223 matches
-
l-a transformat în călăul oficial al NKVD-ului. Blohin și-a propus pentru început o țintă ambițioasă de 300 de execuții pe noapte, concepând un sistem eficient în care prizonierii erau conduși în mod individual într-o mică anticameră spoită în roșu, numită ironic „camera leninistă’’, unde erau identificați, după care mâinile le erau legate la spate și erau introduși în camera următoare, unde erau împușcați. Pereții camerei de execuție erau special căptușiți cu lemn pentru asigurarea izolării fonice. Podeaua
Vasili Blohin () [Corola-website/Science/320723_a_322052]
-
adusă pe locul actual dintr-un alt loc, "„sodome”", afectat de alunecări de teren. În altar, la proscomidie, se mai pot observa urmele unui pomelnic scris de asemenea în litere chirilice, legat desigur de momentul în care biserica a fost spoită în exterior și interior, cel mai probabil în decursul secolului 19. În Scoarța au existat până la începutul secolului 20 patru bisericuțe de lemn. Cea din centrul satului, acoperiță cu scoarță de stejar, de la care și-a luat numele întreaga așezare
Biserica de lemn din Scoarța-Cârținești () [Corola-website/Science/322141_a_323470]
-
peri care făceau pere bergamote, un corcoduș cu o coroană foarte stufoasa și patru pruni, din care culegeam prune gustoase în sezonul de vară spre toamnă. Mama făcea magiun de prune într-un cazan mare de rufe pe care-l spoia anual un specialist, un țigan. Îl umplea cu o pastă de prune dată </spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">prin</spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif
O istorie subiectivă a locuirii în România, din perspectiva rezidentelor și rezidenților căminului „Moses Rosen”. PERIOADA INTERBELICĂ: ANII 1920 - 1930 () [Corola-website/Science/296134_a_297463]
-
biserica și icoana; că Torțian Oană a făcut ștergura pe care o-a cusut în ziuă de Marți între tunete. Aceasta ștergură a fost pe icoana aceia care o-a lovit fulgerul”. ”Păreții bisericei pe din afară sunt lipiți și spoiți cu var, în lăuntru bisericei pe păreții de bârne e trasă pânză, pe care sunt diferite chipuri zugrăvite. Altarul bisericei e de 2,1/2 metrii lung și de 3 metrii lat, în el este o masă simplă pe 4
Biserica de lemn din Zalnoc () [Corola-website/Science/309788_a_311117]
-
și bine întărită. În centrul curții este așezată pivnița sau încăperile boltite pentru păstrarea vinului, iar de-asupra acestora sunt camere mărețe și un divan mare, cu un pridvor în jur, folosit ca loc de ospăț. Toate aceste clădiri sunt spoite cu var și pe dinăuntru și pe dinafară. În partea de răsărit a mănăstirii nu sunt chilii pentru călugări, ci numai ziduri puternice de incintă, deasupra cărora se află o clădire mândră, care cuprinde o sală frumoasă și o sală
Mănăstirea Strehaia () [Corola-website/Science/313665_a_314994]
-
astăzi în posesiunea lui Iosif Galdău, un strănepot a lui Cloșca și constă din o galerie și o odae de locuit cu două ferești, una cătră miazăzi și alta cătră apus și o cămară. Plafondul precum și păreții pe dinăuntru sunt spoiți. Mergând în 18 septembrie 1879 ca să cercetez și casa aceasta am observat că la mijlocul grinzii principale sub spoitură se află o inscripțiune. radiind spoiala cu cuțitul am aflat gravat în grinda anul 1752. Nu numai propietarul casei Iosif Galdău, dar
Casa memorială Cloșca de la Cărpiniș () [Corola-website/Science/309557_a_310886]
-
de patrimoniu, pe care o are mănăstirea în prezent. O monografie de la începutul secolului XX o prezintă ca o biserică oarecare, nepictată și fără icoane notabile, deși frumoasa pictură medievală era ascunsă sub stratul murdar de var cu care erau spoiți pereții bisericii iar icoanele de hram și împărătești din vremea lui Matei Basarab erau prezente pe aparent modesta catapeteasmă. În anul 1896 mănăstirea intră sub protecția Comisiunii Monumentelor Istorice. La 2 iulie 1915 este emis Înaltul Decret regal nr. 1719
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
din beton ciclopian și zidărie din bolovani de râu. Locuința este construită din bârne de brad cioplite în profil dreptunghiular, încheiate la colțuri în căței (conform tehnicii de construcție „nemțești”). Pereții sunt lutuiți și văruiți în jurul ferestrelor, în rest fiind spoiți cu un strat subțire de humă de culoare gri. Acoperișul este construit în patru ape, având învelitoare din draniță de brad bătută în rânduri suprapuse pe fiecare dintre acestea și două fumărițe (tip specific de horn pentru evacuarea fumului) pe
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
se compunea din trei încăperi: tinda cu cuptorul, casa dinainte și celarul, mobilierul era foarte simplu, un pat, o masă, lăzi, lăiți și scaune cu trei picioare. Pe pat erau așezate lepedeauăle și pernele, stivuite până la grindă. Toate casele se spoiau anual cu o singură culoare: albastru, încât la sărbători totul strălucea ca o imensă și fantastică grădină de albastrele. Gospodăria țăranească se compunea din: sușop, șop, grajd, felderă, cocină, șură si țarc pentru oi. În prezent satul se compune numai
Sebeș, Brașov () [Corola-website/Science/300968_a_302297]
-
genetică ce se manifestă în structura psihică a fraților Georgescu. Începutul nuvelei este o adevărată expozițiune, în care se prezintă datele esențiale ale celor două personaje și împrejurările care le determină destinele. Timp de doi ani, o ceată de tâlhari, „spoiți cu cărbuni pe ochi“ și foarte cruzi, băgaseră în sperieți pe locuitorii din „trei hotare“, prin furturi, torturi și omoruri. Hoții fuseseră prinși de poteră în pădurea Dobrenilor și acum era căutată căpetenia bandei. Popa Iancu din Podeni, văduv și
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
buiestraș minunat și două iepe de prasilă.“ După două săptămâni de la această întâmplare, se auzi de o altă tâlhărie îngrozitoare asupra arendașului de la Dărmănești, care fusese prădat, chinuit, apoi omorât împreună cu o bătrână cu care stătea. După această fărădelege, hoții „spoiți cu negru căzură în lanțurile justiției“. Stavrache avea un han așezat „în drum“, era „om cu dare de mână“ și fusese și el înfricoșat să nu-l calce hoții, așa că acum, că-i prinseseră, răsuflase ușurat. Popa Iancu vine la
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
din DX încep un nou feud cu Spirit Squad la Vengeance 2006 unde D-generation X câștigă meciul. La Raw Dx au o lupta cu Vince McMahon și Shane unde DX își bate joc de McMahons unde HHH și HBK ia spoit cu rahat pe cei din Spirit Squad și McMahons,această echipă din DX în anul 2006 a fost destrămată din cauza accidentării lui Triple H de la New Years Revolution din 2007 în care Rated-Rko iau provocat această accidentare. și R-Truth,iar
D-Generation X () [Corola-website/Science/307679_a_309008]
-
Cu o plecăciune în fața lui Ieyasu, îi aminti încă odată, timidă, să se grăbească. Ieyasu știa că personalul soției sale era mai tulburat decât oricine de această situație, iar el, unul, era un om răbdător. A, da, spuse, întorcându-se, spoi adăugă spre Heishichi: ei bine, fă pregătirile necesare și vino să-mi spui când e timpul. Se ridică. Femeia o luă la fugă în fața lui cu pași mărunți, arătând de parcă ar fi fost salvați. Partea interioară a casei se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
sus decum îi va fi găsit episcopul Albrecht la a[nul] 1200. Astfel misiunea istorică de care se face atâta vorbă nu-i o misiune care-și are originea în afară, ea e rezultatul unui gol sufletesc, a unei barbarii spoite cu frac și mănuși, a unui deșert care, de-ar stăpâni pământul, tot nu s-ar umple. Cerul deasupra-l schimbi, nu sufletul, marea trecînd-o. Pot să treacă și Dunărea și Carpații și Adrianopol, să ia Roma veche, precum amenință
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
anima, venea noaptea, străzile sfârâiau ca sifonul, să fim tandri, loz necâștigător, să fim tandri, bătător de covoare, să ne iubim, robinete, să facem excursii, mapă de plicuri! în rochii de moloz și nuiele verzi, de mezeluri și de brânzeturi, spoite cu vodcă și motorină, emoțiile ieșiseră la agățat. prin ganguri și pasaje acoperite cu geam colorat câte un pisoi zgâria în lădița unui dafin și în berării ospătarele se lăsau deșurubate de vii contra cost. Ceea ce ne atrage atenția în
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
viciat din rădăcini. Tânărul poet avusese oarecari iluzii. El chiar n-a știut că regimul e viciat. Această necunoaștere a fost însă nu doar un alibi, ci și condamnarea intelectului lui. Regimul s-a folosit de el pentru a-și spoi o fațadă liberală. El s-a folosit de regim pentru a trăi așa cum i-a plăcut. Cine pe cine a păcălit? După mine, Evtușenko a rămas mult timp în flancul învingătorilor. Cu jumătățile lui de acțiune, fără să-și dea
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
bucuri să le-auzi. Foile deshidratate circulau de colo-colo, cu scrisul aproape ilizibil. Când nu se îngrămădeau la xerox, le găseai somnolând pe holuri sau trăncănind cu băieții. Unele își trânteau pe degete o ojă de culoare lactată; altele se spoiau în culori sangvinolente sau petrolifere, de negăsit prin magazine. Băieții erau puțini, nesemnificativi, curioși. Așa începea cursul și tot așa se termina: pândindu-ne absent, reciproc. Confruntarea părea interesantă. Iarna, vizitatorii crăpau ușor geamurile în spatele meu, să ies înțepenit de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la ora de literatură. Băieții demarau din Udriște sau Candiano, se-aglomera orașul de bastoane și chipiuri, mai ales seara. Echipajele pândeau după colț, hoțește, în unghiurile moarte ale intersecțiilor sau după tufișuri, cu Passat-urile combi ca niște castraveți albi spoiți pe burtă cu tricolorul. Planul de-amenzi era sfânt, pe zone, categorii și interval orar. Între orele cutare și cutare, 10 amenzi pentru centură, 8 pentru telefonul mobil. Nu conta ce făceai, te luau pentru ce le trebuia lor. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
zilnic din mintea mea era mânjită cu jeg. Puteai să aduci 30 de vidanje; tot n-o curățai. O țară întreagă se scufunda în cuvele memoriei, azvârlind la întâmplare dejecții galbene și trâmbe de fum violet. Pereții cerebrali rămâneau avariați, spoiți cu resturi de fraze și mutre, cu iubiri bătrânicioase și prietenii inutile, cu imaginea șosetelor verzi de plastic din metrou mărindu-se exponențial, până îi ieșeau vârfurile prin sandale și urechi. Împroșcam jur-împrejur cu amintiri și lichid cefalo-rahidian. Uneori, reparația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la farmacie?“ „De două ori incult! Ar trebui să-ți fie rușine, profesore. În 1849, Philadelphia a fost devastată de o epidemie de holeră. Trei sferturi din populație s-a prăpădit; oriunde mergeai, dădeai de case cu X-uri galbene spoite pe uși, ca-n Evul Mediu. Calomelul nu se mai aducea în sticluțe mici, ca de gin, ci venea direct cu damigeana; căruțe întregi treceau zilnic prin oraș. 1849. Philadelphia. Un mare scriitor american, mort de holeră. Nu-ți spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Litere și cea de Arhitectură, în bezna complice a felinarelor, plutea un aer coclit de nefrită și învățătură. Cineva (municipalitatea, conducerea Facultății sau poate doar un trecător cu inițiativă) avusese ideea să atenueze proporțiile dezastrului, așa că trotuarul de la Litere fusese spoit cu clor și var stins. Acum, toată clădirea părea atinsă de icter: brațele de var, aruncate generos cu găleata, se-amestecau cu petele de urină, într-o hartă neagră-gălbui pe care pășeai cu grijă, căutând ieșirea ca dintr-un sanatoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe piatra cubică, răceala ei curată mă încuraja să merg mai departe. Sub tonete dormeau cerșetorii, imuni la mirosul pestilențial și la vizitatorii care făceau cu schimbul la perete. Trecătorii își vedeau de treabă, ca niște zugravi meticuloși, angajați să spoiască fațada. Dacă n-ar fi răsărit soarele, opera ar fi continuat la nesfârșit: dimineața, n-ai mai fi găsit Facultatea de Litere. Tonetele Anticarilor de ocazie se lipiseră de pereți, crescuseră pe corpul facultății, ca o erupție necesară de mizerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prostul în iarna bucureșteană, cu brațul negriciosului încremenit în aer pe traiectoria invizibilă dintre obrajii mei și umărul lui. Ar fi trebuit să prind aici semnul destinului batjocoritor. Între falangele piticotului descheiat la șliț și mutra mea stâlcită, pe cerul spoit cu bere și-urină, rula-n premieră filmul Anului Nou. Avortonul care mă pocnise-mi arăta viitorul mai clar decât cel mai iscusit dintre astrologii posturilor TV: în rânjetul lui se scăldau toate neîmplinirile unei vieți de ratat. Bulevardul 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
reveneau întotdeauna la ¼ din tiparul lor inițial, ca un covor persan sau un vitraliu arab. Niște nervi fractali, de care era bine să te ferești. „Ca-caramba!“, a izbucnit Cezar, cu fața lui de bufon serviabil. Molfăia ultimele cruste de pizza, spoindu-le din belșug cu muștar. Maria îl disprețuia, zicea că suntem, pe lângă el, ca diamantul ăla pe care îl scoate rivalul lui Tom din desenele animate și iradiază atât de tare, încât nu te poți uita la el decât cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Fără de preot, făr’ de cruce și neavând pe el nimic./ Dau caraliii de-nțeles că vom urma și noi curând/ Că altceva n-avem de ales. Dar, Doamne, cine-o fi la rând?/ Și-afară nici o Închisoare nu și-a spoit un fel de firmă/ Și haita cea conducătoare acuratețea și-o afirmă./ Iar țările occidentale Își urmează afacerile lor/ Nebănuind cam câtă jale rămâne În urma rușilor./ Acum sunt liber, dar mi-apare atât de obsesivă Balta/ Cu Înfometata ei teroare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]