524,800 matches
-
o credeți voi! Dumnezeu nu o să vă ierte pe voi, ticăloșilor! Cei doi priveau speriați spre Dumitru. Dar, Constantin își reveni și se apropie amenințător de bărbat! ― Ce spui, mă? Vii aici și ne insulți?! Ce mama dracului vrei să spui? Că acum te izbesc, de nu o mai avea cine pleca, de aici! Dumitru se întoarse fulgerător și-i trânti un pumn în față. Constantin se clătină sub lovitura neașteptată. Dumitru profită de buimăceala iscată și ieși din încăpere. Afară
NECĂJITUL POVESTIRE FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1488710196.html [Corola-blog/BlogPost/384761_a_386090]
-
buimăceala iscată și ieși din încăpere. Afară era parcată o mașină. Se urcă urgent și plecă. Cei doi au rămas consternați. Repezeala cu care s-au întâmplat toate i-a lăsat dezorientați, dar nu pentru prea mult timp. ― Ce-am spus, Florico, că trebuie să avem grijă?! Și, de când îți tot spun asta? Să te potolești pentru un timp. Apoi, parcă regretând cuvintele aspre, se apropie de ea, îi prinse capul și o sărută pătimaș. Au rămas câteva clipe îmbrățișați. ― Ce
NECĂJITUL POVESTIRE FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1488710196.html [Corola-blog/BlogPost/384761_a_386090]
-
Se urcă urgent și plecă. Cei doi au rămas consternați. Repezeala cu care s-au întâmplat toate i-a lăsat dezorientați, dar nu pentru prea mult timp. ― Ce-am spus, Florico, că trebuie să avem grijă?! Și, de când îți tot spun asta? Să te potolești pentru un timp. Apoi, parcă regretând cuvintele aspre, se apropie de ea, îi prinse capul și o sărută pătimaș. Au rămas câteva clipe îmbrățișați. ― Ce poate să fie asta? ― Nu știu, Florica! De ce nu mi-ai
NECĂJITUL POVESTIRE FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1488710196.html [Corola-blog/BlogPost/384761_a_386090]
-
asta? Să te potolești pentru un timp. Apoi, parcă regretând cuvintele aspre, se apropie de ea, îi prinse capul și o sărută pătimaș. Au rămas câteva clipe îmbrățișați. ― Ce poate să fie asta? ― Nu știu, Florica! De ce nu mi-ai spus de acest prieten a lui Petrică? ― Dar nu credeam că are vreo importanță. E plecat de mult din sat. Nici eu nu l-am văzut de prea multe ori pe când trăia El! II Să ne întoarcem cu treisprezece ani în
NECĂJITUL POVESTIRE FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1488710196.html [Corola-blog/BlogPost/384761_a_386090]
-
Lucrurile s-au mai schimbat! La oraș fetele se mărită la treizeci de ani! Mai lăsați-mă să mă bucur de tinerețe! Olga, mama Floricăi oftă. Se vedea după chipul ei că nici ea nu era de acord cu ce spunea, dar bărbatul ei era tare demodat. Nu-i păsa de nimic, doar de părerile lui. Vasile, bărbatul ei era de neclintit. ― Nu vezi Olgo ce se întâmplă cu tineretul în ziua de azi? Cum să-mi las fata să ajungă
NECĂJITUL POVESTIRE FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1488710196.html [Corola-blog/BlogPost/384761_a_386090]
-
să mă ia pe la opt. Florica se acomodase cu viața ei de gospodină pe lângă casă. Își ajuta mama la diverse treburi și, uneori, chiar și tatăl o solicita la diverse treburi mai ușoare. Olga, mama Floricăi nu comentă. ― Nu-i spune tatei, știi că el mi-l bagă pe gât pe Petrică, păduraru. Florica se pregătea. Își aranja părul. Învățase multe la oraș, de la colegele ei, așa că nu era pentru ea prea greu să se aranjeze cât mai modern. Olga, auzi
NECĂJITUL POVESTIRE FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1488710196.html [Corola-blog/BlogPost/384761_a_386090]
-
se sperie. Avea încredere în forțele sale de seducător. Florica dansă pe rând cu amândoi, fără să apară vreo divergență. Toată lumea părea mulțumită. La plecare, Florica se aștepta s-o însoțească Constantin, dar acesta dispăruse. ― Te conduc acasă, Florica, îi spuse Petrică. Era o seară de primăvară nespus de plăcută. Parfumul teiului îmbăta aerul. Pe cer, o lună vicleană făcea cu ochiul spunându-și parcă: lasă că vă fac eu o farsă! Cei doi au plecat spre locuința Floricăi. ― Hai să
NECĂJITUL POVESTIRE FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1488710196.html [Corola-blog/BlogPost/384761_a_386090]
-
mulțumită. La plecare, Florica se aștepta s-o însoțească Constantin, dar acesta dispăruse. ― Te conduc acasă, Florica, îi spuse Petrică. Era o seară de primăvară nespus de plăcută. Parfumul teiului îmbăta aerul. Pe cer, o lună vicleană făcea cu ochiul spunându-și parcă: lasă că vă fac eu o farsă! Cei doi au plecat spre locuința Floricăi. ― Hai să ne oprim și să ne așezăm pe banca asta, îi zise Petrică lui Florica. S-au așezat pe bancă destul de tăcuți, fiecare
NECĂJITUL POVESTIRE FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1488710196.html [Corola-blog/BlogPost/384761_a_386090]
-
Florica întrebându-se unde a dispărut Constantin, Petrică întrebându-se cum să o cucerească pe Florica. ― Florica, tu știi că te iubesc de când erai o copilă iar eu elev de liceu? Florica zîmbi. ― Nu! Nu știam! De ce nu mi-ai spus niciodată? De altfel, nici nu te cred! Ce mare lucru ai văzut la mine? Tu ești inginer, iar eu o fată doar cu școală profesională, iar meseria ce am învățat-o nici nu o practic. ― Ei, Florica, acest lucru nu
NECĂJITUL POVESTIRE FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1488710196.html [Corola-blog/BlogPost/384761_a_386090]
-
prin patru cireși mari de soiuri diferite, mama sădise o micuță pepinieră de paisprezece caiși și patru meri, lângă hotarul cu parcela de struguri de masă Muscat negru de Hamburg și „țâța vacii” sau Muscat de Italia care, am mai spus-o și-o voi mai repeta obsesiv spre pomenirea dureroaselor lacrimi vărsate de nașul meu Bebe: circa 4.000 de metri pătrați acum îi erau plocon, nici măcar de „bog-da-proste”, rusului Pietricică prin forța împrejurărilor politice. Altfel, cu toate aceste neajunsuri
CINE N-ARE CARTE, N-ARE PARTE! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 by http://confluente.ro/Cine_n_are_carte_n_are_parte_alexandru_si_maricuta_manciuc_toma_1337264391.html [Corola-blog/BlogPost/358417_a_359746]
-
poartă, căci tare mult îmi plăcea să-i mai primesc pe oaspeți... ─Nenea, Necea! Mamă, este nenea Necea! Și gata, eu eram la poartă. Mama nu apuca nici măcar să-mi răspundă când o strigam, că eu deschideam deja poarta larg spunând: Poftiți, nenea Necea! Hai, intrați! Acest minunat rol mi se întâmpla să-l joc Duminica cu multă seninătate și dăruire specifică unei minți libere de prejudecăți ca a oricărui copil la vârsta aceea, când nenea Necea venea să citească cu
CINE N-ARE CARTE, N-ARE PARTE! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 by http://confluente.ro/Cine_n_are_carte_n_are_parte_alexandru_si_maricuta_manciuc_toma_1337264391.html [Corola-blog/BlogPost/358417_a_359746]
-
pe voi, copiii? Din țărâna pământului și, „fu-u-u...” - țuguiam eu buzele suflând în aer −, ...așa ne-a suflat viața!... Dar cum de înțelegi tu toate astea de-acolo: știi limba lui Dumnezeu? I-auziți, oameni buni! Dar nu mi-ai spus încă, ce vrei să te faci când ai să fii mare: Popă? − continua el amuzându-se cu poftă. ─Aviator! Popă nu-mi place. (Tata mă învățase să zic așa) Mama nu mai putea face nimic când mă auzea cu câtă
CINE N-ARE CARTE, N-ARE PARTE! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 by http://confluente.ro/Cine_n_are_carte_n_are_parte_alexandru_si_maricuta_manciuc_toma_1337264391.html [Corola-blog/BlogPost/358417_a_359746]
-
ești timpul meu.../ lecția pierdută de tristul profesor,/ ca să simtă dulcele mister al jocului/ din rai... și toți, citind acest poem,/ își vor dori să moară... hai-hui...”. (A, da, iubesc!). Și totuși, Daniela Voiculescu sfidează moartea. Ea are puterea să spună: “am murit... și mă bucur!” Pentru că “de fapt... am învins timpul!“ (Un mesaj de iubire). Însă Cronos nu poate fi biruit decât metaforic. Iar poeta înțelege acest lucru. În celălalt taler al balanței se află sentimentul sacrului. Dialogul poetei cu
CUM ESTE SĂ TRĂIEŞTI DIN POEZIE, ÎNTR-UN TIMP DE ÎNGER de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cum_este_sa_traiesti_din_poezie_intr_un_timp_de_inger.html [Corola-blog/BlogPost/356149_a_357478]
-
când lumina/ îmi pătrunsese în suflet, cu luna...” (În orezărie). Un element luminos în versurile Danielei Voiculescu este faptul că dincolo de această tristețe ancestrală, poeta nu traversează o criză de identitate. Divinitatea o ajută să depășească momentele de cumpănă. ”vom spune tuturor că timpul trebuie trăit în sensul că Dumnezeu este mereu prezent... singura clipă în care putem să folosim timpul în favoarea noastră este prezentul!” (Celebrul ”Acum”) sau ”Dumnezeu îmi pășește în ochi, liber” (A șasea fericire). Spectacolul poeziei Danielei Voiculescu
CUM ESTE SĂ TRĂIEŞTI DIN POEZIE, ÎNTR-UN TIMP DE ÎNGER de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cum_este_sa_traiesti_din_poezie_intr_un_timp_de_inger.html [Corola-blog/BlogPost/356149_a_357478]
-
CUVINTE Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1722 din 18 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Ești greu de prins în cuvinte culorile-ți fug printre raze o aură zburdă fierbinte în mine se-ncing șapte fraze Într-una îți spun doar pe nume cu cealaltă-ntorc timpu’-n mine a treia citind-o anume drum sfânt îmi croiesc către tine a patra-i doar o-ntrebare țâșnind cu a cincea din buze și-n șase mă mut cu mirare în
EȘTI GREU DE PRINS ÎN CUVINTE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_talpau_1442605777.html [Corola-blog/BlogPost/343935_a_345264]
-
Am aprins și lumânarea Cu nădejdea de mai bine Toate vin și trec prin lume Cu un scop și rost anume! Am ținut în palme fruntea Când cărunta așteptare Își făcuse drum la poarta Cea zidită din visare. Și-am spus pietrelor să tacă Că strigau în disperare Când un vânt bătea cu biciul Drumul presărat cu sare! Și-am spus oilor din turmă Că e vremea de pe urmă Și - așteptării de pe clanță Că pe umeri port o zdreanță! Nu mă
AZI ȘI MÂINE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1420954434.html [Corola-blog/BlogPost/372828_a_374157]
-
anume! Am ținut în palme fruntea Când cărunta așteptare Își făcuse drum la poarta Cea zidită din visare. Și-am spus pietrelor să tacă Că strigau în disperare Când un vânt bătea cu biciul Drumul presărat cu sare! Și-am spus oilor din turmă Că e vremea de pe urmă Și - așteptării de pe clanță Că pe umeri port o zdreanță! Nu mă vait și nici nu plâng Când durerile mă strâng, Dar pun mintea mea să stea Într-un psalm cum știe
AZI ȘI MÂINE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1420954434.html [Corola-blog/BlogPost/372828_a_374157]
-
mai privesc. Să fie de vină anii, vârsta? Hachițele sănătății? Adesea își recapitulează viața trăită împreună. N-a fost rea, ba dimpotrivă, au conviețuit fericiți. Tobias era plin de atenții, o alinta cu fel de fel de diminutive: ba îi spunea Lindi, ba Lin sau, pur și simplu, „ochii mei". Ea, la rândul ei, își admira soțul, îl răsfăța, chemându-l Tobi sau numai Bunul To. Era omul ei drag, ținea la el, chiar și atunci cînd era ursuz ca bătrânii
MIREASA NEBUNĂ de HARRY ROSS în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/harry_ross_1411984352.html [Corola-blog/BlogPost/341074_a_342403]
-
arde de nerăbdare s-o realizeze. Luă noul sutien, model „opush-ap” și-i potrivi cupele asrfel ca sânii să câștige înălțime îmbrăcă apoi un corset în care trupul ei își recăpătă silueta de odinioară. „Azi e ziua marilor surprize", își spuse în gând. Scoase din dulap rochia de mireasă, o scutură ușor de naftalină și o admiră un timp, pe urmă o îmbrăcă lent, cu precauțiune, de teamă ca nu cumva, ferească sfîntul, să se destrame pe la cusături. Încă îi venea
MIREASA NEBUNĂ de HARRY ROSS în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/harry_ross_1411984352.html [Corola-blog/BlogPost/341074_a_342403]
-
capul în văzduh, cu ochii pierduți în depărtări, cu mâinile întinse ca niște aripi ce-s gata-gata să-și ia zborul, părea o pasăre plutitoare, desprinsă dintr-un tablou suprarealist. *** Cineva îl sună pe Tobias, la club. Un necunoscut. Îi spuse doar atât: "Cred că soția dumitale a înnebunit" și închise aparatul. Lui Tobias îi venea greu să înțeleagă despre ce este vorba. „Cum adică, a înebunit? De la ce? Și de ce tocmai astăzi, joi?” Relația lui cu nevastă-sa era departe
MIREASA NEBUNĂ de HARRY ROSS în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/harry_ross_1411984352.html [Corola-blog/BlogPost/341074_a_342403]
-
necesare. „Cum te simți?", „Ți-ai luat tensiunea?" „N-ai uitat medicamentele?" Și ea îi punea cam aceleași întrebări. Păreau precum două umbre care-și duc viața într-o fragilă armonie. Le era comod astfel? Cine ar fi putut să spună! Tinerețea s-a dus demult, lăsând la malul vieții două epave încă vii, golite de entuziasm, de exaltare, de nevoia de comuniocare și mai ales de tandrețe. „Oare Linda a înnebunit?” se întreba Tobias pentru a nu știu câta oară
MIREASA NEBUNĂ de HARRY ROSS în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/harry_ross_1411984352.html [Corola-blog/BlogPost/341074_a_342403]
-
a așezat atâtea umbre peste dragostea lor, se întreba amărât bătrânul cavaler? Tobias se ridică în picioare și veni în întâmpinarea ei. Îi luă mâinile și i le sărută pe rând. - Te simți bine, draga mea? „O, de când nu mai spuse draga mea!” Linda strălucea de fericire. Se rotea ca un titirez, degajând o energie incredibilă pentru vârsta ei. - Îți plac, iubitule? „O, se gândea Tobias, de când nu mai întrebase dacă o place". - Ești adorabilă, fenomenală. N-am cuvinte. Dar ce-
MIREASA NEBUNĂ de HARRY ROSS în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/harry_ross_1411984352.html [Corola-blog/BlogPost/341074_a_342403]
-
tinerețe. În atmosfera aceasta ireală era un sâmbure de poezie, care plutea deasupra lor, luminându-i și amintindu-ne de versurile sublime ale francezului Paul Eluard: „Stăm față-n față și nimic nu scapă privirii// Delir neîntrerupt. Noi ne-am spus totul// Și totul avem a ne spune”. Harry ROSS septembrie 2014 Referință Bibliografică: Harry ROSS - MIREASA NEBUNĂ / Harry Ross : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1368, Anul IV, 29 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Harry Ross : Toate Drepturile
MIREASA NEBUNĂ de HARRY ROSS în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/harry_ross_1411984352.html [Corola-blog/BlogPost/341074_a_342403]
-
sâmbure de poezie, care plutea deasupra lor, luminându-i și amintindu-ne de versurile sublime ale francezului Paul Eluard: „Stăm față-n față și nimic nu scapă privirii// Delir neîntrerupt. Noi ne-am spus totul// Și totul avem a ne spune”. Harry ROSS septembrie 2014 Referință Bibliografică: Harry ROSS - MIREASA NEBUNĂ / Harry Ross : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1368, Anul IV, 29 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Harry Ross : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
MIREASA NEBUNĂ de HARRY ROSS în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/harry_ross_1411984352.html [Corola-blog/BlogPost/341074_a_342403]
-
gargară cu oamenii mari care fac legea. Vădanele își făceau cruce și îl întrebau dacă vine sfârșitul lumii. Încă nu vine, femeilor, încă nu e timpul, nu s-au umplut râurile cu lacrimile voastre". Mulți erau de acord că bărbatul spunea adevărul și îngroșau numărul celor care se duceau la biserică. Astfel că și preotul satului îl lăuda în fața credincioșilor, "vedeți iubiți credincioși că și un nebun vede că diavolul umblă liber prin lume, cine are urechi să audă, cine are
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 by http://confluente.ro/Adevarul_nu_l_poti_ascunde.html [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]