4,031 matches
-
aștepta ea era singură precum bătrâna barză de pe acoperișul primăriei în poemul lui neasemuit - un poem cum scrii doar o dată în viață o singură dată - în poemul lui nu scria nimic din toate acestea xxx ea își amintea totul: arcuirea sprâncenelor lui umbra unui rid gustul dulceag al pleoapelor lui sărutate în grabă își amintea clinchetul paharelor frigul nopții din mica gară mâinile lui ce trecuseră prin multe războaie de multe zile îi păstra în nări mirosul pielii ei veneau din
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9096_a_10421]
-
Crețu s-a Întors cu fața spre mine dând aprobator din cap, ca și: până acum e bine.) care Împinge sângele În artere (Crețu, optimist, da aprobator din cap,) ce sunt un fel de pompițe (Crețu a ridicat surprins din sprâncene) apoi În vene, care sunt un fel de pompuțe (Crețu a făcut ochii mari dar nu a avut timp să reacționeze, că am continuat) și În fine În vinișoare, care sunt un fel de pompulețe! Am spus totul dintr-o
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
atât de sigure, încât poza părea ușor mișcată. Deși fotografia era veche, în alb-negru, se vedea că părul ei nu era nici brun, nici blond ci, probabil, castaniu. Sub briza mării o șuviță de păr îi căzuse pe frunte, acoperind sprânceana stângă. Poate de aceea zîmbetul ei părea trist. ...Costel era în deplasare, departe, undeva în Maramureș. Poate că mai era îndrăgostit de ea, căci îi telefona în fiecare zi. Frumos din partea lui, dar... Tocmai începea vara. O vară mult așteptată
Micro-proze by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9361_a_10686]
-
mă ascund în boscheții de la restaurantul doina și să mă fac mușcat de pistol cu gloanțe reale ca urmuz și îți răspund că nu mă întrebi dacă mai vreau să zbor ca un flutur de aur în genele și în sprîncenele vieții de fiecare zi imaginîndu-mi că bunătatea ei este măcar cu un milimetru mai întinsă decît răutatea ei și îți răspund că nu mă culc și visez o grădină verde cu foarte multe pietre mari galbene pe toată întinderea ei
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/9986_a_11311]
-
unei fabuloase grădini senioriale; genealogia familiei chiar așa îl prezintă: Albert Josef-grădinarul. Mateiu descoperă o stampă cu el la Biblioteca Societății Academice și ni-l înfățișează: "Scund, cu torsul gros și chipul excesiv de păros; fața îi rămâne nedefinită sub stufoasele sprâncene împreunate, sub bărbuța îmbinată deasupra gurii, sub perciunii care-i inundă obrajii cu păr sur. Poartă la gât o legătură lată, pépite, iar peste gulerul surtucului un șal care atârnă până la genunchi; contele nu se sfiiește să-și expună fizicul
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
bogată ca o blană verde la picioarele castelului. Par a fi un bătrân războinic impietrit, stând de strajă cu câinele său Încremeniți În veacuri. Stăpânul Înalt, drept, cu plete cenușii lungi până la pământ și barba deasă trecând dincolo de brâu, cu sprâncene dese și stufoase acoperindu-i aproape privirea, se sprijină cu dreapta-n spadă și cu mâna stângă dusă streașină la ochi, pare a se uita În zări către trecut, acolo unde amintiri aproape șterse se ascund În negura veacurilor trecute
In Triolul de Sud. In: Editura Destine Literare by Ioan Vlad Nicolau () [Corola-journal/Science/76_a_339]
-
târât cu capul În jos pe primele trepte, fără să vreau, m-am Împiedicat și m-am rostogolit pe lângă ceilalți, până În zidul de la intrare. După lovitură, am simțit o umflătură În frunte, apoi ceva cald, care se prelingea de deasupra sprâncenei, mi s-a prelins pe obraz. Am Încercat să-mi șterg sângele, dar am fost lovită cu vârful nuielei peste mână. În curte! Adunarea! a ordonat din nou Îngrijitorul, În timp ce a scos o sticlă din buzunarul hainei, apoi a luat
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
greu de Înțeles pentru cei care Îl știau drept un om sever, egoist și cam părtinitor față de copiii din prima sa căsătorie. Doru Își iubea amândoi părinții dar lupta dintre ei, divorțul lor urât, Îi brăzdase o cută adâncă Între sprâncene și o atitudine nu prea lăudabilă vis-a-vis de conceptele “căsătorie”, “relație de lungă durată”. Cuta asta Însă, nu Îi scăzuse deloc imaginea de Don Juan și nici punctajul În clasamentul bărbaților fatali din oraș. Cuta aceea doar alunga orice femeie
Începutul iubirii. In: Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
-i plac, de fapt, romanele; cred că Îl plictisesc (și aici mă refer la Gospodinov - personajul). Pentru că el se autotransformă Într-un personaj. Tehnica sa vrea să trădeze narcisismul din spatele stiloului, plăcerea și convingerea subtilă că cineva, undeva, ridică din sprânceană intrigat de carte sau surâde complice, ca la un desen animat: „Dintr-o dată ea scoate din copertă discul de deasupra și Îl aruncă pe geam. Ăsta e al meu, spune. Geamul e Închis, dar discul trece prin el ca prin
ALECART, nr. 11 by Vlad Tundrea () [Corola-journal/Science/91729_a_92887]
-
Psycho a stârnit controverse majore încă înainte de publicare: Simon & Schuster, editura cu care Ellis semnase inițial pentru publicare, a renunțat la contract când o serie de pasaje au apărut în presă înainte de publicarea oficială a cărții. Acestea au ridicat nenumărate sprâncene. Casa de editură Vintage a văzut oportunitatea și a preluat contractul - și totodată riscul. În prezent, American Psycho este interzisă și/sau cenzurată în diverse țări, printre care Germania și Australia. LUNAR PARK - 2005 Lunar Park este poate cel mai
ALECART, nr. 11 by Amalia Kalince () [Corola-journal/Science/91729_a_92901]
-
nu cade în vulgar. Ellis scrie într-un mod elitist despre plăceri sexuale, droguri și stilul de viață al unei clase sociale mânate de baniîmpreună cu viciile asociate acestui stil de viață. Implicit, Ellis devin un scriitor controversat care ridică sprâncene și determină grimase în cercul cititorilor și criticilor. Receptarea ultimei sale cărți, Imperial Bedrooms este divizată între fani și admiratori rămași fideli și critici ce afirmă o decădere a stilului scriitoricesc. Ceea ce rămâne sigur e că autorul va continua să
ALECART, nr. 11 by Amalia Kalince () [Corola-journal/Science/91729_a_92901]
-
sunt editați în România, ceea ce concluzionează că oriunde ne-am afla în această lume, cordonul ombilical ne ține binelegat de rădăcina Limbii Române. Selecția lucrărilor introduse în antologie, atât a celor de pe ochiul genului liric, cât și a celor de sub sprânceana genului epic s-a făcut riguros de către antolog. O carte de valoare și mai voluminoasă, fiind vorba de 270 de pagini, format mare, cum este cea de față, implică și trecerea în revistă a numelor celor antologați, zeci de poeți
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93839_a_95131]
-
strîmbăturile copilăroase, spăimoase, gingaș-hidoase, de spînzurată, de înecată, de împușcată-n jugulară... după cum îți trăsnea să mimezi... cu mișcările mici, migăloase, cu care îți prăfuiai atentă genele în pulberi fine de marmeladă solidificată, cu care îți accentuai pînă la halucinație sprîncenele, folosind creioane lungi, senzual-dermatografice, apropiindu-ți mult fața infantil-muierească de cea geamănă, virtuală, îndoindu-te grațios, scoțînd caraghioasă (mă pîndeai să observi dacă mă uit! reliefînd în aerul pofticios al încăperii fundul orgolios... suprafețe lucinde reflectînd la infinit, victorios, obsedant
Mereu mă temeam să nu pleci... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12153_a_13478]
-
ca pe un soi de unchi, întrucât îmi plăcea acest soi de rudenie, mi se părea important și puternic și hâtru, apoi, după ce o vară întreagă am tot cântat Avaramu-o-o-o-o, dansând din buric și desenându-mi un cerc negru între sprâncene, i-am spus Maharajahul. Ei bine, acest unchi, umbră, maestru, înger păzitor sau frate mai mare de cruce, avea niște urechi destul de late, ca de elefant, avea barbă, purta ochelari, fiindcă era miop, și avea o chelie simpatică, o rotoghilă
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
nici un sens să omit ochii - două semne de întrebare,/ aici în colț o să-mi pictez gândurile - / o claie informă de rufe murdare.// Pieptul - o oglindă cu poleiul zgâriat -/ va lăsa să se vadă interiorul/ (cu totul neinteresant, în definitiv),/ sus, sprâncenele își vor schița zborul." (Portret) Ce critică poetul? Critică emfaza poeziei, stilul sentențios, tendința de a înnobila mecanic existența. Să nu uităm că în deceniul patru, pe care tocmai îl traversase, poezia românească se poetizase la maximum, devenise cu totul
Geo Dumitrescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12444_a_13769]
-
vraci te-a învățat, curtene, Să-ți pui în ochi anume picături, Ce-ți dau vedere bună de o vreme Și agere de tot căutături, încât ai început să-mi cânți măsuri Ce mi se par cu ochi și cu sprâncene, Căci, după ce-ai umblat cu dibuita, Seducător viclean cu ochi căprui, Și-n loc de Doamna ta mi-ai zis Smolita, Acum mi te dezici și-n stihuri spui C-o deslușești taman pe Sulamita Sub chipul nu-nțeleg
Cartea sonetelor by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/12735_a_14060]
-
toate lucrurile și de toate ființele din lumile de față și de oriunde și de oricînd scurt pe doi deșteptarea piele de pe trup deșteptarea suflet de sub piele deșteptarea tu mînă și tu genunchi și tu ureche și tu geană și sprînceană căci dimineața care începe poate fi eternă scurt pe doi frumusețea cărnii și frumusețea gîndului coborîte ca doi soli de vază în poem mîncîndu-se din ochi una pe alta sorbindu-se pe de-a-ntregul una pe cealaltă nesăturîndu-se niciodată una
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
sacrificiu și a scris în biografia mea cuvinte de bine. Și după prima chenzină, mă și aflam la București, în apartamentul lui Florin Mugur. Aici am făcut cunoștință cu Norman Manea. Avea, încă de pe atunci, o alură de bufniță înțeleaptă, sprâncenele puternice parcă erau rama de sus a ochelarilor săi, fruntea, foarte înaltă, urca, în pofida podoabei capilare, fără șansa de a se opri prea curând. Vorbea potolit, aproape în șoaptă. Renunțase deja la "meseria de bază" (inginer) în favoarea literaturii, decizie la
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
de uliți,/ ne scoatem pălăriile tăcuți”. Treptat, atelajul se rodează. Traversarea unei livezi este o adevărată baie de senzații tactile care proclamă realitatea peisajului, cu acei picuri mari de ploaie de pe frunze alunecând sub gulerul cămășii, pe umeri și pe sprâncene. Or, tocmai când spațiul înconjurător pare mai autentic și mai viu, tânărul țăran își mărturisește starea: ,, Am fost luat direct din somn/ la treaba asta neînțeleasă”. Moartea ia pe cineva direct din somn, dacă admitem că poemul lui Ioan Alexandru
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
să aleagă ele și pentru el. Spre binele lui, bineînțeles. Spre binele lui, așa cum îl văd ele. ăsta e răspunsul.” Se lăsă tăcere. Regele rămase câteva clipe nemișcat. “Așa cum îl văd ele? Chiar și în patul regal?”, ridică el din sprâncene cu o privire amenințătoare. “În toate paturile, Majestate...” “Cum îți permiți, obrăznicătură! țipă regina, roșie de furie. Ți-am salvat viața, asta ți-e recunoștința?” “Doamnă, mi-ați salvat viața ca să mă închideți în Turn, să mă aveți la dispoziție
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
transpirate și păroase! În prima mea vizită la dumneavoastră, la un moment dat, cred că spre sfîrșit, m-a izbit halucinanta asemănare pe care v-o căpătase chipul cu cel al lui Gogol!!! Vreau să mă înțelegeți bine. Nasul, ochii, sprîncenele, aerul din jurul feței acut spiritualizate, toate mi-au adus brusc în memorie fotografiile lui Gogol. A ținut o clipă, poate mi s-a părut. Acum vreo săptămînă l-am întrebat pe Dinescu dacă nu-i frică uneori că s-ar
Sunt îngrozit! Am patruzeci și unu de ani by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14405_a_15730]
-
o posibilitate absurdă. - Ce ar fi să faceți o escală la Sibiu? l-am întrebat. Să vă arăt faimoasa stațiune pe nume Ocna Sibiului, care atrage prin faimă mulți vilegiaturiști, unde mi-am petrecut verile copilăriei mele. Maestrul a ridicat sprîncenele într-un gest de mirare năstrușnică. - Adică, îmi propui o călătorie de multe ceasuri la Ocna Sibiului? - Da, m-am trezit accentuînd cu cuvinte cu o forță pe care nu mi-o puteam stăpîni. Am stăruit în ideea mea răsărită
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
cât de bine se descurcase în cei cinci ani în care Petra fusese închisă. Am poreclit-o Prigorița, sunt sigur că i-a plăcut - nimeni n-ar mai fi "ponegrit-o" cu numele unei extraordinare zburătoare. îmi sugeraseră asta și sprâncenele ei stufoase, "în coadă de rândunică" - știut fiind că prigoria e de fapt o rândunică mai mare. în sinea mea dorisem să-i pot face cadou un scaun cu rotile rabatabil, căutasem, ba chiar descoperisem unul la "Mica publicitate", dar
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
nu ne-a rămas de făcut, accept și resping propria mea vul-ne-ra-bi-li-tate gata să mă lingușească pe muzica de fond protectoare, memoria e o fractură, schizofrenie curată, cum să depună mărturie despre mine imaginea cu distorsiuni, chipul fluid strânge între sprâncene ziua promisă, fata Împăratului Roșu, Amazoanca îmi face cu ochiul știe că eu sunt știu că ea este dar trage la țintă și mă rânește ehee, băcănia ironică în care râdem de bancurile cu români, le aflu pe toate dar
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/14769_a_16094]
-
și cu ghete butucănoase. Capul său cu trăsături fine se pierdea în părul des și barba albă. Primăvara însă eram întotdeauna uimiți de schimbarea înfățișării lui, căci își tundea barba și pletele și avea aerul unui adolescent. Abia atunci observam sprâncenele lui oblice, ridicate spre tâmple, ochii sfredelitori, nasul subțire, buzele sinuoase peste dinții puternici, cu zâmbet tăios pentru unii, dar blând și plin de înțelegere pentru alții. În decembrie 1946, ne citise în biblioteca lui Ion Pillat Capul de zimbru
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]