175 matches
-
rețelelor gîndirii" se poate dovedi decisivă. Marxism-leninismul, de exemplu, era lovit de bătrînețe prin evoluția tehnică a mijloacelor media (din anii '50) înainte ca "raporturile sociale trăite" sau imaginarul social al maselor contemporane să vină să-l golească de sens. SPIRITUALISMUL De aproape un secol, discursul oamenilor de cultură cu privire la tehnică pare să oscileze între două mituri contrarii Faust și Prometeu și între două tonalități patetice catastrofă sau mîntuire; Apocalipsă ori parusie. Bau-baul și-a ales domiciliul în Europa, iar zîna
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
prin mijloace de informare computerizată. Fantasmagorii ale tehno-ficțiunii în care realismul high-tech al aluziilor ascunde demersul abstractizării "sistemelor tehnice" rupte de raporturile sociale în care se înscriu. Ebrietatea modernistă tip Expoziția Universală este astăzi forma cea mai bine primită a spiritualismului tehnic sau a iluziei atotputernice care generează formarea unui "tehnocosm" insular separat de determinanții săi biologici și istorici. Iluzia tehnicistă o conservă răsturnînd-o. Ea nu admite că istoria medierilor tehnice este o istorie imediat animală, socială, economică și politică. Provocarea
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
timp, metodă. Frecventează un cenaclu libertin. Deși a publicat diferite texte, nu a scris o singură carte care să sintetizeze opera sa. Îl atacă pe Descartes, neținând cont de talentele acestuia în domeniul armelor reale și al metaforei. Descartes reprezenta spiritualismul rațional, iar Gassendi materialismul catolic. În privința fondului nu există prea mari divergențe (credință în Dumnezeu, nemurirea sufletului respectarea religiei și regelui). Conflictul ține de formă, de metodă. Gassendi constată că trupul simte, apoi își construiește cunoașterea, simțurile sunt înșelătoare, certitudinile
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
dacă ne este îngăduit să utilizăm acești termeni și să comitem anacronisme... -, ținut departe de școlile filosofice ateniene și dominante îplatonism, aristotelism), Epicur nu se va închina, evident, fantasmelor platoniciene - superioritatea Atenei, aristocratismul visceral, elitismul reacționar, conservatorismul politic, ezoterismul pedagogic, spiritualismul dualist, deismul arhitectonic, societatea politică închisă, imobilă, sfetnicul prințului, filosoful-rege și alte fleacuri ale unui Platon poreclit de Epicur „Cel numai aur” și recuzat în mod constant, așa cum o dovedește filosofia sa. Epoca e pe potriva statutului social al gânditorului: da
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ale istoriei omenești, în care poporul a fost astfel. Dar demnitatea omului nu este, din această cauză, inferioară. Nu există oameni „subumani”. Oamenii găsesc întotdeauna mijlocul de a-și afla „împlinirea”. Iar acest lucru nu-l spun sub semnul nici unui spiritualism, ci sub semnul unei concreteți raționale, deși bazate pe sentiment. În schimb, este abstract, inuman și prost cel ce pronunță condamnări facile împotriva unor întregi perioade ale istoriei omenești în care „poporul” a răspuns dominării prin resemnare. Spiritul unui asemenea
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
cu siguranță de partea lui Pohl. Această Imitație a lui Hristos nu mi se pare o carte pentru specialiști sau pentru clerici. Nu mi se pare că ar fi destinată unei folosiri aristocratice în mediul mănăstiresc (în acea atmosferă de spiritualism magic drag lui Zolla). Mi se pare mai degrabă că este o carte de catehism, ad usum delphini: teroristă, represivă, văicăreață, de-a dreptul de dinaintea Contrareformei. Este adevărat, proza sa este bazată în întregime pe reguli ce nu pot fi
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
mai semnificative teorii ale teatrologiei universale. M. a colaborat la tratatele academice Istoria filosofiei moderne (1938) și Istoria teatrului în România (I, 1965). SCRIERI: Gânditori și aspecte, Iași, 1933; Mentalitatea primitivă în arta primitivă, București, 1936; Curente din filosofia franceză: spiritualismul, neocriticismul și neospiritualismul indeterminist, București, 1938; Psihologia urâtului în artă, București, 1938; Condiționarea psihologică a artei, București, 1940; Contribuții la psihologia fenomenului estetic, București, 1941; Studii și cercetări de estetică, Iași, 1943; Opinii estetice și literare, București, 1945; Aristizza Romanescu
MANCAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287976_a_289305]
-
sau în America Centrală, eseuri despre literatura disidentă rusă (de la Maiakovski la Soljenițân), tipărite în 1980, și o substanțială Introducción a la literatura del siglo XX, „eseu de epistemologie literară” (1976), în care realizează o sinteză între viziunea analitică scientistă și spiritualismul creștin. A fost unul dintre intelectualii care au crezut în posibilitatea realizării unei sinteze între credință și știință. Din aceeași perspectivă integratoare a ființei umane în ideea supremă de divinitate e conceput volumul de interviuri Encuesta detrás de lo visible
HORIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
Nouveau Moyen Âge, Crainic prezintă Renașterea ca ruptură în istoria umanității, ca deviere a evoluției istorice de la cursul firesc. Prin Renaștere și orientările derivate din ea, spiritul religios a fost înlocuit cu cel laic, credința a fost marginalizată de raționalism, spiritualismului creștin i s-a substituit materialismul ateu. Creștinismul e subminat chiar din interior: prin punerea în discuție de către protestantism a dogmelor, principiile evanghelice sunt „dezdumnezeite”. Spiritul Renașterii a deschis și calea mutațiilor social-istorice. În el își are sursa Revoluția Franceză
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
religiozității. Literatura tipărită în „Gândirea” este ortodoxistă doar în realizări de grad secund, precum poeziile lui Sandu Tudor sau unele narațiuni ale lui Victor Papilian, nu cele mai izbutite. Paul Sterian cultivă ortodoxismul la modul grațios parodic, infantilizant. Aspecte de spiritualism creștin în notă răsăriteană, adesea adânc penetrat de păgânism și de „duhul eresului”, se regăsesc în poezia și teatrul lui Blaga, în versurile lui Voiculescu, Pillat, Maniu, în proza lui Papilian. O religiozitate creștină în variantă precis ortodoxă e cea
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
de filosofie la „Convorbiri literare”. Apărută în 1898, opera sa pricipală se intitulează Principii de filosofia literaturei și a artei. Încercare de estetică literară și artistică. A debutat ca filosof în „Revista contimporană” (1873), cu un studiu ce oscilează între spiritualism și pozitivism. Aproape în același timp cu V. Conta, el încearcă, timid, să pună bazele unei metafizici materialiste. Concepția sa estetică este eclectică, alăturând mecanic idei pozitiviste și idei aparținând esteticii transcendentale. Cu toate acestea, L. ocupă în epocă un
LEONARDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287778_a_289107]
-
bun cunoscător al vieții culturale, literare și politice din Bucovina interbelică, elaborează două remarcabile cărți în domeniu: Mircea Streinul. Viața și opera (1998) și Mișcarea „Iconar”. Literatură și politică în Bucovina anilor ’30 (1999). Acuzată în anii comunismului de iraționalism, spiritualism și misticism, mișcarea „Iconar” este examinată acum în ambianța, contextul și ideile epocii, fiind socotită un fenomen cultural care exprimă un anume spațiu cultural. Autorul argumentează că în Bucovina, care din 1775 până în 1918 fusese despărțită de țara-mamă, iconarismul dădea
DIACONU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286753_a_288082]
-
alegorice de interpretare a Scripturii și, implicit, de negarea importanței templului, văzut ca element accesoriu și caduc în istoria mântuirii. Irineu reacționează împotriva acestor tendințe, adoptând poziția tradiției reprezentate, în opinia sa, de Pavel, Ioan, Policarp și Iustin. El opune spiritualismului extrem al gnosticilor un materialism moderat, dictat de împrejurări, vizibil îndeosebi în doctrina sa milenaristă. Cartea a V‑a poate fi împărțită în trei secțiuni. Prima (1-15) se ocupă de mărturiile lui Pavel despre învierea trupurilor; a doua (15-24) insistă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
spiritualul” se rupe, puțin câte puțin, de lumea exterioară, inclusiv de Biserică și se închide în sine, ca într‑un fel de fortăreață interioară. Minunea nu se arată niciodată, ea se petrece în tăcere, discret, fără vreo manifestare exterioară. Prin spiritualismul lor care valorifică îndeosebi minunile interioare ale credinței, gnosticii constituie un real pericol pentru coeziunea trupului văzut al Bisericii. Al treilea aspect: adevăratele minuni sunt lucrarea întregii comunități creștine (in fraternitate). Întreaga comunitate este cea care validează, săvârșește și atestă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Pornind de la rădăcinile folclorice ale ardelenismului său (invocate în poema Transilvanie, gură de rai) și impregnat de atmosfera lumii lui Lucian Blaga, el va afla, cu sinceritate și autenticitate, o cale proprie în mirajul legendei (pe care o vedea drept „spiritualism” „adaptat la forme de viață”) - centru ordonator al imaginarului său. Poetul dovedește un adevărat har al sublimării vieții și al transfigurării ei printr-o melodicitate pură: „Dar noi am prins de talpă rădăcini, / Mâinile ni-s funii de lumini”. Peisajul
POPA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288908_a_290237]
-
estetice superioare, orfic solară. Lângă „părelnicul foc”, trop al iluziei transfigurate în ordine și „joc secund” la acest poeta artifex, „un alexandrin” în esență (Petru Poantă), stă oglinda. Volumul Întâlnire în oglindă (1978) marchează evadarea din sugestia panteistă spre un spiritualism răsfrânt în sine - autocunoaștere matură și semn al schimbării viziunii lirice. Un ciclu din Salonul olandez (1979), alcătuit pe motive din maeștri pictori olandezi (dar și flamanzi și chiar Salvador Dalí), este metatextual: narația iconică este transmisă elegiac, în interpretări
NICOLESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288449_a_289778]
-
au arătat foarte rar că pot discuta liber noutatea timpurilor de astăzi altfel decât prin referința anacronică la visul legionar al interbelicilor sau prin recursul la niște profetisme apocaliptice ieftine și panicate. La cealaltă extremă, sub haina protectoare a unui spiritualism anistoric, au fost ascunse toate zonele tumefiate ale conștiinței românești postrevoluționare. Am dosit într-un seif obscur al memoriei întrebările privind mitocănia balcanică, criza ecologică și corupția morală a administrației românești. Cândva o veritabilă obsesie pentru profeții poporului Israel, dreptatea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
grand élan de recueillement pour établir ensemble les nouvelles méthodes d’édu-cation, qui fassent de nos enfants des âmes en action. Tout petits, dans les écoles maternelles, ils doivent former des Ligues de Bonté; on doit cultiver chez eux le spiritualisme, leur montrer l’horreur de toute action violente qui conduit à la haine, on doit les habituer à l’auto-analyse de leurs faits et gestes, en introduisant l’examen de conscience dans chaque classe, les enfants doivent être appelés à
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
a nu se mai plia la o logică a separației, ci, din contră, de a înțelege realitatea ca un tot. În care imaginea deține deci un loc important. Eticile particulare induse de un astfel de nonconformism țin împreună materialismul și spiritualismul. Și, ca și în alte perioade de efervescență culturală, acest lucru creează un fel de realism magic care îi lasă stupefiați pe toți observatorii sociali. "Oameni teoretici" (Nietzsche), aceștia înțeleg cu dificultate setea de viață în aspectele ei încarnate. Încarnare
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
stînga, cît și din unghiul unui radicalism artistic modern favorabil tuturor avangardelor europene. Spiritul independent îl va conduce spre un eclectism deopotrivă ideologic (vezi pendulările între socialiști - chiar bolșevici - și național-țărăniști) și estetic (oscilații între postsimbolism, avangarde, modernism și noile spiritualisme). În ce privește Sburătorul, este semnificativă diferența de opinii dintre momentul 1923 („Revista Sburătorul își anunță decesul după ce a luptat timp de trei ani cu indiferența publicului”, cf. nr. 24) și momentul 1927 („Intermitent, apare Sburătorul, plouat, mirosind a buhă udă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a anilor ’30“. Cazul Nae Ionescu este, în acest sens, simptomatic: debutant în mediile cafenelei simboliste, simpatizant al futurismului și al sindicalismului „sorelian” pînă prin 1919, devine - după o lungă perioadă de studii în Germania - tot mai atras de un spiritualism „legitimist”, iar antiliberalismul său - manifestat, o vreme, prin apropiere de Partidul Național Țărănesc - va aluneca treptat spre extrema-dreaptă, naționalistă, xenofobă și rasistă. Evoluții asemănătoare vor cunoaște și alți intelectuali, de la Nicolae Davidescu la Ion Marin Sadoveanu. Polarizarea, tentația extremelor, fascinația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
argument de autoritate legitimatoare - internă de această dată - pe care-l va folosi și cu alte prilejuri: „tradiția folclorică autohtonă” a artei abstracte, privită ca „punct de plecare specific național”. Dincolo de argumentul „specifist”, perspectiva rămîne totuși una pur estetică, fără spiritualismul etnic(ist) al celor de la Gîndirea: „Poporul nostru este dintre cele mai înclinate să accepte și să creeze în pictura abstractă. Cele mai multe scoarțe, în Moldova și Basarabia mai ales, trădează predilecția și dibăcia artistului anonim în speculațiile de armonizare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o spiritualizează prin purificare și o exprimă printr-un echivalent geometric forma liberată de existența corporală. Pe covoare și scoarțe, linia, pătratul și alte forme geometrice sînt organizate și proporționate dimensional, în colori primare, ce sînt gustate cu puterea unui spiritualism estetic” („Arta plastică românească“, în Gîndirea, anul IV, nr. 1, octombrie 1924). Apropierile existente, pe linie expresionistă, între grupările de la Gîndirea și Contimporanul au fost investigate atent și cvasicomplet în studiul lui Ov.S. Crohmălniceanu. Ceea ce separă, aidoma unui turnesol artistic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
grupările de la Gîndirea și Contimporanul au fost investigate atent și cvasicomplet în studiul lui Ov.S. Crohmălniceanu. Ceea ce separă, aidoma unui turnesol artistic, optica unui Ion Vinea de cea a lui Șirato (pentru a da doar acest exemplu) este, fără îndoială, spiritualismul. Abstracționismul Contimporanului rămîne unul „laic”, estetic. În general, comentatorii nu au acordat prea multă atenție „complexului” localist de la Contimporanul. O excepție relativă: Simion Mioc; acesta sesizează - cam prolix și bombastic... - la autorul Paradisului suspinelor un „ritm elegiac de titan paciurian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
este urmărit cu seriozitate, dacă e pătruns pînă în cele mai adînci coridoare ale subteranei sale, ne duce spre ultimul cerc al Cetății Dite, unde este locul trădătorilor întru asasinarea duhului”; „Iată pentru ce Urmuz este heraldul unui nou ev”. Spiritualism? Cel puțin Boz îl compară pe Urmuz cu tîlharul din stînga Mîntuitorului, spre deosebire de Geo Bogza care-l compara direct cu Iisus: „Umorul lui Urmuz este inexistent sau este o mască asemeni acelor hidoase măști totemice ale genialelor tragedii ioniene, ascunzînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]