3,995 matches
-
asta e. Om trăi și om vedea. Eram cu Cristi și cu Marius În clasă. Alți colegi, din vechea clasă, puțini, erau la clasele de mecanică. 15 septembrie. Toți, noi cei mici, eram Împrăștiați prin curtea liceului ca niște pui speriați. Fiecare stătea cu familia lui sau cu cei cunoscuți. Cei mai mari, râdeau, chicoteau, povesteau cu voce tare Întâmplările din vacanță. O voce puternică, cred că era Simniceanu de sport, ne indică unde să ne adunăm, pe terenul de sport
La multi ani,prietene Mircea. In: Editura Destine Literare by Valentin Florin Luca () [Corola-journal/Science/76_a_322]
-
clar văd lucrul acesta. Să aduci piatra de acolo, din trecut, de la miliarde de ani, În clipa de față. (râde ușor, ca pentru el, cum râd bătrânii) Ar trebui să mă sperii și să mă Înfricoșez de puterea mea! (oarecum speriat) Dar nu m-a deformat ea, puterea aceasta ? (mică pauză, departe parcă se aud țipetele unor pescăruși, triste, pustii) CONSTANTIN BRÂNCUȘI: Câteodată o simt mai mare decât mine. Ea, puterea aceasta. Și atunci parcă și-ar bate joc de mine
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
ochii deschiși dar Încă robiți de vibrația care plutește În aer deasupra să asemenea unui val uriaș gata să se lase peste firava luciditate de dinainte de soarele dimineții, vorbind cu un Înger albastru : „Ce vrei de la mine? Întreabă Poetul ușor speriat, ușor amuzat, cu un zâmbet ștrengăresc În colțul gurii. Ce mi ceri?” Îngerul Îi răspunde cu o irezistibila duioșie: „Nu-ți cer absolut nimic. Ba chiar vreau să Iți dăruiesc ceva astăzi, de ziua ta. Am venit să Iți ofer
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
că m-am vindecat complet de persoana ei. Nu cred că e posibil să te vindeci de dragoste după ce i-ai oferit toată persoana ta. Mi-am luat rucsacul, am dat din cap în semn de salut către femeia încă speriată, și am urcat scările până la camera mea. După ce am scăpat de hainele ude de pe mine, m-am trântit în pat cu privirea ațintită în tavanul alb. Nu prea avem ce să fac. Televizorul nu funcționa din cauza furtunii, reviste nu am
ALECART, nr. 11 by Raluca Rîmbu () [Corola-journal/Science/91729_a_92906]
-
satul rus Néchin din apropierea frontierei franceze, cunoscut pentru găzduirea expatriaților francezi bogați, a provocat polemică aprinsă în Franța. În Ungaria, bancherii sunt foarte speriați de taxa percepută de guvern, de zece ori mai mare decât media UE, la fel cum, speriați erau americanii de prima misiune rusească în spațiu și de realizările majore ale Uniunii Sovietice din perioada anilor ’50. De aceea, Statele Unite, aflate în plin Război Rece și într-o cursă a înarmării nucleare, elaboraseră, pe atunci, Project A-119
Estetica morţii, estul sălbatic şi incinerarea [Corola-blog/BlogPost/93872_a_95164]
-
masă, ne întoarcem prin Cișmigiu (eram vecini). Intrăm în curtea urâtă din Cobălcescu. Ne oprim să vorbim cu un vecin. Când mă uit înspre poartă o văd venind, alergând aproape, pe Mamici (așa-i plăcea să-i spunem). O întreb speriată ce s-a întâmplat. Mă ia deoparte și mă roagă să nu mă supăr, dar să-i înapoiez cartea lui Blecher. Le e frică să nu pățească vreun necaz: Nu e voie de citit așa ceva! Nici de împrumutat o asemenea
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
să coboare. I-am transmis gândul meu. Sunt psihopată. Caimacamul se foia nemulțumit. Tresărise puțin când fata luase ghiveciul într-o mână, cu cealaltă sprijinindu-se de genunchiul meu, să se așeze. "Atenție! Să nu dai de belea!" îmi șopti speriat. - Adică ce ești? - Am văzut la televizor, la ruși. Era cu ăla, psihopatu, care se uită fix și te face să ridici mâna. Acum pot și io. Dacă mă uit la cineva îi trimit gândul meu. O priveam amuzat. Turuia
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
Săgetările treceau în mine și le-ntorceam speriat parcă de sclipirile lor tăioase, adânci. Gâfâia, aproape de plânset. - Cum să mă mărite? Cum să mă dea? Ce sunt eu să mă dea? Ce sunt? Ceee? Aproape că țipase. Și-a dus speriată mâna la gură. S-a prăbușit dintr-o dată plângând. Am sărutat-o. - Ce-i cu tine, Mașa. S-a desprins. A făcut câțiva pași prin sală. S-a dus până la ușa sălii de așteptare. A deschis-o. Apoi a venit
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
Ia, hai normal la oglindă, să vezi picioarele mele și picioarele tale!" Nu!" zice tanti Sofica îngrijorată. "Uite!" zice nașa Lena și-i ridică puțin fusta. "Uite normal ce picioare ai! Hai la oglindă să vezi!" " Lasă..." protestează tanti Sofica speriată. "Auzi! Cînd îți zic io să vii, apăi să vii normal!" și o trage pe tanti Sofica de mînă și o tîrăște pînă la oglindă. "Uită-te, tu, normal ce picioare ai!" și-i ridică fusta pînă la șolduri. Tanti
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
o manta mai grea și o lasă în odaia ei. Tânăra Otake, vanitoasă, încearcă mantaua, dansează veselă și se privește extaziată în oglindă. Amorezul nobilei Yocrapo apare însă fără veste, crede că e stăpâna Otakei în costumul cunoscut, dar Otake - speriată se ascunde din fața lui. Aceasta i-a fost pierzarea. Amorezul pleacă gândindu-se la răzbunare. Servitorul nobilei Yocrapo e îndrăgit de Otake, vine cu lucrurile cumpărate din târg, o recunoaște pe Otake, o cere de nevastă și o conjură să
O trupă de teatru japonez by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13283_a_14608]
-
în orizontul mai strâmt al vieței de toate zilele, acest simțământ de cucerire se exprimă în gesturi anarhice, exasperate, distinctive la acele tinere ce sunt sincer și cinstit pătrunse de această nevoie - iar la cele mai superficiale, degenerează - sub ochii speriați ai generației părintești - în gestul mai puțin interesant, dar singurul care a alarmat și care e gestul de provocare! Ca și cum nu și-ar avea eroismul ei specific, ca și cum nu l-ar fi dovedit veacuri de-a rândul! Ea, care dă
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]
-
parfumul îmbătător al strugurilor, sporovăiam cu puștii, erau entuziaști, se îngrășaseră, elevele își atribuiseră culesul și sortatul, băieții cărau recolta în coșuri de răchită, uitaseră de școală, de matematică și fizică și rusă, ieșiseră din rolul de elevi nătângi și speriați și hăituiți de dascăli, de cataloage și regulamente, se îmbujoraseră la față, se transfiguraseră, trăiau în mediul lor, redeveneau țărani, era o bucurie să-i vezi muncind voios, glumind, râzând ca lelele la clacă - mă întorceam spre seară, obosit - conacul
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
trecută. Mai ales că, acum, nu avem nici acte... Dar nu-mi place ideea să intru într-un magazin. - Lasă asta în seamă mea, Țină. Așa, voi avea și eu ceva de făcut. Pot să-ți spun că sînt destul de speriată, acum, ca evadarea asta a voastră devine o realitate, a oftat. Știi, încă mai e timp să te răzgîndești, a adăugat, cu speranța. - Nu, Alină, degeaba încerci. - Va fi așa cum dorești, a oftat din nou, descurajata. Apoi, uitîndu-se la ceas
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
să merg la culcare. Va trece toamna Va trece toamna. Ei, și ce?! Mai sînt Destule toamne pe acest pămînt. Celula, însă! Ea, care visează O lume ce mai mult de șapte ani durează. S-ar bucura de toamnă, grăbită, speriată... Tu, însă, dormi. Așa că niciodată Vre-un Semn sărmana nu va apuca să vadă. Îți pasă? Ți-a păsat vreodată? Te crezi născut dintr-o augustă vrere. Și-aștepți. Dar nimeni nu-ți mai cere De mult nimic. Căci te-
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/14007_a_15332]
-
pe stradă (sunt cu Lala). Materializarea unei îngropăciuni. Nimeni după-amiazi. Totul penibil, general și personal. (Miercuri, 3 iulie [1940]) În ultimii ani din viața lui Lovinescu răul e tot mai vizibil: e război, oamenii se suspectează, se urăsc, sînt derutați, speriați sau fanatizați, ședințele cenaclului Sburătorul se anemiază, nu mai au impactul de odinioară, pentru cîteva luni se și suspendă, criticul nu mai e asaltat de admiratori, fie ei reali sau de ocazie. Toți au probleme și toți cer ajutor. În
JE EST UN AUTRE - Seninătatea destrămată by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14257_a_15582]
-
va lua de-o aripă două cupluri, plus un grup de patru și le va trânti la aceeași masă. Sau patru grupuri de doi. Sau un grup de șase și un cuplu. Totul pe bază de lătrături în italiană la speriații de la coadă. Ideea fiind că nu există, la Baffetto, să ai masa ta. Ai venit să mănânci cea mai bună pizza din Roma, nu să ai masa ta. Și mai ales nu să faci mofturi de vreun fel. Vii, stai
The Pizza Nazi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21213_a_22538]
-
o veche zicătoare: ce știe satul nu știe Senatul!" Deputatul e și el om, mai ales dacă e tînăr, și ca atare supus tentației. Biblioteca îi oferă tentații intelectuale, bufetul - tentații gastronomice (rîsete), loja ziaristelor - tentații estetice (rîsete)." ,Domnule președinte, speriați colegii" (rîsete).2) , Ieri după-amiază, în timpul vizitei minerilor, ni se cam schimbase și nouă mina." (Rîsete.) ,mireasa și-a pierdut inocența virginală, trecînd mai întîi prin mîinile Senatului." (Rîsete, aplauze.) ,Limbajul inițiatorului este perfect sincronizat cu angoasele sfîrșitului de secol
Politică și literatură by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11010_a_12335]
-
ciudat mai scriu și pașii lui țărîna. A plecat odată cu soarele la drum. Cu lacrimi a scris tot dealul. Spre seară a ajuns și el pe culme și-n fața bisericii mici, din lemn a lăsat cazanul jos, pe frageda, speriata iarbă. Soția și copiii și mama și frații pe care niciodată nu i-a avut au început să care gălețile cu apă să umple golul. Lui îi picurau acum lacrimile în acest clopot întors. La fel cîteva păsări au presărat
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
aplecat, nu ca deasupra, bățos... obosit , dezabuzat ( "E nasol să fii mort" , zicea...), bucuros însă că-și "fentase" încă o data observatorii darnici... Mi-am recunoscut greșeala, am reintrat în odaia mea albă, încăperea de probă martor... și m-am trezit speriat...Ceasul arăta ora patru dimineața...Pereții străluceau de albeață! Ca niciodată, am rostit Tatăl Nostru cu glas tare, am deschis geamul, am dat radioul la maximum, am citit un verset din Biblie... am zbughit-o în bucătărie să-mi clocotesc
Proba martor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11856_a_13181]
-
lungi de pasarele alungate de gonași Și tot freamătul din codru,se oprește un moment, Chiar și inima de lotru stă la pândă,mai atent Ceasuri lungi de așteptare,tupilați printre frunziș, Stau scrâșnind de încordare,toți,privind în luminiș. Speriați și tremurânzi,iată vin pe cărărui Fulgerând din ochii blânzi,căprioara cu al ei pui. La un semn fără de noima,răscolind natură muta Cavaleri regali cu faima,încolțesc curând pe ciuta. Cu paloș la cingătoare,călărind un cal maiastru, Suna
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
în cușca cu păsări a Mafaldei Claponăreasa și și-a terminat proba în tejgheaua de la depozitul de cărbune al Galicianului, semănând panică printre elementele Grupului Turistic Moscatel care tocmai își beau jumătatea de litru planificat, în timp ce la ferestre apăruseră spectatori speriați, femeile țipau, bebelușul Gertrudei, care avea cel mai zdravăn plămân din cartier, urla ca niciodată, papagalul lui Pimentel, care căzuse de pe stinghie și dansa atârnat de sârmă, își rostea expresia preferată, garda, garda, cât se poate de nimerită, după Molero
Dinis Machado - Ce spune Molero - by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/10262_a_11587]
-
Bine, dragu' meu, te-am înțeles... Gata! Altă știre la telejurnale... Haralampy sare de pe taburet, mă prinde de umeri și urlă zgâlțâindu-mă: - Nu se poate, mă bade! Așa ceva nu există să existe! Auzi? Antohi, turnător? Femeile se cutremură privind speriate spre televizor de unde, venind dinspre clădirea "Presei Libere", se aude un fel de geamăt deznădăjduit aducând puțin cu vocea lui Gabriel Liiceanu într-un talk-show la Realitatea Tv: - Și tu, Antohi, fiul meu? A, nu - scuze! De fapt e un
În grija Sfântului Sisoie? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10283_a_11608]
-
până la a confunda perechea Cornel Nistorescu-Adrian Ursu (Realitatea Tv), cu simpaticul tandem Romică Țociu-Cornel Paladeeeee (Național Tv)... Mare și aproape revoltătoare răsturnare de valori bulucite prin micul ecran spre telespectatori... - Dragu' lu' mami, îi zice soacră-sa, cât de cât speriată, nu vrei să te odihnești olecuțică pi laiță? Mai dă-l focului de televizor, că numa' te-apucă buiguielile... Are dreptate. -Bine, mami, acceptă el, da' pe când mă trezesc, te rog fă-mi o ciulama de dosare SRI, da' din
Dosare jumulite by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10362_a_11687]
-
Bravicea nu avea voie să plece peste Prut. După câteva zile ofițerii sovietici ne-au ocupat jumătate din casă lăsându-ne în două camere și o mică bucătărie. Toată perioada ocupației am vorbit numai în șoaptă și am fost extrem de speriați. Pe mama au obligat-o să lucreze la telefoane și mereu îi spuneau că e fiica de chiabur. În iunie 1941 fratele mamei cu soția au fost deportați, George, vărul meu, era la liceu și a scăpat. La telefoane mama
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Mă-ntorc pe partea stângă. Așa durerile-mi sunt mai suportabile. Cât e ceasul? o întreb gemând. E două și-un sfert, îmi răspunde ea din bucătărie. Mă uit la capătul patului. Da, e două și-un sfert. Mă ridic speriat. Arunc plapuma grăbit. Vreau s-o chem s-o întreb dacă mai putem pleca. Dar mă trezesc de-a binelea. Intru în sufragerie. E frig. Caloriferele sunt reci. Privesc pe geam. Orașul e pustiu. Rar se vede umbră unul călător
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]