164 matches
-
vei fi patriot cinstit" ar fi aplicarea locuțiunii gazetei liberale la cazul concret de azi. {EminescuOpXII 49} Relata refero. Ar fi bine dacă foile oficioase sau cea oficială și-ar da silința de-a risipi îmgrijirile publicului, devenit atât [de] sperios în materie de avere a statului sub dominațiunea roșie. [28 ianuarie 1881] ["NU ESTE CESTIUNE CARE... "] Nu este cestiune care să fi fost exploatată cu mai multă sfruntare de către partidul roșu în contra partidului conservator decât cestiunea finanțelor statului. Arma obicinuită
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
fost pentru a abate de pe creștetul țării un mare pericol. Ne-am pus mâna pe inimă și ne-am întrebat ce pericol poate fi acesta? Totodată ne-am adus aminte că, și în Cameră, s-a ivit un deputat foarte sperios și îngrijit de viitorul poate al țării, poate al spinării proprii, care a cerut de la Adunare un credit de 300 000 lei pentru mănținerea ordinei publice. Acest deputat e d. Stolojan. Bolnav nu e după cât știm, doctorii nu i-au prescris
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
baba care a năvălit în cameră. Poate îi auzise zgomotul pașilor sau scîrțîitul ușii ce dădea în balcon. S-a uitat nedumerită, dar n-a cercetat spațiul prea multă vreme. O fi crezut că-i vîntul sau fantoma soțului. Era sperioasă, totuși n-a avut vreun infarct cît a speriat-o Marcu și n-a speriat-o de puține ori în trecut. Poate o făcea pe fricoasa ca să aibă ce povesti și să stîrnească compasiunea. În drumul spre ușa de la ieșire
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
a tremura de frica pedepselor de după moarte, trebuie să crezi în aberațiile religioase. Platon confecționează o mitologie utilă pentru a-i menține pe oameni într-o stare de frică, angoasă și teroare. Aceste temeri și cutremurări furnizează o umanitate maleabilă, sperioasă, ușor de condus. Alienată, desigur, dar docilă, disponibilă pentru ascultare, supunere și renunțare la sine. Epicur nu vrea astfel de oameni: el îi vrea autonomi, vindecați de superstiții, dezrobiți. Moartea nu e ceva de care să te temi. Metempsihozele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
sânge viu Care să fie plină de Voința adevărului O voință de fier de carne adevărată O lume a omului De la un om care a fost trecut prin lume Știu tot Tot ce poate să existe între oamenii cei prea sperioși Oamenii Care nu au vrut să mă aibă Voioșia mea au zidit-o într-un coteț de câine în fața unei case calde și lașe Voioșia mea a fost mereu o jignire puturoasă în fața caselor omenești care urau cu atâta avânt
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
a tremura de frica pedepselor de după moarte, trebuie să crezi în aberațiile religioase. Platon confecționează o mitologie utilă pentru a-i menține pe oameni într-o stare de frică, angoasă și teroare. Aceste temeri și cutremurări furnizează o umanitate maleabilă, sperioasă, ușor de condus. Alienată, desigur, dar docilă, disponibilă pentru ascultare, supunere și renunțare la sine. Epicur nu vrea astfel de oameni: el îi vrea autonomi, vindecați de superstiții, dezrobiți. Moartea nu e ceva de care să te temi. Metempsihozele și
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ne-a uimit pe toți: la margini de păduri sau liziere de copaci, prin luminișuri, chiar pe semănături, nu departe de sate, turme mai mari sau mai mici de căprioare, trei-patru până la cinci-șase. Și, din când În când, fazani deloc sperioși. Ceea ce Înseamnă că aceste vietăți nu sunt hăituite, nu se simt amenințate. Poate mai ales acest amănunt i-a făcut pe toți gânditori și reflexivi. Am remarcat, la cei din autobuz, o evidentă retragere În sine, abandonarea conversațiilor binevoitoare. S-
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
mușchioase, persani, egipteni, europeni cu pălării, lângă raiale cu fesuri, femei levantine, de un lux nebun, soldați de ai sultanului, marinari de pe staționare; francezi vioi, oacheși, germani cu ciocuri de barbă bălane, ruși greoi; numai cadânele, cu mersul de lilieci sperioși, s-au ascuns jos, În Încăperea cu perdele ce stă acuma gătită pentru ele” (N. Iorga, Peisagii, antologie, prefață, note și glosar de Mircea Zaciu, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1972, p. 210). 202. Materia medica atipică de origine arahnee, redistribuită În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pronume posesive autonome, pronumele posesiv are natură sintactică și întrebuințare anaforică; rezultă din pronominalizarea unor substantive sau sintagme introduse într-un raport de posesiune în care sunt implicați protagoniștii actului lingvistic: „Și nații călătoare, împinse de a mea/Umplut-au sperioase pustiul pân’la poluri.” (M. Eminescu, I, p. 91), șnații călătoare ® nația mea ® a meaț, „Vreau să mă-nec de dulcea-nvăpăiere/ A celui suflet ce pe-al meu știe.” (Ibidem, p. 220) ș(a) celui suflet ® sufletul meu ® al meuț
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ținut imponderabil”) sunt termeni toponimici dar, mai important, sunt două tărâmuri inevitabil complementare. Poeta reușește să privească „prin inima copilăriei” (norii sunt chiar „ochi ai bucuriei”) și, în același timp, să convoace „părinți sfătoși”, învăluind himericu-i ținut cu „o lumină sperioasă”. Convinsă că blândețea stăpânește lumea, încearcă mântuirea prin confesiune. Luciditatea prezidează, însă, fără eclipse, actul poetic, aparent ascetic, aspirând spre lecția spirituală. D. face în contextul generației sale o figură aparte, cultivând un optzecism atipic. Nu supralicitează ironia și ludismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286763_a_288092]
-
a tremura de frica pedepselor de după moarte, trebuie să crezi în aberațiile religioase. Platon confecționează o mitologie utilă pentru a-i menține pe oameni într-o stare de frică, angoasă și teroare. Aceste temeri și cutremurări furnizează o umanitate maleabilă, sperioasă, ușor de condus. Alienată, desigur, dar docilă, disponibilă pentru ascultare, supunere și renunțare la sine. Epicur nu vrea astfel de oameni: el îi vrea autonomi, vindecați de superstiții, dezrobiți. Moartea nu e ceva de care să te temi. Metempsihozele și
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
nici o clipă viața interioară. Inițial binevoitoare față de toți colegii din azil, tăcută, zâmbitoare, intră o vreme sub bombardamentul sonor al celor care vorbeau într-una fără să spună nimic. Oamenii care refuză să se întâlnească cu ei înșiși se refugiază sperioși la suprafața comunicării, se retrag în sporovăială, în zgomot de fond, liniștea îi sperie, îi descumpănește. Ei au nevoie de un bruiaj continuu care să împiedice plonjarea în ei înșiși. Roza se retrage repede din acest asediu prin arțag și
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
iscodiri atente. Nimic nu poate simboliza mai bine starea de concentrată și delicată ascultare, cu tot corpul nemișcat, cu gîtul și capul ușor răsucite pentru ca fiecare din cele două urechi ciulite să primească altă infinitezimal diferită senzație, decît o căprioară sperioasă. Mă străduiesc să preiau sugestia, dar alte exigențe mă obligă să o părăsesc parțial. Albeața brumelor mă face să caut un contrast, ar fi bune niște capre negre, și ele niște campioane ale nemișcării statuare pe țancuri Înalte de piatră
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Debussy, ci preferă să se apropie de poezia bucolică a Antichității eline, interesat, în primul rând, de cântarea naturii înconjurătoare și de ritmarea succesiunii anotimpurilor cu vârstele ființei. Faunul ce așteaptă, în atmosfera somnolentă a amurgului, întoarcerea cetelor de bacante sperioase devine un alter ego al autorului, care se autotematizează în perioade diferite ale vieții, la maturitate (Cântece de faun), la instalarea și conștientizarea primelor semne ale bătrâneții, concomitent cu amorțirea naturii sub fulgii de zăpadă ai primei ninsori (Trezirea faunului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
urlă prelung și tare, au o stare agresivă, nu mănâncă, iar dacă au pui, îi duc în locuri ferite, nepericuloase. Pisicile. Înainte de cutremur, sunt agitate, au părul zbârlit, urechile lipite de cap, miorlăie tare și fără motiv, îndelung; tremură, sunt sperioase, se ascund în cotloane, au ochii strălucitori. Miaună puternic, se lipesc strîns de stăpânii lor, iar dacă au pisoi, îi duc în locuri ferite, iar uneori dispar din casă. Șobolanii și șoarecii încep să alerge, ignorând prezența oamenilor, chițcăie, își
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
o să revină, desigur, apel imediat! jubilăm în confirmare cu mișcări de menuet, dar nu apuci, ca să răspund, nu, nu lucrez deocamdată, dar... voi lucra! la Roman, la Brașov!... bravăm, trenul pleacă și el din Pașcani, mișcare lină personificată în blond sperios, intru pe aceeași secundă de mișcare, împing pieptul în sensul de mers, călătoare fără vorbă, revin la starea de obiect iernatic, pălărie albă cu geacă albă, în cuprinsul septentrional, unde apa se mai face și gheață, tot polul meu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
diabet zaharat), care s-a agravat după nașterea copilului; - părăsirea de către tatăl; - starea materială precară. i. adaptabilitatea la climatul din Leagăn - suportă relativ ușor condițiile din Leagăn; - este sensibil la curenți, fiind deseori internat pentru răceală; - stă retras, este fricos, sperios, nu suportă pe oricine lângă el; - este sensibil la alimentație, fiind un copil pretențios din acest punct de vedere. k. dezvoltarea psiho-motorie - prezintă retard psiho-afectiv și cognitiv ușor; - nu reacționează în nici un fel atunci când dorești să te joci cu el
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
copiii dinastiei noastre, notează Mihail Manoilescu, se spunea că Voievodul ,,e lipsit de personalitate, fiindcă era lent și potolit în exprimare. Dar colegii lui de joacă îl prețuiau. ,,Voievodul era plin de bunătate cu colegii lui de joc și foarte sperios când, întâmplător, i-ar fi supărat cu ceva”. Prima casă particulară pe care copilul a vizitat-o a fost a lui Manoilescu. Pasionat de automobile, Mihai exersa pe cele două automobile ale familiei. Regimul de viață al Voievodului Mihai, descris
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
nebărbierit, începuse să se micșoreze, asemenea capetelor tăiate și purtate ca trofeu de anumite triburi, după ce fuseseră tratate prin procedee numai de ele știute și aduse la dimensiunea unui cap de păpușă. Ochii mici, acoperiți de niște pleoape roșii, pluteau sperioși în apa sacului conjunctival. Cavitatea bucală, văduvită și de ultimul element de constituție solidă, forma la nivelul buzelor o ușoară vâlcea, din care ieșeau mici șuierături și păcănituri, asemănătoare vulcanilor noroioși de la noi. Acesta era tatăl tatălui meu. Avea 92
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mare și frumos, în care altădată vântul se juca prietenește pe dealurile unde-și păștea turma de mioare, se rătăciseră acum fire de paie răzlețe, îmbibate cu praf. De sub arcada frunții sale bronzate și inteligente, cu privirea ochilor rătăcită și sperioasă, căuta cu înfrigurare, asemenea unui nebun, un reper, un punct de sprijin, pentru a-și aminti cine este, unde se află acum, și ce trebuie să facă. Era cu desăvârșire dezorientat, pierdut, buimac. Căzuse pe partea dreaptă, iar acum șoldul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
deloc apt pentru acțiune, înclinat mai degrabă către efortul de a renunța decît către efortul de a birui, trăind în vis bucuriile pe care inerția sa le îndepărtează din calea trăirii reale; un ins candid, orgolios și timid, bănuitor, neîncrezător, sperios, încîntat și dezamăgit totodată de ceea ce înseamnă lumea, politețea, acea strălucitoare viață de societate unde a fost introdus cam prea tîrziu și unde se simte stîngaci, străin, întrecut mereu de eleganta dezinvoltură a proștilor care acolo s-au născut"17
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
interes: în Presimțirea zăpezilor, într-un cadru doctrinar muncitoresc, are loc un conflict de tip tradițional, incluzându-i pe hoțul de zestre (Ion Cătare - „tânăr, frumos, perseverent”), fata pe care acesta o iubea (Maria Dominte) și fiica lui Bartoș, „ slăbănoagă, sperioasă, cu nasul cam bont și clăpăugă”, a cărei avere urmărea să o dobândească; în Grăuntele de grâu, când cade pe pământ, Maria Vișinescu, veche luptătoare ilegalistă, află că nici măcar iluziile politice nu pot opri evoluția vertiginoasă a unei boli incurabile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289684_a_291013]
-
nu s-a întîmplat între noi. Sînt iertat. Am o poftă nebună s-o mîngîi puțin, mai adaug eu. Și eu, îmi spune soția, dar turturelele nu-s ca porumbeii... Mona mai vine și acum pe la noi, la fel de frumoasă, la fel de sperioasă. În noaptea de Sfîntul Vasile S-a întors de la cimitir pe sub un nor cît cerul de mare, cenușiu-negrui, care slobozea fără nici un efort miriade de fulgi grași, puțin cam lipicioși și deloc jucăuși. Cădeau liniștiți și se alăturau semenilor lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de la țigară nu se putea abține nici în ramadam. Venea la mine în cabinet, încuia ușa și duhănea o țigară cu o lăcomie imensă. După ce trage o țigară și încă una, calm reia discuția. Îl cunosc pe Benichou. Este slab, sperios și cedează imediat dacă îl ameninți. Cum? Te urci pe biroul lui, îl apuci de haină și îi țipi în ureche. Răcnești la el că face o gravă greșeală să se pună cu tine. De haină îl tragi spre tine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ieșiți din șut, întorcându-se acasă după o zi obositoare de roboteală. Nu se mai recunoștea nimeni. Obrazul, gâtul, pieptul, palmele, totul era acoperit de funingine, iar din masa aceasta de negru-catran doar albul ochilor se mai mișca timid și sperios de la stânga la dreapta și invers ca doi năsturași albi rătăciți într-un câmp negru. Cocoțat acolo sus, la cucurigu, mai aproape de cer, tata se gândea la cele auzite, la informațiile care se propagau din om în om și erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]