355 matches
-
și nu mă mai plâng atâta! Mai dă-o... Doamne iartă-mă... Babele își făcură câte-un set de cruci. — Hai, mergem să vedem ce-i. Se încolonară la lift. — Ete-o pe Florica, râse una, o porni pe scări! Da’ sprințară ești, Florico, azi! — Păi i-un etaj. Până vine liftuuuu... Bocăniră în ușă cu degetele noduroase. Pe partea ailaltă liniște. — Fă, Florico, să știi că nu-i a bună... Că când vine..., te ia pe neașteptate! — Ptiu, ptiu, scuipară babele
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
In biroul Agenției „Eros”,Dan privește absent la DVD. Ține în mâna un CD dăruit de Cadmos,pe care este scris numele „Cymbeline”.L-a vizionat de câteva ori în compania noii asistente Angela Volbea. Asistenta este și tânără și sprințară. La fiecare minut privește galeș spre șef. E hotarâtă să-i alunge norii negri. -Dane,suntem în 7 aprilie 2005. Se anunță timp frumos în week-end. Putem merge la Slanic-Moldova. Când plouă putem urmări telenovele și manele... „Colega mea cea
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
că, în douăzeci de ani, vor apărea mult mai mulți scriitori români care să merite să fie nominalizați și care să aibă șanse reale la premiul Nobel. - Spre finalul dialogului nostru, aș vrea să mă reîntorc la curiozitățile mele ușor sprințare și să vă iau la rost: când aveți de gând să vă împăcați cu Dumnezeu? - Nu sunt ateu, nici credincios (deși obișnuiam să merg în câte un pelerinaj la Mănăstirea Dealu unde este înmormântat capul lui Mihai Viteazul și să
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
paginări și ca personaje, ca decoruri de bibliotecă și ca discursuri scandate, totul se mișcă în acest Nicolina blues. Preum în muzica astfel numită, dar cu genul de salturi pe care le știm mai bine din jazz. Poeme în rimă, sprințare ca-n Topârceanu sau Păstorel, fluide ca-n Arghezi, epistole către Emil Brumaru, preluând din spiritul Cerșetorului de cafea, sonete generaționiste cu toate cele ce se cuvin scoase pe dinafară și tot așa. Iar peste tot, între toate acestea, se
Carmina Burana by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9810_a_11135]
-
și coaja universului să ne ajungă. jocul luminii melodios e cerul gurii tale, lumină a zorilor, cum gura pruncului ce apucă sânul mamei luându-și lacom hrana, odată cu neliniștea pe care universul i-o picură în sângele acrișor ca cidrul. sprințar e trupul tău, lumină a amiezii, fierbinte răsuflarea ta, de broboneala sudorii ca de un țipăt se atârnă și-n plâns hohotitor, necontenit, îneacă zidurile plângerii din fiecare dintre noi. cristalin opalescent de cataracte, enigmatic și îngropat în imagini cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
nopții, ca niște azimi aburind, ca niște spini adânc îngropați în germenul abia înfiripat, în viața fără ochi, fără picioare, în viața ce suflă din greu ca un viscol în turbare, dogorind, totodată, ca ger sticlos și ca foc mai sprințar decât trupul de fată. toate-s acolo din plin, rânduite după tipic, viața își ascute grăbită ghearele, pe ciosvârta aceea de nimic. balsamul luminii degetele luminii arpegiază pe pielea copilului scurte, incandescente cântece vrăjite, incantații străvechi, madrigaluri abia îngânate, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
mâini disperate cerând ajutor, dar cine să le vadă, să le audă cum cerșesc? și vom pieri în destrămare ce vezi în mine sună a toamnă, a foșnet molcomit de frunze brune, ce auzi din mine este cum se sting sprințare sonuri ale născocirii ce-au lunecat pe-arcuș neliniștit. ce-atingi din mine e cărbunele răcit pe care-mi culc obrazul meu de humă. ce-aștepți din mine n-o să vină grabnic, doar când din mâlul vârstei voi ieși, subțiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
care au doar chip de om. Transfer afectiv Când iubești fata, și casa mică și povârnită în care locuiește ți se pare frumoasă. Preferință Fata învățată și așezată este mai puțin curtată și preferată de candidații la însurătoare decât cea sprințară și toantă. Dragoste Dragostea curată înnobilează sufletul și înaripează imaginația. Joc Jocul cu dragostea este uneori la fel de periculos ca jocul cu focul. Emblemă Soția vrednică și credincioasă este sufletul familiei iar bărbatul harnic și gospodar, emblema casei. Vrednicie Vrednicia gospodinei
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
la mare, printre amintiri și cîntece germane de șagă. Încă unul, pe ploaie. În fine, Flori la mare, un tablou în proză care completează cele cîteva ilustrații, alb-negru și una color, răsfirate prin carte. Flori ciudate, "crizanteme de mare", unele sprințare, altele obosite, unele mari, altele mici, într-o țesătură care era acolo de pe vremea bunicii. "Nu știu cum m-a cuprins spiritul bunicii mele și zîmbetul ei suav, nealterat de ani, s-a-ntipărit pe fața mea. Mi se întîmplă uneori în clipe alese
Acuarele plimbate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9572_a_10897]
-
se mănîncă cîrnați, se bea bere, și se revine În sală, spre delectare muzicală... De două ori În viață, i-am invidiat pe muzicieni: 1) eram la BÎrlad și trebuia să fac un spectacol festiv. Un cor avea o melodie sprințară și șlăgăroasă. Am aflat cu stupoare că se intitula Partidului! Numai a Partidului nu suna!... 2) aveam o vizionare cu o comedie, la un teatru din Banat: Într-un moment liric al spectacolului, alesem o melodie frumoasă, de Tiberiu Olah
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Poate ar trebui să-și aleagă cu mai multă grijă prietenele, să fie atentă, chiar grijulie și atunci când pronunță unele conjuncții. Și-au continuat drumul până la bifurcația străzii principale cu strada Crizantemei. Se bucurară împreună la vederea primăverii care umbla sprințară printre ramurile copacilor și prin ierburile crude, așezându-se cu toți fluturii ei albi pe corolele florilor și dând glas melodios, plin de farmec, păsărelelor lipsite de grijile pământenilor de rând. Primăvara părea că râde în hohote, întocmai unui copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
așa cum o văzuse el în dimineața acelei zile, când venea cu căldările pline cu apă proaspătă de la o fântână, de la marginea taberei. Părea o zână! Ochii negri ca murele coapte îi pătrunseseră în cel mai adânc lăcaș al sufletului său. Sprințară, veselă, părea o trestie clătinată ușor de adierea alintată a unui vânt iscat de privirile sale unduitoare. Iubirea îi dă îndrăgostitului impresia că el e stăpânul lumii și că dincolo de el nu mai există nimeni și nimic. În această postură
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
o pedeapsă cumplită, dar dreaptă: să-l silească pe Elvis să asculte ultimul album al lui Ștefan Bănică Jr. -, câteva bubuituri Înfundate făcură ca podeaua să se clatine, și atunci, aproape simultan, ochii tuturor se Îndreptară spre marea pendulă. Limba sprințară a secundarului tocmai trecuse peste cea scurtă și leneșă a orarului, care stătea trântită la orizontală. Nici nu-și luase bine limba subțire rămas-bun de la sora ei mai mare, că se și apropie de cea mijlocie, a treia pârghie ce
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Este singur comandant. Meșter mare, Șef asemenea, Specialist și bun în toate, Liniște i-au pus în termeni, Îns-a vremilor dreptate. A-ncercat odată Rizea, Control la ateliere. La oprit Don Brighiu însă, Boală de iradiere. Dară mintea lui sprințară, A descoperit că poate, Varianta militară, Chiar mergând ușor pe coate. Bă tovarășe, ce-i asta, Rizea-l întreabă pe Brighiu. Șefu, nu vreau ca năpasta, Să o iei în vârful ... ! Deci, având un plan în minte, Brighiu a-nceput o
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93213]
-
acordat nici o importanță dacă nu apărea ea să le readucă în centrul atenției, să le dilate fantastic. Reușea de minune să împingă umorul către marginea lui era imposibil să nu-ți descrețească fruntea. Dar în afara intervențiilor ei însuflețite, a ciripitului sprințar, cu greu se mai urnea din loc o discuție interesantă, dar și atunci, exact când nu te așteptai, rămânea în suspensie, se bloca fără să lămurească toate aspectele. Carmina nu înțelegea ce se întâmplase cu el, se plictisise, medita la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ce cu ultimele forțe imploră cerul pentru a mai trăi. Într-adevăr, acum acest bătrân renunțase la oceanul verde și foșnitor al frunzelor fragede și începuse cu galben și cu roșu să își ia coasa. M-am oprit la râulețul sprințar de astă-vară; am privit fața ruginie a undelor. Razele soarelui par filtrate prin miere și îi dau o înfățișare blândă și liniștită. Am privit codrul și l-am întrebat cum se simte. Pădurea avea în răstimpuri înfiorări rare și, astfel
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
o beretă cochetă din blana aceluiași animal. În aceeași zi l-am văzut pe Moș Crăciun. Survola în cercuri deasupra lor într-o sanie trasă de doi reni. Renii s-au oprit la marginea terasei și Moș Crăciun a sărit sprințar din sanie, a făcut o adâncă plecăciune și a început să descarce niște cutii mari și pătrățoase, înveșmântate în hârtii lucitoare împodobite cu funde. Cei cinci omuleți s-au ridicat pe rând de pe bancă și, în ciuda hainelor sofisticate, păreau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
personaje cvasinecunoscute, un hibrid între ea și nedeslușirile din interiorul ei, o parțialitate pe care voia să o așeze ca în jocul de puzzle, lângă alte lingușitoare curiozități, descâlcite, descifrate, definitiv așezate în matricea existenței. Și se miră cum aleargă sprințară printre ele, cu o dispoziție cum nu mai avusese din epoca exotică a jocurilor de-a v-ați-ascunselea printre grădini îmbuibate de flori și magazii mirosind a vechi, cu obiecte nefolosite de generații, dar păstrate pe principiul "nu cer de mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
profitînd de absența mea, s-a apucat de zugrăvit. La Întoarcere, am găsit alături de ea o domnișoară. Stătea cocoțată deasupra, pe bibliotecă, rîcÎia peretele cu nu știu ce fel de sculă și-mi vorbea de acolo cu „dumneavoastră“. Voce de copil mare, sprințară și pusă pe șotii, fără umbră de accent regional, ceea ce la nordiștii noștri transilvani ține aproape de convertirea la altă credință. Era fiica unei consătene de a părinților venită În București cu hotărîrea de a lua admiterea la facultatea pe care
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pe scaun, devenea un fluture ușor care își lua zborul de pe degetele subțiratece ale doamnei și se avânta în văzduh în căutarea sunetelor pe care nu le putea ajunge niciodată fiind urmate de altele și mai mângâioase sau și mai sprințare. Goana după sunete era întreruptă de vocea blândă a doamnei Ana care îi dădea un fior, o neliniște în piept "E târziu, copile. Mama te așteaptă." Acum știe, știe cât o iubise pe doamna Ana încă de atunci, de când era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de bijuterii culese de la talcioc. Pe insulă cu Ilarie Voronca se termină cu o declarație de frăție ca-n basme: "Sîngele e o floare pe care ți-o ofer s-o porți la butonieră.". Protozoar e pură alunecare printre cuvinte, sprințară ca ritm, bulversantă ca sens: "Am în sînge un patruped/ Cu trei snopi în barbă/ Ziua paște ca un ied/ Soarele și melcii în iarbă// Părul scurt prin pălărie/ I se vede ca o sită/ Scuturînd pe munți scrumbie/ Ca
Vise rele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7816_a_9141]
-
Cultura Națională. Nu sînt multe de spus despre această filă dintr-un carnet de boală. O amintire vagă, pentru a cărei lămurire ce, de bună seamă, ar strica-o, nu se întreprinde nimic. Întîlnirea, hilară în drama ei, dintre superficialitatea sprințară a balului și atrocele fapt divers, moartea mirosind deopotrivă a răzbunare de mahala și-a farsă întunecată a unui destin de castă, ale cărui secrete ucid. Destule referiri la o frumusețe neverosimilă (a Berlinului, în primul rînd), turnate în frumusețea
Confuzii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7487_a_8812]
-
din piesa "UN VIS din noaptea miezului de varăť. Meșteșugarii într-o posibilă nuanță. Ceva patetic și fascinant. Un loc unde nu mai știi nimic decât să fii copil și ŤVIU, VIU ȘI ATÂTť. Dabija avea nevoie de o trupă sprințară, fantastă, ludică, fără maluri, fără îNTREBĂRI PRAGMATICE, să aibă mijloace pentru a răspunde PROVOCĂRII - ŤTĂRÂMULUI DE NICĂIERIť. Al năibii de greu și de riscant, pentru că volens-nolens afli despre tine tot. E o excursie în tinerețe. Alexandru Dabija e PROSPERO: ironic
Trei întâlniri by Rodica Mandache () [Corola-journal/Journalistic/7137_a_8462]
-
cu vederea: „L-ale țării flamuri negre Cârlova oștirea cheamă.” Din cele cinci poezii, câte ni s-au păstrat, Eminescu o alege pe cea mai perisabilă. Marșul oștirii române, o compunere în dulcele stil al vremii, cu versuri de Alecsandri sprințar și vesel. Nimic marțial și greu în suita de îndemnuri care nu sădesc atât datoria, cât speranța. E un aer de firesc bucuros, ca în preziua unei împliniri așteptate, în ritmul lui Cârlova. De altfel, acea poezie patriotică parte a
Un minimalist by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5976_a_7301]
-
formulate cu o nonșalanță, o simplitate, o detașare, o autoironie în ton cu numele de doar șase litere plus un apostrof atribuit de prieteni. Semnătura lui de ziarist și de scriitor este marca înregistrată a unei proze inconfundabile: spirituală, elegantă, sprințară, liberă de orice convenții și nerespectuoasă cu împărțirea literaturii pe genuri, un nesfârșit badinaj în care persoana unui autor prea orgolios pentru a arăta că se ia în serios joacă totdeauna un rol central, iar temele cele mai grave, marile
Un boier al minții by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5907_a_7232]