391 matches
-
folosească măcar acum literele lui Vergiliu. Totuși, prudența lui funciară învinse: semnă în slavonă. Episodul 54 VIZIRIUL EXPLICĂ PROBLEMA FEMININĂ îN CONCEPȚIA OTOMANĂ Când Broanteș reveni la masă, tovarășii lui și viziriul se lăsaseră deja oftând mulțumiți și sătui pe spetezele jilțurilor, mestecând ultimele îmbucături cu acea plăcută lipsă de griji pe care o are omul situat temporal în mijlocul unei orânduiri stabile, departe atât de modul de producție trecut (respectiv sclavagismulî, cât și de Revoluția franceză (respectiv 1789î. — Domnule Broanteș - spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
când orchestra a început să cânte, îl căutam din ochi pe Zander. Lângă mine, pianistul își mișca energic coatele, omoplații și spinarea stând pe scaun, cu o carte de note ruptă așezată sub el; apoi se lăsă pe spate, și speteaza murdară a scaunului începu să trepideze. Violoncelistul își pleca fața cu sprâncenele ridicate își lipea urechea de degetul care luneca pe strune, în timp ce violonistul, stând cu picioarele depărtate, își agita torsul, plin de pasiune. Îmi era jenă de fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
zgâriată nici măcar de cel mai ascuțit cuțit. Mik ia un acord. Tresar. Abia acum îmi dau seama cât de rigid mi-i trupul. În fotoliu nu stau relaxat, mușchii stomacului mi se contractă într-un mod neplăcut. Mă las pe speteaza fotoliului, dar asta nu ajută la nimic. Mușchii se întind ca o strună. Fără să vreau, stau încordat în acest fotoliu comod și moale, de parcă mă aștept ca dintr-o clipă în alta acesta să se rupă și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și neîngrijită. Din cauza zăpezii pe care toți locatarii o aruncaseră acolo, grădinița pare mai înaltă decât curtea, și copacii mai scurți. În această zăpadă stau aruncate în dezordine niște scânduri negre, în care cu un efort de imaginație poți recunoaște spetezele unor bănci. Matei lustruiește cu cretă minerul ușii, făcând cu mâna liberă mișcările pe care le execută mâna ocupată; când am ajuns în dreptul lui, a început să sune telefonul, și el a intrat în cabină. Am urcat scara și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
distrugătoare pentru voința mea de a trăi, pe cât de fatală pentru organismul meu era otrava albă și amară care mă aștepta pe divan în pachețele curate și care vibra dement în capul meu. 5 O încăpere luxoasă, scaune solemne cu speteaza foarte înaltă, bolți joase și, peste toate acestea, un întuneric apăsător. Îmbrăcați de sărbătoare, oaspeții s-au adunat și stau cu toții în jurul unei mese acoperite cu catifea roșie pe care se află un platou de aur cu o lebădă nejumulită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
teamă, ajung în mijlocul camerei. Aici am în fața ochilor un întuneric atât de des că, instinctiv, mă întorc spre fereastră. Luna bate în geam, dar nu pătrunde în cameră. Nu cade nici pe pervaz, nici pe ruloul storurilor. Pe fondul geamului, speteaza fotoliului pe care mama stătea de obicei și cosea se conturează neagră, ca un ciot. Când îmi iau ochii de la geam, întunericul se face și mai negru. Acum știu că mă aflu la doi pași de pat. Aud cum îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
esențială este de origine latină”.47 în limba latină „mola” înseamnă moară de apă, purtată de forța apei, nu de mâna omului, instalație primitivă numită râșniță. Părțile esențiale ale morii: cupă, dinte, măsea, piatră (stătătoare și alergătoare), fus, braț, călușei, spetează, chingă, ciutură, cruce, casa morii, pereți, masa pietrelor sunt de origine latină.48 Vechimea morii la români este dată de mulțimea proverbelor, zicătorilor și expresiilor în legătură cu această instalație tehnică: „I-a venit apa la moară”, „I-a tăiat apa de la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
entuziast și prietenos. Era îmbrăcat într-un costum kaki destul de soios și nici mâinilor lui nu le-ar fi stricat să mai fie spălate din când în când. — L-am cunoscut bine pe Strickland, mi-a zis lăsându-se pe speteaza scaunului și aprinzându-și trabucul pe care i-l oferisem. Datorită mie a ajuns pe insulele astea. — Unde l-ați cunoscut? l-am întrebat. — La Marsilia. — Dar ce făceați acolo? Mi-a zâmbit slinos: — Cam trăgeam targa pe uscat. Înfățișarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
E o contestare neobrăzată a tot ceea ce are valoros natura umană. Oricărei persoane trecute de douăzeci și cinci de ani care face cu sânge rece o asemenea afirmație ar trebui să i se suspende dreptul la vot. Omulețul s-a lăsat pe speteaza banchetei, cu fața Împurpurată de mânie. Amory a vorbit mai departe, adresându-se bărbatului solid: - Acești sfertodocți cu mintea ruginită ca a prietenului dumneavoastră, care cred că gândesc și au răspunsuri la toate Întrebările, acești indivizi se află În centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
călătoream cu un avion mai mic și mai ușor. Airbus A320. Jetstar. 150 de locuri. Aparatul de zbor mi se pare mult mai prietenos ca ambianță decât fratele mai mare (A340-300) cu care venisem de la Singapore. Părea chiar mai elegant. Spetează și șezutul fotoliilor erau din piele-piele. Foarte confortabile și mult mai încăpătoare. Totul nou! Pe mijloc un singur culoar care despărțea cele două rânduri de locuri. Câte trei fotolii pe fiecare parte. Primele trei rânduri din față, pe amble părți
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
șters urme (pete ale trecutului biografic care nu cadrau) și pupat ... funduri care pe unde vor fi, de orice culoare, doctrină, sus să fie, în vârful ierarhiei sau prin preajmă. Unele strâmte că nu le încape jilțul, altele revăraste peste spetează, parcă pentru a le păstra drept rezervă pentru ai noștri ... Sau ai lor!?...Păi, parcă ... ( din vol. „Confesiuni în pleaznă, cu năduf și sictir!”, în curs de apariție la Casa de editură „Amurg sentimental”) Referință Bibliografică: Pamflet: Confesiunile unui ajuns
CONFESIUNILE UNUI AJUNS DE RÂSUL...CURCILOR ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360830_a_362159]
-
setea, Florico! a refuzat bătrâna doamnă cu voce ștearsă, abia auzită în vecinătatea imediată. O serie de denivelări succesive ale șoselei au făcut ca trupurile așezate pe scaune să tremure mai intens și mâinile agățate de curelușe ori răzimate de spetezele scaunelor să se încordeze vizibil. Toate șocurile, pe care sistemul de amortizare al mașinii nu le putea anihila, se transmiteau direct caroseriei și călătorilor. Unii dintre ei, vădit nemulțumiți, nu au scăpat ocazia de a înjura cu voce tare. Pe
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367148_a_368477]
-
ne introduce treptat în atmosfera romanului ca pe simpli asistenți la acest spectacol derulat în jurul unei mese rotunde. Cu un „ochi fin”, Angela Dina descrie mediul în care are loc această reuniune colegială a senectuților. „În jurul mesei tronau scaune cu spetează înaltă, jilțuri capitonate cu piele și țintuite tot cu alamă, adevărată podoabă a brațelor și spătarelor. De tavan atârna de un lanț gros, și el alămit, foarte aproape de nivelul mesei, un candelabru cu zeci de lumânări.” Protagoniștii, deși nu se
SEPTUAGENARII CANTEMIRIŞTI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349117_a_350446]
-
transparente încât după un timp nu vei mai putea suporta izbiturile zecilor de păsări încercând să treacă prin ele ca să ți se așeze pe umeri. Îți promit, iti promit că toate cămășile mele cu mânecă scurtă o să le iau de pe spetezele scaunelor, iar păpucii de pâsla pe toți o să-i recuperez de sub paturi, unde motanul meu i-a ascuns ca să-și facă din ei culcuș călduros pentru iarnă cea grea care se anunță. Să n-ai nicio grijă, cănd fi-va
SHIFT DEL de RAUL BAZ în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349178_a_350507]
-
curios cum va arăta grupul său de petrecăreți. A vizitat localul după amiază și i-a plăcut cum arăta. Parcă era o sală de bal. Mese frumos împodobite, scaunele complet acoperite cu huse albe legate cu fundițe roz la spatele spetezelor, sticlăria care strălucea de parcă era făcută din cel mai fin cristal. Pe masa unde se va aranja bufetul suedez încă nu era nimic, în afara platourilor cu pahare gata pregătite pentru a fi umplute. Patronul a dorit să-i demonstreze profesorului
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349287_a_350616]
-
de cerb, căprioare, mistreț, urs, râs, scaune, mese din lemn sculptate, prin care au îmbinat utilul cu frumosul, vânătoarea cu prelucrarea lemnului, realismul cu fantezia. Scaunele și mesele au brațele și picioarele din coarne de cerb, scaunele au sculptate pe spetează peisaje de pădure: copaci, căprioare, mistreț, cocoș de munte. Mânăstirea Cașna a comercializat cărți religioase, sucuri de fructe naturale, icoane, veșminte religioase. Pentru a respecta specificul satului tradițional românesc din care biserica era nelipsită, pentru a binecuvânta sărbătoarea și pentru ca
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]
-
murmurat ea cu vocea ușor gâtuită de emoție, în timp ce întindea cu grație mâna pe care Fănel a strâns-o cu plăcere evidentă, înclinându-se din nou. - Vă rog, luați loc! a invitat-o el precipitat, prinzând cu vioiciune scaunul de spetează pentru a i-l oferi. S-a retras apoi pe al său. Din acea poziție Mariana putea observa întregul separeu și sala cea mare, cât permitea deschiderea draperiei. Ea nu vedea decât masa și, din când în când, bărbatul care
ISPITA (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348127_a_349456]
-
curios cum va arăta grupul său de petrecăreți. A vizitat localul după amiază și i-a plăcut cum arăta. Parcă era o sală de bal. Mese frumos împodobite, scaunele complet acoperite cu huse albe legate cu fundițe roz la spatele spetezelor, sticlăria care strălucea de parcă era făcută din cel mai fin cristal. Pe masa unde se va aranja bufetul suedez încă nu era nimic, în afara platourilor cu pahare gata pregătite pentru a fi umplute. Patronul a dorit să-i demonstreze profesorului
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347636_a_348965]
-
albise și ea, lăcrimând amețită de trilurile privighetorii. Și tot pământul se umplu de rouă. Lângă mine nea Martin sforăia pierdut. Purcelușul se scărpina pe burtă, grohăind mulțumit, cu ochii închiși. Vițelul era preocupat cu ultimul petec de iarbă de pe speteaza băncii, iar iepurașul ronțăia înfundat frunzele ultimului morcov. Și peste tot, trilurile privighetorii, boabe de mărgăritar și parfum de lăcrămioare... Ce feerie!... Dar huruitul primului tramvai rupse vraja și mă pomenii singur pe banca veche cu spătarul rupt, cu pălăria
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
astâmpără setea, Florico! a refuzat bătrâna doamnă cu voce ștearsă, abia auzită în vecinătate. O serie de denivelări succesive ale șoselei au făcut ca trupurile așezate pe scaune să tremure mai intens și mâinile agățate de curelușe ori răzimate de spetezele scaunelor să se încordeze vizibil. Toate șocurile, pe care sistemul de amortizare al mașinii nu le putea anihila, se transmiteau direct caroseriei și călătorilor. Unii dintre ei, vădit nemulțumiți, nu au scăpat ocazia de a înjura cu voce tare. Pe
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
rogvaiv de curcubeie se-nalță fum de carne arsă și unduindu-se-o femeie îmi toarnă vin de tămâioasă și amețit de toate cele ce parcă tot se-ndepărtează mă prind în dansul lor de iele ținându-mă strâns de spetează privind ulcica plină-rasă mă trece un fior prin piele că din parfum de tămâioasă mă-mbăt cu vinul din... surcele. Referință Bibliografică: iluzie sprințară / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 781, Anul III, 19 februarie 2013. Drepturi de
ILUZIE SPRINŢARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352008_a_353337]
-
catifelate. Sânii îi simțeam mari și frumoși sub forma unor pere coapte, dar din cauza sutienului care îi ținuse struniți, nu-mi dădusem seama până atunci de mărimea lor. S-a abandonat pe marginea fotoliului și, instinctiv, a ridicat piciorul pe spetează, în timp ce, cu mâna stângă mă strângea de gât, iar cu dreapta, pe sub cămașă, îmi mângâia spatele. Mâinile mele își continuau febril căutările, în timp ce buzele noastre încremeniseră în același sărut prelungit. Cu un gest de felină tandră, s-a ridicat în
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350529_a_351858]
-
răscumpărare. Nu constituie ei rezervă de energie morală a istoriei literaturii universale, n-a mers literatura omenirii înainte prin sacrificiul lor modest și neștiut? -Haide să mai citim câte ceva! Constantin și-a luat cartea lăsată cu o zi înainte de pe speteaza fotoliului și Florin a început să răsfoiască agendele lui Constantin. Să oprit la pagina deja îngălbenita unde era lipit un interviu. 01 februarie 2009: „ Destine contemporane - Convorbire cu scriitoru l Constantin Ene Elisabeta Iosif: Am în fața mea un filozof, convertit
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A CINCEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356390_a_357719]
-
mamei lor de hoți Mai du-ni-l, Doamne, cu vaporul, Că prea a chinuit poporul! Se-nchină azi săracul omu’: „Taie, Băse, în trei, ca Ciomu!” Să mai scrii astăzi poezie?! Ar fi păcat sau, blasfemie! Țara doarme pe spetează, Înjură aprig și oftează; Nu tu Crăciun, nici Bobotează, Un Paște amărât, ce mai contează? Doar guvernanții mai nechează, Cu banii noștri jubilează! Glia țării, nearată, Prefă-o, Doamne, -n cimitire! Căci pâinea noastră-i prea sărată, Grâu-i bun
MAMA MAMEI LOR, DE HOŢI ! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355828_a_357157]
-
catifelate. Sânii îi simțeam mari și frumoși sub forma unor pere coapte, dar din cauza sutienului care îi ținuse struniți, nu-mi dădusem seama până atunci de mărimea lor. S-a abandonat pe marginea fotoliului și, instinctiv, a ridicat piciorul pe spetează, în timp ce, cu mâna stângă mă strângea de gât, iar cu dreapta, pe sub cămașă, îmi mângâia spatele. Mâinile mele își continuau febril căutările, în timp ce buzele noastre încremeniseră în același sărut prelungit. Cu un gest de felină tandră, s-a ridicat în
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355849_a_357178]