205 matches
-
sate, casele sătenilor, adică a acelor proști birnici, sunt de zid, întocmai ca pe la noi, prin orașe, casele boierilor; iar orânduielile cele bune ale acestor sate nici să pomenesc pe la noi în orașe, căci acele sate au theatre, dohtori, gerahi, spițeri, școale, preoți vrednici de preoție" (Golescu, 1963: 63). Era un rural deja urbanizat, nivel la care nici măcar așa-zisele noastre așezări urbane nu ajunseseră. Desigur, acest fapt a fost interpretat diferit, dar ca fapt se păstrează, iar consecințele, în contexul
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
printr-o oglindă de apă, în afara orașului, nu a scăpat atenției lui Nicolae Ceaușescu. Monumentul era, după mărturia unui contemporan, împresurat cu zid înalt, cu o frumoasă și minunată biserică, cu mărețe case domnești cu două caturi, cu spițerie și spițer, cu medici veniți pentru îngrijirea bolnavilor. Deasupra mormintelor profanate ale voievozilor Grigore și Alexandru Ghica, peste ruinele bisericii se va ridica, prin grija Partidului Comunist, un modern complex turistic. Pagubele produse de continuarea ofensivei demolatoare sunt practic incalculabile. Pe lângă distrugerea
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
se vede, domnii vremii puneau sufletul și umărul la întărirea mănăstirii, dar mai vârtos a spitalului din curtea ei. În acest așezământ, vodă rânduiește în amănunt sarcinle fiecărui slujitor al Spitalului, începând cu „doftorul cel mare”, urmând apoi „doftorul spitalului”, „spițerul” și ceilalți slujbași, cărora le fixează și leafa. Merge până acolo încât spune câte vizite pe săptămână va face „doftorul cel mare”. Zice apoi vodă: „doftorul spitalului...dator să fie a merge câte de doao ori pe zi, dimeneața odată
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
putea replica, seamănă mai curând cu veșmintele: lepădate de unii, adoptate grabnic de alții. În „adunările dănțuitoare“ descrise de Kogălniceanu la 1839, majoritatea participanților aparține clasei de mijloc: „scriitori pe la secții, vechili pe la divanuri, doftori de dinți și de cai, spițeri, toți alegători la Eforie, toți cuconi“ (s.m.), mândri așadar de titlul pe care începuseră să-l arboreze profitând de relaxarea anumitor convenții sociale. În comedia Îngâmfata plăpămăreasă, femeia meseriașului, în dorința ei de modernizare, pretinde să i se spună cucoană
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
publicată carte din lume. Este interesant de știut că în materie de inedit și fantezie viața lui Cervantes nu e departe de isprăvile celebrului său personaj. Născut la 29 septembrie 1547 ca al patrulea copil din cei 7 ai unui spițer, îl găsim la 1570 ca soldat la Neapole. În această calitate participă la 7 octombrie 1571, la bordul navei "Marquesa", la bătălia de la Lepanto, a "Sfintei Ligi", patronate de Papa, contra turcilor. Se alege cu trei răni, una mai gravă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
fusese de mult „premutat” din localitate: „bărbații, oameni serioși, aveau alte griji: în fiecare seară se strângeau la Mihăiță Dimcea, comandantul companiei și își făceau stasișorul obișnuit, care ținea până la ziuă; Mitu Giurgea, subprefectul, Costache Stoica, vechilul lui Spano, Adlef spițerul, știau, erau stâlpii „sinodului” - ei de multe ori lucrau ca tovarăși când le dădea în palmă câte o gâscă de jumulit; toată noaptea era masa întinsă și băutură la discreție, aici își aduceau recolta boiernașii de pe Racova și de multe
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
bogate și pietre prețioase. Gândindu-se la sora lui din Nakamura, slăbănoagă și palidă la față, privea aburii ridicându-se din tăvile ospătăriilor și-și dorea să-i fi putut cumpăra și ei ceva. Sau, trecând prin dreptul unui bătrân spițer, privea În extaz pungulițele cu plante medicinale și-și spunea: „Mamă, de ți-aș putea da eu asemenea doftorii, pun prinsoare că-n curând te-ai face mult mai bine.“ Nelipsită din visurile lui era dorința de a Îmbunătăți viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
documente, poate să incite într-un mod paradoxal, vivificând, adică, dosare de existență necunoscute vulgului, și oricum, nerespectabile în ochii lui, fixați în prezentul sinonim cu a trăi neresponsabil, dar profitabil. Spre sfârșitul secolului al XVII-lea, când Gorgias, în calitate de spițer, însă cu misiune diplomatică secretă încredințată de Casa de Habsburg, oricum înalt mason, sosește în Oraș, zona era dominată, după înscrisurile împăratului, de „venetici” care „obișnuiau să cumpere țăranului puiul din ou, mierea din floare și mielul din pântecele oii
Case, constructuri și, în special, subterane by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4382_a_5707]
-
singur rost e să compromită gîndirea conceptuală. Scormonind după niște principii ominoase la care nu ajunge defel, alchimistul nu încetează totuși să scrie despre ele în cod simbolic, dar într-un cod care amestecă discursul conceptual cu rețetele magistrale ale spițerilor. Din acest motiv, alchimistul e un practician și abia apoi un făcător de teorii. Un meșteșugar, nu un maestru. Un explorator, nu un clarvăzător, dar un explorator lipsit de iscusință, de vreme ce, vrînd să extragă esențe fără să le epuizeze filonul
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
din pădure, îi încărcau în corăbii și porneau cu ei la vale, pe firul Dunării, pînă la intrarea în Ungaria. Sau mai departe, spre ținuturile românești peste care stăpînea contele Dracula, spaima sașilor brașoveni. Unii erau dogari, alții dulgheri, alții spițeri, unii construiau roate de căruță, alții creșteau cai. Negustorii aduceau de la cîmpie grîu și brutarii coceau pîinea. Credeau în Dumnezeu, în farmece, în Diavol, în amulete, în păpușile de ceară străpunse cu acul, în otrăvuri și leacuri băbești. Își creșteau
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
doctori decît pe sfinți și pe sfinte, precum: Ioan, Maica Domnului de la biserica Olarilor, Sfîntul Elefterie de sub Cotroceni, sfînta Vineri, Sfinții Trei Ierarhi de la Colțea, Dimitrie Basarabov, Sfîntul Haralambie și Sfîntul Mina (acesta pentru hoți). Singurul Vodă avea doctorul și spițerul lui, iar pentru nemți și pentru unguri era doctorul Baratu (un arhimandrit catolic, parohul Bărăției), care știa prea bine una și singură doctorie, a tămădui pe ofticoși cu broaște țestoase și iată cum: avea într-o încăpere 50-100 de broaște
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13681_a_15006]
-
ai unei ordini de lucruri străvechi. Schimburi comerciale rare. Supunere în fața unor cicluri. Imobilitatea gândirii. Fabricarea uleiului era singura industrie a țării. De afară ne veneau țesăturile, obiectele de metal, medicamentele, așadar produsele de bază pe care le folosea apoi spițerul, pentru a onora rețeta eliberată de medic. Meseriașii locali acopereau nevoile imediate: un potcovar, un tinichigiu, olari, un curelar, zidari, un brutar, un țesător. Economia agrară era tot una de tip semifeudal. Proprietarul își încredința pământurile unui arendaș, iar acesta
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
întorc spatele curului, te evită-n lobodă, scormonesc în lăturile urbei zvonuri zăpăcitoare. Nu-s împotriva limpezirilor necesare, presante, cerute de-o tensiune reală. În fleșcăreala generală, străduința răbdătoare, necontondentă, mi se pare mai de folos: leac scump, drămuit de spițeri inteligenți. De ce să înfunzi cînd poți să salți? Că în fiecare plutește o melancolie, e normal. Speri că mai încolo, hăt, peste ani și ani, vei găsi, vei descoperi prilejuri de mulțumire deplină, gustată pe îndelete. Cînd te împovărează neliniștile
Fluturii au meserie (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14648_a_15973]
-
volume a lui Gogol. Desigur, am în B.P.T. acest volum. Dar seria aceea, citită cînd eram aproape copil, o iubesc, îmi dă plăceri nebănuite numai ținînd-o-n mîini. A avea o voce de zile mici! “Scrisoarea-i o prostie! Scrisori scriu spițerii...” Am citat din Gogol! Dar dacă citatul ăsta, pe care cred că eu l-am descoperit, se află-n cartea dumneavoastră? Una din marile mele disperări de lector este că nu pot citi toate cărțile unui autor dintr-odată! Ce
Nici roua n-o poate lua de la început by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14328_a_15653]
-
Hadesului n-ar putea proceda altfel. Dar tangențe cu domeniul au și unele instituții terestre. În catacombele Mănăstirii Neamțului, C. Negruzzi descoperea, în 1839, un aranjament foarte minuțios al osemintelor păstrate acolo: "titvele noastre figurează ca șipurile în magazinul unui spițer. Mai bine de două sute capete sînt pe aceste poliți de piatră; fiecare are lipit pe el cîte o țidulă pe care e însemnat numele celui ce l-a purtat." (Negru pe alb, Scrisoarea VI). Unei femei al cărui craniu era
TCC by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10353_a_11678]
-
s-a netezit, bărbații au ieșit pe cărare. Nu-și vedeau fețele bine, nici nu-și vorbeau. Stelele întinseră peste cerul nocturn o manta cu butoni din alt veac. Au mers alături pînă la poarta care-i scotea lîngă casa spițerului. Acolo aveau să se despartă. Groparul îi întinse mîna, să-i mulțumească. și-l invită într-o seară la cină. Voia astfel să-i răsplătească bunătatea pe care i-o arătase. Bărbatul zise nu, mai întîi, dar apoi se gîndi
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
Nu putem fi siguri de poziția accentului, dar forma cuvîntului e destul de ușor de explicat, chiar cu mai multe argumente: prin valoarea de sufix de agent (nume de profesie) a terminației -er (deductibilă și din împrumuturile neanalizabile - inginer, dulgher, tapițer, spițer - dar și din sinonimul mai vechi corăbier), dar și ca împrumut din germană (unde cuvîntul e chiar Mariner, cu accent însă pe a doua silabă), poate și sub influența mai vechiului marinier (cu același sens, cu accent pe silaba finală
Marinerul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15557_a_16882]
-
abia de tre'eș'unu de ani) N-am ce-i face, zise, făcând o față chinuită E de la pilulele pe car' le-am luat să scap de el, zise (a avut deja cinci, și micul George-aproape a omorât-o) Spițerul mi-a zis c-o să fie bine, dar n-am mai fost la fel. Tu ești nebună de legat, i-am zis Păi, dacă Albert nu îți dă pace, asta e, am zis De ce te mai măriți dacă nu vrei
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
senator pentru prima oară în doisprezece ani. Ascultă discursul din hamacul lui, la răstimpurile cînd se trezea din somnul de după-amiază, sub bolta răcoroasă a unei case de scînduri negeluite pe care și-o ridicase cu propriile-i mîini de spițer cu care-și ciopîrțise prima nevastă. Fugise din pușcăria din Cayenne și apăruse la Rosal del Virrey într-un vas plin de papagali nevinovați, cu o negresă frumoasă și hulitoare pe care o întîlnise la Paramaribo, și cu care avea
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
ovală/ Da drumul norilor din cală/ Ce-asupră-i se-abăteau apoi/ Mugind a palizi văduvoi" (De n-ar fi toate acestea). Sau: " În jilțul rupt îmbătrînită geme/ O muză vitregită multă vreme" (Jilțul). Sau: " În gări satirii dorm pe căni nemțești/ Spițerii picotesc între semințe" (Nocturnă). E un soi de antisimbolism, precum în poezia lui Arghezi, intitulată Evoluții, ce se complace în a străpunge zeitățile cu acul persiflării, a le fixa precum fluturi fastuoși într-un insectar: "Vițeii, vin vițeii să pască
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
oprit într-un orășel și am luat prînzul într-o „drogherie 1". Aici trebuie să vă explicăm ce este un orășel american și ce fel de drogherie e aceea în care poți lua masa. Această istorie s-ar putea numi Spițerul cu picioarele pe pămînt sau Taina drogheriei americane. Cînd marii afaceriști americani, în goană după profit, și-au îndreptat atenția spre afacerea cu farmacii, înainte de orice au căutat să afle ce fac farmaciștii în spatele paravanelor. Ce pisează ei acolo în
Ilf și Petrov - Un oraș mic by Ana-Maria Brezuleanu () [Corola-journal/Journalistic/6219_a_7544]
-
și disperate lovituri îndreptate împotriva propriei persoane. Medicii se temeau de această maladie a memoriei și a imaginației totodată, socotind-o contagioasă și imposibil de vindecat. Cei ce se încumetau totuși să îi caute leacul erau, se-ntelege, fie clasicul spițer al vremii, convins că poate lecui orice luîndu-i bolnavului sînge sau aplicîndu-i cîteva comprese, fie, fără să o știe, precursorii psihanaliștilor de mai tîrziu. Drept tratament, aceștia din urmă recomandau înainte de toate identificarea dintre pacient și medic: ca să înțelegi suferință
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
fată descinsă direct din secolul XXI. Cum a ajuns ea acolo, ne-am obișnuit să nu ni se spună. Reproșul meu e, oricum, altul: ca să-și treacă de urât, Ema (așa o cheamă) apelează, absolut previzibil, la halucinogene preparate de spițerii epocii. Și, ca și cum asta n-ar fi fost de ajuns, limbajul ei e de o ostentație argotică respingătoare. Lasă că nici cunoscuții lui Iane nu vorbesc chiar ca la carte: „Ți-a cam rămas ancora agățată de zăluda aia? Hai
Tichia de mărgăritar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6386_a_7711]
-
XVIII și anii opzeci-nouăzeci ai secolului trecut, astfel încât cititorul se află când în preajma naratorului George Dorn (un alter ego al autorului?) însoțit de cei doi prieteni furnizori de date, opinii și documente pentru a fi topite în carte, când în preajma spițerului sas (Johann) Ioan Gorgias, a cărui viață și lucrare se rotunjește în Oraș (toponimicul Botoșani nu apare niciodată, dar se subînțelege), pe măsură ce narațiunea se așterne de față chiar cu spițerul, oaspete mut, dar elocvent al naratorului: în acele zile de
Naturalețe și vocație epică by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4091_a_5416]
-
și documente pentru a fi topite în carte, când în preajma spițerului sas (Johann) Ioan Gorgias, a cărui viață și lucrare se rotunjește în Oraș (toponimicul Botoșani nu apare niciodată, dar se subînțelege), pe măsură ce narațiunea se așterne de față chiar cu spițerul, oaspete mut, dar elocvent al naratorului: în acele zile de iarnă, răcit fiind, George Dorn degustă dintr-o carafă de vin fiert, fiecare sorbitură declanșând, precum madlena lui Proust, un capitol al romanului. Povestirea, dorită de narator (actant și martor
Naturalețe și vocație epică by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4091_a_5416]