218 matches
-
europeană. Eram leoarcă și cu năduful luat în pieptu-mi pipernicit, de atâta zorit pe coclauri neumblate vreodată. Cu șnepi presărați și șnapani călcând apăsat pe peluza din fața palatului administrativ al unei prefecturi și al unui fief al conducerii ce-și spoia odată „luciul sărăciei” cu lozinci „parastelare” : A., ținut al cinstei, onoarei și demnității socialiste!”. Finalul scriiturii mi-a fost inspirat de replica unui fost elev excelent de-al autorului (trecut nu mult după aceea în lumea umbrelor!):” Pac și-o
PAMFLET: TURNUL DE FILDEŞ AL UNUI MAHĂR SAU PSEUDO-CETATEA LUI A. de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367370_a_368699]
-
vis gânduri și înfiorări, fără să știm cum, la imaginile din trecut, spre urzicile și ștevia abia răsărite pe lângă gardul din fundul grădinii, parcă simțim iarăși mireasma văzduhului răspândită de horbota florilor, mirosul de curățenie al varului cu care se spoiau casele, gardurile, pomii, podețele, parcă vedem curtea plină de mișcare, de zumzet de albine, de cotcodăcitul păsărilor, Fiorii renașterii naturii ne amintesc și de primii fiori treziți de chipul îndrăgit în taină în anii adolescenței, de surâsul cald pe buze
SĂRBĂTOAREA DARULUI VIEŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 67 din 08 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348641_a_349970]
-
să simți că ai totuși un rost pe acest pământ, trecutul este luminat de clipa prezentă, viitorul pare trandafiriu. Ce păcat că nu ne este la îndemână să ne văruim casele zilnic! Pentru ca totul să fie curat și primitor îți spoiești pardoseala cu un amestec de pământ și balegă de vacă, pentru că, oricât de ciudat ar părea, spoiala uscată are un miros de curat. Și totuși, casa nu îți este de ajuns, așa că, pe lângă ea, răsădești câteva flori. * Uneori poate că
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
casei ca să nu mă implic în vreo fatală poveste Matrimonială. Către seară, ajungem neapărat și La... Concordia. Pe drum, glasuri mai agitate ori mai calde se-ntretaie: Dați-o-ncolo! Ce, suntem La moși să-ți strigi oferta à la Spoi’tingiri, pretino?! Într-un final, îmi zic sotto voce zâmbind: C’est la rose... Și gălăgia devine covârșitoare... După o bere neagră, ne-albim gândurile și proiectăm, proiectăm...o altă Poveste, înghețând Ceasul și făurind mental un Interludiu spre o
NON MULTA, SED MULTUM de ANGELA DINA în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366183_a_367512]
-
să-i lăsăm să-și vadă de viața lor. Curiozitatea ne-atrage, privim copiii sumar îmbrăcați, țigăncile cu fuste lungi și înflorate. Amintirea poveștilor în care copii neascultători au fost furați de țigani și transformați în cerșetori, ne înfioară. Țiganii spoiesc tingiri și ligheane, căldări din aramă și bat în ciocane tabla roșcată transformând-o în cazane. O nuntă pornește și satul s-adună - bat tobe și-n noapte clarinete răsună. Dansează țiganii acum lângă foc, că nopți ca aceea, le-
PROFIL DE AUTOR de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350811_a_352140]
-
econoamă distruge universitățile, arde conștiințele, fabrică obuze și tancuri, grăbită de a întinde peste tot întuneric salutar și lucrativ. Mizeria, haosul, neputința și ignoranța progresivă și-au dat mâna pentru parada inepției în ciubote, cu pumnul pe masă, cu piaptul spoit de un patriotism subversiv și criminal.” În anul 1939, datorită unei îndelungate activități de scriitor, eseist, publicist, risipită în multe reviste franceze ca și aceleia de regizor la Paramount, recomandat de prieteni, B. Fundoianu obține cetățenia franceză sub numele de
B.FUNDOIANU-POETUL FLACĂRĂ ŞI RUG LA AUSCHWITZ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 680 din 10 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351244_a_352573]
-
cleios, pe care cultura nu se dezvolta aproape deloc. Era găurit tot, plin de râpe și gropi făcute de ploi și de oamenii comunei, care săpau să‑și facă chirpici și cărămizi ori să‑l ducă în bătătură să‑și spoiască grajdurile și casele. A făcut contestații și plângeri. Au venit la fața locului oameni din Comisia județeană, care se ocupa cu rezolvarea cererilor de împroprietărire. Primarul și cei care salvaseră o parte din actele Cooperativei Agricole de Producție de focul
CHEMAREA DESTINULUI (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356581_a_357910]
-
Precum o așteptare, un templu fără schit. Duminică în lacrimi, ne plânge Dumnezeu Ca o fecioara tristă care iubește-un zeu. Duminică ploioasa, cu muguri prin noroi Ca nufărul ce crește doar în ținutul „doi”. Duminică de aur pe-alei spoite-n cer Prin pașii tăi zidiți ce-n mine nu mai pier. Duminică sfințită de toamnă-n liturghii Precum un anotimp pe când eram copii. Duminică prea tristă, slujind o depărtare În care plânge gândul înnegurând hotare. Duminică închisă, sipet în
VERSURI DE DUMINICĂ de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 874 din 23 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/346132_a_347461]
-
soacra către nora care începuse să râdă încetișor! Pentru casa me, mă poți ține în odaia din față până vine popa! - Poi, ce? Vrei să vie Coțobârla și să umple satul că ți-s crepate trepțile, că nu ți-s spoiți pereții sau că vede vreun păianjăn prin vreun colț? - Lasă tu, că până la comândarea mea, oi pune ceva de-o parte, mi-oi aranja toată casa și mi-oi schimba și ușa să poată intra ăl mai scump copârșău! Femeile
COMÂNDAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1608 din 27 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369807_a_371136]
-
văzut. Când ne-am început jocul banilor și am aprins cădelnițele, ei ne vedeau foarte bine unde suntem și ne-am pomenit în cap cu niște pungi aruncate de către aceștia. Doamne ce mai duhoare! Ne-am trezit în câteva secunde spoiți din cap până la picioare cu căcat. Pentru noi a fost un dezastru total. Am rămas descumpăniți, nu știam ce ni se întâmplă. Ne-am dezmeticit puțin mai târziu când i-am auzit fugind, hohotind de râs, spre satul din vale
DE SFÂNTUL GHEORGHE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369372_a_370701]
-
turtă veche sfărâmată și prăjită în tigaie pe jar. În seara ajunului, pentru masa din ziua Crăciunului, gospodinele pregătesc cozonacul cu nucă și turta. Aceasta din urmă se făcea, după preferință, în spuză pe vatră sau la cuptor dospită, etc.,spoită cu ou sau nu. Tot acum se preparau sarmalele și piftiile. Un alt moment important în noaptea de Crăciun o constituie primirea colindătorilor. Aceștia sunt constituiți în grupuri de minim 2 colindători. Fiecare grup are un șef, acesta este cel
OBICEIURI ŞI TRADIȚII DE CRĂCIUN – de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369490_a_370819]
-
fără să știm cum, la imaginile din trecut, spre urzicile și ștevia abia răsărite pe langă gardul din fundul grădinii, parcă simțim iarăși mireazma văzduhului răspândită de horbota florilor din curtea părinteasca, mirosul de curățenie al varului cu care se spoiau casele, gardurile, pomii, podețele, parcă vedem curtea plină de mișcare, de zumzet de albine, de cotcodăcitul păsărilor, de mângâierea blândă a razelor călduțe de primăvară timpurie care se revarsă deasupra casei. Ne stau în fața parcă aievea chipul celor dragi din
E PRIMĂVARĂ, E PRIMĂVARĂ! de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353837_a_355166]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > AU HOHOTIT CASTANII PESTE STRADĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1579 din 28 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului au hohotit castanii peste stradă cu albul florii verdele spoiesc ciorchinii reuniți într-o arcadă cu umbra lor răcoarea o sporesc iar cei din parcuri cuvertura albă așează pe coroane dolofane țesând în aer răcoroasă salbă pe creștetul luminii diafane un hohot de culoare azi cuprinde simeza mediocră citadină creează
AU HOHOTIT CASTANII PESTE STRADĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353914_a_355243]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > ÎNTRE DOUĂ LUMI Autor: Cristian Pop Publicat în: Ediția nr. 1251 din 04 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Fără strigăte, aranjasem un ritual tăcut de despărțire. În raclă mai erau 2 vorbe goale spoite cu mir, adus din Malaezia. Aș putea zbura de nu mi-ar fi frică; oricum aș zbura n-aș realiza altceva. Trebuia să plecăm și-am inventariat fiecare a 2-a frunză căzătoare, într-un album de familie. E-o
ÎNTRE DOUĂ LUMI de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354067_a_355396]
-
ori lut, Dar coasta ce mă doare eu simt nu-i a mea Când se ascund în noapte chemări de cucuvea. Botezul cu lumină coboară peste noi Și-un răsărit ne naște la fel pe amândoi, Lăsând statui de piatră spoite cu noroi În stupul de tăcere rămas fără de roi. ------------------------------------- Maria IEVA Timișoara 1 februarie 2015 Referință Bibliografică: Maria IEVA - O LUME DEGHIZATĂ (POEME) / Maria Ieva : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1516, Anul V, 24 februarie 2015. Drepturi de Autor
O LUME DEGHIZATĂ (POEME) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353107_a_354436]
-
Doamne, ferește!) E scumpă foc și alta n-am să-mi iau; O floare-n dar, când dorul te topește, Și-atunci un ceai fierbinte am să-ți dau. În asfințit, pe o terasă mică, Vom povesti ce vise mai spoim; Cănd vei privi cum luna se ridică, Am să probez cu tine-un half-taim. Referință Bibliografică: Impuls / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1029, Anul III, 25 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Elena Spiridon : Toate Drepturile
IMPULS de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1029 din 25 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347191_a_348520]
-
peste veacuri, sunt retrase în vechea meteahnă a negustorilor preocupați de comerțul chiar și cu suflete? Cum de se poate ca managementul galopant și forțat al societății românești să pună în magazie tezaure și să așeze în vitrine acareturi muzicale, spoite într-o nuanță tehnică vulgară și aculturală, pe când unicatul stilistic, vocea patrimonială a Floarei Calotă, oglindită în pietrele prețioase ale muzicii folclorice românești așteaptă să fie mai lesne și frecvent apreciate în alte timpuri ale rerodirii artei și culturii inestimabile
FLOAREA CALOTĂ, FLOARE SPIRITUALĂ A CÂNTECULUI FOLCLORIC ROMÂNESC. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357192_a_358521]
-
făcură încăperi de rugăciune și locuințe și, printre năruiturile de acum, printre multe schimbări cari au perdut astăzi orice înfățișare, rămâi uimit când vezi semnele deosebitoare ale arhitecturei din veacul al XV-lea a Moldovei. Casele acestea, cari au fost spoite cu roș pentru haremul vre-unui pașă, au ferești de piatră albă, în arcuri sfărâmate, și o ușă de biserică în care se taie trei rânduri de linii împodobite, ca la ușa bisericii din Scânteie, clădită de Ștefan cel Mare. Colo
BASARABIA, PĂMÂNT ROMÂNESC de ION C. HIRU în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358128_a_359457]
-
săriră prin aer, picioarele fură smulse din bazin, iar capetele săltară ca niște mingi însângerate, de parcă jucăușele strigoaice disputau cea mai aprigă partidă de volei. Alteori țestele scăpară în gol sau fură trântite cu forță de pereți spărgându-se și spoind totul cu sânge și creier. Cu toate acestea, dintr-odată „Imperatorul” simți cum noi forțe supranaturale îi inundă trupul. Era sub controlul unei energii necunoscute ce-i pătrunsese în corp de ani de zile. Acea energie negativă îi adusese victoria
XXX. RĂZBUNAREA DIAVOLILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360508_a_361837]
-
mi-a intrat în celulă. O, ce trist, ce înalt era Christ!/ Luna a intrat după El în celulă/ și-L făcea mai înalt și mai trist./ Mâinile Lui păreau crini pe morminte,/ ochii adânci ca niște păduri./ Luna-L spoia cu argint pe veșminte,/ argintându-L pe mâini vechi spărturi./ M-am ridicat de sub pătura sură: -Doamne, de unde vii? Din ce veac?/ Iisus a dus lin un deget la gură/ și mi-a făcut semn ca să tac.../ A sta lângă
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
care făcea legătura dintre Aici și Acolo și firește câte un Styx ori câte un Lethe în care ipocritele își aruncau picurii. Probabil că atunci era întreg. Parcă simțeam cum masculul său îmi ignoră identitatea, cum degetele sale cu unghii spoite cu tuș îmi anulează Creația. Orbecăiam al naibii de nervos între Real și Ireal și doream să gust din libertatea măduvei sale. Credeam apoi că și Dumnezeu este bărbat și își înfige colții Lui de Argint în Limbutele-mi mișcări amorfe. Și
NOUĂ ANI LA PORȚILE HADESULUI de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340247_a_341576]
-
arie proaspăt măturat, curat ca-n palmă numai bun de bătut paiele de fasole. Dincolo de trunchiul scorțos al agudului, în fața chilerului, glasuri vioaie de copii tulburau amiaza. Prispa era plină de apă. Pe dinafară, pereții arătau ca și cum ar fi fost spoiți în grabă. Căldările goale sufereau în bătaie soarelui. Două budane cărămizii răsturnate cu fundul în sus zăceau împrăștiate în fața unui schelet de casă. Dezbrăcați pân la brâu nepoții alergau ca nebunii unul după altul cu cănile pline de apă. Bătrânul
Sub aripi de agud () [Corola-blog/BlogPost/339933_a_341262]
-
mă iubeai, Dara tu mă sărutai, C-o mâna mă mângâiai, Cu alta cotrobăiai. Boarfo! Nu ți-am zis șucar Să bagi mâna-n buzunar? Cum putut-ai să te-nduri Să mă-nseli și să mă furi? C-am spoit un an tingiri Pe la fetele subțiri, Și-am trăit prin mahala Doar cu praz și ciulama, Ca să-ți cumpăr ție, ție Rochie de cununie, Să-ți fac degetu-nflorat C-o piatră de matostat. Și tu, uite cum te ții De
Marin Sorescu – ironistul singur printre poeți. Ion R. Popa: Profesorul Ion Ionescu a scris un interesant articol despre Marin Sorescu () [Corola-blog/BlogPost/339339_a_340668]
-
aluatul de pâine făceam un fel de cilindru, scobit în interior, cu înălțimea de câțiva centimetri. Îl lucram cu atenția olarului când creează un lucru de valoare. Când era destul de larg iar fundul mai subțire decât pereții, scuipam înăuntru și „spoiam” interiorul. Îl ridicam cu atenție, ținându-l în palmă apoi îl izbeam pe un loc drept, cu gura în jos. Aerul din interior își făcea loc prin partea subțire (fundul) a tunului, “explodând” zgomotos. N-am făcut tetanos și nici
TRADIŢII ÎN PURANI DE VIDELE(PAPARUDELE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341378_a_342707]
-
malul mării, cocoțat pe niște stânci care supraveghează un etern du-te vino de șalupe particulare. Satul Oinousses, singurul de pe insulă, continuă până departe pe panta lină și aridă din spatele academiei și, cum altfel?!, al muzeului naval. Case, nu toate spoite în alb, nu toate mici, dar toate foarte îngrijite se aliniază în trepte... Și e seară și e dimineața. Un naufragiat multhârșit se trezește pe țărm după o noapte de zbucium pe mare și dă peste un pâlc de fete
„Sorosul” meu: un miliardar grec m-a dus trei ani la rând pe o insulă minunată să citesc texte vechi () [Corola-blog/BlogPost/337967_a_339296]