722 matches
-
Tânărul autor al lui Ulise suferă de toate bolile posibile, inventariate cu minuțiozitate și cu un anumit grad de afectare: răceli, dureri de ficat sau „o nouă intoxicație alimentară” îl țin la pat câte o săptămână. Alteori, „capul mi-e spintecat de o migrenă îngrozitoare”. Mai grav e că această indispoziție generală e mereu pusă pe seama celor din jur, care comit poetului nedreptate după nedreptate. Voronca e hărțuit, pe rând, de Stephan Roll, de Sașa Pană, de B. Fundoianu și chiar
Din nou, despre avangardism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3902_a_5227]
-
pastă melodioasă, precum o complinire a discursului acestora cu un prețios acord venit de pe un meleag românesc mai urgisit, în destule privințe, decît Ardealul: „În amurg, pe furiș mi-ai dat ochii,/ Ochi de cer și-nflorit liliac:/ Tu vîsleai, spintecînd negrul lac,/ Eu sorbeam crinii albelor rochii/ Și doi ochi, două-adîncuri de lac” (Sub vraja trecutului). Nu lipsesc nici consonanțe bacoviene: „În toamnă, cînd cerul își plînge/ Mîhnirea, stropind chiparoșii,/ Prin parcul cu-aleile triste,/ Ca umbrele trec ofticoșii/ Flegmatici
Un poet basarabean by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4310_a_5635]
-
aș spune, deși la un moment dat mi s-a părut că mă aud răcnind atonal în fața unei mulțimi pe care n-o vedeam din pricina luminilor puternice. Simțeam mulțimea respirând, oftând, vânând greșeli. O mulțime furioasă și disprețuitoare, gata să spintece la cea mai mică ezitare. Când am crezut că s-a termi nat, venită de nicăieri, Mili a apărut pe scenă și cu un gest na tu ral, i-a făcut semn băiatului de la sunet să dea drumul la muzică
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
frate-su purtându-i hainele? Înfoindu-se ca un păun în hainele lui? Cred că noaptea e de vină, își spuse tulburat de șuierul vântului care se izbea în acoperiș, tânguitor și gâfâit, ca un semnal îndepărtat de locomotivă care spintecă tăcerea unei câmpii. Numai noaptea asta fierbinte, care ne face să ne pierdem mințile! Irina, cu misterele ei, și pe urmă Cerboaica gata să-l îmbrace gigea și să-l ia... Unde să-l ia? Ce-a apucat-o? Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
era, cu ceva dureros, nesigur și înșelător, ca-n vis, neted și mângâios și-adânc, ca atunci când, copil fiind, plutea destrămându-se ca păsările se sfârși tăios, curmându-i răsuflarea. Auzi ușa dincolo. Un pas apăsat. Un cuțit rece îi spintecă pieptul. Apoi prin ușă, prin perete cum stătea cu spatele lipit de perete, în colțul dintre celălalt perete, îmbrăcat în faianță, și ușă i se păru că distinge răsuflarea obosită, șuierătoare a celui care urcase scările. Ssst! duse fata un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pline toate de frunze uriașe de captalan, de unde răsunau mereu cîntece de păsări și orăcăitul broaștelor. Uite un triton! strigă fericit Bărzăunul ghiontindu-l pe Virigil și arătîndu-i cu degetul în apă. Virgil privi temător gîngania subțire și neagră ce spinteca apa cu mișcări iuți de coadă. Și cum crezi tu că o să poți prinde o asemenea bîzdîganie? Ei, cum, făcu Bărzăunul plin de sine. Aici e apa cam adîncă și nu pot intra în ea, că mă ud tot... Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-l numesc dreptate. Cînd te privesc cu ochii holbați ai iubirii, pricep c-ai să mă poți trăda. PRINȚESA: Eu, prințe drag? PRINȚUL: Da, prea-frumoaso! Și ca să nu te văd tîrîtă în păcat, prefer să te sortesc, neprihănită, morții! (O spintecă și pe ea.) Zeul acesta Eros ar trebui să fie al dreptății. Ce limpede am început să judec de cînd mă aflu în puterea lui! Veniți, supuși ai mei, spre a vedea. (Scena se umple de curteni) Aceste hoituri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
rămîne cu spada, confuz): Ce imprudență... Cum ai putut să-l găzduiești? EMMA: Despre ce imprudență vorbești? EMMA: Voi, bărbații, care sînteți gata de orice violență; ce-ai avut cu el? CHARLES: Ce să am? EMMA: Atunci de ce l-ai spintecat, prințișorule? Hai, lasă frigarea din mînă, că nu te prind scenele astea... Tocmai tu, alinătorul suferințelor! Ca să vezi! Ai studiat chirurgia? CHARLES: Emma! Știi bine de ce l-am... l-am... EMMA: L-ai sfîrtecat ca pe un purcel! CHARLES: A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
morală a ei! TOREADORUL (confuz): Ba... să vedeți... că are! Adică... dacă toreadorul se pricepe, omoară taurul. Dacă nu, îl împunge taurul pe el. EMMA: Cred că dînsul are dreptate. (Ironică.) E ca la teatru: pe împunse. Ori prințul îl spintecă pe rege, ori regele pe prinț. Numai că la tauri nu știi dinainte care pe care. TOREADORUL: Întocmai. EMMA (se ridică și ia spada, aceeași cu a Prințulul din partea l): E tăioasă? TOREADORUL: Grozav de tăioasă și de ascuțită. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
scoți? PRINȚUL-PĂPUȘĂ: Îndată! Zici că te-a ciupit / Un țînțar de unde nici nu te-ai gîndit. REGELE-PĂPUȘĂ: Ah, mă doare-al dracu'! DRACUL-PĂPUȘĂ: Bine că mă strigi! REGELE-PĂPUȘĂ: Scoate-mi-o mai iute! PRINȚUL-PĂPUȘĂ: Iute! Nu-ți fă griji! (Îl spintecă pe Rege cu spada și curge din el rumegușul.) DRACUL-PĂPUȘĂ (scormonește în pieptul Regelui și scoate o inimă mare de lemn vopsit): Cînd e vătămată / scoate-ți-o pe dată / Cînd e vătămată / scoate-ți-o îndată! (Regele-Păpușă zace cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Am experiență. Știu ce minunat este să te plictisești, să vrei să mergi la baluri la care nu vei merge dar să te duci în schimb la teatre de păpuși ori alte spectacole grotești, cu regi și prinți care se spintecă între ei. EMMA (cu capul pe umărul lui): Spune... BĂRBATUL: Știu cît de bine este să visezi că ești posedată de diavol și cît de minunat să crezi; tot datorită celuilat, că tu nu mai ești tu. Că intri în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
ținutului se opintea de ceasuri bune, fornăia, spumega, lua întunericul în coarnele ascuțite sau zgâria cu ghearele lungi acea poartă. Da, nu era deloc greu să auzi în gânduri gemetele sfâșietoare scoase de scândurile groase, atunci când monstrul încerca să le spintece, pentru a ajunge cât mai repede la oamenii cu carne fragedă, cuprinși de o teamă comună, ascunși în spatele zidurilor înalte, iar dacă ridicai privirea de-a lungul acelor ziduri - totul putea fi privit așa cum ai fi admirat, de pildă, un
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
în urmă și bine făcuse, chiar dacă prețul i se păruse piperat) sfâșiau nesimțitoare zăpada adunată pe șosea, auzea scrâșnetul înghețat, un teribil geamăt al unei dureri nebănuite, și se gândi că omătul nu putea avea, totuși, dureri omenești, chiar dacă era spintecat de un tăvălug 4x4, vopsit în verde închis, metalizat, alimentat de un rezervor full, cu o poftă incomensurabilă de drum lung parcurs într-o gamă diferită de viteze, schimbate de mâna dreaptă a șoferului care asculta un post de radio
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
nu țip, așa de tare doare. De ce nu pot să țip? Ce întrebare! Și vecinii, de ei ați uitat? Trăiesc într-o comunitate, la rândul meu, nu în mijlocul pustietății. Vecinii n-ar înțelege niciodată că iese ceva din mine, mă spintecă dinspre interior către afară, că e vorba despre o dureroasă disecție paradoxală, inversă, care se repetă aproape în fiecare zi, în ultima vreme. Când durerea dispare, sunt secătuit. Toată carnea mă doare ca și cum aș fi fost bătut cu bâtele de
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
derizorii și de mici vietăți ce semnalizează stihia supremă a morții: "dintr-o dată o accelerare a omenescului / țărmul deschide gura larg și trimite o limbă de pămînt / ce taie orașul acvatic în două / secționînd apa ca pe un ochi infinit / spintecînd și pescarul cu tot cu barca sa / din trupul lui se împrăștie frînghii și colaci de viermi aurii / ce îl leagă de țărm cu otgoane // pe cel liber // caracatițe și suveici care răsucesc moartea în funii" (despre dispariția pescarului ca un dicționar
Între natură și artificiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7222_a_8547]
-
în fața zidurilor din Cormons și nu supraviețui nici măcar unul în fața celor două sute de avari. Când ni s-a relatat bătălia, ni s-a descris eroismul lor precum și pilda lui Gisulfo, care străpuns de o groază de săgeți, îți dădu duhul spintecat de spada kagan-ului. Noi reușisem să convocăm doar șaizeci de oșteni, fie prea bătrâni, fie prea tineri. Rotari era furios și a trebuit să mă stăpânesc ca să-l conving că situația nu s-ar fi schimbat cu nimic dacă el
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
niște ochi scânteietori. A fost elevul lui Gustave Moreau, în același timp cu Morrice și Matisse (care îi e prieten). Venea des la Institut. Când îl întâlneam pe stradă, schița de departe gestul unui mușchetar spadasin ce voia să-și spintece dușmani imaginari. își scotea frecvent ceasul de buzunar și îi deschidea capacul ca să ne arate o scenă erotică în email. Locuia în cartier cu noi, așa că ne întâlneam des. Visul lui era: o mare expoziție a pânzelor sale pe o
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
suverană. Ea se înfățișează doldora de factorii fecundității, mustind de lapte precum un burete: "Ugerul lunii pe canale mute / își lansează lapții recilor prunci somnambuli./ Coarnele de taur - burdufe îndesate / cu lapte smîntînos pentru copii, / gușa ciocîrliei, limpede de-o spinteci / vei da de pungi sonore de lapte cristalin" (Laptele). Viclenia dezarticulării consistă în mimarea proceselor proliferante, a unei germinații ostentative: În orice urmă / orbecăie sămînța cu labe reci de cîrtiță" (Pas de pas).Pămîntul însuși, cu toate mările și pustiurile
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
să fie locul/ Aceea să fi fost secunda apariției din senin a stolului/ de păsări argintii, pe bolta de pâclă și agat?" (Acum douăzeci și cinci de ani), ori "Deodată, din senin, nouă, unsprezece păsări albe,/ înotând sub bolta surpată-n pământ, spintecând-o cu niște solzi șuierători de cometă..." (Lumină). Irumperea altei dimensiuni în contingenîă este semnalată nu printr-un limbaj diferit de cel utilizat până atunci, ci printr-o schimbare de registru imagistic, printr-o sublimare și relativizare a cadrului. Onorizarea
Desprinderea de sine by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8967_a_10292]
-
durere în clipa aceasta de cremene plouă cu petale de liniște. ochiul retractil al melcului, din albastru devine oranj, din rece și rea, suferința se îmbunează. lumea clipește mărunt, dumică totul în fărâme, incandescente, acestea mă picură, mă hașurează, mă spintecă. durerea ațipește în străfund, în locul ei predilect, visează străfulgerat că-i a mea, ca un câine se gudură, cu tandrețe o scarpin, la odihnă o-ndemn, până ce blana-i zgrunțuroasă îmblânzită și-o scutură, ochiul oranj al durerii, conținându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
incizii încep să zvâcnească. Tânărul von Humboldt numește „forță vitală“ „acțiunea conjugată a unor substanțe“ care produc electricitate. Anul 1797. Schiller se năpustește năprasnic asupra savantului care ignora filozofia idealistă germană: „judecată goală de măcelar care vrea cu nerușinare să spintece și să măsoare natura (...), fără dulcea participare a inimii...“ Von Humboldt răspunde: Schiller, cu „simțămintele lui de gelatină“, „împopoțonează într-o grandilocvență plictisitoare idei împrumutate de la alții“. Față de spiritul faustic al savanților iluminiști, pretențiile pecuniare, înfumurarea, neputința specializată a „savanților
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
duiumul/ și, Dumnezeule, mi-e greu:/ ard oasele-mi ca un tăciune/ și zilele-mi se șterg ca fumul,/ iar inima,-n amărăciune,/ usucă-mi-se precum fânul;/ din pâine, uit să mai mănânc,/ mi-e geamătu-ntr-atât de-adânc/ că spintecă-mi în două sânul,/ iar carnea-mi doldora de rane/ mi se lipește de ciolane;/ aduc a pelican și-a buhă,-n/ pustietățile Arabiei;/ n-am somn și mă asemui vrabiei/ stinghere, țopăind în fugă/ pe-acoperișul cu olane/ fierbinți
Șerban al Arabiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9418_a_10743]
-
mai tot timpul în zare, și în spatele cărora părea că se află mereu gânduri adânci și tulburi. Avea linia de contur a nasului hotărâtă, în stil grec, care, împreună cu bărbia pronunțată, ofereau vigoare întregului său chip, lăsând parcă impresia că spintecă văzduhul. Iar buzele sale, aprinse și bine conturate, erau suficient de cărnoase și de ispititoare, încât știau să sădească, în oricare femeie, dorința de a-i fura măcar un sărut... Din întreg tezaurul de femei ce îi trecuseră, până la vârsta
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
care arde necontenit. Iar, pe măsură ce vremea trece, flăcările încep amenințător să se înalțe, mistuindu-mă în văpaia lor, până când voi dispărea de tot. Și nu am puterea să strig la nimeni, fiindcă vocea mea în zadar s-ar strădui să spintece nepăsarea celorlalți, intimidantă prin dimensiuni, limpezidu-i la interior și determinâdu-i să-mi sosească în ajutor. Într-o cameră antifonată, nici răgetul celei mai îngrozitoare fiare sălbatice nu înseamnă altceva, decât tot nimic! La sfârșit, rămâne doar cruda resemnare, cu care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
sub pleoape, dar, de revărsat, nu se revarsă, pentru că ești o mamă puternică; măcar așa vrei tu să dai impresia. În timp, ajungi să strângi în tine tot prisosul de amărăciune și de deziluzii, care ar fi în stare să spintece și pe cel mai solid și mai de nespintecat suflet existent. Dar, ușor-ușor, începi să cedezi, căci lupta-i grea, iar tu nu posezi niciun fel de armă. Să intri dezarmat într-un război este ca și cum ai începe să pășești
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]