506 matches
-
ei. Te rog să te simți bine. Poți să-mi ceri orice îți trece prin cap, sunt... "à votre disposition". Am început să chiuim de fericire, ca la comandă. O unguroaică să vorbească franțuzește? A fost o zi magnifică. Am sporovăit toată ziua, am făcut politică, am început să-i spun cum trăim în România, Kati mi-a povestit cum o ajută pe mama ei de la Budapesta. Situație destul de similară cu sărăcia din România. Diferență de accente. Istoria celor două țări
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nu schimbă lumea, nu contribuie la progresul universal, nu este de folos nimănui, toți trăiau pe contul lor, ea avea voie să se urce înapoi în copaci, i-ar plăcea să se urce în copacul în care locuiește Alex, ar sporovăi toată ziua despre construcția lumii, despre omul surogat al vremurilor de azi, despre omul-mașină, ambalat la maximum, care a uitat de respectul de sine, sau i s-a atrofiat de atâta violență publică, nu reușești în meserie fără să lași
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și părea că ești într-un cer fără margini și fără pereche. După ce se odihni, și și burduși ființa cu acea de nedescris frumusețe, cu acel inegalabil aer curat, proaspăt și binefăcător, porni coborârea. Încet, cu pruncii de mână, mai sporovăind câte ceva, cu micuții. și totul era atât de frumos! Atât de încântător! Atât de ca-n lumea rarelor vise! Ajunși la mașină, își luară merindea, bucceaua cu pături, cearșafurile, penru fiecare câte unul, pernuțele, apa de băut și se așezară
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
serveau, fiecăruia, câte ce dorea. Serviții se bucurau, plăteau și se apucau, iute, de consumat, ce aveau adus și pus dinainte. Apoi, la umbra câte unei căni cu vin fiert, frumos mirositor, se apuca, împreună cu câte careva de pe alături, la sporovăit. Care - crâmpeie din viața proprie; care - crâmpeie din viețile altora; care - din trăite; care - din auzite. și tot așa. Badea Minciună, ca bun cumpărător ce era, sta și asculta.Câte odată intervenea și el, cu câte ceva, în discuțiile multe ale
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
să-mi îndulcesc următoarele două ceasuri alocate îmbunătățirii marelui proiect pe care trebuia să i-l prezint luni moșului. Bineînțeles că m-a apucat prânzul jucând. Noroc că m-a sunat tata să mă invite la masă. Am mâncat împreună, sporovăind cumsecade. Pe la trei după-amiază m-am întors acasă. În mai puțin de o oră am rasolit lucrarea, știind că oricum Băși o să-mi mai dea niscaiva indicații prețioase. Apoi m-am întors iar pe net, mustăcind ca motanii la oala
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
într-o poziție strategică de unde puteam vedea și auzi tot. Eram în biroul babei de Fito. Trupele mele de elită erau ascunse tot acolo, așteptând un semn de la mine. Bineînțeles că se ocupau de activitatea lor favorită, adică mâncau și sporovăiau între ei. O chestie firească, la urma urmelor. Nu aveam câtuși de puțin pretenția să aștepte încordați, într-o disciplină de iuncheri prusaci. Oricum, știam că la orice semnal venit din partea mea or să percuteze imediat. Madam Săvulescu tocmai pătrunsese
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Pâcu și i-a strâns mâna la fel ca lui moș Dumitru. Se vedea bine pe chipul angrosistului tristețea despărțirii. Asta se putea deduce și din faptul că i-a condus până la poartă... Carele erau deja în uliță și cărăușii sporovăiau în așteptarea celor doi bătrâni. La vederea lor, Hliboceanu, care în armată fusese gradat, a ieșit din grup și, cu o mutră ghidușă, a luat poziția de drepți și a comandat scurt: Atenție! Pe un rând, adunarea! Când cărăușii, chicotind
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cei doi: moș Dumitru și Pâcu. La o vreme, moș Dumitru a pus mâna pe ulcica lui cu vin și, ridicând-o, a grăit molcom: Poate asta a fi ultima seară când bem împreună o gură de vin și mai sporovăim... Poate s-a mai nimeri să ne întâlnim cu toții aici la masă, dar asta doar bunul Dumnezeu o știe. Noi nu avem decât să tragem nădejde. Până una alta, eu vreau ca voi să rămâneți la fel de uniți și săritori la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ai fuma o țigară, au ajuns la Fântâna cu răchiți. Un popas scurt era bine venit. De această dată, au pus câte un țol pe spinarea boilor asudați, pentru a nu răci. Hliboceanu a venit între cărăușii adunați în cerc sporovăind în voie. Ninsoarea asta ne vrea binele atâta vreme cât n-o stârnește vântul. Dacă, Doamne ferește, s-o destupat borta vântului, am sfeclit-o - și-a dat cu părerea Mitruță. Drept grăit-ai, logofete. Vorba ceea „Ce-i în mână nu-i
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pleoape de struț fierte În calvados și soté de gutui gratinat În pene de gâscă, iar ca desert, un măr albastru de Dominica. În timp ce amândoi salivam cu spor, așteptând ca programul culinar să livreze senzațiile gustative corespunzătoare, am Început să sporovăim despre vreme. La Mya, În San José, erau 108 grade Fahrenheit, la mine, - 18 grade Celsius și ningea viscolit. Ea purta o superbă rochie de seară, care-i lăsa brațele și spatele goale, eu, răcit mort fiind, Înghesuisem câteva helănci
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
văd cartea publicată, plec pe jos pentru un timp, la Muntele Athos. Eu un vis mai vechi al meu. Știi ceva? Mă poți Însoți. În fond, ție Îți este mult mai ușor să ajungi: dai o stea-două la o parte, sporovăiești cu un Înger, Îți faci drum printre nori, și-ai ajuns. Pe când eu, trebuie s-o iau la picior peste munți și hârtoape, mlaștini și câmpuri Înverzite... Dar nu-i nimic, după cum spuneai, totul are un preț și de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
plină de furie, care Împingea un cărucior cu gemeni. La brutărie am cumpărat jumătate de litru de lapte și câteva sandvișuri, iar de la chioșc, ultimul număr al ziarului Tageblatt. Traversând, m-am așezat pe banca pe care muncitorii de la construcții sporovăiseră cu o zi Înainte și mi-am savurat micul dejun. La un moment dat, trecu Dabor cu o față lungă, demnă de milă și un bandaj Înfășurat În jurul nobilului său cap. I-am făcut cu mâna, Întrebându-mă În gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
iscusite, râcâia fulgi lucioși și reci dintr-un bloc de gheață aburind și le punea În conuri subțiri de hârtie. După ce clientul a fost servit, o doamnă mai vârstnică cu o pălărie se holbă cu ochi mari la sticlele vânzătorului, sporovăind cu proprietarul lor. Când În sfârșit a decis ce gust preferă, Italianul scutură containerul ceremonios, de parcă ar fi fost parte dintr-un ritual religios complicat, și turnă amestecul prețios - care se scufundă cu o grație tardivă În muntele de gheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
personal sunt o tipă pentru care țelurile contează foarte mult, spuse Lauren În timp ce dădea din brațe. Am prins-o din urmă și am Înotat ușor, una lângă alta. Lauren de-abia dacă respira mai greu În timp ce Înota și continua să sporovăiască. Chiar și după divorț și toate celelalte chestii, despre care, că veni vorba, toată lumea e liberă să citească detalii pe Google, mi-am zis că, eu fiind eu și țelurile fiind țeluri, trebuie să Îmi stabilesc un țel post-divorț. Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ales de soțul ăla fabulos al tău? o Întrerupse el, uitându-se la mine și schimbând subiectul. Este... M-am uitat În jur. Nu-l vedeam pe Hunter nicăieri. Apoi l-am zărit stând lângă pian. Era cu spatele la mine și sporovăia cu două fete costumate ca gemene Harajuku 1. Una dintre ele era foarte comună, iar cealaltă era incredibil de frumoasă, cu niște pomeți atât de extraordinari, Încât era greu să nu rămâi cu ochii la ei. Fata obișnuită plecă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
limpede că el o observase cu mult Înainte ca ea să ajungă lângă el. Se opri din conversația cu Însoțitorul său și o urmări cum se apropia, captivat. Când vorbeau, chipul lui exprimase mai Întâi surprindere, apoi Încântare. Păreau să sporovăiască fără dificultăți până când, câteva minute mai târziu, Lauren Își apropie capul de al lui și Îi șopti ceva la ureche. Brusc, Giles Monterey se Întunecă la față. Zâmbetul lui dispăru. Clătină din cap În semn de refuz și se despărțiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
e, zise Hunter, venind mai aproape de mine. Și acum, ce-ai zice să profităm cum se cuvine de dormitorul ăla incredibil pe care Îl avem la dispoziție aici? Mai târziu În acea seară, stăteam tolăniți plini de lene În fața șemineului, sporovăind despre excursia noastră. Era perfectă - intimă, plăcută, sexy, totul minunat. Camille avea dreptate. Ar trebui să o Încurajez pe Lauren să se căsătorească. Nu exista altă modalitate de a obține această stare de bine. Ce-ar fi să deschidem acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
deasupra șemineului. Era Îmbrăcată din cap până În picioare În cașmir alb și cu o vestă crem din blană. Părea să se amuze copios cu... Salome, cu care râdea isteric. Ce punea la cale Salome? Puțin mai Încolo, Valerie și Alixe sporovăiau Împreună. Ce se petrecea? Și unde era Lauren? Nu trebuia să fie și ea aici? M-am Îndreptat către Alixe și i-am șoptit: — Ce are de gând Salome? — Îmi place foarte mult colierul tău, Alixe! interveni Valerie, Înainte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
palmele împreunate în poală. Arhitectul doarme și el, cu bastonul așezat lîngă piciorul bolnav, în vreme ce profesorul, așezat alături, plictisit de-a binelea, se ridică și începe să se plimbe, trăgînd uneori cu coada ochiului spre masa unde cele două bătrîne sporovăiesc continuu, iar de o vreme încoace, femeia cu ochelari a scos din sacoșă un pachet cu cărți și face pasiențe, mai mult ca un tic nervos, fără să fie atentă întotdeauna la ce iese, spre nemulțumirea soțului, care se tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
iau pacostea de pe capul nostru, să rămânem singuri unul cu altul, eu aici și tu acolo, împreună de parcă așa ar fi de când lumea, de parcă ăsta ar fi cel mai normal lucru cu putință (un Matei mic și un Matei mare sporovăind fără vorbe într-o carte în care e târziu, e noapte) așa, pur și simplu, fără ca eu să fiu vrăjitor și nici măcar altă bazaconie clarvăzătoare, fără să fie nevoie de altcineva decât de Filip și de „scâncetul pe care mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
altminteri n-aș fi venit, se scuză el. — A scris În toate ziarele, Îl mustră doamna Wilcox, cu o mîndrie cam lugubră. Henry stătea În colțul lui, fără să scoată o vorbă: Îi clănțăneau dinții, În timp ce maică-sa urma să sporovăiască fără milă, bucuroasă că-și redobîndise fiul - deși plînsese, firește, și ea. — SÎntem mîndri de Doris. Întreaga conducere a Apărării Civile i-a lăudat curajul. Îi vom așeza pe sicriu uniforma, da, uniforma ei curată, iar pastorul va rosti o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
confuzii dintre ficțiune și realitate, însumate în figura patetică dar sinistră a lui Seagrave deghizat în actrița de film, îmi rămaseră în minte toată după-amiaza, suprapunându-se chiar și peste reacția mea față de Catherine când veni să mă ia. După ce sporovăi fericită cu Renata, Catherine nu întârzie să fie captivată de fotografiile colorate de pe pereți, reprezentând părți de mașini sport construite la cerere și berline de lux ce apăreau într-o reclamă pe care o făceam noi pentru un distribuitor. Acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ei era și mama lui Liviu Ciotecă, un copil de patru ani, blond și dulce ca un îngeraș. Copilul părăsise incinta localului și se juca pe șinele de tramvai cu un trenuleț, făcând din gură „ciu-ciu“ și „puf-puf“. Maică-sa sporovăia cu o cunoscută, asigurându-se din când în când că Liviu nu era amenințat de nici un pericol. La un moment dat, femeia înregistră cu nonșalanță tramvaiul care se vedea undeva, departe, prin Piața Victoriei. - Liviu, vino-ncoa că vine tramvaiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
doar pop. - Ai ceva de băut acasă? întrebă Christine. - Sigur. - Atunci să mergem la tine. Propunerea îl bucură pe Andreas, din motive lesne de înțeles. Locuia în Dietzenbach, un sat aflat la zece kilometri de Frankfurt. Drumul îl străbătură repede, sporovăind în continuare vrute și nevrute. - Credeam că stai într-un apartament, zise Christine, uimită, când ajunseră în dreptul casei lui. Care era într-adevăr mare, deși avea numai patru camere. Una dintre ele era însă un living de vreo 80 de metri pătrați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
râzând la lumea de-afară, care făcea poze din toate părțile mie, mirelui, miresei, mașinii. Chiloților, cu câteva secunde mai înainte. Am claxonat vesel și am pornit spre Snagov. Nu m-am uitat în oglindă tot drumul. Anca și Yves sporovăiau despre invitați, despre ce a spus mătușa X, despre rochia verișoarei B, despre pălăria domnului U. Totuși, simțeam ura și tristețea Ancăi - și mă dureau. O dezamăgisem din nou pe, de-acum, soția prietenului meu... Eram un porc de câine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]