnezeu vă va izbăvi". Încurajarea de către B.O.R. a unor asemenea ceremonii, trezirea de false speranțe în sufletul miilor de amărîți, iată fapte inacceptabile, contrare bunului simț și, în definitiv, credinței adevărate în Dumnezeu. Ca să fie și mai grotesc totul, oamenii au primit iconițe cu maica Domnului pe spatele cărora scria �Donație P.S.D. - Cluj". În mijlocul celor
Evul Mediu neîntîmplător by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14887_a_16212]
-
loc al marilor iluzii, un spațiu al visării în care totul pare posibil. Istoria a infirmat însă brutal toate aceste iluzii. Iar o bună parte din literatura central-europeană își trage seva din rememorarea nostalgică a acestui timp al iluziilor și speranțelor sau din dezamăgirea și sentimentul de alienare care au urmat momentelor de destrămare a viselor. Scriind despre visele și amăgirile scriitorilor pe care îi analizează, Cornel Ungureanu intră pentru o clipă în pielea lor. Ajunge să se identifice cu modul
Europa iluziilor pierdute by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14892_a_16217]
-
Levinas și mulți alții afirmă că, după cum religia n-ar putea funcționa fără cultură, nici cultura n-ar putea funcționa fără religie. Religiosul e un factor inalienabil al naturii umane: "Ei bine, mărturisește V. Nemoianu, eu tocmai aici văd marea speranță a criticii și teoriei literare. Determinismul materialist a devenit un fel de turn de fildeș, steril la ora asta; dar nici formalismul pur nu poate fi decît o disciplină auxiliară". Eseistul constată cu regret că la noi se manifestă, în privința
Un româno-american (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14873_a_16198]
-
sinelui, text alcătuit din fragmente sumare, în care un Borges imaginar surâde �creștinește" după o cură de zen. Puzzle de sugestii savuroase poate, dar lipsite de maliție. Pentru dezabuzați, sună a oracol adolescentin; dar recuperarea adevăratei vieți, a fericirii și speranței e condiționată de curajul de-a recupera frăgezimea aurorală a sufletului de străin și călător, în acea tânjitoare așteptare augustiniană a regatului celest. Așteptarea pe care solarul Augustin a dezvoltat-o pornind de la harta traseului descris în epistolele pauline. Nu
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
spirituale. Manual do guerreiro da luz e strădania ,,paideică" a lui Coelho de a reabilita ceea ce secolul XX a reuit, printre multe altele, să deterioreze: prestigiul de mag al Povestitorului și alchimia generoasă a privirii sale dătătoare de imbold și speranță.
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
vestita nostalgie de la boue, sau, cum observă în postfață Smaranda Cosmin, "în accepție dostoievskiană, curiozitatea, deopotrivă masochistă, de a proba până unde poate coborî sufletul omenesc și câte lovituri poate îndura". Experimentul ia sfârșit prin uzură. Laide e salvată prin speranța maternității. "E ora ei, fără ca ea s-o știe a sosit pentru Laide marea oră a vieții iar mâine va fi totul ca înainte și va reîncepe ticăloșiile și minciuna, însă ea stă deocamdată pentru o clipă deasupra tuturor, e
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14913_a_16238]
-
care astăzi nimeni nu se mai îndoiește (...). Ascultați, băieți, ascultați pînă vi se lungesc urechile! Dar nu uitați că întotdeauna vine o zi în care se decontează toate curiozitățile. Să nu spuneți că n-ați știut!" Pînă se vor împlini speranțele lui Cornel Nistorescu un lucru e sigur, nici o instituție din România nu are cum să verifice SRI-ul dacă ascultă ilegal telefoanele. Încît profitînd de acest lucru, SRI-ul poate deveni o putere care, la o adică, dispune de mijloace
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14942_a_16267]
-
își potrivește patriotic cravata" (ibidem). Istoria pare să fi obosit. Aidoma unui trup bolnav, ea a părăsit treptat zona pitorescului chezaro-crăiesc, încă reconfortant, spre a intra în Purgatoriul sordidului, al citadinismului mizer, al "eternității" ce se batjocorește pe ea însăși. "Speranța" nu-și mai are locul într-un asemenea context decăzut decît în chip convențional, apendice al "cuviinței" demonetizate: "blocuri de case ursuze și afumate/ împodobite cu lujeri de viță uscată// un bețiv rămas într-o rînă/ murmură rugăciuni cere milă
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
cere milă/ gunoiului adunat ambiguu// nici o floare nici un fir de iarbă/ menite să zîmbească femeilor extenuate/ care în balcoane sprijinite-n cîrje/ atîrnă rufe sărăcăcioase// aici eternitatea este vomă de cîine melancolic/ de sicriu rămas fără nume// viața e încă speranță meditează/ rinichiul definitiv bolnav viața/ e margină insuportabilă meditează/ rinichiul încă sănătos" (Pastel). Nicăieri mai mult decît în ultima-i culegere de poezii, Vizita maestrului de vînătoare, de care ne ocupăm în aceste însemnări, Petre Stoica nu vădește mai mult
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
cu drama unei familii care a văzut ororile războiului; în scrisorile pe care Georgi le obține după moartea mamei sale, imaginile asasinatelor naziste în plină stradă sînt conturate tulburător, iar tensiunea teribilă a atmosferei, asociată cu o progresivă pierdere a speranței, luminează perspectiva asupra vieții pe care o duc acești oameni pentru care nu pare să fi mai rămas un loc în care să găsească un adevărat refugiu. Episodul cu fuga familiilor de evrei într-un sat apropiat, pentru a se
Generații by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14995_a_16320]
-
controlul unei forțe care consideră neliniștile noastre simple bagatele efemere. Am vorbit cu Birgitta (Trotzig) la telefon după ziua de ieri, care a fost atât de neobișnuit de lungă și intensă. O zi plină de confesiuni în ceea ce privește creația noastră literară, speranțele de a continua �a exprima mereu viața", orice s-ar petrece în lume, mai ales acum după anii grei de experiență a scrisului, după care se simte parcă un fel de ușurare în a lua în piept munca la o
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
picturală din filme precum Andrei Rubliov, Solaris, Oglinda, Călăuza, Nostalgia, Sacrificiul... Numele nu reprezintă numai un subiect al unui curs de specialitate în cadrul Academiei de Teatru și Film, ci, pentru publicul larg, înseamnă și amintirea cozilor interminabile din fața Cinematecii, în speranța obținerii unui bilet la filmele celebrului regizor. Așadar, Tarkovski - regizorul. într-o oarecare măsură, pentru cititorul român, completarea "regizorul" sună redundant. Tarkovski e Andrei Tarkovski. Și totuși, această completare este necesară, căci el aparține unei dinastii complet necunoscute publicului larg
Saga Tarkovski by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/15281_a_16606]
-
cere brusc socoteală statului român întrebându-l de ce nu și-a plătit datoriile față de cetățenii săi, chiar și față de cei mai răi dintre ei. Spaima de iremediabil alimentează patetismul de bună calitate al spectacolului și "îngerul dramatic" lasă un spațiu speranței.
Un loc curat by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15277_a_16602]
-
Panait Istrati în prefața primei lui cărți Chira Chiralina. "În primele zile ale lui ianuarie 1921 mi-a fost adusă o scrisoare de la spitalul din Nisa. Fusese găsită în buzunarul unui disperat care încercase să-și taie beregata. Erau puține speranțe să supraviețuiască. Am citit-o și am fost impresionat de tumultul geniului. Un vînt arzător sufla peste cîmpie. Era confesiunea unui nou Gorki al țărilor balcanice. Din fericire a fost salvat. Am vrut să-l cunosc. S-a înfiripat între
O geografie dramatică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15270_a_16595]
-
Niciodată omul nu ar fi putut stabili legile acestora, dacă nu ar fi avut în el un suflu divin. Astfel încât, Axiochos, tu nu te îndrepți spre moarte, ci spre nemurire. Vei schimba un loc al deznădejdii, pe altul al fericirii. Speranța nemuririi îl mișcă pe Axiochos și îl însuflețește. El declară că s-a schimbat de tot și că, departe de a se teme de moarte, o dorește. În sprijinul demonstrației sale, Socrate îi mai spune ce a auzit din gura
Note 1954 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15274_a_16599]
-
românului, de la partidele de sex la șpaga dată la primărie, de la coruperea judecătorilor și-a polițailor la împrumuturile cu dobândă, de la plata vizelor false la angajarea "recuperatorilor" și-a ucigașilor a fost, ani de zile, marca. Nu-mi pun nici o speranță că mai-marii țării vor face, de bunăvoie și nesiliți de nimeni, un astfel de pas. între altele, pentru că s-ar vedea adevăratul nivel de viață al cetățeanului. Una e să spui că ești plătit cu trei-patru milioane, și alta să
Leul copt și paraiul bun by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15312_a_16637]
-
a țâșni din trupul său palid, cum țâșnesc scânteile dintr-o fuzeie urcând la cer, și, din această neagră explozie, omul păru să se înalțe plutind în memoria lor... Oricare ar fi locurile de unde ei vor contempla dezastrele vechi și speranțele noi... ei nu vor uita niciodată aceasta... Iar el va rămâne în vecii vecilor, acolo, visător, liniștit, constant, fără a păli niciodată, fără a mai amenința pe cineva, ci rămânând mereu senin, mereu triumfător... Și iarăși, în oraș, ușor domolit
Din nou, Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15323_a_16648]
-
silă de propria neputință, silă de silă, SILĂ!... Dincolo de defularea într-un fel de rînjet cinic, se decupa, simplu și înspăimîntător, un fapt: oricît de irațional ar suna, să ne ierte Dumnezeu, dar avem cam aceeași stare - de împotmolire fără speranță - de la sfîrșitul anilor '80... În plin dezastru, interlocutoarea mea vine cu o poveste: la ea în curte e un liliac care, de felul lui, nu face flori. A înflorit o singură dată, alb, în '89 (e chiar adevărat: nu e
Lumea domnișoarei Babalîc by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15354_a_16679]
-
un oraș dispărut și Cronica unui turn și a umbrei. Altfel, timpul acțiunii rămîne nedefinit, plutire între vis și imaginație, iar cînd este vorba de realitate, ea apare văzută din multiple unghiuri. Este o realitate sub efectul spaimelor și al speranței. Poate cea mai teribilă spaimă este suspiciunea, neîncrederea, dacă femeia iubită nu este decît "o agentă" pusă pe urmele bărbatului, dumirit de ceea ce trăiește într-o comunitate, metaforic descrisă de Vintilă Horia ca un șarpe într-o apăsătoare înaintare tîrîtă
Sfîrșit de exil by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15321_a_16646]
-
suspiciunea, neîncrederea, dacă femeia iubită nu este decît "o agentă" pusă pe urmele bărbatului, dumirit de ceea ce trăiește într-o comunitate, metaforic descrisă de Vintilă Horia ca un șarpe într-o apăsătoare înaintare tîrîtă printre prejudecăți, suprimări, bănueli (Claviceps purpurea). Speranța vine de la familie (Sfîrșit de exil) de la credința în Dumnezeu și de la încă posibila "răspundere față de prezent" (Ultimul Popescu). O realitate sub efectul "dorului". Este exemplul românului îmbătrînit dincolo de Ocean (Telefonul), care merge duminicile la biserica românească, stă la priveghi
Sfîrșit de exil by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15321_a_16646]
-
de statul-părinte, de statul-comanditar, de statul-curator și de statul-colecționar, adică ideea unui parazitism de lux și a unui protecționism obligatoriu. Din acestă pricină, imediat după 1990, artiștii s-au trezit brusc abandonați, fără parteneri și fără piață, dar și fără speranțe și fără un sistem imunitar adecvat noului climat, iar oamenii de afaceri, apăruți abrupt în spațiul economic, s-au trezit și ei într-o lume incoerentă simbolic și fragmentată sever din punct de vedere social. în acest context nou, comunicarea
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
bine că România e în stare să organizeze, fără peripeții, asemenea întîlniri la vârf. E și mai bine că reuniunea candidaților a avut loc aici. În rest, să nu chefuim cu apă rece! Tuturor țărilor candidate li s-au dat speranțe cu acest prilej, nu României în mod special. Iar din mesajele adresate celor zece țări care doresc să intre în NATO, ceea ce ar trebui să preocupe Puterea de la București e că nu mai e timp de vorbe. În puținele luni
Cu securiștii reșapați, înainte? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15382_a_16707]
-
Sighișoarei și Sibiului, care ar atrage incomparabil mai mulți turiști și ar fi cu adevărat un gest civilizator. Văzîndu-i ministrului de resort zîmbetul semidoct cu care își anunță triumfurile de genul Dracula Land, mă întreb dacă mai putem lega vreo speranță de patrimoniul urbanistic național. Trebuie să recunosc că, în această privință, optimismul nu mă dă afară din... bloc.
Orașe by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15411_a_16736]
-
ca și toate "ființele care o populează sunt parcă învelite într-un celofan invizibil" (imaginea învelișului de celofan revine obsesiv ca semn al inexorabilei înstrăinări: deși încă aproape, mama nu mai e aici, ci trece lent spre moarte). Teamă și speranță, îngrijorare și bucurie vor marca fiecare dintre reîntâlnirile lor, căci bătrâna mamă este imprevizibilă: când vlăguită, cu ochii înfundați în orbite, cu singura dorință de a rămâne în pat, când nerăbdătoare și gătită pentru a face o ieșire în oraș
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]