263 matches
-
1969 se stabilește la București. Debutează cu poezie în 1926, la „Floara soarelui”, colaborând ulterior la „Viața literară”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Sibiul literar”, „Adevărul”, „Curentul”, „Falanga”, „Universul”, „Convorbiri literare”, „Țara noastră”, „Hyperion” ș.a. Publică două cărți de versuri, Spleen (1930) și Nemesis (1936), reluate în antologia Cântecul spiralelor (1969), unde adaugă un grupaj de poezii „din periodice și inedite”, datate între 1936 și 1961. A semnat și Ecaterina Catrinaru. Simboliștii sunt modelele indubitabile ale poeziei scrise de S., pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289467_a_290796]
-
îndeajuns de convingătoare în structurile intime ale evoluției culturii noastre naționale”. În această perioadă publică broșura De ziua mamei (1943), un discurs rostit la Teatrul Municipal din Sibiu, care tratează, într-un stil patetic și abundent metaforic, tema maternității. SCRIERI: Spleen, Sibiu, 1930; Nemesis, București, 1936; De ziua mamei, Sibiu, 1943; Cântecul spiralelor, pref. Dumitru Micu, București, 1969; Omul din vis, București, 1973; ...Din umbra umbrelor, București, 1981. Antologii: Evoluția scrisului feminin în România, pref. E. Lovinescu, București, 1935 (în colaborare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289467_a_290796]
-
Evoluția scrisului feminin în România, pref. E. Lovinescu, București, 1935 (în colaborare cu Mărgărita Miller-Verghi). Ediții: Alice Călugăru, Versuri, introd. Dumitru Micu, București, 1968. Traduceri: Emil Gârleanu, Der Nussbaum. Welt der Wortlosen, București, 1974. Repere bibliografice: M. Gr., H. H., Spleen feminin, DMN, 1931, 8 694; Erastia Peretz, Literatura feminină, CL, 1935, 6-8; Pompiliu Constantinescu, O antologie, VRA, 1935, 405; Sergiu Ludescu, „Evoluția scrisului feminin în România”, „Mișcarea”, 1935, 1 301; Perpessicius, Opere, VII, 148-150; Agatha Grigorescu-Bacovia, „Nemesis”, RVS, 1936, 5
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289467_a_290796]
-
1935, 6-8; Pompiliu Constantinescu, O antologie, VRA, 1935, 405; Sergiu Ludescu, „Evoluția scrisului feminin în România”, „Mișcarea”, 1935, 1 301; Perpessicius, Opere, VII, 148-150; Agatha Grigorescu-Bacovia, „Nemesis”, RVS, 1936, 5; Silviu Cernea, „Nemesis”, „Naționalul nou”, 1936, 515; C. Dan Pantazescu, „Spleen” și „Nemesis”, „Țara noastră”, 1936, 1 067; Ion Molea, Manuale didactice bune, „Țara noastră”, 1937, 1 454; Florin Manolescu, „Cântecul spiralelor”, RL, 1969, 52; D. Gherghinescu-Vania, „Cântecul spiralelor”, AST, 1970, 1; Piru, Varia, I, 379; Ilie Guțan, „Omul din vis
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289467_a_290796]
-
ușurătate - harfa în „mandolină”. Dar cel mai mult îi place să mângâie, respirând „parfum de roze care mor”, coarda melancoliei. În scenografie parnasiană, cu aranjament exotic în figurație, în orchestrație canonic simbolistă, sentimentalul se lasă, baudelairian, cotropit de nevroze. Între spleen și deznădejde, printre sonore indignări și mereu reînnoite suspine, el face amare spovedanii, invocând, înlăcrimat, „năluca” amorului defunct. Fecioara serafică din „vedeniile” medievale își dezvăluie adevăratul chip, de lascivă curtezană, avidă de plăceri, opacă la sublimitățile celui ce o adoră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
greutate PMS Exercițiul Întindere abdominală Tehnici de calmare Exercițiul Încărcarea bateriilor Modulul Rutina zilnică de energizare Exercițiul respirația Darth Vender Abordare energetică Paternuri energetice În timpul Dezechilibrul estrogen/progesteron Exercițiul Scoaterea veninului Experiențe extreme ale Suplimente și remedii din plante Massaging spleen exercise Meridiane implicate Schimbări de dispoziție Exercițiul Poziția neurovasculară Controlul durerii și a disconfortului Potențial pozitiv al Exercițiul de calmare a meridianului rinichiului Exercițiul de calmare a meridianului intestinului gros Exercițiul de calmare a meridianului ficatului Exercițiul de calmare a
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
un mare dezamăgit, un idealist ale cărui teorii au fost infirmate de viață. Refugiul în alcool, brutalitatea replicilor și lipsa de entuziasm exhibată cu brutalitate îl plasează în categoria inadaptabililor. Într-un alt secol, ar fi suferit, cu siguranță, de spleen, boala celor loviți de mal du siècle. Marlowe își confecționează, de fapt, o carapace de ursuzenie și cinism pentru a-și proteja vulnerabilitatea. Un comportament de filozof din instinct, s-ar spune. Numai că Philip Marlowe nu are o singură
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Dar asta nu înseamnă că viii sunt cu mult mai buni. Viu este Eddie Mars, vie e Carmen Sternwood, viu este Marlowe însuși. Scurtele fragmente meditative ale detectivului hașurează un spațiu al dramei nerostite, al suferinței fără obiect - al unui spleen pe care Marlowe îl poartă după sine pe circumferința „unui fel de ritual fără țintă”. Iar în mijlocul tuturor acestora se află aceeași incontrolabilă Carmen. Mezina familiei Sternwood ilustrează una din postúrile demonismului ascuns sub chipul fermecător al unei ființe îngerești
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
, Dem. [Dumitru] (24.IX.1900, Craiova - 29.X.1968, București), poet și publicist. Este fiul Elenei și al lui Ilie Basarabeanu. Nimic nu prevestea, în școlaritatea lipsită de probleme a lui B., viața dezordonată, deriva unei boeme eșuând în spleen sau în excesul potatoric. Era încă elev de școală primară în Craiova când începe să scrie versuri. Licean, își vede tipărite inimoasele compuneri în revista „Micul templier” (1912). Adolescența însă scoate la iveală fondul intim al lui B., care este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285669_a_286998]
-
pietrelor", în alta, sub efectul fuziunii regnurilor, el freamătă misterios ca un arbore: "Mă asemui cu un copac; fiecare cuvânt al meu este o frunză". Spectacolul vieții cotidiene poate genera (à la Beethoven) o "odă bucuriei" dar și "plictiseală" și "spleen". Vers clasic și verslibrism. Pe scurt, lumea lui se dorește a fi o summa, o lume integrală: în centrul ei, Un pământ numit România iar dincolo de ea nemărginitul! Lume ca o sferă aceasta, la Platon, formă geometrică perfectă. Vorbind despre
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
este grăsana Margot? "Ipac o hoașcă războită / Cu negi robuști dormind pe ea. A fost Margot cea mai râvnită / Din fâțele cu malotea? / Spulpări iritice avea, / Ce-n jerg pofteau: "Giugiuc, giugiuc!" / Deci unde e Margot a mea?" Încântă un Spleen de Baudelaire, "în traducerea lui Al. Philippide". Și într-un caz, și în altul sunt parodiați respectivii poeți dar și tălmăcitorii. De Serghei Esenin se apropie prin intermediul lui Zaharia Stancu și George Lesnea. Cele Trei opinii ale criticii pe marginea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ancestral asupra celor din inima localității. Prozatorul întreprinde o retrospectivă spre „rădăcinile” genetice, spre adâncurile inconștientului. Volumele de poezii Peisaje bolnave (1990) și Personaj în grădina uitată (1992; Premiul Uniunii Scriitorilor din România) cultivă o atmosferă generală de morbidețe, de spleen baudelairian întârziat. G. promovează programatic poetica optzecismului și, în genere, a postmodernismului, cu accent pe fragmentarism, pe discursul autoreferențial manierist-baroc. Adoptă postura de înstrăinat, de „bolnav” ce face exerciții de singurătate și pictează „peisaje bolnave”. Colocvialitatea, ironia și aluzia inteligentă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287169_a_288498]
-
teatru, s-o lăsăm actorilor vieții!”) găsește mai ușor drumul către muzică, precum în „cântările sfioase” ale lui Matei Elian sau ca în melopeea lui Eulampiu Slătineanu Ascult cum sonore.., în „cântările albe” ale lui Barbu Solacolu, ca acompaniament pentru spleen, ori la Al. Gherghel. Deși poezia de la V.n. nu a avut șansa de a ieși din cadrul prestabilit prin individualități creatoare libere și puternice, ea a susținut cu ardoare simbolismul ca pe un orizont nou, deschis, apt de a stimula fecund
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
B.P.Hașdeu, Sic cogito, Ed. Evenimentul, 1990. 692 Rainer Maria Rilke, Sunt eu, înfricoșatule, nu m-auzi, oare? 693 Umberto Eco, Opera deschisă, ELU, 1969. 694 Emily Dickinson, Eu neștiind când or să vină zorii 695 Baudelaire, Obsession 696 Id. Spleen 697 Edgar Allan Poe, Cetatea din Mare 698 Id, Adormita 699 Charles Baudelaire, La voix 700 Novalis, Imnuri către noapte, IV. 701 Dimitrie Stelaru, Și visez 702 Victor Hugo, Dans l'infini, La fin du Satan, X. 703 William Shakespeare
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Ionescu. Teologia. Integrala publicisticii religioase, p. 250: Ceea ce caracterizează mai ales acțiunea ASCR (Asociația Studenților Creștini Români) în ultimul timp este serioasa ei bază științifică. Tinerii citesc, studiază, învață. Astfel, s-a ieșit din faza "atitudinilor" creștine; au fost depășite spleenul, cafard-ul, katzenjammer-ul filosofic, care mai mult creau nostalgii decât delimitau poziții. Astăzi, tinerii se îndreaptă prin disciplina cuvântului scris, care e cea mai bună garanție împotriva visării bolnăvicioase. Iată de ce, noua mistica ortodoxă, care se creează văzând cu ochii
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
de condiția umană, altele de limitele sociale: „Sângele la vis mă cheamă,/ Creierul visul mi-l destramă” (Vine, vine). Nonsensul vieții îl obsedează: „Nu mai cred în tine.../ Vine alba ceață,/ Vine neagra viață” (Ceață, ceață). Paralel cu elemente decadente (spleen, absint, opiu), intervin declarații pesimiste: „Eu plâng, căci nu mai cred în soare” (Curată noapte). Chiar „nava vieții” s-a frânt și perspectivele sunt sumbre: „Nu-mi zâmbește de departe nici un far”. Concluzie derutantă, viața pare o moară a diavolului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287621_a_288950]
-
politică, secularizare: Carl Schmitt Profanul ia în râs soluțiile filozofului pentru că nu îi cunoaște problemele. Spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat în cultura franceză, cel puțin în cazul unor gânditori precum Camus, Bataille și mai ales Cioran, care se complac în spleen-ul lor nihilist, nu putem spune același lucru despre gânditorii de pe celălalt mal al Rinului. Desigur, marii teoreticieni germani ai nihilismului Benn, Jünger, Heidegger s-au aplecat atât de mult asupra experienței nihiliste încât adesea această propensiune le-a fost
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
fi explicarea semnificației durerii corporale și a durerii psihice. Să Încercăm să vedem care sunt semnificațiile durerii morale și durerii metafizice. Durerea morală este o tulburare timică fundamentală a stării de dispoziție emoțional-afectivă, o stare de suferință resimțită interior. Plictiseala, spleen-ul, tristețea sunt semne ale unei dureri care mă apasă sufletește. Această durere Îmi amintește că eu sunt singur și destinat morții. Este acel memento mori. Literatura de specialitate numește această stare de apăsare morală, pe care o apropie de
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
dedicate fetei iubite, poezia se vrea o laudă demnă de idealitatea ei. Elegiile din a treia secțiune conțin reminiscențe simboliste (Ștefan Petică, D. Anghel, G. Bacovia), dar însetatul de lumină solară, stenică, aspiră să depășească starea de morbidezza sau de spleen, așa încât textele rămân dominate de „țâșnirea vulcanică” și de „clocotul de pasiune” (Octav Șuluțiu). Paradisul peregrinar (1942) consolidează imaginea poetului frenetic-vitalist chemat, ca perihelicul Al. Macedonski, de zboruri spre luminile celeste: „Aici e numai luptă aspră pentru soare. / În fiecare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289711_a_291040]
-
s-a botezat "pedagogul neamului omenesc". Moartea te da la o parte de lângă un pântece dezgustător și rău-mirositor."6 Românii erau obsedați de ajunul morții, de acel taedium, care, desi îmbracă alte forme lingvistice în secolele următoare acedia creștinilor, melancolie, spleen, cafard, depresie conține un secret dureros: "există inefabil, iar inefabilul este realul, realul nefiind decât numele de taină al vlăguirii în adâncul descreșterii"7. Înseamnă lipsa de interes pentru orice, cu depresia care amplifica în ochii românilor, deveniți creștini, trăsăturile
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
spațiale sau temporale: casa părintească, orașul, parcul/amurgul, toamna etc. - simboluri cromatice sau muzicale: albul, negrul, violetul ș.a./cântecul, doina, serenada - simboluri geometrice ori cifre: cercul, sfera, triunghiul (erotic)/motivul cifrei trei, șapte - sentimente: dorul, suferința, nostalgia absolutului, tristețea, solitudinea, spleenul, bucuria - acțiuni, situații arhetipale: călătoria, vânătoarea magică, coborârea în infern, rătăcirea în labirint, păcatul originar, pactul cu diavolul, jertfa creatoare, lumea ca teatru, viața ca vis - personaje: Isus, Lucifer, Adam, Eva, Iona, fiul risipitor; Orfeu, Pygmalion, Hyperion, Icar; Zburătorul, zâna
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
patru catrene , păstrează tehnica prozodică din Plumb, are efecte muzicale sumbre provocate de rimele ("vestmânt" "vânt"; "plouând" "plângând"). Având ritmul iambic, rimă onomatopeică, versurile semnifică o ceremonie a singurătății și a spaimei. Stările specifice eului liric simbolist (nevroza, golul istoric, spleen-ul, disoluția eului) sunt evidențiate și de refren, verbele de percepție și de stare: "aud", "tresar", "parcă dormi", "mi se pare", "sunt singur", verbele la persoana I, ca și pronumele personal sau reflexiv ("mă duce-un gând", "mi se pare
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
nivel al simbolizării, tema este cea a naturii (pastelul), apoi, în profunzimea viziunii poetice se conturează tema morții. Decorul bacovian cuprinde "obiecte poetice" concrete și abstracte: ploaia, urâtul existențial, eșecul, anotimpul crepuscular, agonia, corbul, visul-coșmar, spațiul thanatic, cavoul, cromatica, boala, spleen-ul, târgul de provincie, cimitirul, disperarea, solitudinea, dezolarea, nevroza. Simțindu-se izolat, din cauza imposibilității de comunicare, poetul apelează la mijloace diverse: cuvinte-simbol, cromatică, muzicalitate sugestivă și la două planuri ale existenței: exterior (decor funerar, parc, păsări, copaci) și interior (sufletul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
poeme obsesiv), de unde și exasperarea reprimată, senzația de claustrare, în piatră sau în „dugheni îngenuncheate”, așteptând umil, ca dinspre un alt orizont, transcendent, „darul pâinii”. Poetul pare astfel a celebra, și el, elanul primitiv și inocența satului, în replică la spleen și la anostul citadin, dar nostalgiile sunt reținute și oarecum „obiectivate” în tonul epic, nesentimental și în culorile, mai adesea tranșante, cu urme expresioniste în limbaj. Titlul însuși al cărții învedera afinitatea, corespondența durabilă și, deopotrivă, tensiunea, distanța în contrapunerea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285641_a_286970]
-
Revista literară”, „Vieața nouă”, „Ilustrațiunea română”. În 1891 îi succedă lui Mircea Demetriade ca director la „Revista poporului”. Colaborează și la „Convorbiri literare”, „Epoca”, „Luceafărul”, „Masca”, „Evenimentul”, iar după primul război mondial la „Universul” și „Propilee literare”. Este autorul volumelor Spleen (1891), Rondele (1892), Sonete. 1888-1916 (1916), Dacia noastră (1919), Himere (1927) și Pantheea (1927). În 1932 este decorat cu ordinul Meritul Cultural în grad de cavaler. Ins jovial și de o robustețe remarcabilă, O. cultivă în poezie un decadentism programatic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288502_a_289831]