69,593 matches
-
parte, muzicienii englezi ai formației instrumentale ,Schubert" au avut ghinionul de a rata colaborarea cu pianistul formației, accidentat la noi, aflat în imposibilitatea de a evolua pe scenă în compania colegilor. Nu au ratat, însă, întâlnirea cu marea muzică, cu spiritul colocvial al acesteia, cu acest mare opus cameral care este Trio-ul cu pian de Franz Schubert realizat pe scena Ateneului în colaborare ad hoc cu pianistul singaporez Melvyn Tan. Și dacă suntem de acord că frecvența formațiilor de cvartet
Un florilegiu al evenimentelor muzicale by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11308_a_12633]
-
protagoniști ai vieții literare au să-i reproșeze câte ceva lui Ion Bogdan Lefter, explicit sau mocnit. Unii, că este un susținător necondiționat al postmodernismului - postmodernism care, în opinia adversarilor, ar fi, în principiu, detestabil sau deplorabil. Alții, că mizează fără spirit critic pe corectitudinea politică, într-un moment în care acesteia i se văd viciile de concepție și de procedură. Și ,păcatele" se țin lanț când e vorba de propria situare în literatura română: contestarea șaizeciștilor și în special a lui
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]
-
formație ,King's Consort". Bucuria cântului, pitorescul culorilor timbrale, fastul cuceritor al mișcărilor cu caracter dansant, îl regăsim atât în Suite cât și în unele Concerte. Specificul iradiant al acestei muzici este covârșitor. Muzicienii formației sunt conduși de acest jubilator spirit al muzicii baroce care este Robert King. Nu poți să nu observi faptul că suitele au fost literalmente investite cu acel farmec sărbătoresc propriu curții regale engleze a timpului; fastul acesteia era agrementat de creațiile unor muzicieni de geniu cum
De la un eveniment muzical la altul by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11329_a_12654]
-
uimitoare ale acestor instrumente pot fi urmărite mai ales în înregistrări. Căldura suflului uman se transmite cu o cordialitate cuceritoare, fie că urmărim prezența unui singur muzician al ansamblului, fie că îl urmărim pe conducătorul formației, pe Robert King, un spirit viu, animat de grija permanentă a portretizării plastice a imaginilor, a vieții interioare a partiturii, a sonorităților pe care le degajă aceste comori ale muzicii baroce. Atmosfera degajată a cântului, plăcerea de a face muzică, de a comunica o afli
De la un eveniment muzical la altul by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11329_a_12654]
-
fericită salvare a situației; a fost un concert minunat, o apologie a valorilor clasicismului muzical vienez pre-beethovenian. A fost o întâlnire de zile mari a orchestrei, a pianistului, un pasionat dirijor, pasionat muzician, a noastră, cu marea muzică, cu marile spirite ale acesteia. Fermecătoare s-a dovedit a fi simplitatea și suplețea frazării în ,Serenata notturna" de Mozart; superb tensionată în construcția ei a apărut Simfonia în sol major nr. 92, ,Oxford", o muzică a europeanului, a celebrului pe continent papa
De la un eveniment muzical la altul by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11329_a_12654]
-
sol major nr. 92, ,Oxford", o muzică a europeanului, a celebrului pe continent papa Haydn, muzică oferită melomanilor londonezi; frumusețea simplității expresiei, arhitectonica majestoasă, profunzimea părții introductive lente, prevestesc aici marile momente beethoveniene ale începutului de secol XIX. Scăpărarea de spirit, luciditatea construcției, farmecul comunicării, se constituie în date prețioase cu care Christian Zaccharias investește muzica Concertului în mi bemol major de Mozart, lucrare a cărei realizare de ansamblu o conduce de la nivelul claviaturii pianului; și aici și mai ales pe parcursul
De la un eveniment muzical la altul by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11329_a_12654]
-
bemol major de Mozart, lucrare a cărei realizare de ansamblu o conduce de la nivelul claviaturii pianului; și aici și mai ales pe parcursul Sonatei de Domenico Scarlatti, oferită la cererea insistentă a publicului, imaginația sa de constructor întâlnește savuroasa strălucire a spiritului. în compania unor asemenea muzicieni, creația clasică iese din istorie, pătrunde în imediata noastră intimitate drept o hrană înnobilatoare a spiritualității contemporane, drept o posibilă salvare a acesteia.
De la un eveniment muzical la altul by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11329_a_12654]
-
intitulat Autoportret într-o oglindă spartă. De data aceasta nu ne propune o viziune în mozaic, ori cubistă, și n-a spart nici o oglindă. Dar oglinda e omniprezentă, căci fără ea autoportretele pe care le examinează cu atâta finețe de spirit n-ar fi existat. Într-una dintre maximele sale, Leonardo da Vinci ne spune de altfel: , Oglinda fu cum nu se poate mai mândră să reflecte imaginea reginei; numai că la plecarea reginei oglinda rămase de-a dreptul mizerabilă". A
O imensă tandrețe by Radu Varia () [Corola-journal/Journalistic/11319_a_12644]
-
a adăugat povara împlinirii în operă, vezi Van Gogh. Octavian Paler ne relatează istoria unui aborigen din Patagonia, primitiv dacă vreți, care, văzându-și chipul într-o oglindă, a înnebunit pe loc. Ne putem imagina de câte ori s-a aprins în spiritul și în sufletul lui Van Gogh nebunia incendiară, solară, pictându-și eroic autoportretele. în Botticelli, Octavian Paler vede triumful operei asupra biografiei, nu și-l poate imagina pe acesta decât tînăr, ca pictura lui hedonistă, și asta nu doar pentru că
O imensă tandrețe by Radu Varia () [Corola-journal/Journalistic/11319_a_12644]
-
reclamă pune în evidență avantajele produsului/serviciului oferit, defavorizând orice altă alternativă. Exemplu: Spot nr. 16. "Cei care au organizat dezordinea din 7 aprilie, cei care au adus țara în marginea prăpastiei, astăzi aflându-se la guvernare, încearcă să aprindă spiritele, să sperie oamenii și să discrediteze opoziția. Nu le va reuși acest lucru. Spre deosebire de copii lor, ai noștri trăiesc și învață în Republică Moldova. Spre deosebire de ei, noi, socialiștii, credem că Moldova independența are viitor. La 3 noiembrie vom vota pentru
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
retori, limbuți, în Opere ÎI. Discursuri parlamentare, FNȘA - Univers Enciclopedic, București, pp. 686-724. 25 Simion Mehedinți,Politica de vorbe, în Omul Politic și politică de vorbe, Viața românească, București, 1920. 26 Lucian Blaga, op. cît.; Pompiliu Eliade, Influența franceză asupra spiritului public în România: originile, Institutul Cultural Român, București, 2006; Fotius, Matthieu, L' influence française sur leș grands orateurs politiques roumains de la seconde moitié de 19-eme siècle (1857-1900), f.e., București. 27 John Stuart Mill, Disertație asupra libertății, traducere de Carola
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
1-2, Tauchnitz, Leipzig, 1870. DOBRINESCU, Valeriu Florin, Anglia și România între anii 1939-1947, Editura Didactica și Pedagogica, București, 1992. DOBRINESCU, Valeriu Florin, Diplomația României. Titulescu și Marea Britanie, Moldova, Iași, 1991 (ed. a II-a 2010). ELIADE, Pompiliu, Influența franceză asupra spiritului public în România: originile, Institutul Cultural Român, București, 2006. FLEVA, N., Regim autocratic. Politică centralizatoare a guvernului conservator Lascăr Catargiu. Interpelare dezvoltată în ședințele din 22 și 23 februarie a Adunării Deputaților, București, Tipografia "Voința Națională", 1893. FOTIUS Matthieu, L
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
glorifying faith and suffering aș source of man's moral regeneration 11. Arguably, the most subtle analysis of Dostoevsky's contradictions belongs to the renowned dostoevskian exegete, Ion Ianoși who accuses the writer of "willfully confusing" bourgeoism with the revolutionary spirit, mentioning the "serious confusion of addresses" from his later texts, particularly în the novel The Demons 12. The "realism" of Dostoesvky's creation is also another element often mentioned by the Marxist critics în their studies. However, it hâș to
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
reason Hegel understands something much more complex and trustworthy than Kant does. This essay follows Hegel's acception of intellect and reason and the process of their becoming aș two opposed, but not independent sides of the fulfillment of human spirit. Keywords: intellect, reason, concept, dialectics, spirit. Intelect și rațiune: o distincție kantiana Filozofia modernă, și în special idealismul german, continuă să suscite numeroase dezbateri în mediile științifice din întreaga lume. Postularea omului ca scop al său însuși și a devenirii
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
complex and trustworthy than Kant does. This essay follows Hegel's acception of intellect and reason and the process of their becoming aș two opposed, but not independent sides of the fulfillment of human spirit. Keywords: intellect, reason, concept, dialectics, spirit. Intelect și rațiune: o distincție kantiana Filozofia modernă, și în special idealismul german, continuă să suscite numeroase dezbateri în mediile științifice din întreaga lume. Postularea omului ca scop al său însuși și a devenirii umanității pe coordonatele libertății, oricât de
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
constituit originală distincție kantiana între intelect și rațiune, distincție care a stat la baza reevaluării și reîmprospătării metafizicii, pe care Kant o numește acum rațiune pură - conducând, în filozofia hegeliana, la posibilitatea împlinirii și depășirii metafizicii prin ea înseși, ca spirit. Pentru Baruch Spinoza, filozof prețuit de G. W. F. Hegel, care consideră sistemul său drept una dintre cele mai înalte trepte pe care cunoașterea umană, ca spirit încă înstrăinat de sine, deoarece totalitatea substanței spinoziste era luată drept imanenta, neproducându-și
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
în filozofia hegeliana, la posibilitatea împlinirii și depășirii metafizicii prin ea înseși, ca spirit. Pentru Baruch Spinoza, filozof prețuit de G. W. F. Hegel, care consideră sistemul său drept una dintre cele mai înalte trepte pe care cunoașterea umană, ca spirit încă înstrăinat de sine, deoarece totalitatea substanței spinoziste era luată drept imanenta, neproducându-și astfel propria contradicție din care să rezulte conceptul care să îi ofere ulterior identitatea la sine și cu sine1 - ajunsese în a doua jumătate a secolului al
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
își desfășura activitatea pe terenul naturii că suma integrală a experiențelor posibile, intelectul hegelian nu poate gândi adecvat natură că totalitate, deoarece este incapabil de a sesiza dinamică acesteia și rolul pe care Ideea (rațiunea) i-l atribuie în ecuația spiritului universal 34, acesta din urmă reprezentând reconcilierea umanității cu ea însăși, cu instituțiile și ideile sale, proces în care natura este la rândul sau integrată că alteritate contradictorie a Ideii în perspectiva suprimării și depășirii acestei etape tranzitorii. Mai departe
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
că alteritate contradictorie a Ideii în perspectiva suprimării și depășirii acestei etape tranzitorii. Mai departe, intelectul comite o greșeală fundamentală distingând între gândire, pe de o parte, respectiv realitate, pe de cealaltă parte, nesesizând contopirea celor două în procesul autoconstituirii spiritului 35. Gândirea este realitate și este poziționata în miezul lucrurilor, nu în afara lucrurilor, proiectându-le pe un traseu emancipator. Intelectul nu reușește însă să observe decât aparentă, superficialul, exteriorul, coaja lucrurilor, nu estența, ființa în sine și pentru sine, umanitatea
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
viață. Intelectul este individul incapabil de a înțelege altceva decât fenomenul, incapabil de a se identifică cu și de a acționa în baza intereselor percepute că generale ale unei societăți, ale unui stat. Intelectul este pur si simplu negativitatea; pentru spirit, tocmai el reprezintă o abstracție vidata de orice conținut, pentru că numai spiritul este real, devenind ceea ce deja este. Așa cum consideră de altfel și Ludwig Wittgenstein atunci cand scria că "acolo unde trebuie să ajung propriu-zis, acolo trebuie să fie de fapt
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
de a se identifică cu și de a acționa în baza intereselor percepute că generale ale unei societăți, ale unui stat. Intelectul este pur si simplu negativitatea; pentru spirit, tocmai el reprezintă o abstracție vidata de orice conținut, pentru că numai spiritul este real, devenind ceea ce deja este. Așa cum consideră de altfel și Ludwig Wittgenstein atunci cand scria că "acolo unde trebuie să ajung propriu-zis, acolo trebuie să fie de fapt deja"37. Spiritul nu are cum să nu ajungă să fie ceea ce
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
reprezintă o abstracție vidata de orice conținut, pentru că numai spiritul este real, devenind ceea ce deja este. Așa cum consideră de altfel și Ludwig Wittgenstein atunci cand scria că "acolo unde trebuie să ajung propriu-zis, acolo trebuie să fie de fapt deja"37. Spiritul nu are cum să nu ajungă să fie ceea ce este deja în realitate, realitatea că esența, nu ca aparentă. Și cum realitatea este posibilitate oferindu-și sie conținut în mijlocul abundentei fenomenale condamnată la a fi temporară, trecătoare - "unitatea esenței și
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
înțelegere de tip superior, rațională, reclamă deci imperativul de a nu fi "prizonierul categoriilor intelectului"40. Acesta din urmă se menține cu obstinație în contradicție cu rațiunea, cu lumea exterioară reală, esențială, cu absolutul, înțeles drept echilibru dinamic, ființând intru spirit, între individ și societate, între particular și general, subiect și obiect - luându-și propria subiectivitate drept scop ultim 41. Intelectul contrazice deci rațiunea. Dar pentru că " Toate lucrurile sunt în ele însele contradictorii" și "Contradicția este (...) rădăcina oricărei mișcări și vieți
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
început"57. Celebra dialectica stăpân-sclav, dialectica însemnând pentru Hegel, așa cum urmează să vedem, o succesiune de momente contradictorii care nu au sens și realitate neapărat în prezent, cât mai degrabă în viitor, ca posibilitate realizată, dezvoltată de acesta în Fenomenologia Spiritului și constând în nevoia de recunoaștere a fiecărei ființe umane, nevoie care nu se poate împlini decât în societate prin eliberarea atât a stăpânului, a cărui recunoaștere oferită de către sclav nu era una a egalului sau, nefiind astfel valabilă, cât
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
se lasă dezvoltat de către propriul său concept este, din acest punct de vedere, mai mult sau mai putin sclav, supus mai degrabă necesității decât libertății. Destinul individului este conceptul sau, universalitatea să subiectivă, așa cum destinul realului este, mai întâi, conceptul spiritului, spiritul ființând în sine, si de abia mai apoi spiritul în sine și pentru sine, nivel al existenței în care realul și conceptul au fost reconciliate, suprimate și puse într-o sinteză nouă, superioară. Conceptul este rezultatul ființei luată că
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]